Rectificare carte funciară. Decizia nr. 16/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 16/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamantele CABINET M. I. DR. P. D., CABINET M. I. DR. S. D., CABINET M. I. DR. O. G., împotriva deciziei civile nr. 197/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta P. D. asistată de avocat G. B. B. cu delegație la dosar și avocat L. J. cu delegație la dosar pentru intimata . A. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită și împrejurarea că s-a atașat prezentei cauze dosarul solicitat cu adresă de instanță Curții de Apel B.. Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea intimatei ., cererea de repunere pe rol nefiind timbrată.
Se depune de către mandatara intimatei pârâte taxă judiciară de timbru de 5 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, chitanță reprezentând onorariu de avocat și concluzii scrise.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat instanța, în deliberare, constată cauza în stare de judecată, punând în vedere mandatarilor părților a pune concluzii privind admisibilitatea cererii și prin prisma art. 322 alin.1 C. proc. civ, invocat din oficiu de instanță.
Avocat G. B. B. pentru revizuiente, consideră întemeiată cererea de revizuire în temeiul art. 322 alin. 2 C. proc. civ, chiar dacă este admisibilă cu privire la obiectul cauzei, parte echivalează cu o nepronunțare a instanței de recurs. Față de motivarea Curții de Apel B., consideră că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, invocând în drept prevederile art. 322 alin. 2 teza a II-a C. proc. civ. În principal, invocă nepronunțarea instanței de recurs cu privirea la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a Regiei Autonome F.. Întreaga motivare din recurs se referă la Societatea Comercială F. A. I. și consideră că este încălcat principiul disponibilității, având ca și consecință, nulitatea dobândirii dreptului de proprietate al . A. I..
Un al doilea motiv de revizuire îl reprezintă nepronunțarea instanței de recurs cu privire la nulitatea actelor care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial în cartea funciară și respectiv a tuturor actelor care au stat la baza acestei întabulări a imobilului în CF, în favoarea intimatei pârâte.
Un alt motiv al cererii de revizuire îl reprezintă necercetarea de către instanța de recurs a temeiului de drept invocat de către recurenți. Menționează că instanța de apel a modificat temeiul de drept iar instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la acesta, fiind încălcat principiul disponibilității care guvernează dreptul procesual civil.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la motivele invocate în cererea de revizuire referitoare la nulitatea convenției privind renunțarea la drept și la judecată, în dosarul din 2003 al Judecătoriei Alba Iulia. D. lecturarea motivării instanței de recurs a hotărârii pe care a pronunțat-o, referitor la acest aspect, aceasta s-a pronunțat cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și nu ca motiv de recurs invocat. A arătat că înscrisurile depuse în dosarul penal privind convenția de renunțare la drept evidențiază inexistența unei hotărâri a Consiliului L. A., cu privire la încheierea unui act referitor la renunțarea la judecată, dându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale, deși convenția era încheiată cu Primăria M.. A., iar persoana care a reprezentat instituția nu avea mandat special pentru semnarea convenției în fața notarului.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea cererii de revizuire pe temeiul de drept invocat.
Mandatara intimatei în revizuire . I., avocat L. J., consideră întemeiată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în temeiul art. 322 alin. 1 C. proc. civ, excepție pusă în discuția părților din oficiu, de instanță, pentru evocarea fondului. Aspectele arătate de mandatara revizuienților nu au fost evocate, la modul cum a fost formulată cererea de revizuire, solicitând instanței a avea în vedere și soluția pronunțată de Curtea de Apel B. în contestația în anulare formulată, aceste cereri fiind identice. Solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată și nelegală, întrucât nu se circumscrie motivelor de revizuire strict și limitativ prevăzute de lege. Prezenta cale de atac este un veritabil recurs la recurs, putând chiar susține că este un apel la recurs, ceea ce este inadmisibil. Invocă practică judiciară în acest sens, respectiv Cauza M. S. împotriva României. Arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererilor în sensul dorit de revizuiente, însă acest motiv nu se încadrează în motivele de revizuire prev. de art. 322 C. proc. civ.
Având în vedere motivele arătate, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanță la dosar.
Mandatara revizuientelor, cu privire la excepția ridicată de instanță, menționează că prevederile art. 322 alin. 1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză. Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că este aplicabil în prezenta cauză, art. 274 alin. 3 C. proc. civ.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 05.05.2012, revizuientele Cabinet M. individual dr. P. D., Cabinet M. I. dr. S. D., Cabinet M. individual dr. O. G. au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire a deciziei civile 197/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._, și în consecință, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii de recurs.
În motivarea cererii, revizuientele susțin că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la mai multe aspecte, din motivele de recurs.
