Grăniţuire. Decizia nr. 713/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 713/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 713/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de intervenientul G. R. și de pârâtul R. I., împotriva deciziei civile nr. 85/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. C. cu delegație la dosar pentru recurentul pârât, recurentul intervenient G. R. și avocat C. P. cu delegație la dosar pentru intimații P., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimații M., prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Mandatarii prezenți ai părților depun la dosar delegații de reprezentare în cauză și chitanțe doveditoare a plății onorariului de avocat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților, excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenientul G. R., față de dispozițiile art. 281 ind. 2a C. pr. civ.
Recurentul intervenient solicită respingerea excepției.
Mandatara recurentului pârât solicită respingerea excepției, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.
Apărătorul ales al intimaților P. solicită respingerea recursului declarat de intervenient, fie pe cale de excepție așa cum a observat și instanța de recurs prin excepția pusă în discuție, fie pe fond, având în vedere dispozițiile Legii nr. 202/2010, prin care omisiunea instanței de a nu se pronunța asupra unui capăt de cerere poate fi cerută prin completarea hotărârii.
Instanța, în deliberare, unește excepția cu fondul cauzei.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentului pârât, avocat M. C. solicită admiterea recursului declarat de pârât așa cum a fost formulat, desființarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că în mod greșit a fost apreciată de către instanțe expertiza efectuată în cauză, astfel că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în probațiune, ținându-se cont de o expertiză nelegală și concluzii diametral opuse. Soluția instanței de apel s-a bazat pe planuri care nu corespund realității.
În ceea ce privește recursul declarat de intervenient, consideră că acesta este admisibil, nefiind aplicabile în cauză prevederile noului C. pr. civ. Consideră că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție.
Recurentul intervenient G. R. solicită admiterea recursului deoarece s-au efectuat în cauză două expertize identice, concluziile instanței fiind diferite de aceste rapoarte de expertize. Arată că este proprietar al terenului și solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând ceea ce a cheltuit până la acest moment în prezentul litigiu și despăgubiri.
Mandatarul ales al intimaților P., avocat C. P. solicită respingerea recursului declarat de intervenient, excepția invocată de instanță fiind întemeiată, cererea intervenientului fiind principală și nu accesorie.
În ce privește recursul declarat de pârâtul R. I., solicită a se constata inadmisibilitatea acestuia, întrucât nu se fac referiri la nelegalitatea hotărârii atacate ci la netemeinicia acestuia. Art. 304 pct. 6 C. pr. civ, invocat de recurent nu are aplicabilitate în cauză, instanțele corect constatând concluziile expertizelor efectuate în cauză. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
P. acțiunea civilă formulată la 22.03.2011 și precizată la 19.10.2012 de reclamanții P. N., P. L., P. A. s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții V. I., M. D. și M. Z., R. I. și . stabilirea liniei de graniță între imobilul compus din două parcele ale reclamanților și cele ale pârâților cu cheltuieli de judecată conform dispozițiilor în materie.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamații sunt proprietarii imobilelor identificate în cf_ C. nr. top. 2510/1/4/3/2 cad. 1459, . în suprafață de 4400 pârât și în CF_ C., cad. 1888, . în suprafață de 5000 mp, dobândite prin cumpărare și că între vecini sunt neclarități vizavi de amplasamentele parcelor de teren impunându-se stabilirea liniei de graniță între aceasta și proprietatea pârâților.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 584 cod civil, Legea 7/1996 art. 274 cod de procedură civilă.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a arătat că ./25/2 sunt amplasate eronat și nu corespund amplasamentului real și că își exprimă acordul favorabil de corectare a acestui amplasament pentru ca proprietarii din zonă să poată dispune de suprafețele de teren ca adevărați proprietari.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
P. note de ședință, pârâtul R. I. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă cu obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată, motivat de faptul că nu este corect formulat cadrul procesual iar interesul este ilegal, imoral, nu este născut și actual, nu este direct și personal.
Același pârât a arătat că reclamanții au unit două parcele separate pentru a revendica o suprafață de teren de la pârâți, că acțiunea trebuie disjunsă pentru fiecare imobil în parte și că litigiul nu are viitor pentru că unul dintre reclamanți ar trebui să preia calitatea de pârâți și invers iar unii dintre pârâți nu au calitate procesuală pasivă.
