Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2033/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2033/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 506/62/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel B.
Secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.2033/R DOSAR NR._
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
PREȘEDINTE M. L. - judecător
G. Ș. - judecător
C. B. - judecător
C. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de chemații în garanție T. M., T. G., GEWORGESCU A. T., K. A. și B. A. împotriva deciziei civile nr.139/. pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2013.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin Decizia civilă nr. 139/. a admis apelurile declarate de apelanții chemați în garanție B. A., K. A., T. M., T. G., G. A. – T., G. M. L. și G. F., împotriva sentinței civile nr. 9871/29.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care a schimbat-o în parte, numai sub aspectul soluționării pretențiilor din cererile de chemare în garanție rezultate din aplicarea răspunderii pentru evicțiune, în sensul că, a obligat chemații în garanție G. A. – T., G. M. L. și G. F. să plătească pârâtului N. D. suma de 90.816 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plătii, reprezentând valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1.600 mp, situat în Predeal, Șoseaua Națională, nr. 75, nr. cad. vechi 1641, nr. cad. nedefinitiv actual 848, înscris în C.F._ UAT Predeal (provenită din C.F. pe hârtie cu nr. 1058), la data producerii evicțiunii – 06.12.2011.
A obligat chemații în garanție B. A., K. A., T. M. și T. G., să plătească chemaților in garanție G. A.–T., G. M. L. și G. F. suma de 90.816 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plătii, reprezentând valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1.600 mp, situat în Predeal, Șoseaua Națională, nr. 75, nr. cad. vechi 1641, nr. cad. nedefinitiv actual 848, înscris în C.F._ UAT Predeal (provenită din C.F. pe hârtie cu nr. 1058), la data producerii evicțiunii – 06.12.2011.
A constatat că celelalte dispoziții ale sentinței civile au fost păstrate prin decizia civilă nr.185/. pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._ și prin decizia civilă nr.1620/R/06.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel B. în dos. nr._ .
A obligat chemații în garanție G. A.–T., G. M. L. și G. F. să plătească pârâtului N. D. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în rejudecarea apelului.
A obligat chemații în garanție B. A., K. A., T. M. și T. G., să plătească chemaților în garanție G. A.–T., G. M. L. și G. F. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În consecință, obiect al rejudecării apelurilor l-a constituit numai valoarea bunului imobil evins, cu privire la care s-au formulat succesiv cereri de chemare în garanție, evaluarea urmând a se efectua prin raportare la valoarea de circulație de la data pronunțării deciziei instanței de recurs – 06.12.2011 – potrivit îndrumărilor instanței de casare.
Apelul declarat de apelantul pârât N. C. a fost soluționat în mod irevocabil, ca urmare a respingerii recursului său și a menținerii deciziei în privința apelului său, astfel că obiect al rejudecării l-au constituit numai apelurile chemaților în garanție și numai cu privire la valoarea de circulație a bunului evins.
Astfel, toate celelalte cereri ale părților, respectiv cererea principală având ca obiect revendicarea imobilului, cererea reconvențională având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului prin efectul uzucapiunii și cererile de chemare în garanție având ca obiect răspunderea pentru evicțiune, sub aspectul temeiniciei lor, precum și pretențiile vizând spezele vânzării, au fost irevocabil soluționate, astfel cum a s-a arătat și în decizia de casare a instanței de recurs. Apelurile chemaților în garanție au fost trimise spre rejudecare numai cu privire la stabilirea unei valori reale, corecte a imobilului pentru care s-au reținut a fi îndeplinite condițiile răspunderii pentru evicțiune, în sarcina chemaților în garanție.
Prin raportul de expertiză nr._/04.09.2012 întocmit de expertul tehnic judiciar, specializat în evaluări imobiliare M. P. depus la fila nr. 72 a dos. de apel, vol. I, valoarea de circulație a imobilului obiect al litigiului, reprezentând teren în suprafață de 1.600 mp, situat în Predeal, Șoseaua Națională, nr. 75, nr. cad. vechi 1641, nr. cad. nedefinitiv actual 848, înscris în C.F._ UAT Predeal (provenită din C.F. pe hârtie cu nr. 1058), la data producerii evicțiunii – 06.12.2011 – a fost stabilită la 90.816 euro, respectiv 56,76 euro/mp.
Prin același raport de expertiză, valoarea estimativă în lei a terenului, la data întocmirii raportului de expertiză – 03.09.2012, pentru un curs al euro de 4,4898 lei, s-a stabilit la suma de 408.000 lei.
