Anulare act. Decizia nr. 592/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 7058/197/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia nr.592/R Dosar nr._
Ședința publică din 20 martie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. G. - grefier
Cu participarea procurorului A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva deciziei civile nr. 285/S din 9 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul B. - Secția I Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 martie 2013, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20 martie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 285/S/2012 Tribunalul B. a admis apelul declarat de apelantul pârât S. P. COMUNITAR LOCAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR B. împotriva sentinței civile nr._/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ și, în consecință:
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. de pe lângă Tribunalul B. .
A schimbat în tot sentința apelată în sensul că respinge cererea formulată și precizată de reclamantul P. de pe lângă Tribunalul B. în contradictoriu cu pârâții S. P. Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B., K. F. și M. S. ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În motivarea hotărârii se arată că dreptul procurorului de a promova acțiunea civilă este limitat doar la cele trei situații strict determinate de lege, respectiv când promovarea ei este necesară pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților.
Totodată, textul limitează exercițiul acțiunii civile de către procuror și la anumite situații expres determinate de lege. De data aceasta, pentru promovarea acțiunii civile de către procuror este necesar un text expres care să legitimeze exercițiul unei atare acțiuni. În afara acestor situații procurorul nu poate aprecia asupra necesității sau oportunității exercitării acțiunii civile.
Totodată, art.21 alin.1 din Constituția României, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, consacră principiul disponibilității procesului civil, în sensul că declanșarea procesului civil trebuie să fie numai la îndemâna persoanei interesate.
În raport cu dispozițiile legale menționate apare evidentă voința legiuitorului ca declanșarea procesului civil să fie atributul persoanei interesate, or persoana interesată nu poate fi Ministerul P. ca organ care reprezintă interesul public general, într-o chestiune ce privește interese private.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia Nr. XV din 21 noiembrie 2005 dată în dosarul nr. 14/2005 în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 119 din_, conform căreia:
„În aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală și a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, stabilesc:
1. În cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
2. În celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține părților.”
În considerentele acestei decizii ÎCCJ a reținut că, „pentru cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, instanța penală nefiind deci sesizată cu soluționarea acțiunii penale, nici o formă de procedură penală nu prevede competența acestei instanțe de a se pronunța cu privire la acțiunea civilă și de a dispune repararea pagubei în natură prin desființarea totală ori parțială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare.
Ca atare, în lipsa unei norme de procedură care să prevadă competența instanței penale de a soluționa acțiunea civilă în cauzele în care procurorul a adoptat o soluție de netrimitere în judecată și în raport cu prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă, competența de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, aparține instanței civile.
În ceea ce privește dreptul la acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, exercitată în fața instanței civile, întrucât art. 45 alin. 1 din codul de procedură civilă prevede că Ministerul P. poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege, iar normele de procedură sunt de strictă interpretare, procurorul are calitatea procesuală activă numai în limitele stabilite prin acest text de lege. Prin urmare, procurorul poate exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat numai în cazurile prevăzute în art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În celelalte cazuri, având în vedere principiul disponibilității, ca principiu general al desfășurării procesului civil, acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat aparține părților”.
Având în vedere dispozițiile legale anterior prezentate, tribunalul constată că, în speță, reclamantul P. de pe lângă Tribunalul B. a solicitat anularea contractului de împrumut și garanție imobiliară autentificat sub nr. 354/2008 de BNP S. V. M. cu privire la care, în cursul urmăririi penale, a constatat că este un înscris fals, contract în care figurează ca părți intimații pârâți M. S. și K. F.. Astfel, se constată că, fiind vorba despre un proces civil care, prin natura sa, este un proces în care se confruntă interese private, iar dreptul de a sesiza instanța de judecată este legat numai de voința persoanei ce se pretinde vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, cum părțile actului a cărui anulare se solicită nu au înțeles să formuleze o cerere de chemare în judecată în acest sens, demersul reclamantului este lipsit de orice suport într-o stare reală de fapt, stare care să aibă și conotații juridice.
Așa fiind, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. de pe lângă Tribunalul B. invocată de apelantul pârât ca prim motiv de apel.
