Restituire metale preţioase. Decizia nr. 661/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 661/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 661/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de către domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții T. L. A., M. L., O. T. A. împotriva deciziei civile nr. 229/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților și a mandatarilor acestora, avocat Z. I. pentru recurenții reclamanți și consilier juridic P. M. pentru intimata pârâtă B.N.R. prin BNR Agenția S.. .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și faptul că s-au depus la dosar, prin registratura instanței trimisă pe fax, concluzii scrise din partea recurenților reclamanți prin avocat. Recurenții reclamanți solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de reclamanți, menținerea hotărârii din apel ca temeinică și legală.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2961/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții T. L. A., M. L. și O. T. T. în contradictoriu cu pârâta B. Națională a R. și obligată pârâta B. Națională a R. să plătească reclamanților contravaloarea cantității de 19.600 grame aur fin, provenit din 7000 tone de minereu cu o concentrație de 2,8 grame aur fin/tonă și 46.900 grame argint fin provenit din 7000 tone minereu cu o concentrație de 6,7 grame argint fin/tonă, la prețul practicat de aceasta la data plății.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.700 lei, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții T. L. A., M. L. și O. T. T. sunt descendenții defunctului T. T., decedat la data de 8 septembrie 1986, conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei.
Conform tabelului intitulat „anexa 10” ,antecesorului reclamanților i-a fost confiscat, în dosarul penal 5052/1970, cantitatea de 1044 tone minereu, respectiv 2,925 aur și 6,905 argint. Această cantitate de aur și argint nu face obiectul prezentei cauze, însă dovedește că antecesorul reclamanților a avut dosar penal pentru deținere de metale prețioase, acestea fiindu-i confiscate.
De asemenea, instanța a reținut că antecesorul reclamanților este nominalizat și în înscrisul intitulat „situația deținătorilor de minereu aurifer ce urmează a fi transportat de la fostele mine – Domni – Ieruga, Fauri din . 17 și 21 cu cantitatea de 7000 tone, înscris eliberat de postul de miliție Bucium FN din 27.05.1970, la care se referă prezenta cauză.
Aceste înscrisuri s-au coroborat și cu declarațiile martorilor F. Ș. și T. C. M., care au arătat în fața instanței că defunctului T. T. i s-a confiscat o cantitate însemnată de minereu. Martora T. C. M. a învederat instanței că tatălui ei i-a fost confiscată cantitatea de 3000 tone minereu, iar prin comparație defunctului T. T. i s-a confiscat o cantitate de 3 ori mai mult.
Reclamanții nu au putut prezenta vreo hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului de confiscare a metalelor prețioase care fac obiectul prezentei cauze, întrucât acestea nu au putut fi găsite la niciuna dintre instituțiile (poliție, parchet, BNR) care aveau atribuții în acea perioadă în ceea ce privește confiscarea și depozitarea metalelor prețioase. Lipsa acestor înscrisuri nu duce, însă, la concluzia că nu s-ar fi confiscat cele 7000 tone de minereu, în condițiile în care reclamanții au prezentat un tabel întocmit de Postul de Poliție Bucium în care antecesorul reclamanților, T. T., apare la pozițiile 17 și 21 cu o cantitate totală de 7000 tone de minereu (3000 tone + 4000 tone), ce urmau a fi transportate de la fostele mine Bucium (T. T. avea cel puțin 3 mine în acea zonă, conform declarațiilor martorilor). Acest tabel nu menționează unde urma să fie transportat minereul de către autoritățile comuniste, însă este destul de sigur că nu la domiciliul foștilor proprietari (care aveau dosare penale, unii fiind chiar arestați).
Mai mult, instanța a reținut că B. de Stat a R.P. Române, la acel moment, avea dreptul exclusiv de a efectua cumpărări și vânzări de mijloace de plată străine și de metale prețioase, conform art. 1 alin. 3 din Decretul nr. 210/1960, rezultând că aurul și argintul rezultat din prelucrarea cantității de 7000 tone minereu auro – argintifer, confiscată de la antecesorul reclamanților, a intrat în proprietatea fostei Bănci de Stat a R.P.Române (pârâta BNR).
Tabelul menționat mai sus nu a precizat concentrația de aur fin și argint fin pe tonă de minereu confiscată, iar reclamanții au fost în imposibilitate de a prezenta vreun înscris din care să rezulte această concentrație în ceea ce privește exact cantitatea de minereu care a fost confiscată de la T. T.. Această imposibilitate este în afara oricărei culpe a reclamanților și nu se poate impune acestora să facă o probă imposibilă (probatio diabolica). Cu toate acestea, reclamanții au fost în măsură să prezinte un proces verbal întocmit de Exploatarea Minieră R. Montană, în urma confiscării de la mai multe persoane din localitatea Bucium (în aceeași perioadă cu T. T.) a unor cantități de minereu, stabilindu-se cu acea ocazie și conținutul mediu de 2,8 grame/tonă de minereu aur și 6,7 grame argint pe tona de minereu (fila 78). Se poate observa că una dintre persoanele de la care s-a confiscat metale prețioase expertizate în anul 1970, respectiv B. Ș., apare și tabelul întocmit de Postul de Miliție Bucium (fila 17), la poziția 1, tabel în care este trecut și T. T. (pozițiile 17 și 21), astfel că instanța a prezumat că și minereul de aur și argint confiscat de la acesta din urmă, are aceeași puritate.
