Legea 10/2001. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 162/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 162/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții G. I. și G. E. împotriva deciziei civile nr. 304/29.10._ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că pricina a fost suspendată în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., recurenții au formulat cerere de repunere pe rol.
Se constată că s-a depus, prin serviciul registratură al instanței la data de 26.03.2014, cerere formulată de către recurenții reclamanți, prin care se solicită și judecarea în lipsă.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și solicitarea recurenților de judecare în lipsă, instanța constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2889 din 9.04.2012 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții G. I., G. E. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR P. București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului din Sibiu, .-14 jud. Sibiu si înscris in C.F._ Sibiu nr. Top. 240/9, 241/9, 242/9 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5941/2001 încheiat de S.C. Urbana S.A, în temeiul Legii 112/1995. Prin decizia civilă nr. 1698/A/2004 a Curții de Apel A. I., irevocabila la data de 17.11.2005, s-a constatat ca imobilul a trecut in proprietatea statului fără titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru iar restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către M. Finanțelor P. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Prin urmare, reclamanții aveau deschisă acțiunea pentru restituirea prețului actualizat întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, sus menționate, începând cu 17 noiembrie în condițiile în care prin decizia civilă nr. 979/2003 a Curții de Apel A. – I. s-a reținut că, contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat fără respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. In condițiile mai sus expuse, raportând termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, la data de 17.11.2005 ca fiind data nașterii dreptului la acțiune pentru restituirea prețului actualizat din contractul de vânzare – cumpărare și, respectiv, la data introducerii prezentei acțiunii, 19.12.2011, instanța constată că termenul de prescripție menționat era împlinit cu mult înaintea datei menționată în urmă, ceea ce conduce la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În privința solicitării privind obligarea pârâtului M. Finanțelor P. la plata prețului de piață al imobilului instanța a reținut că din considerente deciziei civile rezultă ca imobilul in litigiu nu putea forma obiectul contractului de vânzare - cumpărare, în condițiile în care acesta a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu .Art. 50^1 din L 10/2001 dispune că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Raportându-ne la cerința legii cu privire la modul de dezdăunare, valorificarea lui în instanța vizează situația în care la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre stat și chiriaș, a cărui anulare s-a dispus ulterior, au fost respectate întocmai dispozițiile Legii nr. 112/1995. Prin decizia Curții de apel s-a infirmat ca fiind incidentă situația respectivă, statuând cu puterea lucrului judecat asupra raportului juridic dedus judecății, în sensul neaplicabilității dispozițiilor L 112/1995. În atare situație nu sunt incidente prevederile art. 50 alin. 21 din lege, astfel că pretenția reclamanților de primire a prețului de piață al imobilului s-a apreciat că nu este întemeiată, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respinsă prin decizia civilă nr. 304/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, cu motivarea că apelanții au dobândit dreptul de proprietate în condiții nelegale, fapt stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1698/2004 a Curții de Apel A. I.( imobilul nu putea fi înstrăinat). Termenii art. 50 ind.1 din lege, invocați, nu favorizează alte categorii cu excepția dobânditorilor de bună-credință, din categoria cărora nu fac parte apelanții.
Mai mult, așa cum a constatat și instanța de fond, termenul de prescripție pentru valorificarea dreptului s-a împlinit de mult (17.11.2005 = decizia, 19.12.2011 = promovarea acțiunii ), astfel că cererea nu putea fi oricum admisă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelulului, cu consecința schimbării sentinței și admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că instanța a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 501 din Legea 10/2001 introdus de punctul 18 al art. I din Legea 1/2009, dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul lege 167/1958, a omis să analizeze motivele de apel ale reclamanților care vizau două petite ale acțiunii, motiv pentru a considera nemotivată soluția tribunalului. Referitor la petitul principal al acțiunii, de obligare a intimatului la plata prețului imobilului evaluat conform standardelor internaționale, arată că, deși au invocat buna credință justificată de lipsa unei notificări din partea Ordinului Franciscanilor, a unei notări sau înscrieri în CF colectivă 500 Sibiu, a vreunei revendicări sau litigiu privind imobilul în cauză, și în condițiile în care se reține nevalabilitatea preluării imobilului de către Statul Român prin decizia civilă 1698/2004 a Curții de Apel A. I., fără nici o argumentare proprie, tribunalul a reținut reaua credință a reclamanților la dobândirea imobilului. Reclamanții, în calitate de chiriași în temeiul sentinței civile nr. 2888/24.10.2000 a Judecătoriei Sibiu au cumpărat imobilul înscris în CF_ Sibiu top 240/9, 241/9, 242/9 situat administrativ în Sibiu .-14, iar ulterior în baza Legii 112/1995 au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 5941/2001 cu . prețul de 51.702.617 lei, vechi. Deci, desființarea contractului de vânzare cumpărare s-a datorat nevalabilității titlului Statului Român și nu relei credințe a reclamanților, astfel că legea a avut în vedere acordarea de despăgubiri chiar în această situație susmenționată. La momentul încheierii contractului reclamanții au fost convinși că au cumpărat de la adevăratul proprietar, după cum rezulta și din CF. Consideră nemotivată decizia atacată din acest punct de vedere, ca și al respingerii cererii de probațiune cu expertiza tehnică de evaluare a construcției.