Întrucât și cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea celorlalte două înscrisuri constatate de parchet, în cursul urmăririi penale a fi falsificate, respectiv cererea pentru eliberarea actului de identitate nr._ din data de 1.04.2008 și cartea de identitate provizorie . nr._ din data de 3.04.2008, ambele având ca titular pe intimatul pârât K. F., a fost promovată tot de P. de pe lângă Tribunalul B. deși singurul vătămat în drepturile sau interesele sale este intimatul pârât K. F., iar acesta, deși citat în cauză, nu a înțeles să preia poziția procesuală de reclamant, tribunalul a constatat că, nici în legătură cu aceste două înscrisuri P. de pe lângă Tribunalul B. nu are îndrituirea să promoveze o acțiune pentru anularea lor, neavând calitate procesuală activă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul B. invocând greșita aplicare a legii raportat la art. 45 alin.1 Cod procedură civilă. și art. 245 alin.2 lit. c1 Cod procedură penală. Se arată că în mod greșit s-au reținut dispozițiile deciziei nr. XV/2005 ÎCCJ ce a fost fundamentat pe prevederile nemodificate ale legii. Prin introducerea art. 245 alin.2 lit. c1 Cod procedură penală s-a recunoscut dreptul procurorului de a promova acțiune în justiție și în alte cazuri prevăzute expres de lege.
Intimatul S. P. Comunitar de Evidență a Persoanelor B. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și constatarea necompetenței materiale a Judecătoriei B. în anularea înscrisurilor ce privesc cererea de emitere a cărții de identitate provizorii și cartea provizorie de identitate, acte ce pot fi anulate doar de instanța de contencios administrativ.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Potrivit art. 245 alin.2 lit. c1 Cod procedură penală în cazul încetării urmăririi penale procurorul dispune totodată asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris. În acest sens prin recursul în interesul legii nr.2/2011 ÎCCJ s-a reținut că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată. În consecință, având în vedere că prin ordonanța din 7.03.2011 s-a dispus încetarea urmăririi penale față de autorul actelor false, în mod greșit instanța de apel a reținut lipsa calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. în promovarea acțiunii de anulare a actelor false.
Față de dispozițiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă și având în vedere că nu s-a cercetat fondul litigiului, urmează a casa hotărârea apelată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește competența de soluționare a cererii, se constată că instanța de apel, deși investită, nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Excepția de ordine publică a necompetenței Judecătoriei B. a fost reiterată în recurs de intimata SPCEP B.. Cu privire la această excepție se constată că acțiunea are ca obiect atât cererea de anulare a contractului de împrumut și garanție imobiliară, de competența judecătoriei, cât și cererea de anulare a cărții de identitate provizorii și a cererii de eliberare a cărții de identitate, de competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004. În consecință, față de caracterul absolut al excepției de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea cererii de anulare a cărții de identitate . nr._ emisă de SPCEP B. la 3.04.2008 și a cererii de eliberare a actului de identitate nr._ din 1.04.2008, cereri care sunt de competența tribunalului B. secția de contencios administrativ potrivit art. 2 lit. c din Legea nr.554/2004.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. cu privire la cererea de anulare a cărții de identitate . nr._ emisă de SPCEP B. la 3.04.2008 și a cererii de eliberare a actului de identitate nr._ din 1.04.2008, și-n consecință trimite cauza spre rejudecare Tribunalului B. secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal cu privire la acest petite. Menține dispozițiile sentinței cu privire la anularea contractului de împrumut și garanție imobiliară autentificat sub nr.354/2008.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva deciziei civile nr.285/9.11.2012 pronunțate de Tribunalul B. –secția I civilă pe care o modifică în tot, și-n consecință:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. de pe lângă Tribunalul B..
Admite în parte apelul declarat de pârâta S. P. Comunitar de Evidență a Persoanelor B. împotriva sentinței civile nr._/14.12.2011 a Judecătoriei B. pe care o schimbă în parte:
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. cu privire la cererea de anulare a cărții de identitate . nr._ emisă de SPCEP B. la 3.04.2008 și a cererii de eliberare a actului de identitate nr._ din 1.04.2008, și-n consecință trimite cauza spre rejudecare Tribunalului B. secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la anularea contractului de împrumut și garanție imobiliară autentificat sub nr.354/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier
L. G.
Red. CB /29.03.2013
Dact. L.G./29.04.2013./2 ex.
Judecători apel:M. I. I., C. F.
Judecător fond: C. E. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1039/2013. Curtea de... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 40/2013. Curtea de... → |
|---|
