Pretenţii. Decizia nr. 678/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 678/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 678/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta M. T. K., împotriva deciziei civile nr. 64/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentanților acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față fiind motivat.
Instanța, în deliberare, față de lipsa părților și a reprezentanților acestora, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și repetarea apelului nominal în ședință publică se constată lipsa părților.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată la 05.08.2010 pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M., reclamanta M. T. K. a chemat în judecată pe pârâtele . de A. R. SRL și G. O. V. AG solicitând obligarea acestora, în calitate de asigurători de răspundere civilă ai cetățeanului austriac Grebler Johhan, în solidar, la plata sumei de 48.324,4 euro reprezentând despăgubiri ce corespund pagubelor suferite de societatea reclamantă ce urmare a accidentului de circulație din 06/07.08.2007 în urma căruia autocamionul și remorca reclamantei au fost distruse, și neacoperite de asigurător. În drept invocă dispozițiile Legii nr.136/1995.
P. sentința civilă nr.105/2011, Judecătoria Sânnicolau M. a admis excepția necompetenței teritoriale și excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul cauzei are ca izvor un contract de asigurare, că accidentul s-a produs pe raza județului Hunedoara, că față de cuantumul sumei solicitate și față de disp. art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ. soluționarea cauzei este de competența Tribunalului Hunedoara. S-a reținut că în același sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr. XXIII/2006, respectiv că natura juridică a acțiunilor exercitate împotriva asigurătorilor este una comercială.
P. sentința civilă nr.158/2011, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței materiale a acestui Tribunal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D..
În considerentele sentinței s-a reținut că obiectul litigiului este de natură civilă, rezultând dintr-un delict civil, ca urmare a unui accident de circulație produs pe raza localității Burjuc, jud. Hunedoara, potrivit disp. art. 11 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ. și că valoarea pretențiilor este sub 500.000 lei fiind incidente disp.art.1 pct.1 și art. 2 pct.1 lit. b C. pr. pen.
P. sentința civilă nr.1451/2012, Judecătoria D. a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei de ordin 1, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate și împotriva pârâtei de ordin 2 ca neîntemeiate.
P. decizia civilă nr.64/A/2013, Tribunalul Hunedoara a admis ca fondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe care a fost anulată iar cauza a fost trimisă spre a fi judecată în primă instanță de Tribunalul Hunedoara – Secția a II- a Civilă, instanță competentă material. S-a decis ca cheltuielile de judecată avansate în apel să fie avute în vedere de instanța competentă să judece în fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că litigiul promovat prin cererea de chemare în judecată este îndreptat împotriva unor societăți de asigurare, temeiul de drept invocat prin acțiune fiind dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Ordinul nr._/2006 și raportat la acest aspect și la Decizia nr. XXIII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia natura juridică a acțiunilor exercitate împotriva asigurărilor este una comercială, instanța de control judiciar a apreciat că tribunalul este competent, în prima instanță, să soluționeze cauza comercială de față.
Nu prezintă nicio relevanță din punct de vedere al competenței materiale faptul că prejudiciul suferit de reclamantă a avut la baza un accident rutier soldat cu un dosar penal, urmare a decesului conducătorului vinovat de producerea pagubei, atâta timp cât temeiul cererii de chemare în judecată este legea asigurărilor, prejudiciul dorind a fi recuperat urmare a unei asigurări de daună.
S-a apreciat că nu se poate reține ca întemeiată critica invocată de recurentă, în sensul că prin sentința civilă nr. 158/2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a statuat irevocabil natura civilă a litigiului, atâta timp cât Judecătoria D. nu a constatat ivit conflictul negativ, iar necompetența materială putea fi invocată inclusiv de instanța din oficiu, în orice fază a judecății, ținându-se cont de faptul că această excepție este una absolută, iar cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 05.08.2010, anterior apariției Legii nr. 202/2010, când a fost introdus art. 1591 Cod procedură civilă.
Raportat la prevederile art. 159 Cod procedură civilă, conform cărora necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad și întrucât anterior apariției art. 1591 Cod procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, instanța era obligată să invoce din oficiu, în orice fază procesuală, excepția necompetenței materiale, raportat și la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție sus menționate, în temeiul art. 291 alin. 2 Cod procedură civilă a fost admis apelul reclamantei, anulată sentința atacată și trimisă cauza spre a fi judecată în prima instanță de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, instanță competentă material.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a apelului la Secția I-a civilă a Tribunalului Hunedoara.
În expunerea motivelor de recurs se arată că hotărârea este nelegală, cauza având o natură civilă deoarece este vorba de un prejudiciu rezultat ca urmare a săvârșirii unei fapte penale, fiind vorba de răspunderea civilă pentru prejudicii rezultate din accidente de circulație.