Apelanții au formulat obiecțiuni, față de concluziile raportului de expertiză, susținând în esență că, față de amplasarea imobilului, utilitățile de care acesta beneficiază și prețul altor imobile scoase la vânzare în vecinătatea terenului din litigiu, valoarea de circulație a acestuia estimată de expert este fie prea mică, fie prea mare, în funcție de interesul dictat de poziția procesuală a fiecărui apelant.
Astfel, apelantul pârât reclamant reconvențional N. D., a susținut că terenul în litigiu a fost subevaluat, deoarece expertul a reținut o stare de fapt greșită cu privire la terenurile din ofertele comparabile 2 și 3, respectiv primul dintre imobile nu este în zona Malul Ursului cel de-al doilea nu dispune de canalizare, tabelul de comparație trebuind corectat.
De asemenea, expertul a redus frontul stradal în mod artificial la 14 m, deși din acte și din măsurătorile efectuate în teren, acesta este de 16,5 m. Faptul că există un stâlp de electricitate pe domeniul public, în fața proprietății nu poate conduce la reducerea frontului stradal, ci dimpotrivă, constituie un avantaj, ca și existența unor pomi pe teren, existând posibilitatea valorificării acestora.
În consecință, a apreciat apelantul pârât, se impune reducerea coeficientului de corecție de – 15% (f. 99 – 108 dos. apel vol. I).
Apelantul chemat în garanție G. A. T. a criticat concluziile expertului, apreciind că valoarea de circulație stabilită de acesta pentru terenul din litigiu este exagerat de mare, pentru următoarele considerente:
- existența a doi stâlpi de beton, unul de înaltă tensiune iar cel de-al doilea de medie tensiune, care se află la . la doi metri de șoseaua națională ce trece prin fața terenului;
- terenul nu are acces din șoseaua națională ce trece prin fața sa, fiind în pantă și pe el existând o vâlcea;
- pe teren nu există utilități și nici la hotarul acestuia (apa, canalizare, gaz), acestea regăsindu-se dincolo de teren, pe partea opusă a șoselei naționale ce trece prin fața terenului.
Apelanții chemați în garanție K. A., B. A., T. G. și T. M., au formulat obiecțiuni, apreciind că valoarea terenului stabilită de expert este inechitabilă și favorizantă pârâtului, din rațiuni speculative (f. 109 – 120 dos.
apel vol. I).
Au susținut apelanții următoarele:
- în dreapta terenului, la 2 m în interiorul terenului, este un stâlp conductor de energie electrică care alimentează orașul Predeal, iar nu un stâlp obișnuit care poate fi mutat. Apoi, la granița cu terenul vecin, tot pe partea dreaptă, se află un stâlp de beton de medie tensiune, ale cărui fire de electricitate traversează terenul, și care, potrivit Normativului pentru construirea liniilor aeriene de energie electrică cu tensiune peste 1000 kV, NTE 003/04/00, împiedică edificarea de construcții. Acești stâlpi nu au fost menționați de expert;
- utilitățile nu sunt la hotarul terenului ci pe partea opusă DN1, astfel că pentru a se folosi trebuie să se foreze sub DN 1, ori să se branșeze la casele vecine aflate la cca. 150 m;
- în expertiză nu se ține cont de relieful și configurația terenului, care este împădurit în proporție de 40%, în proporție de 10% este o culme, în proporție de 20% este în pantă accentuată, astfel că nu se poate construi nimic, inclusiv din cauza firelor electrice, în alte porțiuni este denivelat.
Instanța de apel a admis parte din aceste obiecțiuni, la care expertul a răspuns (f. 8 dos. apel vol. II).
Examinând raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, inclusiv înscrisurile atașate acestuia și cele anexate obiecțiunilor părților, instanța a constatat că expertul a identificat imobilul teren, l-a descris, a stabilit zona de situare a acestuia în Orașul Predeal, respectiv „zona D”, conform zonificării Orașului Predeal adoptată prin H.C.L. nr. 37/25.02.2003 republicată cu H.C.L. nr.19/31.07.2008 adoptând pentru estimarea valorică metoda comparației. Astfel, expertul a selectat din oferta imobiliară de pe paginile de internet, trei oferte de vânzare a unor proprietăți imobiliare aflate în vecinătatea terenului în litigiu, prețurile acestora fiind de 50 euro/mp, 65 euro/mp și 81 euro/mp.
