Succesiune. Decizia nr. 384/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 384/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 384/2012
Ședința publică de la 28 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N. – vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător C. M. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții P. V. și P. G., împotriva deciziei civile nr. 36/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâții recurenți P. V. și P. G..
Compunerea completului de judecată, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 iunie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 8222/26 Octombrie 2010 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții D. R., N. E., P. I., decedat în timpul procesului, acțiunea pornită de acesta fiind continuată de P. V. și P. M. - I. în calitate de moștenitori în contradictoriu cu pârâții P. V. și P. G.. A fost admisă în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. F. A.. S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 mp având o valoare de circulație de 317.990 lei prin atribuirea acestora pârâților P. V. și P. G.. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei D. R. suma de 29.811,5 lei cu titlu de sultă, reclamantei N. E. suma de 29.811,5 lei cu titlu de sultă, iar în favoarea reclamantului P. I. suma de 29.811,5 lei cu titlu de sultă. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâților. S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – . – arabil în suprafață de 7500 mp ( având o valoare de circulație de 3750 Euro ) prin dezmembrarea și atribuirea de nr. noi astfel:
-nr. top. 1349/2/10/1 – arabil în suprafață de 1875 mp s-a atribuit intervenientului P. F. A.;
-nr. top. 1349/2/10/2 – arabil în suprafață de 1406 mp s-a atribuit pârâților P. V. și P. G.;
-nr. top. 1349/2/10 /3– arabil în suprafață de 1406 mp s-a atribuit în favoarea lui P. I.;
-nr. top. 1349/2/10 /3- arabil în suprafață de 1406 mp s-a atribuit reclamantei N. E.;
-nr. top. 1349/2/10 /4– arabil în suprafață de 1406 mp s-a atribuit reclamantei D. R..
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – . – arabil în suprafață de_ mp (având o valoare de circulație de 3674 Euro) prin dezmembrarea și atribuirea de nr. noi astfel:
-nr. top. 1343/1/24/1 în suprafață de 2625 mp s-a atribuit intervenientului P. F. A.;
-nr. top. 1343/1/242/ în suprafață de 1968,75 mp s-a atribuit pârâților P. V. și P. G.;
-nr. top. 1343/1/24/3 în suprafață de 1968,75 mp s-a atribuit în favoarea lui P. I.;
-nr. top. 1343/1/24/4 în suprafață de 1968,75 mp s-a atribuit reclamantei N. E.;
-nr. top. 1343/1/24/5 în suprafață de 1968,75 mp s-a atribuit reclamantei D. R..
S-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 72/9 – . – arabil în suprafață de 5000 mp (valoare de circulație de 2501 euro) mp prin dezmembrarea și atribuirea de nr. noi astfel:
-nr. top. 1291/3/6 /1– arabil în suprafață de 1250 mp s-a atribuit pârâților P. V. și P. G.;
-nr. top 1291/3/6 /2– arabil în suprafață s-a atribuit pârâtului P. V.;
-nr. top. 1291/3/6/3 – arabil în suprafață de 1250 mp s-a atribuit în favoarea lui P. I.;
-nr. top. 1291/3/6/4 – arabil în suprafață de 1250 mp s-a atribuit reclamantei N. E.;
-nr. top. 1291/3/6/5 – arabil în suprafață de 1250 mp s-a atribuit reclamantei D. R..
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea principală și s-a dispus ca suplimentul la raportul de expertiză topografică și schițele întocmite de expertul T. M. să facă parte integrantă din sentință, iar pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 96 din 6 mai 1996 emis de BNP B. R. G., s-a stabilit că de pe urma defunctului P. G. decedat la data de 25.01.1996 au rămas următoarele bunuri:
-suma de 201.557 lei ce reprezintă dreptul la acțiuni pentru suprafața de 1,8 ha aflate în administrarea S.C Agrocomsib S.A. ( cu privire la acesta s-a emis la data de 2.06.2003 titlul de proprietate nr. 2315 /9);
- cota de ½ din imobilul înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – construcții și teren în suprafață de 850 mp ( cealaltă cotă aparținând soției supraviețuitoare), întreg imobilul în suprafață de 5000 mp evidențiat în titlul de proprietate nr. 2315/9/2.06.2003 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu. S-au stabilit că au calitatea de moștenitori: P. F. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 4/16, P. V. având o cotă de 3/16, P. I. având o cotă de 3/16, N. E. având o cotă de 3/16, D. R. având o cotă de 3/16 ( toți în calitate de fii).