Se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat în ceea ce privește invocarea de către revizuientă a dispozițiilor art. 312 alin. 5 C. proc. civ., prin care s-a solicitat casarea sentinței civile nr. 137/A/2010 pronunțată de Tribunalul A., și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea acestui motiv de recurs, revizuientele au invocat necercetarea de către instanța de apel a criticii formulate împotriva hotărârii instanței de fond privind respingerea punctelor 5,6,7 din acțiunea introductivă, și incompleta cercetare a motivelor de apel care priveau punctele 1,2,3 și 4 din cererea de chemare în judecată, împrejurare care a echivalat cu o necercetare a fondului cauzei. Apreciază că instanța de recurs în mod greșit în pagina 12 a considerentelor, împrejurarea că, recurentele au susținut că instanța de apel nu a analizat punctele 5, 6, 7 din acțiunea principală și a examinat insuficient petitele 1,2,3 și 4 din cerere, pentru că, în realitate, nu au susținut acest aspect în pagina 2 din recurs, învederând faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel care aveau legătură cu petitul acțiunii introductive 5,6,7 și nu se regăsește în considerentele hotărârii instanței de apel vreun argument de natură a justifica analiza acestora.
A doua critică vizează nepronunțarea instanței de recurs asupra motivului privind nulitatea actelor care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial, înscris în CF_ A. I., respectiv a încheierii de întabulare 5871/1995 și a tuturor actelor care au stat la baza întabulării imobilului în favoarea R.A. F. A.. Acest motiv a fost formulat distinct, fundamentat pe constatarea existenței unui fals, în ceea ce privește modificarea destinației imobilului în litigiu, prin inserarea în cadrul cererii de întabulare 1016/1993 a sintagmei „spațiu comercial” constatat prin rezoluția pronunțată în dosar nr. 2696/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I.. Instanța de fond a respins această solicitare, iar instanța de apel nu a cercetat acest motiv și nici instanța de recurs, reținând în mod greșit că această critică vizează nepronunțarea instanței de apel asupra capetelor de cerere din acțiune. În acest fel a fost acceptat faptul că instanța de apel nu a analizat acest motiv.
În al treilea rând se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra criticii privind calificarea greșită a temeiului de drept aplicabil speței, în considerarea dispozițiilor art. 37 din DL. 115/1938. D. acest punct de vedere au considerat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., în condițiile în care revizuientele și instanța de fond nu s-au prevalat de aplicarea acestui articol. Instanța de apel s-a raportat la art. 37 din DL. 115/1938, fără ca acest aspect să fie pus în discuția părților, și fiind un motiv străin de natura pricinii, în condițiile în care, nu este vorba de o terță persoană care ar fi dobândit cu bună credință și climat juridic cu titlu oneros un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu. Nici în prezent cartea funciară nu evidențiază un drept de proprietate înscris în favoarea ..
Al patrulea motiv de recurs vizează pronunțarea instanței de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut, încălcând astfel principiul disponibilității. Instanța a dezvoltat în considerentele hotărârii, argumente legate de apartenența imobilului a domeniului privat sau public al M.. A. I., fără a fi investită în acest sens și în condițiile în care autoritatea administrativ teritorială a confirmat poziția procesuală a revizuienților.
Se mai susține că instanța de recurs s-a pronunțat asupra desființării titlului pârâtei ., în condițiile în care a fost investită cu constatarea nulității întabulării efectuate în CF_ A. I. și a tuturor actelor care au stat la baza efectuării întabulării în favoarea R.A.F. A. I.. Deci instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
În contextul tezei I al art. 322 alin. 2 C. proc. civ. și cu încălcarea limitelor investirii, instanța de recurs s-a pronunțat asupra legalității HCL A. I. nr. 136/1996, deși aceasta fusese cenzurată de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 142/1999. Insă instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor privind constatarea nulității dreptului de proprietate al R.A. F. A. I. și respectiv a nulității încheierii de întabulare și a actelor care au stat la baza acestei întabulări, reținând peste argumentele revizuientelor și agravându-le situația juridică în propria cale de atac. Acest lucru îl consideră inadmisibil, atâta timp cât imobilul nu mai poate fi readus în patrimoniul Municipiului A. I., care a renunțat la dreptul de proprietate. Această apreciere consideră că echivalează cu o pronunțare peste ceea ce revizuientele au criticat în fața instanței de recurs și în contradicție cu poziția procesuală a Consiliului L. A. I..
A șaptea critică vizează nepronunțarea instanței cu privire la HCL 131/2004 prin care s-a dispus efectuarea demersurilor necesare pentru inițierea de noi măsuri judiciare în vederea anulării formelor de întabulare în CF21650 A. I. și revenirea la situația anterioară a imobilului de apartenență la domeniul public al M.. A. I..