P. sentința civilă nr. 8022/2012 a fost admisă acțiunea reclamanților, s-a stabilit linia de graniță între imobilele proprietatea reclamanților identificate în CF nr._ C. nr. top. 2510/1/4/3/2 în suprafață de 4400 mp și în CF_ C. nr. cad. 1888 în suprafață de 5000 mp și proprietatea pârâților: pacelele cu numărul 820/25/1, 820/25/2, 820/23 și drum, pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5 din planșa 8 la raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuată de expert Cosman A., care face parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 983,86 lei fiecare.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții sunt coproprietari asupra a două corpuri funciare înscrise în CF nr._ C. și_ C., nr. top. 2510/1/4/3/2 în suprafață de 4400 mp și, respectiv, numărul cadastral 1888 în suprafață de 5000 mp. Numerele cadastrale cumpărate de reclamanți sunt 820/24/1 și 820/24/2.
Pârâtul R. I. deține în proprietate . 820/25/2.
Pârâții M. D. și Z. au în proprietate . pârâtul V. deține ./25/1.
Pârâta . proprietate drumul județean 106E Orlat-C..
Expertul identifică imobilele în litigiu și constată din măsurători că imobilul reclamanților (cele două corpuri funciare însumate) se învecinează cu terenurile pârâților.
Expertul întocmește planul de situație actual și planul de situație cu propunerea liniei de graniță.
Acesta stabilește linia de graniță pe aliniamentul 1-2-3-4-5 din planșa 8.
Expertul concluzionează următoarele:
1.La punerea în posesie inițială configurația terenului în zonă era diferită de situația actuală
2.Primele parcele înscrise în cartea funciară, în imediata apropiere a intravilanului vechi s-au înscris în cartea funciară în baza planului parcelar inițial, respectându-se dimensiunile și suprafețe din titlurile de proprietate
3.Folosința actuală a terenului, din diverse motive, nu mai respectă forma și dimensiunile parcelelor inițiale
4.În mod greșit, în vederea înscrierii în cartea funciară a parcelelor, în loc să se refacă forma parcelelor inițiale, s-a refăcut planul parcelar conform folosințelor actuale ale fiecăruia, fără a se ține cont de modul în care s-a făcut punerea în posesie.
- Conform punerii în posesie în . următoarea ordine:
- ./27 S. N. – 5000 mp - 160 m lungime
- ./26 – S. I. – 5000 mp -170 m lungime x35 m lățime
- ./25/2 – R. I. – 5000 mp – 140 m lungimex35m lățime
- ./25/1 V. I. 5000 mp – 140 m lungimex35 m lățime
- ./24/2 – G. I. – 4400 mp
- ./24/1 G. D. – 5000 mp, lungime de 140m și lățime de 60 m
- ./23 F. I. – 140 m lungime x36 m lățime
5.În tabelul parcelar apar elemente contradictorii (suprafețe diferite față de ce ar trebui să rezulte prin înmulțirea lungimii trecute cu lățimea trecută în tabel) lungimi diferite față de lățimea tarlalei în zona respectivă (140 m la V., G. F.) în condiția în care ele nu pot fi amplasate câte două pe o lățime și care nu corespund cu planul cadastral
6.Lipsa unei schițe din care să rezulte cum a fost concepută în teren punerea în posesie duce la imposibilitatea refacerii parcelelor conform punerii în posesie inițiale, declarațiile părților fiind contradictorie
7.Întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate este needificatoare, parcelele fiind înscrise de-a lungul perioadei de timp înc are regulamentele OCPI privitor la modul de întocmire a documentațiilor cadastrale s-au schimbat și de 2 ori într-un an, implicit și modul de întocmire a documentațiilor.
Analizând probatoriul cauzei instanța constată că opinia expertului în specialitatea topografie este bine argumentată și o va însuși.
În temeiul art. 584 cod civil, grănițuirea, ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și în situația în care acestea există, dar sunt controversate. Atâta timp cât controversa există, acțiunea în grănițuire urmează să fie admisă în vederea curmării controversei existente.