La data de 19.01.1999 intervine contractul de întreținere între P. F. pe de o parte și P. V. și P. G. pe de altă parte având ca obiect cota de 13/32 părți din întreg imobilul înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1. Astfel, în prezent asupra imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 figurează proprietari P. V. având o cotă de 3/32, P. I. având o cotă de 3/32, N. E. având o cotă de 3/32, D. R. având o cotă de 3/32 (dobândite cu titlu de drept moștenire), P. V. și soția P. G. cu o cotă de 4/32 dobândită cu titlu de drept cumpărare ( încheiere nr. 8600/1996 ) și 16/32 dobândită cu titlu de drept întreținere ( încheierea nr. 1003/1999 ).
La data de 1.04.2002 intervine contractul de întreținere între P. F. pe de o parte și P. V. și P. G. pe de altă parte având ca obiect cota de 4/16 părți din întreg imobilul în suprafață de 5000 mp arabil evidențiat în titlul de proprietate nr. 72/9/7.06.1993 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu.
La data de 11.05.2004 intervine contractul de întreținere între P. F. pe de o parte și P. F. A. pe de altă parte având ca obiect cota de ¼ părți din imobilul teren arabil în suprafață de 18.000 mp evidențiat în titlul de proprietate nr. 2315/9/2.06.2003 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu.
Din raportul de contraexpertiză în evaluarea proprietății imobiliare întocmit de experții M. M. și T. A. s-a reținut că imobilul în litigiu este situat în Cisnădie, . fiind compus din casă de locuit –demisol și parter, coteț de găini, coteț de porci și teren în suprafață de 850 mp, stabilindu-se că are o valoare de circulație de 317.990 lei. Experții au relevat că sunt necesare lucrări de reparații pentru readucerea construcției la stare tehnică foarte bună.
În cauză s-a efectuat și o expertiză topografică prin care expertul a redat o variantă de partajare a imobilului. Potrivit acesteia a fost făcută o propunere de dezmembrare în trei loturi, unul care să cuprindă construcțiile și terenul de 593 mp, un lot cuprinzând teren în suprafață de 187 mp (care să revină în indiviziune reclamanților) și un lot – cale de acces în suprafață de 70 mp care urmează să rămână în indiviziune forțată. Schița care redă această variantă de dezmembrare se află în dosar la fila 441- vol. II ). Instanța de fond a apreciat că această variantă de dezmembrare propusă nu este optimă având în vedere dispozițiile art. 741 C. civ., potrivit cărora, la formarea și atribuirea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât este posibil, aceeași cantitate de bunuri mobile și imobile de drepturi sau de creanțe, de aceeași valoare și natură, evitându-se îmbucătățirea peste măsură a imobilelor. Prin această variantă se propune așadar menținerea stării de coproprietate asupra unui lot de acces de 70 mp. Prin această cale se asigură accesul și la imobilul casă de locuit fapt care ar genera în continuare tensiuni între părți. Pentru aceste considerente instanța a optat pentru atribuirea în natură a imobilului către pârâți dat fiind faptul că dețin o cotă majoritară.
De asemenea prin raportul de expertiză topografică s-au efectuat propuneri de dezmembrare a terenurilor evidențiate în titlurile de proprietate, respectându-se totodată cotele de proprietate deținute de părți. S-a stabilit totodată valoarea de circulație pentru terenurile supuse partajului. Schițele se află în dosar la filele 437, 438 și 440. Părțile au fost de acord cu aceste propuneri de dezmemembrare.
