Obligaţie de a face. Decizia nr. 202/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3238/305/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.202/R DOSAR NR._
Ședința publică din 5 februarie 2013
PREȘEDINTE M. L. - judecător
G. Ș. - judecător
C. V. - judecător
C. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul B. V. împotriva deciziei civile nr.41/A din 16.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2013, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2013 și apoi la 5 februarie 2013.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 3169 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei S. G. a fost respinsă cererea formulată de către reclamanții – pârâți S. T., S. I., S. A. și M. M. (succesori în drepturi ai defunctului reclamant S. A.) în contradictoriu cu pârâtul – reclamant B. V., ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de către pârâtul – reclamant B. V. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți S. T., S. I., S. A. și M. M. (succesori în drepturi ai defunctului reclamant S. A.).
A fost stabilită linia de hotar dintre imobilul întabulat în Cartea Funciară nr. 318 Etfalău sub nr. top. 123, 124 și imobilul întabulat în Cartea Funciară nr. 389 Etaflău sub nr. top. 125, 126 conform Anexei nr. 5 din Raportul de expertiză tehnică – completare 2 – întocmit de către expert Rakossy B. Jozsef la data de 21.09.2011 (fila 141) care face parte integrantă din prezenta sentință – identificat pe aliniamentul punctelor A – a – b – c – d – e – f – g – B – C – D – E – F – G.
A obligat reclamanții – pârâți să permităpârâtului – reclamantaccesul pe imobilul întabulat în Cartea Funciară nr. 318 Etfalău sub nr. top. 123, 124 în vederea efectuarea lucrărilor necesare împrejmuirii imobiluluiîntabulat în Cartea Funciară nr. 389 Etaflău sub nr. top. 125, 126, pe linia de hotar stabilită prin prezenta hotărâre.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat reclamanții – pârâți la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 1504,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții S. T., S. I., S. A. și M. M., în calitate de succesori ai defunctului S. A., solicitând schimbarea în tot a sentinței pronunțate în sensul admiterii cererii principale cu consecința închiderii ferestrelor construite de pârâtul B. V. pe imobilul proprietatea sa, care au o vedere directă asupra fondului reclamanților la o distanță mai mică de 1,90 m.
S-a mai cerut admiterea doar în parte a cererii reconvenționale formulate de pârât în sensul stabilirii unei linii de hotar în concordanță cu punctele fixe de demarcație necontestate și cu respectarea dreptului de proprietate a fiecărei părți, conform planului reprezentând Anexa nr.2 a raportului de expertiză, respectiv pe aliniamentul A-B-C-D-E-F, cu acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului se arată că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal întrucât a interpretat în mod greșit probele administrate la fond, judecătoria alegând o linie de hotar care se curbează accentuat spre imobilul apelanților reclamanți, linia de hotar corectă fiind cea înfățișată în anexa nr.2 a expertizei și nu cea din anexa nr.5 .
Au mai susținut apelanții reclamanți că expertiza topografică a suferit două completări, cea dintâi de la termenul din 09.09.2010 specificând că terenul reclamanților are suprafața de 1.639 mp iar cel al pârâtului de 2.435 mp, în timp ce a doua completare, efectuată pentru termenul din 21.09.2011 micșorează terenul reclamanților la 1.626 mp iar pe cel al pârâtului îl crește la suprafața de 2.448 mp, fiind de avut în vedere că în lucrarea tehnică . are o formă geometrică care nu corespunde cu cea descrisă în schița de carte funciară aflată în păstrare în arhiva O.C.P.I C., judecătoria ignorând și depoziția martorului M. I. care a afirmat că între imobilele învecinate a existat un gard despărțitor din lemn iar atunci când s-a săpat fundația și beciul casei pârâtului, acesta s-a apropiat cu lucrările până la gard.
În fine, apelanții reclamanți au învederat că au solicitat efectuarea unei contraexpertize, care le-a fost refuzată la fond, soluția primei instanțe fiind nelegală în privința ferestrelor care permit vederea pe proprietatea lor, prejudiciindu-le dreptul la intimitate.
Intimatul pârât B. V. nu a formulat întâmpinare.
În apel s-a efectuat o cercetare la fața locului, procesul verbal întocmit fiind depus la fila 19 din dosarul format în calea de atac.
Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin raportare la motivele de apel invocate, tribunalul a stabilit că linia de graniță trebuie în primul rând determinată în raport cu forma și modul de dispunere a parcelelor învecinate, astfel cum acest lucru se observă în schița de carte funciară (f.91 dosar fond), dar și prin luarea în considerare a celor mai vechi semne de hotar, în măsura în care acestea există .
Expertul topograf a trasat două variante ale liniei de graniță, cea dintâi a fost cea reprezentând anexa nr.2 a lucrării sale – f.90, cea de-a doua este reprezentată de anexa nr.5 – f.141.
În ambele variante ale liniei de graniță tronsonul B-C-D-E-F-G este identic, nefiind contestat în calea de atac a apelului, controversa purtând exclusiv asupra aliniamentului A-B.
În varianta anexei 2, pe acest aliniament contestat, distanța de la terenul apelanților și până la clădirile intimatului, este una descrescătoare în sensul că începe prin a avea o lățime de 1,57 m, continuă la o lățime de 0,44 mp și sfârșește la o lățime de 0,36 m, în timp ce în cealaltă variantă a expertizei, respectiv anexa 5, de la linia de graniță și până la clădirile intimatului există o distanță pentru început de 1,74 m lățime (pct.a ), apoi de 1,84 m ( pct.b), după care de 1,09 m (pct.c), 1,06 m (pct.d), 0,99 m (pct.e), 1,14 m ( pct.f ) și în fine de 0,96 m în punctul g al liniei de graniță, astfel cum este trasată în anexa nr.5 .
Ca atare în varianta anexei nr.5 a raportului de expertiză, linia de graniță acceptată de prima instanță, este una care crește și descrește după cum sunt dispuse clădirile intimatului, clădiri care în paralel cu aliniamentul A-B, au destinația de casa – casă – garaje – grajd.
Practic linia de graniță însușită de prima instanță este nu una curbată ci una care șerpuiește de la o distanță inițială de clădirile intimatului de 1,74 m, la cea de 1,84 m, scade până la 0,99 după care urcă iarăși la 1,14 mp și în final distanța scade la 0, 96 mp .
De bună seamă că o atare linie de graniță este una artificială, aceasta pătrunde prea mult în terenul apelanților din dorința de a asigura o suprafață suficientă de teren de la linia de hotar și până la clădirile intimatului, prin urmare în loc să țină cont de schița de carte funciară care este singurul reper cu adevărat cert în timp, linia de graniță însușită de prima instanță ține cont de forma clădirilor intimatului, fiind vizibil atât în anexa nr.2 cât și în anexa nr.5 a expertizei, că cea de-a doua casă a intimatului nu este în rând cu prima ci este construită foarte aproape de linia de graniță, prin urmare singura varianta a liniei de graniță care se aproprie de ceea ce pe schița de carte funciară se observă a fi o linie curbă la stânga, este varianta graniței trasată în anexa nr.2 a expertizei.
Așa fiind, în baza art.296 Cod procedură civilă s-a admis apelul reclamanților pârâți, sentința atacată a fost în parte schimbată iar linia de graniță a fost stabilită pe aliniamentul marcat cu punctele A, B, C, D, E ,F și G corespunzător planului de situație (f.90 ) reprezentând anexa nr.2 a expertizei topografice Rakossy B. Jozsef, varianta necompletată, care va face parte integrantă din sentință .
În ceea ce privește celălalt motiv de apel referitor la servitutea de vedere, într-adevăr aceste ferestre ale intimatului sunt deschise la mai puțin de 1,90 m față de proprietatea apelanților, contrar prevederilor art.612 Cod civil, numai că așa cum instanța de apel s-a convins cu ocazia cercetării la fața locului, este vorba de ferestre închise cu geam mat, care nu se deschid în lateral ci doar se rabatează pe spate pe o distanță mică de câțiva centimetrii, așadar rolul acestor deschideri spre proprietatea vecină nu este acela de a asigura vederea, ci sunt numai niște deschideri pentru aer și lumină, care nu pot prejudicia pe apelanți, practica judiciară hotărând de multă vreme în mod constant că deschiderile pentru aer și lumină sunt permise chiar și la o distanță mai mică de 1,90 m de proprietatea vecină.
Încăperile clădirii intimatului nu permit asemenea deschideri pentru aer și lumină decât înspre proprietatea vecină, așa încât aceste deschideri nu au fost practicate în mod arbitrar ci sunt expresia unei necesități pentru un trai normal în acea casă.