La stabilirea valorii de circulație a terenului, expertul a avut în vedere ofertele comparabile, frontul stradal redus la 14 m de la 16 m din cauza stâlpului de beton aflat la 2 m de limita de proprietate, a avut în vedere faptul că aproximativ 40% din suprafața terenului este împădurită, precum și utilitățile care se află la hotarul terenului, pe latura dinspre DN 1 (curent, apă, gaz, cablu tv.) aplicând factorii de corecție.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul și-a menținut punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză și a explicat următoarele:
- ofertele de comparație nu pot fi selectate de părți, iar expertul nu poate ține seama de acestea;
- pe terenul în litigiu se găsește doar un stâlp din beton, cel de-al doilea stâlp, pentru transport energie de medie tensiune, fiind pe lotul alăturat;
- terenul are front stradal la DN 1, precum și acces la utilitățile menționate;
- s-a ținut cont la evaluare de configurația terenului: teren în pantă, viroagă aferentă laturii de Nord și de faptul că terenul este împădurit în proporție de 40%.
În consecință, în calculul de evaluare s-a ținut seama de toate aceste elemente, prin corecțiile aplicate – coeficienți de corecție pozitivi sau negativi – la ofertele comparabile selectate, pentru dotările sau lipsurile acestora față de terenul evaluat.
Instanța a apreciat că expertul a răspuns punctual, pertinent și argumentat tuturor obiectivelor și obiecțiunilor admise, valoarea de circulație stabilită fiind rezonabilă în raport cu prețurile din ofertele de comparat, amplasamentul și configurația terenului.
Astfel, în cauză nu s-a probat că liniile de medie tensiune constituie în mod concret cu privire la terenul în litigiu, o limitare sau o interdicție a dreptului de a construi, instanța observând din planșele fotografice faptul că aceste linii traversează partea din față a terenului, paralelă cu frontul stradal, respectiv cu DN 1, fără a afecta întreaga suprafață de 1.600 mp a terenului. Mai mult decât atât, porțiunea afectată de traversarea acestor linii de transport a energiei electrice este chiar cea aflată în pantă, care datorită configurației naturale, nu poate fi oricum destinată construirii.
Instanța a apreciat de asemenea, că terenul are ieșire la drumul public, respectiv la DN 1 pe tot frontul stradal de 14 m, iar faptul că terenul este în pantă pe această poțiune nu poate schimba această stare de fapt (planșele foto anexa la raportul de expertiză de la f. 87 – 89 dos. apel, vol. I).
În ceea ce privește existența utilităților pe partea opusă a limitei cu DN 1, respectiv peste drumul național, califică imobilul ca fiind unul cu acces la aceste utilități.
În ceea ce privește frontul stradal redus de la 16 m la 14 m datorită existenței unui alt stâlp amplasat la 2 m de limita de proprietate, accesul la teren în pantă și afectarea a 40% din teren de vegetația forestieră, aceste aspecte au constituit factori de corecție în minus, cu 15 %, respectiv de reducere a prețului.
În consecință, cererile formulate de apelanții chemați în garanție în sensul efectuării unei contraexpertize privind evaluarea terenului, au fost apreciate de instanță ca nejustificate, mai ales că aceștia nu au probat faptul că valoarea de circulație stabilită de expert este vădit disproporționată prin raportare la alte valori de referință pe care să le fi dovedit chemații în garanție (un raport de expertiză extrajudiciar, alte oferte ale agențiilor imobiliare pentru terenuri din zonă în care se află terenul în litigiu).
Mai mult decât atât, valoarea de circulație stabilită în rejudecarea apelului (90.816 euro) este cu 27.584 euro mai mică decât valoarea stabilită de prima instanță (118.400 euro).
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis apelurile declarate apelanții chemați în garanție B. A., K. A., T. M., T. G., G. A.–T., G. M. L. și G. F., împotriva sentinței civile nr.9871/29.10.2009 a Judecătoriei B. care a fost schimbată în parte, numai sub aspectul soluționării pretențiilor din cererile de chemare în garanție rezultate din aplicarea răspunderii pentru evicțiune, în sensul că:
- au fost obligați chemații în garanție G. A.–T., G. M. L. și G. F. să plătească pârâtului N. D. suma de 90.816 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plătii, reprezentând valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1.600 mp, situat în Predeal, Șoseaua Națională, nr. 75, nr. cad. vechi 1641, nr. cad. nedefinitiv actual 848, înscris în C.F._ UAT Predeal (provenită din C.F. pe hârtie cu nr. 1058), la data producerii evicțiunii – 06.12.2011;
- au fost obligați chemații în garanție B. A., K. A., T. M. și T. G., să plătească chemaților în garanție G. A.–T., G. M. L. și G. F. aceeași sumă, în aceleași condiții, pentru același imobil.