În privința acțiunii reconvenționale, prin care pârâtul arată că a avut o contribuție proprie la edificarea construcției supusă partajului instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate s-a reținut că în timpul vieții părinților părților a fost demolat imobilul existent pe terenul din Cisnădie, . și a fost reconstruit un alt imobil. La edificarea acestuia au fost folosite atât materiale rezultate din demolări, dar și materiale achiziționate anterior. La edificarea casei au fost folosiți banii părinților, dar și banii copiilor. La edificarea casei au participați meseriași, dar și copiii au prestat muncă în funcție de capacitățile lor. Faptul că pârâtul a participat la lucrări de amenajare și îmbunătățiri în virtutea meseriei nu conferă acestuia o contribuție aparte. Relevantă este depoziția martorei I. E. care a declarat că tatăl părților deși se pensionase, acesta a continuat să muncească ca paznic, dar și la domiciliu. De asemenea faptul că ulterior, pârâții locuind în imobil au participat la întreținerea acestuia, de asemenea nu conferă acestora o contribuție proprie la edificare. Apoi, nu este de omis faptul că la data de 31.07.1996 pârâții au dobândit cu titlu de cumpărare cota de 4/32 din imobil ( sub B 14,15 ), fapt de natură a contrazice susținerea pârâților. Față de aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională ( art.119 C. pr. civ ) .
Capetele de cerere prin care se solicită constatarea calității de moștenitori și cotele cuvenite apar ca fiind lipsite de interes atâta vreme cât prin certificatul de moștenitor nr. 96 din 6 mai 1996 emis de BNP B. R. G. se atestă calitatea și întinderea drepturilor moștenitorilor legali.
Potrivit art. 88 din L. 36/1995 certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și cotei reale bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Aceste cote au fost întabulate în Cartea funciară.
Față de cele mai sus arătate instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată în parte față de dispozițiile art. 728 cod civil, art. 6731-14 C. proc. civ., art. 45 D-L 115/1938, fiind întemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. F. A..
În temeiul art. 276, 277 C. proc. civ. instanța a obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. V. și P. G. criticând soluția instanței de fond astfel:
Cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor extravilane, care a fost efectuată potrivit suplimentului II la raportul de expertiză, rectificat de expertul T. M., drepturile corect identificate ar fi:
-nr. top. 1349/2/10/1 – arabil în suprafață de 1875 mp se atribuie intervenientului P. F. A.;
-nr. top. 1349/2/10/2 – arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie pârâtului P. V.;
-nr. top. 1349/2/10 /3– arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie în favoarea lui P. I.;
-nr. top. 1349/2/10 /4- arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie reclamantei N. E.;
-nr. top. 1349/2/10 /5– arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie reclamantei D. R.;
-nr. top 1343/1/242/2 în suprafață de 1968, 75 mp se atribuie pârâtului P. V., nu și soției sale P. G., terenul fiind moștenit în această cotă și nu are „/2” din eroare.
Topograficele 1291/3/6/2, 1291/3/6/3, 1291/3/6/4, 1291/3/6/5 sunt terenuri arabile, toate în suprafață de 937,5 mp, și nu de 1250 cum este trecut în sentință.
În mod greșit instanța de fond a dispus obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, reclamantele investind instanța cu o acțiune de partaj și dup un an și jumătate au constat că unul dintre coproprietari nu era chemat în judecată. Cheltuielile suplimentare s-au datorat culpei reclamantelor, iar instanța de fond nu motivează cum s-a ajuns la obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la partajul imobilului înscris în CF 4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 casă și curte în suprafață de 850 mp, apelanții au arătat că valoarea stabilită de cei trei experți constructori este o valoare de piață nejustificat de mare, valorile de impozitare fiind la jumătate față de acestea. Și expertul topograf stabilește cu privire la teren o valoare mult inferioară celei stabilite de experții topografi. În mod nejustificat instanța de fond nu are în vedere valoarea construcțiilor stabilită de experții constructori la care să adauge valoarea terenului stabilită de expertul topograf.
În mod greșit s-a dispus atribuirea întregului imobil către pârâți deoarece există posibilitatea partajului în natură a acestuia, iar sultele stabilite sunt deosebit de împovărătoare pentru pârâți. Expertul topograf a arătat că este posibilă partajarea în natură a terenului. Este posibil partajul în natură al terenului, iar valoarea lui este stabilită de același expert topograf la suma de 12.750 euro, sau_ lei. Nu se realizează în acest mod o îmbucătățire a terenului, ci se creează pe baza propunerilor expertului o suprafață de teren ce poate avea destinație de loc de casă, iar dreptul părților nu este afectat. Menținerea stării de coproprietate asupra unei porțiuni cu destinație de cale de acces nu poate fi un motiv de respingere a partajului în natură, mai ales că această suprafață ar reprezenta doar 70 de metri pătrați. Pentru pârâți sulta reținută este împovărătoare, mai ales că s-a dovedit că după demolarea casei vechi numai P. V. și familia sa au contribuit la reedificarea acesteia.