În speță, instanța a constatat la fața locului că nu a existat niciodată linie de hotar între proprietățile părților implicate în litigiu, terenurile fiind atribuite în baza Legii 18/1991 rep., prin titluri de proprietate.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtului R. potrivit căreia acțiunea este inadmisibilă. Faptul că reclamanții au în proprietate două parcele de teren alăturate nu face ca acțiunea în grănițuire a acestora față de terenurile învecinate să fie inadmisibilă. Este lipsită de fundament cererea ca operațiunea de grănițuire să se facă pe cele două parcele separate atâta timp cât, în situația aceasta, ar fi necesar a se stabili granița între terenurile acelorași proprietari, operațiune inadmisibilă.
Calitatea procesuală activă și pasivă a părților a fost justificată în cauză.
Instanța reține că suprafața de teren de 3395 mp pe care . a rămâne în fondul său de rezervă nu este menționată în planurile inițiale și nu există nici un titlu cu privire la existența acesteia.
Instanța apreciază corectă opinia expertului potrivit căreia trebuie respectat planul de amplasament care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, ca prim plan parcelar opozabil tuturor și care a stat la baza primelor înscrieri în cartea funciară.
P. urmare, în lipsa unor argumente temeinice, de fond, care să conducă instanța la o concluzie contrară celei reținute de expertul tehnic, în condițiile în care, aceste concluzii sunt conforme cu documentațiile întocmite inițial, instanța apreciază corect stabilită linia de graniță pe aliniamentul 1-2-3-4-5 planșa 8.
P. decizia civilă nr. 85/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în același dosar au fost respinse apelurile formulate de pârâții R. I. și V. I. împotriva sentinței primei instanțe. S-a admis apelul pârâților M. D. și M. Z. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, doar referitor la cheltuielile de judecată în sensul că pârâții recurenți M. D. și M. Z. datorează împreună suma de 983,86 lei cheltuieli de judecată în prima instanță și nu fiecare dintre aceștia.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Apelantul R. I. a fost obligat să plătească intimaților P. N., P. L. și P. A. 1400 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
Pârâții M. D. și M. Z. au fost obligați fiecare la plata sumei de câte de 983,86 cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. Aceștia din urmă nu au fost de acord cu admiterea apelului pe considerentul că apelanții nu au fost obligați fiecare la aceste cheltuieli, ci împreună. În realitate, după cum este redactat dispozitivul hotărârii în sensul că: „Obligă pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 983,86 lei fiecare” se înțelege că fiecare dintre apelanți este obligat să plătească câte de 983,86 lei cheltuieli de judecată, deși în raport de faptul că ambii apelanți au împreună aceeași suprafață de tern ca ceilalți pârâți, trebuiau să fie obligați să plătească împreună această sumă, astfel că în baza art. 296 și 274 C. proc.civ se va admite apelul acestora și va fi modificată hotărârea atacată în sensul că obligația de plată a sumei respective nu-i privește pe fiecare ci împreună datorează suma respectivă.
Apelul pârâtului V. I. este neîntemeiat. Acesta este în eroare cu privire la calitatea sa de martor în proces. În realitate el a fost încă de la început pârât și în această calitate a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a admiterii acțiunii și față de el.
Cu referire la apelul pârâtului R. I.:
Prima instanță a stabilit linia de graniță între imobilele proprietatea reclamanților identificate în Cartea funciară nr._ C. numărul top 2510/1/4/3/2 în suprafață de 4400 mp și în cf_ C. numărul cadastral 1888 în suprafață de 5000 mp și proprietatea pârâților: pacelele cu numărul 820/25/1, 820/25/2, 820/23 și drum, pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5 din planșa 8 la raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuată de expert Cosman A.. Apelantul R. I. nu a fost de acord cu stabilirea liniei de graniță, punând concluzii de respingere a acțiunii( fila 184).