Pârâta BNR nu a prezentat nicio dovadă care să combată cele menționate mai sus.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor din 7000 tone minereu aurifer având concentrația de 2,8 grame aur fin/tonă, și 6,7 grame argint fin/tonă ar putea rezulta cca. 19.600 grame aur fin și cca. 46.900 grame argint fin.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea minereului aurifer confiscat defunctului T. T. sau potrivit dispozițiilor art. 26 din OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase din România si art. 39 din HG nr. 1344/2003 privind normele metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG 190/2000.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta B. Națională a R. – Agenția S. a fost admis prin decizia nr. 229/A/2012 pronunțată de Tribunalul A.-secția civilă, schimbată în tot sentința atacată și rejudecând cauza a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T. L. A., M. L. și O. T. T. în contradictoriu cu B. Națională R..
În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond a stabilit, fără temei că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, în sensul dispozițiilor art. 26 din OUG nr. 190/2000, întrucât aceștia nu au făcut dovada faptului că antecesorului lor i-a fost confiscată cantitatea de 7000 tone minereu aurifer.
Deși în înscrisul intitulat „Situația deținătorilor de minereu aurifer ce urmează a fi transportat de la fostele mine „Domni-Ieruga-Fauri”, figurează antecesorul apelanților T. T. la pozițiile 17 și 21 (f. 17 dos. fond), nu există dovada certă că cifrele 4000 și respectiv 3000 reprezintă cantitatea de minereu confiscată exclusiv de la, ci reprezintă cantitatea totală deținută de persoanele menționate ca „deținători” de minereuri la mina „Domni”, în punctul denumit „Corabia”.
Raționamentul acestei ipoteze, rezidă în aceea că, potrivit documentației privind valorificarea minereurilor auro-argintifere deținute de foștii proprietari din raza comunelor Bucium și R. Montană întreaga cantitate de minereu auroargintifer predată în vederea exploatării, a fost de_ tone, situație în care este exclusă posibilitatea ca numai antecesorului apelanților să-i fi fost confiscată cantitatea de 7000 de tone minereu.
O dovadă certă a confiscării minereului este tabelul aflat la fila 16 în dosarul de fond, unde antecesorul reclamanților figurează cu o cantitate confiscată de 1044 tone minereu, măsura confiscării fiind dispusă în dosarul penal nr. 5052/1970.
Criticile formulate de apelantă în sensul încălcării dispozițiilor art. 26 din OUG nr. 190/2000 urmează a fi înlăturate, întrucât cantitățile de minereu auro-argintifer confiscate în perioada anilor 1970 de la deținătorii persoane fizice, se includ în categoriile metalelor prețioase al căror regim a fost reglementat prin art. 4 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 210/1960.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea sa în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria A. I.. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că decizia tribunalului nu corespunde cu starea de fapt. Astfel, se susține că antecesorul reclamanților a fost nominalizat în înscrisul intitulat „situația deținătorilor de minereu aurifer ce urmează a fi transportat de la fostele mine Domni, Ieruga, Fauri” din . 17 și 21 cu cantitatea de 7000 tone minereu aurifer, înscris eliberat de postul de miliție Bucium la 27.05.1970. Acest înscris se coroborează cu declarațiile martorilor F. Ș. și T. C. M.. Nu este culpa reclamanților că nu au putut prezenta vreo hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului de confiscare a metalelor prețioase, deoarece astfel de înscrisuri nu au fost găsite nici la instituțiile care aveau atribuții de confiscare în acea perioadă. În mod greșit a reținut instanța de apel că întreaga cantitate de minereu auro-argintifer predată în vederea exploatării a fost de_ tone, așa cum rezultă din documentația privind valorificarea minereurilor. Transportul minereurilor s-a făcut până în anul 1995.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata BNR a solicitat respingerea recursului, susținând că din însumarea cantităților din „situația deținătorilor de minereu aurifer ce urmează a fi transportat de la fostele mine Domni, Ieruga, Fauri” rezultă o cantitate mai mare decât_ tone, care a fost reținută în „documentația privind valorificarea minereurilor auro-argintifere deținute de foștii proprietari din raza comunelor Bucium și R. Montană”.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate raportat la art. 304 cod procedură civilă, C. constată următoarele:
Reclamanții au declarat recurs pentru că instanța de apel a respins acțiunea pentru restituirea metalelor prețioase, pretins confiscate de Stat.
(continuarea deciziei civile nr. 661/26.09.2013 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
C. apreciază că soluția tribunalului este legală, întemeiată pe prevederile art. 1169 cod civil. Singurul înscris depus la dosar care face referire la această cantitate solicitată de reclamanți, este „Situația deținătorilor de minereu aurifer ce urmează a fi transportat de la fostele mine Domni – Ieruga – Fauri din .> Acest act nu este de natură a face dovada confiscării acestei cantități de la antecesorul reclamanților, ci doar a transportului.
Pe de altă parte, în motivarea recursului, reclamanții consideră că instanța de apel nu a apreciat corect situația de fapt, interpretând greșit probele dosarului. Aprecierea probelor vizează temeinicia unei hotărâri judecătorești nu legalitatea, iar temeinicia nu mai poate fi analizată în recurs după abrogarea punctelor 10-11 ale art. 304 C. pr. civ. În recurs se poate verifica doar aplicarea legii de către instanța de apel, sau de fond, unei stări de fapt deja stabilite.
Față de aceste argumente, C., în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților, menținând ca legală hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții T. L. A., M. L. și O. T. T. împotriva deciziei civile nr. 229/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, M. A. M. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/25.11.2013
jud. apel - S. I., C. F.
jud. fond – D. F. M.
| ← Expropriere. Decizia nr. 716/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 81/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