În drept apelul este motivat pe dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 673 indice 1 – 14 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 36/2012 Tribunalul Sibiu a admis apelul formulat de pârâții P. V. și P. G., precum și de intervenientul P. F. A. împotriva sentinței civile numărul 8222/26.10.2011 a Judecătoriei Sibiu, care a fost schimbată în parte, doar cu privire la valoarea de circulație, a sultelor stabilite cu privire la imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 mp, a modului de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – . – arabil în suprafață de 7500 mp și a cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligați pârâții în favoarea reclamanților, astfel:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 mp având o valoare de circulație de 270.690 lei prin atribuirea acestora pârâților P. V. și P. G..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei D. R. suma de 25.377,19 lei cu titlu de sultă, reclamantei N. E. suma 25.377,19 lei de cu titlu de sultă, iar în favoarea reclamantului P. I. suma de 25.377,19 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – . – arabil în suprafață de 7500 mp ( având o valoare de circulație de 3750 Euro) prin dezmembrarea și atribuirea de nr. noi astfel:
-nr. top. 1349/2/10/1 – arabil în suprafață de 1875 mp se atribuie intervenientului P. F. A.;
- nr. top. 1349/2/10/2 – arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie pârâtului P. V.;
-nr. top. 1349/2/10 /3– arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie în favoarea lui P. I.;
-nr. top. 1349/2/10 /4- arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie reclamantei N. E.;
-nr. top. 1349/2/10 /5– arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie reclamantei D. R..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților următoarele sume cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, astfel: pentru reclamanții P. V. și P. M. I., succesorii reclamantului P. I. decedat pe parcursul procesului suma de 850 lei, iar pentru reclamantele D. R. și N. E., fiecăreia suma de 650 lei. Au fost păstrate în rest dispozițiile sentinței atacate.
Au fost obligate intimatele D. R. și N. E. să plătească fiecare către apelanți suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de apel.
Au fost obligați intimații P. V. și P. M. I. să plătească apelanților suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Cu privire la modul de sistare a stării de indiviziune asupra terenului indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – . – arabil în suprafață de 7500 mp, instanța de apel a reținut că există acordul părților manifestat și în fața instanței de apel, pentru ca această operațiune juridică să aibă loc potrivit celui de-al doilea supliment rectificat la raportul de expertiză topografică efectuat de expertul T. M..
Dispoziția dată de instanța de fond cu privire la sistarea stării de indiviziune asupra imobilului mai sus arătat nu respectă voința părților și nu poate fi considerată o eroare materială în accepțiunea art. 281 Cod de procedură civilă, deoarece prin apelul formulat se solicită atât îndreptarea numerelor topografice dar și schimbarea modului în care parcelele rezultate în urma vor fi atribuite părților, părți care se află în poziții de contradictorialitate.
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, urmează ca dispoziția instanței de fond cu privire sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – . – arabil în suprafață de 7500 mp ( având o valoare de circulație de 3750 Euro ) să fie schimbată în sensul aceasta se va realiza prin dezmembrarea și atribuirea de nr. noi astfel:
-nr. top. 1349/2/10/1 – arabil în suprafață de 1875 mp se atribuie intervenientului P. F. A.;
-nr. top. 1349/2/10/2 – arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie pârâtului P. V.;
-nr. top. 1349/2/10 /3– arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie în favoarea lui P. I.;
-nr. top. 1349/2/10 /4- arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie reclamantei N. E.;
-nr. top. 1349/2/10 /5– arabil în suprafață de 1406 mp se atribuie reclamantei D. R. .
Referitor la cererile formulate în apel cu privire la îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței atacate, respectiv: faptul că topograficele 1291/3/6/2, 1291/3/6/3, 1291/3/6/4, 1291/3/6/5 sunt terenuri arabile, toate în suprafață de 937,5 mp, și nu de 1250, instanța de apel a reținut că o astfel de cerere nu poate fi formulată pe calea apelului sau recursului în condițiile art. 281/2a Cod de procedură civilă, dispoziție legală introdusă prin art. I pct. 25 din Legea 202/2010.
Potrivit acestei dispoziții legale, „îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe cale apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 281/2 C. proc. civ.”
