Expropriere. Decizia nr. 716/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 716/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 716/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A.
Procuror V. L.
Pe rol se află soluționarea recursului, după recalificarea căii de atac, declarat de pârâtul S. R. prin C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 1383/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. Kricsfalussy cu delegație la dosar pentru pârâtul recurent și avocat F. P. C. cu delegație la dosar pentru intimatul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a recalificat prezenta cale de atac în recurs la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului pârât, consilier juridic C. Kricsfalussy solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanță la dosar.
Mandatara intimatului reclamant, avocat F. P. C. solicită respingerea recursului declarat de pârât. Menționează că la efectuarea în cauză a expertizei, expertul a ținut seama de metoda comparației raportat la anii 2010 – 2013. Expertiza este corect întocmită de către un expert ANEVAR. Cu cheltuieli de judecată justificate cu înscrisuri la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public consideră expertiza întocmită în cauză ca fiind corectă. P. urmare, solicită respingerea recursului declarat de pârât și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._ reclamantul P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin CNADNR să se dispună anularea parțială a deciziei de expropriere nr. 1252/05.09.2011 anexa 1, poziția 1532 emisă de pârât, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite pentru suprafața de 6057 mp teren expropriată; să fie stabilită despăgubirea aferentă terenului expropriat prin majorarea sumei stabilită de pârât la o valoare calculată conform art. 26 din Legea 33/1994, prin raportare la valoarea de piață a imobilelor din zona respectivă, în funcție de expertiza topo ce urmează a fi efectuată în cauză; să fie obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei astfel stabilite reprezentând despăgubirea acordată pentru terenul expropriat compusă din valoarea de piață a imobilului și prejudiciul produs ca urmare a faptului că exproprierea este doar parțială iar terenul rămas neexpropriat și-a pierdut din valoare ca urmare a fragmentării acestuia; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție la admiterea acțiunii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția de necompetență materială a soluționării prezentei cereri de către tribunal ca instanță de fond, precum și excepția prematurității formulării acțiunii raportat la prevederile art. 22 din Legea 255/2010.
La termenul din 22.02.2012, instanța de fond s-a pronunțat prin încheiere asupra acestor excepții, în sensul respingerii acestora.
P. sentința civilă nr. 1383/2013, Tribunalul a admis în parte acțiunea și în consecință a dispus anularea parțială a deciziei de expropriere nr. 1252/05.09.2011 Anexa 1 poziția 1532 emisă de pârât, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite pentru suprafața de 6057 mp expropriată pe care le-a stabilit la suma de 37.856 lei. A obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de_,35 lei reprezentând diferența între suma stabilită de instanță cu titlu despăgubiri și cea stabilită de expropriator și consemnată la CEC Bank la dispoziția reclamantului prin recipisa nr._/1/06.07.2011 . nr._, precum și suma de 4330 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr._/4378/2001 emis de Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha și 3100 mp teren pe raza municipiului S..
În vederea realizării obiectivelor de interes național, județean și local conform Legii 255/2010 ( în speță „Autostrada Orăștie – Sibiu”) reclamantul a fost expropriat de suprafața de 6057 mp din terenul proprietatea acestuia pentru care s-a stabilit o despăgubire în valoarea de_,65 lei, sens în care pârâta a emis decizia de expropriere nr. 1252/2011, unde reclamantul apare la poziția 1532.
Potrivit art. 22 al. 1 și 3 din Legea 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor, acțiunea astfel formulată urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea 33/1994. Instanța a reținut că criterii în raport de care se stabilește cuantumul acestora sunt prevăzute de art. 26 din Legea 33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor aferente terenului expropriat reclamantului s-a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie compusă din trei experți, care a stabilit valoarea prin metoda comparațiilor de piață, cu luarea în considerare a zonei în care este situat terenul și evident a prețurilor cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii expertizei. Experții au concluzionat că prețul unui mp teren extravilan de natura celui ce face obiectul litigiului este de 6,25 lei și nu 3,43 lei cât a stabilit expropriatorul, așa încât valoarea reală a despăgubirilor datorată reclamantului se cifrează la suma de_ lei.