Deși linia de graniță a fost altcumva configurată în apel acest lucru nu determină o admitere în parte a cererii reconvenționale, ci în mod integral întrucât linia de graniță este unică, ca atare stabilind o altă linie de graniță decât prima instanță tribunalul nu a acordat numai o parte din ceea ce s-a cerut, ci chiar ceea ce s-a cerut pe calea cererii reconvenționale, respectiv determinarea liniei de graniță.
Criticile referitoare la suprafețele imobilelor învecinate, reliefate în mod diferit pe parcursul efectuării expertizei, nu pot fi avute în vedere deoarece la fond nu s-a cerut rectificarea suprafețelor, linia de graniță putând fi corect trasată în mod independent de mărimea parcelelor învecinate, cu atât mai mult cu cât evidența de carte funciară nu garantează mărimea parcelelor așa cum acest lucru este menționat în C.F. ci numai existența dreptului înscris în C.F.
În consecință, soluția asupra acțiunii principale este legală și temeinică, inclusiv în ceea ce privește modul de compensare a cheltuielilor de judecată în fond ( ferestrele s-au închis de către pârâtul reclamant cu geam mat pe parcursul judecății, reclamanții pârâți s-au opus prin întâmpinare stabilirii liniei de graniță pe calea reconvenționalei), drept pentru care s-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și pentru că un motiv de apel a fost fondat iar altul nu, în baza art.276 Cod procedură civilă s-au compensat în tot cheltuielile de judecată datorate de părți în apel.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtiș B. V. solicitând modificarea în sensul respingerii apelului, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Așa cum a stabilit și prima instanță, linia de hotar corectă între cele două imobile este cea rezultată din Planul de situație Anexa 5 Completarea nr.2 din 21.09.2011 a raportului de expertiză și această rezultă din probele administrate, respectiv: schița de C.F., harta topografică originală a localității, martori, cercetare la fața locului.
Niciuna din aceste probe nu au fost luate în considerare de către instanța de apel, care a schimbat sentința primei instanțe în ce privește soluția dată cererii reconvenționale, fără niciun temei legal, în mod arbitrar, nesocotind prevederile art.11 indice 3 din Legea nr.7/1996, care prevede că delimitarea unui imobil de alte imobile se face numai în baza extrasului din planul cadastral care se coroborează art.6 din Decretul – Lege nr.115/1938 care prevede că cartea funciară se întregește cu planul, respectiv schița de carte funciară. Trimiterea făcută de instanța de apel la schița de carte funciară este în principiu corectă, însă aceasta schiță nu sprijină soluția adoptată în apel ci exact contrariul acesteia, adică soluția adoptată de prima instanță.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Recursul pârâtului se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv s-a invocat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Deși se invocă acest temei legal, în realitate recurentul a invocat numsai aspecte de temeinicie, de interpretare greșită de către instanța de apel a probelor administrate în cauză. În concret, se solicită o reanalizare a probelor administrate în cauză, respectiv schițe C.F., hărți topografice, declarații martori, cercetări la fața locului, pentru a fundamenta alegerea unei alte variante de grănițuire dintre cele propuse prin expertiza tehnică judiciara. Or, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive ce nu au fost invocate de către pârâtul B. V..
Singurele referințe la dispozițiile legale ce ar fi fost aplicate greșit de către instanța de apel sunt cele cu privire la art.11 indice 3 din Legea nr.7/1996 care prevede că delimitarea unui imobil de alte imobile se face numai în baza extrasului din planul cadastral, care se coroborează cu art.6 din Decretul – Lege nr.115/1938 care prevede întregirea cărții funciare cu schița de carte funciară. Or, aceste dispoziții legale au fost respectate întocmai de instanța de apel, experztiza propunând ambele variante în considerarea planului cadastral și a schițelor de carte funciară iar instanța a dispus în alegerea variantei liniei de graniță în considerarea acelorași dispozitii legale și a întregului probatoriu administrat în cauză.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins și hotărârea atacată menținută în întregime.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul B. V. împotriva deciziei civile nr.41/A/2012 a Tribunalului C., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. G. Ș. C. V.
GREFIER,
C. N.
Red. G.Ș./07.03.2013
Dact.C.N./26.03.2013
- 3 exemplare -
Jud. apel – N. O.
- L.A. O.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 198/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