Chiar dacă intimații au fost de acord cu admiterea apelului formulat împotriva sentinței cu privire la această critică, normele legale mai sus arătate au caracter imperativ, ele ocrotesc un interes public, acela al modului de administrare al justiției, norme de la care nici instanța și nici părțile nu pot deroga.
Așa fiind, o astfel de cerere formulată în apel nu poate fi primită și a fost respinsă. Desigur că oricare dintre părți poate solicita instanței de fond îndreptarea erorii materiale strecurate în hotărâre, pentru formularea cererii în condițiile art. 281 Cod de procedură civilă, neexistând u termen prevăzut de lege.
Tot astfel nu poate fi primită solicitarea formulată în apel cu privire la atribuirea imobilului cu număr topografic 1334/1/242/2 în suprafață de 1968 mp doar apelantului P. V. nu și soției sale P. G., deoarece deși această împrejurare este reală, ea reprezintă o eroare materială, cu care toate părțile sunt de acord, cele două părți menționate în cuprinsul dispoziției instanței de fond nefiind pe poziții de contradictorialitate procesuală.
Cu privire la sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 mp, instanța reține următoarele:
Cu prilejul efectuării suplimentelor la expertiză în fața instanței de apel s-a concluzionat că acesta are o valoare de circulație de 270.690 lei.
Expertiza a fost dispusă de către instanța de fond, dar și de către instanța de apel, având în vedere faptul că pentru o atare determinare sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Concluziile expertizei nu pot fi înlăturate pe baza documentelor emise de autoritățile publice locale cu privire la valoarea de impozitare. Valoarea de impozitare are drept unic scop impozitarea bunului, iar această valoare nu este și nu poate fi egală cu cea de circulație, care fluctuează în funcție de piața imobiliară.
Valoarea pe care instanța de apel o va avea în vedere cu prilejul sistării stării de indiviziune asupra acestui bun este cea stabilită de experții constructori și expertul topograf împreună, în cuprinsul suplimentelor la raportul de expertiză efectuate la instanța de apel, respectiv 270.690 lei, deoarece bunul trebuie privit în întregul lui, ca o gospodărie compusă atât din teren cât și din construcții. Privit în acest mod el are o valoare intrinsecă și nu poate fi primită apărarea apelanților în sensul de a se stabili separat valoarea construcțiilor și separat valoarea terenului, știut fiind că terenul fără construcții are o valoare inferioară celui pe care sunt edificate construcții.
Cu privire la solicitarea referitoare la sistarea stării de indiviziune prin partaj asupra imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr .top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 mp, instanța de apel a reținut că în lucrarea efectuată de expertul topograf T. M. D. aflată la fila 410 din dosarul instanței de fond, se concluzionează că bunul nu este comod partajabil în natură, împrejurare consemnată și de experții în construcții.
Propunerea efectuată de expert pentru partajul terenului în litigiu a fost determinată de solicitarea pârâților (filele 430 și 441 din dosarul instanței de fond).
Instanța de apel a concluzionat având în vedere toate lucrările de specialitate efectuate în cauză că imobilul înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 mp, constituie o gospodărie unitară și că nu este posibilă partajarea ei.
Crearea unui loc înfundat reprezentând teren în suprafață de 178 mp. și o cale de acces în indiviziune pentru ambele corpuri funciare nou create, suprafața redusă a noului corp funciar, părerea experților conduc la concluzia că modalitatea cea mai potrivită pentru sistarea stării de indiviziune asupra imobilului este cea de atribuire a lui pârâților apelanți, potrivit dispozițiilor art. 728 din Codicele civil, aplicabile prin prisma dispozițiilor art. 66 din Legea 71/2010, deoarece cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Codului civil.
Faptul că sulta este apreciată ca împovărătoare de către pârâții apelanți nu poate fi considerat un argument suficient pentru a se proceda la fragmentarea proprietății deoarece aceștia au dispoziția asupra bunului odată cu dobândirea dreptului exclusiv de proprietate asupra lui.