În apel se invocă faptul că expertul trebuia să măsoare întreaga parcelă de teren și nu numai imobilele supuse grănițuirii și că trebuiau citați toți proprietarii terenurilor din . nu este bazată pe nici un argument viabil. Măsurarea întregii parcele nu era justificată în raport cu obiectul acțiunii. Problema care a avut-o de rezolvat instanța în raport de faptul că au fost întocmite în timp mai multe planuri cadastrale pentru aceeași parcelă, era care dintre aceste planuri trebuie luat în considerare la stabilirea amplasamentului terenurilor părților și inclusiv a liniei de graniță. Instanța a procedat corect când a reținut că planul cadastral care prezintă relevanță este cel de la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate și nu planurile întocmite de diferite persoane cu ocazia întabulării drepturilor lor în cartea funciară. Nerespectarea planului cadastral inițial și implicit schimbarea amplasamentului terenurilor pot genera conflicte și probleme imposibil de rezolvat pentru proprietarii de terenuri din . impune ca indiferent de modul de folosință actual al unora dintre proprietari, să se țină cont de planul parcelar de la punerea în posesie, singurul care poate asigura respectarea dreptului de proprietate pentru toți proprietarii din . de graniță de către expert și soluția adoptată de instanța de judecată se bazează pe planul parcelar din planșa 7 a raportului de expertiză, care este planul parcelar corect întocmit pe baza schițelor de la punerea în posesie și ținând cont de suprafețele din titlurile de proprietate.
Admiterea acțiunii față de . prejudiciază în nici un fel pe apelant. . chemată în judecată întrucât a invocat existența în zonă a unui teren care face parte din fondul său de rezervă astfel încât ea avea calitate procesuală pasivă chiar dacă în final s-a dovedit că nu are teren învecinat cu cel al reclamanților.
Faptul că în extrasul de carte funciară reclamanta P. Ariadna figurează ca Plescan A. reprezintă o simplă eroare materială ce nu putea duce la respingerea acțiunii în grănițuire.
În ceea ce privește motivul referitor la faptul că nu a fost citat în cauză Consiliul Județean Sibiu, o eventuală nulitate sub acest aspect nu poate fi invocată decât în condițiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., respectiv dacă se face dovada că s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, or apelantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu sub acest aspect, câtă vreme granița lui s-a stabilit doar în raport cu intimații reclamanți.
Motivele apelului pârâtului nu concordă cu petitul apelului în care se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și pe considerentul că „interesul și cauza sunt ilegale și imorale”. Din motivarea apelului nu rezultă nici de ce o acțiune în grănițuire ar fi inadmisibilă nici de ce ar fi bazată pe un interes ilicit sau imoral sau o cauză ilicită ori imorală, nici care acțiune ar fi trebuit disjunsă și pentru ce motiv. Câtă vreme granița dintre imobile este contestată și nu a fost stabilită, acțiunea în grănițuire este admisibilă și bazată pe un interes și o cauză licită.
Faptul că reclamanții au două imobile învecinate în proprietate și solicită stabilirea granițelor cu terenurile proprietatea pârâților prin aceeași acțiune nu face această acțiune nici inadmisibilă nici bazată pe cauză și interes ilicite sau imorale. Oricum inadmisibilitatea unei acțiuni sau interesul ori cauza ilicite sau imorale nu pot duce la anularea acțiunii cum solicită apelantul. O problemă de disjungere nu se punea în cauză iar apelantul nu arată ce acțiune trebuia disjunsă și în ce constă prejudiciul invocat prin neluarea unei astfel de măsuri, așa încât și acest motiv de apel s-a considerat neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul R. I. și intervenientul G. R..
P. recursul promovat, pârâtul R. I. solicită în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței iar în subsidiar desființarea în totalitate a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Solicitarea principală a recurentului se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se faptul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii de intervenție în interesul apelantului formulată de intervenientul G. R. deși a admis-o prin încheierea de ședință din 15 martie 2013.
Sub un alt motiv de recurs arată că instanța de fond și cea de apel au îmbrățișat propunerea expertului care a efectuat expertiza în cauză și care reține că la punerea în posesie inițială configurația terenului în zonă era diferită de situația actuală din teren, fără a avea în vedere întregul parcelar în vederea aflării adevărului.
Apreciază că instanțele inferioare trebuiau să lămurească dacă se poate valida sau nu noul plan parcelar refăcut potrivit folosințelor actuale și apoi, puteau restabili și nu doar stabili linia de graniță dintre imobile, cu stabilirea cadrului procesual și chemarea în judecată a tuturor proprietarilor imobilelor pentru a comunica noul amplasament al parcelelor din teren.