Susține că este vorba de o răspundere civilă delictuală iar competența revine judecătoriei în primă instanță și instanței civile nu comerciale deoarece valoarea prejudiciului este de sub 500.000 lei fiind incidente disp.art.1 alin.1 pct.1 raportat la art.2 alin.1 pct.1 lit.b C.pr.civ. Litigiul este unul civil și nu comercial deoarece nu rezultă dintr-o faptă de comerț ci dintr-un fapt ilicit provocator de prejudiciu în condițiile art.1998-1999 C.civ. și a Legii nr.136/1995.
Mai arată că prin sentința nr.158/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a statuat irevocabil că pricina are o natură civilă, fiind indicat ca temei și recursul în interesul legii pronunțat de ICCJ în acest sens. Atâta timp cât această sentință a rămas irevocabilă și, mai mult, secția competentă să soluționeze cauzele comerciale din cadrul Tribunalului a stabilit natura civilă a cauzei, completul care a judecat apelul nu putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței comerciale (care s-a declarat necompetentă) și trebuia, ori să judece apelul pe fond, ori, cel mult, că trimită cauza spre regulatorul de competență.
În drept invocă disp.art.1, 2 și 158 C.pr.civ.
Intimatele nu au formulat întâmpinare în cauză.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
P. acțiunea promovată de reclamantă se solicită obligarea celor două pârâte la despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a distrugerii autocamionului și a remorcii proprietatea societății reclamante în accidentul de circulație produs la 6/7.08.2012 pe raza localității Burjuc, jud.Hunedoara. În motivarea acțiunii se susține că vinovat de producerea accidentului este cetățeanul austriac Grabler Johhan, care a decedat în accident, așa cum rezultă din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria D. pronunțată în dosar nr.2095/P/2007 iar răspunderea pentru repararea prejudiciului produs revine asigurătorului de răspundere civilă a vinovatului, respectiv pârâtei de ordin 1 și respondentului său din România (pârâta de ordin 2).
Acțiunea este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.136/1995 și ale Ordinului nr._/2006.
Prejudiciul suferit de societatea reclamantă este urmare a faptei culpabile a șoferului Grabler Johhan, așa cum s-a reținut prin rezoluția parchetului, raportul juridic obligațional de care se prevalează reclamanta fiind generat, deci, de o faptă delictuală civilă. În consecință, în speță trebuie examinată îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, acesta fiind temeiul pentru acordarea daunelor solicitate de reclamantă și la care societatea de asigurare este obligată, în măsura dovedirii acestora, conform art.49 din Legea nr.136/1995 și 14 din anexa la Ordinul nr._/2006 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
Litigiul de față este unul civil în condițiile în care pretențiile reclamantei decurg din săvârșirea unei fapte ilicite care antrenează răspunderea civilă delictuală iar nu contractuală. Împrejurarea că pârâta are calitatea de comerciant pentru că desfășoară acte de comerț (activitate de asigurare), nu poate duce la calificarea acțiunii ca fiind una comercială deoarece temeiul acțiunii, așa cum s-a arătat nu îl constituie contractul încheiat între asigurat și pârâtă, ci răspunderea civilă delictuală atrasă ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către asigurat dar și obligația stabilită de lege în sarcina asigurătorului de reparare a prejudiciului conform art.49 din Legea nr.136/1995, răspunderea asigurătorului față de terțe persoane fiind una civilă, în baza legii.
Decizia nr.XXIII/2006 (de fapt decizia XXIII/2007) nu este incidentă în prezenta cauză deoarece vizează acțiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident iar nu situația în care terțele persoane prejudiciate ca urmare a faptei asiguratului se îndreaptă împotriva societății de asigurare.
Pentru cele ce preced, Curtea, constatând că litigiul de față este unul civil iar nu comercial și având în vedere și cuantumul pretențiilor solicitate constată că, față de dispozițiile art.1 alin.1 pct.1 C.pr.civ. și art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ., Judecătoria D. este competentă să soluționeze prezenta cauză. De asemenea, în raport de disp.art.282 C.pr.civ. apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria D. se impune a fi soluționat de către Tribunalul Hunedoara – Secția I-a civilă .
Pentru toate aceste considerente Curtea reține ca fondat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 C.pr.civ. astfel că în baza art.312 C.pr.civ. recursul reclamantei va fi admis cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei pentru judecarea apelului de către Tribunalul Hunedoara – Secția I-a civilă.
Pentru aceste motive:
(continuarea deciziei civile nr. 678/203 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar nr._ )
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M. T. K. împotriva deciziei civile nr. 64/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Hunedoara – Secția I Civilă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.09.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, M. A. M. - CO, semn. conf. art. 261(2) C., Președintele Curții de Apel A. P. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn.C.C.
2 ex/13.11.2013
Jud. fond – C.R.R.
Jud. apel – A.E.V./I. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 434/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 638/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