De aceea, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, sentința instanței de fond cu privire la sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F.4270 a Cisnădie, nr. top. 688/1 – casă și curte în suprafață de 850 a fost schimbată doar în ce privește valoarea la care el va fi supus partajului și pe cale de consecință și cu privire la sultele datorate, astfel: valoarea de circulație va fi stabilită la sume de 270.690 lei, iar pârâții P. V. și P. G. au fost obligați să plătească reclamantei D. R. suma de 25.377,19 lei cu titlu de sultă, reclamantei N. E. suma 25.377,19 lei de cu același titlu, iar în favoarea reclamantului P. I. suma de 25.377,19 lei reprezentând contravaloarea dreptului de proprietate al acestuia.
Cu privire la critica referitoare la modul în care instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată Tribunalul a observat că în fața instanței de fond reclamanta D. R. a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 2409 lei (filele 50, 51,108, 110, 184,185, 277, 467); reclamanta N. E. a efectuat cheltuieli de judecată în același cuantum (file 29, 52, 53,112, 113, 186, 187, 278, 466); iar P. I. și succesorii lui în cuantum de 2909 lei (filele 30, 54, 55, 105,106, 188, 189, 279, 466).
Cum acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în parte, iar cererea reconvențională formulată de pârâții P. V. și P. G. a fost respinsă, potrivit cu cotele de proprietate în care părțile s-au aflat în indiviziune, și în temeiul art. 276 Cod de procedură civilă s-a impus ca pârâții să plătească reclamanților următoarele sume cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la instanța de fond, astfel: pentru reclamanții P. V. și P. M. I., succesorii reclamantului P. I. decedat pe parcursul procesului suma de 850 lei, iar pentru reclamantele D. R. și N. E., fiecăreia suma de 650 lei.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, modul în care instanța de fond a soluționat capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată a fost schimbat potrivit celor de mai sus.
Deoarece apelul a fost admis în parte, potrivit dispozițiilor art. 276 Cod de procedură civilă, au fost obligate intimatele D. R. și N. E. să plătească fiecare către apelanți suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de apel, iar intimații P. V. și P. M. I. să plătească acelorași apelanți suma de 650 lei cu același titlu.
Cheltuielile astfel stabilite au fost apreciate de către instanță, având în vedere acordul intimaților cu privire la admiterea apelului, în partea referitoare la modul de sistare a stării de indiviziune asupra terenului indiviziune asupra imobilului evidențiat în Titlul de proprietate 2315/9 – ., pentru care apelul va fi admis, dar și admiterea în parte a criticilor referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, stabilirea unei noi valori a imobilului construcții și teren, din totalul sumei de 3090 lei dovedit a fi efectuate de către apelanți cu chitanțele depuse la filele 9, 72,73,77,111,113,115 din dosar.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții P. V. și G. invocând în drept prevederile art. 274 pct. 6-9 C. proc. civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
1. Sentința este vădit nelegală atunci când face referire la imobil în considerente, nr. top 699/1 și nr. 688/1, deși în dispozitiv numărul topografic e corect. În acest fel și decizia este nelegală, prin mențiunile acestui dispozitiv. E adevărat că în decizie se arată numărul topo corect, însă sentința se execută.
La fila 1 din sentință corect este 1343/1/24 însă în dispozitivul sentinței se arată greșit numărul topografic, iar nr. top 1342/2/10/5 rămâne neatribuit. Pentru număr topo 1291/3/6/2 nu se specifică suprafața. Pentru celelalte numere topografice se atribuie o suprafață de 1250 mp, deși corectă este suprafața de 937,5 mp. Aceste erori sunt erori de fond și nu erori materiale.
2. Valoarea imobilului casă, curte și grădină este supra apreciată la 270.690 lei.
Coeficienții aplicați sunt nereali, casa fiind situată la marginea orașului și nu în zona rezidențială.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de a se constata valoarea investițiilor ce au dus la conservarea imobilului.
3. Cu privire la valoarea terenurilor aferente construcțiilor, instanța este inconsecventă. Deși terenurile extravilane au fost partajate în natură, le-a atribuit și pentru acest teren.
Intimatul P. A., prin întâmpinare, a solicitat admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații reclamanți nu au depus întâmpinare, însă prin concluzii scrise au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
La dosar s-a depus un raport de expertiză extrajudiciară.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
În primul rând, se constată că recursul declarat de către pârâți este formulat deopotrivă împotriva sentinței Judecătoriei Sibiu, cât și împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Sibiu în calea de atac a apelului.