Relevă constatările expertului tehnic Cosman V. A. și susține că planșa 7 a raportului de expertiză nu corespunde cu situația din teren și că expertiza efectuată în cauză nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar și cu raportul de expertiză efectuat de expert A. G. (în dosar nr._ al Judecătoriei Sibiu) expertiză care are valoare de înscris în prezentul litigiu.
Consideră că soluția instanțelor ierarhic inferioare se fundamentează pe argumente contradictorii, prin preluarea unor fragmente dintr-un raport de expertiză insuficient argumentat cu ignorarea unor probe administrate în cauză, că instanțele nu au avut un rol activ în stabilirea corectă a părților, că trebuiau introduse în cauză toate părțile interesate, proprietari și posesori ai imobilelor ce formează obiectul prezentului litigiu.
Mai precizează că se impunea efectuarea unei contraexpertize, cu obiectivele pe care le-a cerut prin cererea de apel și că instanțele trebuiau să confirme o variantă a liniei de graniță cu respectarea dreptului de proprietate al tuturor părților.
Relevă, deasemenea, împrejurarea că la dosarul cauzei, planșa nr. 8 avută în vedere de instanță este diferită de planșa nr. 8 comunicată de același expert părților, expertul comunicând recurentului că este corectă cea pe care i-a comunicat-o acestuia.
La rândul său, prin recursul declarat, intervenientul G. R. arată că în principal se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării cererii de intervenție pe care a formulat-o în interesul apelantului R. I., Tribunalul Sibiu omițând să se pronunțe cu privire la aceasta prin decizia atacată, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Pe fond, susține că instanțele au îmbrățișat propunerea expertului Cosman A. fără a avea în vedere întregul parcelar în vederea aflării adevărului. Consideră că în mod greșit s-a refăcut planul parcelar conform folosințelor actuale ale fiecăruia, mai puțin a intervenientului, fără a se ține seama de modul în care s-a făcut punerea în posesie, și, deasemenea, greșit nu s-a stabilit cadrul procesual prin chemarea în judecată a tuturor proprietarilor imobilelor pentru a le comunica noul amplasament al parcelelor din teren.
P. întâmpinarea formulată în cauză intimații M. D. și M. Z. au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul R. I..
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Recursul promovat de intervenientul G. R. este inadmisibil.
Potrivit art. 2812 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
P. Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, după art. 2812 C. proc. civ. s-a introdus art. 2812a care dispune în sensul că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 2812 C. proc. civ.
Rezultă din textele de lege enunțate că în situația nepronunțării instanței de apel asupra cererii de intervenție formulată de intervenientul G. R., calea pe care acesta trebuia să o urmeze este cea a completării hotărârii, în procedura reglementată de art. 2812 C. proc. civ.
Legea de procedură civilă nu mai permite invocarea nepronunțării asupra cererii de intervenție în calea de atac a recursului, astfel că, raportat la prevederile legale cuprinse în art. 2812a C. proc. civ., recursul intervenientului apare ca fiind inadmisibil.
Reținând că intervenientul nu putea solicita completarea hotărârii instanței de apel decât în procedura prevăzută de art. 2812 C. proc. civ., apare ca fiind inadmisibilă și analizarea susținerilor făcute de acest recurent cu privire la fondul cauzei. Ca urmare, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul intervenientului va fi respins ca inadmisibil.
În ceea ce privește recursul pârâtului R. I., Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de către acest recurent este identic cu primul motiv invocat de intervenient, vizând nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de intervenție promovate de G. R..
Pentru considerentele expuse anterior și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 2812 și art. 2812a C. proc. civ., acest motiv de recurs se reține a fi inadmisibil.
Pe fondul cauzei, pârâtul critică modul în care instanțele de apel și de fond au interpretat probele, cu precădere concluziile raportului de expertiză, fără a avea în vedere și celelalte probe ale cauzei, respectiv întregul plan parcelar, înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză efectuat de expert A. G. în dosar_ al Judecătoriei Sibiu. Aceste susțineri ale pârâtului vizează modul în care tribunalul a interpretat probele cauzei și a apreciat asupra concludenței și utilității acestora.