Din recipisa depusă la dosar rezultă că la data de 06.07.2011, a fost consemnată la CEC Bank, la dispoziția reclamantului, suma de_,65 lei stabilită inițial de expropriator cu titlu de despăgubire, aferentă terenului expropriat. P. urmare, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit doar la plata diferenței în valoare de_,35 lei, sumă la care va fi obligat pârâtul a o achita acestuia cu titlu de despăgubire.
Valoarea prejudiciului solicitat de reclamant și stabilit de experți ca fiind în sumă de 752 lei nu a fost acordat, nefiind dovedit.
Dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea 33/1994 acest prejudiciu a fost stabilit în raport de valoarea folosului realizat de la data exproprierii și până la data achitării despăgubirii, folos calculat în două moduri, respectiv pe bază de rentă și pe bază de profit. Cum reclamantul nu a făcut nici dovada arendării terenului anterior exproprierii și nici a veniturilor realizate din recolta obținută, cererea vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 752 lei cu titlu de prejudiciu a fost respinsă.
Pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 4330 lei compuse din onorarii experți și onorariu avocațial dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
Calea de atac a fost recalificată drept recurs, față de cuantumul pretențiilor, având în vedere dispozițiile art. 2821 C. pr. civ.
Recurentul a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor, acesta arată că a respectat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2010 cu privire la cuantumul despăgubirilor, astfel că valoarea de 3,43 lei, stabilită de expropriator este legală, instanța stabilind în mod greșit valoarea de 6,25 lei/mp.
Recurentul susține că la stabilirea valorii despăgubirilor, experții ar fi trebuit să se raporteze la momentul la care a operat transferul dreptului de proprietate, conform art. 9 alin. 4 din Legea nr. 255/2010, respectiv la data emiterii actului administrativ de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirilor. Pârâtul arată că expropriatorul a calculat despăgubirile raportat la această valoare și a avut în vedere prețul expertizele întocmite și actualizate de Camera notarilor Publici, astfel că valoarea acestor despăgubiri a fost corect calculată de către acesta.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 9-12).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele.
Procedura de expropriere a terenului proprietatea reclamantului a fost demarată sub imperiul Legii nr. 255/2010 în vederea realizării obiectivului de interes național, Autostrada Orăștie – Sibiu. Potrivit art. 5 alin. 1 din legea menționată, în vederea realizării primei etape a procedurii de expropriere, aceea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligația, între altele, de a aproba sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici. Aceste sume sunt determinate în mod unilateral de expropriator, în vederea stabilirii ofertelor de despăgubire.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 255/2010, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului sau a documentațiilor topo-cadastrale, după caz, expropriatorul are obligația consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile … anterior notificării proprietarilor. Intenția de expropriere este notificată ulterior proprietarilor, care sunt obligați să se prezinte la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri (art. 8).
Rezultă așadar că raportarea la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici îl vizează numai pe expropriator și se face în vederea estimării despăgubirilor ce urmează a fi acordate.
Această concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, iar acțiunea se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Ca urmare, C. privește ca nefondate susținerile recurentului în sensul că la stabilirea valorii despăgubirilor, experții ar fi trebuit să se raporteze la evaluarea întocmită de camerele notarilor publici.
În ce privește momentul în raport cu care se determină despăgubirile în cazul în care cuantumul stabilit de expropriator este contestat de expropriat, C. reține că Legea nr. 255/2010 nu cuprinde nicio normă legală care să determine un astfel de moment. Singura dispoziție care face referire în mod expres la acest moment este art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, la care Legea nr. 255/2010 face trimitere directă. Potrivit acestui text legal, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de
(continuarea deciziei civile nr. 716/11.10.2013 pronunțată de C. de A. A. I. – secția I Civilă în dosar civil nr._ )
daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
P. urmare, solicitarea recurentului de a avea în vedere, cu ocazia determinării despăgubirilor, un alt moment este lipsită de suport legal.
Instanța de fond a reținut în mod corect incidența acestor prevederi legale și a stabilit obiectivele de expertiză ținând seama de momentul la care face trimitere art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Față de cele ce preced, C. constată că prima instanță a pronunțat sentința atacată făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale, astfel că criticile aduse de recurent nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304-3041 C. pr. civ. În consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului P. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului ales, conform chitanței depuse la dosar (fila 21).
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 1383/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului P. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.10.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/22.10.2013
Jud. fond – L. V.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 713/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 661/2013. Curtea de... → |
|---|