Sub acest aspect, potrivit art. 299 alin 1 C. proc. civ., obiectul recursului în constituie hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel (…), iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.
Față de dispozițiile legale arătate, Curtea constată că primele critici din motivele de recurs se referă explicit la soluția instanței de fond și deci nu pot fi încadrate în cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât vizează măsuri adoptate de instanța de fond, iar potrivit art. 299 C. proc. civ., obiectul recursul îl constituie hotărârea instanței de apel.
Însă este de precizat că toate criticile formulate la punctele 1 și 2 din declarația de recurs sunt vădit nefondate, erorile strecurate în dispozitivul sentinței fiind îndreptate de către instanța de apel, în concret, cele referitoare la nr. top 688/1 și nr. top 1349/2/10. Contrar susținerilor recurenților, prin decizia atacată număr top 1342/2/10/5 s-a atribuit reclamantei D. R..
Se impune a se arăta că sentința pronunțată de Judecătoria Sibiu se execută numai împreună și în măsura în care a fost menținută prin decizia instanței de apel și nu cum greșit susțin recurenții.
De asemenea, susținerile privitoare la suprafața nr. top. 1291/3/6 nu pot fi primite. Corect instanța de apel a reținut că o astfel de cerere constituie o eroare materială ce urmează a fi îndreptată de către prima instanță.
Este adevărat că suprafața acestui număr topografic este de 937,5 mp, însă acest aspect nu justifică admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, fiind incidente dispozițiile art. 281 C. proc. civ. corect reținute de instanța de apel.
În concluzie, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. întrucât instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Susținerile referitoare la valoarea imobilului nu pot fi primite. Această valoare a fost stabilită de către instanța de apel urmare a administrării probei cu expertiza tehnică efectuată în apel. Astfel, critica privitoare la valoarea imobilului vizează situația de fapt a imobilului în litigiu, în funcție de proba administrată, și nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ. au fost abrogate expres.
Expertiza tehnică extrajudiciară nu poate fi avută în vedere de către instanța de recurs întrucât nu constituie un înscris în sensul art. 305 C. proc. civ..
Mai mult, prin decizia atacată s-a argumentat pe larg valoarea imobilului avută în vedere de către instanța de apel.
Referitor la susținerea recurenților privind nepronunțarea instanțelor asupra cererii de constatare a valorii investițiilor, Curtea constată că această critică nu a constituit motiv de apel, deci, omissio medio, nu poate fi formulată în recurs și, în consecință, nu poate fi analizată.
Critica formulată la punctul 3 este evident nefondată. Împrejurarea că terenurile extravilane au fost partajate în natură nu justifică același mod de partajare și pentru imobilul teren intravilan, aferent construcției.
De altfel, instanța de apel a arătat, just argumentat în drept, motivele pentru care a concluzionat că nu este posibilă partajarea în natură.
Nici critica privitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi primită.
Această critică vizează hotărârea instanței de fond, deci e de neprimit față de dispozițiile art. 299 C. proc. civ. potrivit cărora obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel.
Prin decizia atacată s-au modificat dispozițiile instanței de fond referitoare la cheltuielile de judecată, arătându-se modul în care s-au efectuat aceste cheltuieli și dispozițiile legale incidente.
Or, prin declarația de recurs, recurenții nu duc critici în concret argumentelor instanței de apel privitoare la plata cheltuielilor de judecată, astfel, controlul de legalitate nu se poate realiza.
Recurenții au invocat aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a arăta distinct criticile ce fundamentează fiecare motiv de recurs.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Or, instanța de apel a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar hotărârea atacată cuprinde exhaustiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, a analizat criticile formulate, a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ.
Dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situațiile în care instanța a nesocotit principiul înscris în art. 969 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
(continuarea deciziei civile nr. 384/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În speță, instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății – în sens de negotium – aspecte ce de altfel nici nu s-au invocat și, față de obiectul cauzei, este exclus.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenții pârâți P. V. și P. G. împotriva deciziei civile nr. 36/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2012.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. - (co)., semn. conf. art. 261(2) C. proc. civ. Vicepreședintele Curții de Apel C. G. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. C.G.N/28.06.2012
Tehn. N.P./2 ex/23.07.2012
Jud. fond - M.P.
Jud. apel – C.E.G./D.R.L.
| ← Cereri. Decizia nr. 404/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 46/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