Analizarea acestora implică, practic, reanalizarea situației de fapt, în temeiul probatorului deja administrat, control de netemeinicie ce nu intră în atribuțiile instanței de recurs și care excede limitelor presupuse de art. 304 C. proc. civ. în condițiile în care pct. 11 al acestui articol a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000. Așa fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei acestei instanțe.
Este adevărat că cererea de apel formulată de pârât cuprinde și solicitarea de efectuare a unei contraexpertize. Însă, această solicitare nu a fost reiterată și pusă în discuția instanței de apel nici la termenul din 15 martie 2013 când apărătorul acestuia a cerut doar termen pentru studiul actelor ce s-au comunicat atunci și nici la termenul următor, 12 aprilie 2013, când cauza a fost dezbătută pe fond, la acest ultim termen avocatul pârâtului invocând doar lipsa calității procesuale pasive a Comunei C. și declarând că nu are alte cereri de formulat.
În condițiile în care cererea de efectuare a unei contraexpertize nu a mai fost pusă în discuția instanței de apel, această solicitare apare ca fiind făcută pentru prima dată în recurs.
Recursul este conceput, potrivit actualelor reglementări, ca o cale extraordinară de atac, nu are caracter devolutiv și, deci, nu poate atrage o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege.
Având în vedere prevederile art. 299 alin 1 C. proc. civ., Curtea constată că pârâtul nu poate formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici și solicitări pe care nu le-a supus discuției în etapa procesuală anterioară și asupra cărora tribunalul nu s-a pronunța, pentru că s-ar încălca principiul de drept „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil.
Nici susținerea în sensul că planșa nr. 8 a raportului de expertiză avută în vedere de instanță este diferită de cea comunicată pârâtului nu s-a constituit în critică în apelul formulat de pârât, fiind formulată, deasemenea, omisso medio, iar sancțiunea este cea a neanalizării ei pentru motivele expuse anterior.
Instanța de fond și cea de apel au adoptat o variantă de grănițuire care are la bază planul cadastral de la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate. Din considerentele deciziei tribunalului rezultă cu evidență faptul că este vorba de planul de parcelare inițial de la punerea în posesie, instanța apreciind că indiferent de modul de folosință actual al unora din proprietari, acest plan parcelar este singurul care poate asigura respectarea dreptului de proprietate pentru toți proprietarii din .> Având în vedere aceste rețineri ale instanței de apel, critica pârâtului în sensul că instanțele nu au ținut cont de modul în care s-a făcut punerea în posesie urmează a fi înlăturată.
P. acțiunea formulată, reclamanții au solicitat stabilirea liniei de graniță doar față de pârâții V. I., M. I. și M. Z., R. I. și . vedere principiul disponibilității și obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că nu se poate imputa instanțelor de fond și de apel lipsa rolului activ și nici nelegalitatea soluției pronunțate, atâta timp cât, imobilele supuse grănițuirii au fost măsurate, proprietarii acestora au fost chemați în judecată iar chemarea în judecată a altor persoane nu se justifică.
Varianta de grănițuire aleasă de instanța de fond și confirmată de instanța de apel respectă dreptul de proprietate al părților așa cum acesta este relevat de planul parcelar inițial de la punerea în posesie, astfel că nu se poate susține cu temei că instanțele nu au ales o variantă care să respecte dreptul de proprietate al tuturor părților.
Față de cele ce preced, constatând că în recursul pârâtului nu s-a demonstrat incidența în cauză a niciunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea urmează să procedeze la respingerea acestuia ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.
(continuare decizia civilă 713/11.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
În baza art. 274 C. proc. civ. cei doi recurenți vor fi obligați să plătească intimaților P. N., P. L. și P. A. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat (fila 36).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul R. I. împotriva deciziei civile nr. 85/2013, pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de intervenientul G. R. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.
Obligă recurenții R. I. și G. R. să plătească intimaților P. N., P. L. și P. A. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.10.2013.
Președinte, C. G. N. - concediu de odihnă, semn. conf. art. 261(2) C. pr. civ, Președintele Curții de Apel A. P. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn. NP/2 ex/13.11.2013
Jud. fond – Ș. D.
Jud. apel – Ghe. C./D.T.L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 638/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 716/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