Instanța de recurs se apreciază că nu s-a pronunțat nici în ce privește nulitatea convenției privind renunțarea la drept în dosar civil nr. 5261/2003 a Judecătoriei Alba Iulia. În acest sens s-a invocat înscrisurile depuse din dosarul penal în ceea ce privește convenția de renunțare la drept, evidențiază existența unei hotărâri a Consiliului L. cu privire la încheierea unui act în sensul celui care menționa renunțarea la judecată și respectiv la dreptul corelativ, precum și a unui mandat special acordat persoanei care a reprezentat Primăria M.. A. I. la semnarea convenției în fața notarilor.
Prin întâmpinarea depusă, intimata . a solicitat respingerea cererii de revizuire și susține că motivele invocate de revizuiente nu se încadrează în cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata Instituția P. J.. A. a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii recursului, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 322 alin. 1 cod procedură civilă se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs atunci când evocă fondul, astfel că prezenta cerere este admisibilă întrucât prin decizia nr. 197/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost evocat fondul litigiului.
Acest text de lege enumără limitativ situațiile în care se poate admite cererea de revizuire, iar alin. 2 - invocat de revizuiente menționează situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut. Cererea revizuientelor se întemeiază pe acest text de lege.
Astfel, instanța de recurs a respins criticile întemeiate de art. 304 pct. 6, 7, și 8 cod procedură civilă, reținând că nici una din critici nu vizează motivele de legalitate indicate în aceste texte de lege. Recurentele nu au argumentat, prin recursul declarat, în ce fel instanța a acordat altceva decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nici care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii, nici care este actul pe care instanța l-a analizat greșit. Deci, instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestui motiv de recurs.
Instanța de recurs a analizat actele care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ A. I., respectiv a încheierii de întabulare nr. 5875/1995 și a tuturor actelor care au stat la baza întabulării imobilului în favoarea RA F. A., reținând și faptul că au mai fost înregistrate și alte dosare de către reclamante cu același obiect.
În ceea ce privește destinația spațiului în litigiu, instanța de recurs a motivat și a reținut și în dispozitivul deciziei că aceasta era de „dispensar medical” și nu de spațiu comercial. Deci nu există o nemotivare a acestor aspecte de către instanța de recurs. Pe de altă parte, instanța de recurs a substituit parțial motivarea instanței de apel, stabilind, încadrând în drept acțiunea. Acțiunea inițială a fost întemeiată în drept pe Decretul lege 115/1938, iar instanța de fond a reținut incidența art. 34 din decretul lege, instanța de apel art. 37 din același act normativ. Afirmația revizuientelor în sensul schimbării temeiul de drept al acțiunii este nefondată, în condițiile în care art. 34 din Decretul lege stabilește cazurile în care se poate cere rectificarea cărții funciare, iar art. 37 condițiile și efectele promovării acțiunii, nefiind un alt temei de promovare a acțiunii.
Prin considerentele reținute instanța de recurs nu a depășit limitele investirii sale, ci a explicat motivele pentru care nu se pot admite numite capete din acțiune, față de împrejurările concrete din cauză.
Având în vedere că HCL A. I. nr. 136/1996 a fost supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, instanța de recurs în dosar nr._ a reținut acest aspect doar ca argument pentru conturarea unei stări de fapt, din perspectiva proprietății spațiului în litigiu.
Argumentele instanței nu semnifică o agravare a situației recurentelor în propria cale de atac, în condițiile în care acțiunea a fost parțial admisă. Câtă vreme
(continuarea deciziei civile nr. 16/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
nu a fost investită cu cenzura HCL 131/2004, instanța de recurs nu putea analiza această hotărâre, hotărâre care a fost invocată ca un argument suplimentar de către revizuiente. Ori, instanța nu este ținută să se pronunțe asupra tuturor argumentelor invocate de părți în sprijinul cererii lor. Cu toate acestea, s-a reținut și contextul și efectele renunțării la drept, de care instanța a luat act prin hotărâre irevocabilă, în dosar civil nr. 5261/2003 al Judecătoriei Alba Iulia.
Trebuie precizat că în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 cod procedură civilă, prin „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății. Ori, așa cum s-a motivat instanța de recurs a dispus asupra tuturor cererilor cu care a fost investită, fără a excede limitelor investirii.
Având în vedere toate aspectele reținute, se constată că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate în recurs, că nu s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 2 cod procedură civilă, astfel că va fi respinsă ca nefondată cererea revizuientelor.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligate revizuientele la cheltuieli de judecată către intimata . de 3720 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuienții Cabinet M. I. Dr. P. D., Cabinet I. Dr. S. D. și Cabinet I. Dr. O. G. împotriva deciziei civile nr. 197/2012 pronunțată de Curtea Apel A. I. în dosar nr._ .
Obligă revizuienții să plătească intimatei ., suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/15.01.2013
J.. recurs – M.C./A.N./C.G.N.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 627/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 94/2014. Curtea de... → |
|---|