Al doilea motiv de recurs vizează greșita reținere de către instanța de apel a împlinirii termenului de prescripție în formularea capătului de cerere privind plata prețului actualizat. Recurenții apreciază că termenul de prescripție al cererii a început să curgă de la momentul la care li s-a comunicat, la data de 06.03.2009, încheierea nr. 7255/17.02.2009 a OCPI Sibiu de întabulare a deciziei menționate, acesta fiind momentul de la care au luat cunoștință de soluția pronunțată, în condițiile în care decizia pronunțată în recurs nu se comunică. Termenul de recurs s-a împlinit la data de 09.03.2012, când prezenta acțiune era deja formulată.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Statul Român prin DGFP Sibiu a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, tardivă, netemeinică și nelegală. Aceasta pentru că, față de dispozițiile deciziei civile nr. 1698/2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia nu au fost respectate dispozițiile legii 112/1995 la cumpărarea locuinței, și nu se încadrează în dispozițiile art. 501 din Legea 10/2001. Acțiunea o consideră prescrisă față de art. 1 și 3 din Decretul lege 167/1958, apreciind că termenul de prescripție a început să curgă cu data de 17.11.2005 în temeiul Legii 10/2001.
Recursul a fost suspendat prin încheierea din 21.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 242 pct. 2 cod procedură civilă. la cererea recurenților din 14.03.2014, cauza a fost repusă pe rol .
Printr-un înscris depus la 21.03.2014, recurenții au cerut judecarea cauzei în lipsă, în sensul celor solicitate prin recurs și acțiunea introductivă.
Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 50/1 alin. 1 din Legea 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Acest articol a fost introdus prin Legea 1/2009 publicată în M. Of. nr. 63/3.02.2009.
Textul de lege stabilește că au dreptul la despăgubiri la nivelul prețului de piață a imobilelor doar proprietarii (ale căror contracte au fost desființate) care au avut contracte încheiate cu respectarea Legii 112/1995. Ori, câtă vreme, cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit (decizia civilă nr. 1698/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 3347/2004) că imobilul în litigiu nu intra sub incidența Legii 112/1995, care viza exclusiv imobilele preluate cu titlu de locuință de persoane fizice, însă imobilul a aparținut unei persoane juridice, este evident că, contractul de vânzare cumpărare a locuinței de către reclamanți, s-a încheiat cu încălcarea Legii 112/1995, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 50/1 din Legea 10/2001, așa cum corect au reținut instanțele.
Argumentele invocate în recurs referitoare la buna credință a reclamanților, nu pot fi reținute, întrucât decizia menționată a intrat în puterea lucrului judecat, iar cele reținute în decizie se bucură de prezumția de adevăr absolut și nu pot fi contrazise de o altă hotărâre judecătorească.
În condițiile în care reclamanții au cumpărat locuința cu eludarea legii, anularea contractului nu poate da dreptul la restituirea prețului de piață a acesteia, mai ales că achiziționarea apartamentului în baza Legii 112/1995 s-a făcut în condiții de protecție socială. Reclamanții, în aceste împrejurări, nu pot beneficia de o speranță legitimă de a li se restitui prețul de piață.
Pe de altă parte, reclamanții aveau dreptul la restituirea prețului plătit actualizat cu rata inflației în temeiul art. 51 alin. 2 din legea 10/2001, în forma pe care o avea la data pronunțării deciziei 1698/A/2004 de către Curtea de Apel Alba Iulia, decizie care era executorie. De la momentul comunicării deciziei din apel, a început să curgă termenul de prescripție pentru pretențiile referitoare la prețul plătit, actualizat. Momentul întabulării acestei hotărâri judecătorești nu are relevanță pentru prescripție, în condițiile în care reclamanții au fost parte în proces, deci cunoșteau hotărârea judecătorească pronunțată, fiindu-le opozabilă.
(continuare decizia 162/10.04.2014 pronunțată în dosar_ )
Art. 501 din legea 10/2001 a fost introdus prin Legea 1/2009, deci nu exista la data pronunțării hotărârii judecătorești menționate, și, cum legea nu retroactivează, acest text de lege nu poate fi invocat cu succes față de o stare de fapt născută mult înainte de apariția legii.
Altfel spus, la data când a rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare invocat de reclamanți, în anul 2004, aceștia aveau posibilitatea legală de a-și recupera prețul plătit pentru locuință, actualizat în condițiile art. 51 alin. 2 din Legea 10/2001. Introducerea ulterioară, după 5 ani, a altor prevederi legale, nu le poate profita reclamanților, potrivit principiului „tempus regit actum”.
Sentința civilă nr. 5888/24.10.2000 pronunțată de Judecătoria Sibiu, prin care a fost obligată Primăria Sibiu și . îndeplinească formalitățile necesare pentru ca reclamanții să poată cumpăra locuința în litigiu, nu are relevanță în cauză pentru că nu analizează (neavând considerente) îndeplinirea condițiilor privind proprietatea asupra imobilului.
Așadar, în mod corect au interpretat instanțele prevederile legale în sensul că acțiunea reclamanților este nefondată pentru că nu le sunt aplicabile prevederile art. 501 din legea 10/2001, nefiind cumpărători de bună credință, iar, pe de altă parte, acțiunea este prescrisă față de momentul la care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare. Nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii, în mod legal a fost respinsă cererea în probațiune cu expertiza tehnică de evaluare a imobilului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat, menținând decizia atacată, ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții G. I. și G. E. împotriva deciziei civile nr. 304/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2014.
Președinte, A. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
2 ex/30.04.2014
Jud. fond: M. P.
Jud. apel: V. A./V.C. D.
| ← Radiere ipoteca. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Cereri. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