S-a constatat că celelalte dispoziții ale sentinței civile au fost păstrate prin decizia civilă nr.185/. pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._ și prin decizia civilă nr. 1620/R/06.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel B. în dos. nr._ .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, efectuate de părți, instanța a constatat că, raportat la obiectul rejudecării – răspunderea pentru evicțiune a chemaților în garanție, ținând cont de raporturile juridice dintre părți, chemații în garanție B. A., K. A., T. M. și T. G. sunt în culpă procesuală față de chemații în garanție evinși G. A.–T., G. M. L. și G. F., iar aceștia din urmă sunt în culpă procesuală față de pârâtul evins (ultimul cumpărător) N. D..
În consecință, cheltuielile de judecată efectuate în rejudecarea apelului în suma de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocațial (chitanțele nr. 10/25.01.2013 și nr. 15/21.02.2013 anexate concluziilor scrise), de către pârâtul N. D., vor fi plătite în final acestuia de către chemații în garanție, urmând raționamentul menționat anterior, în temeiul art. 274 și 277 Cod procedură civilă.
Pârâtul N. D. a solicitat, prin concluziile scrise, pe lângă cheltuielile de judecată efectuate în rejudecarea apelului și cheltuieli de judecată și pentru fazele procesuale anterioare și despăgubiri în temeiul art. 1341 pct. 3 și 4 Cod civil, însă instanța de rejudecare a apelului nu le-a putut acorda, având în vedere limitele rejudecării după casarea parțială a deciziei din apel și faptul că aceste aspecte au fost soluționate irevocabil, prin respingerea recursului declarat de pârât, inclusiv aspectele legate de spezele instanței și de daunele interese și spezele vânzării, despre care instanța de recurs Curtea de Apel B. a statuat prin decizia civilă nr. 1620/R/06.12.2011 că „intră în puterea lucrului judecat, nefiind criticate în căile de atac”. De asemenea, nu a făcut obiectul căilor de atac declanșate de pârâtul N. D. și nu s-au formulat de către acesta critici nici cu privire la omisiunea instanței de fond și a celei de apel cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate.
În consecință, instanța sesizată numai cu rejudecarea apelurilor terților chemați în garanție, și aceasta limitată la stabilirea valorii de circulație a imobilului evins, nu a putut acorda pârâtului N. D. cheltuieli de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare, în care pretențiile pârâtului care au generat efectuarea acestor cheltuieli de judecată, s-au soluționat irevocabil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs chemații în garanție considerând-o nelegală.
În esență, în motivarea recursurilor, chemații în garanție T. M., T. G. - N. și G. A. - T. critică hotărârea pe motiv că nu au fost cuantificate rezonabil pretențiile, că s-a produs un exces de putere din partea instanței care nu a stăruit pentru aflarea adevărului și a încălcat dreptul la un proces echitabil, că instanța nu a manifestat rol activ, că a încălcat dreptul la apărare prin respingerea probei cu cercetare locală, că expertiza nu răspunde cerințelor legale.
Chemații în garanție B. A. și K. A. critică decizia pe motiv că a stabilit un cuantum prea mare al pretențiilor, că suprafața reală de care a fost evins cumpărătorul este mai mică și la această suprafață trebuia raportată despăgubirea.
Recursurile nu sunt fondate.
Recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată doar în cazurile expres prevăzute de lege, cererea de recurs trebuind să cuprindă cel puțin unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, ce determină limitele cadrului procesual. Acest caracter nu mai permite reanalizarea stării de fapt, care rămâne de atributul exclusiv al instanțelor de fond – prima instanță și cea de apel, având în vedere că dispozițiile pct.10 și 11 din art. 304 Cod procedură civilă, care priveau temeinicia hotărârii, au fost abrogate succesiv, iar norma procedurală statuează expres că recursul poate fi exercitat numai pentru nelegalitate.
Nu este suficient să se indice vreunul din motivele de nelegalitate arătate în art.304 Cod procedură civilă, ci efectiv trebuie să se arate norma de drept substanțial încălcată, dacă se invocă pct.9 sau cel puțin motivul să poată fi încadrat în dispozițiile textului, chiar dacă este indicat greșit. Dacă din dezvoltarea recursului nu reiese care este dispoziția de drept material încălcată sau chiar indicată, o atare prevedere nu rezultă că ar fi fost nesocotită ori se critică sub aspectul stării de fapt, respectiv pe analiza probelor, recursul nu este de primit, știut fiind că în recurs nu se judecă procesul, ci hotărârea.
Conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În ipoteze diferite textul de lege reglementează unul și același aspect: încălcarea legii.
Motivul de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanțial în două ipoteze:
a) hotărârea este lipsită de temei legal;
b) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În prima ipoteză hotărârea nu este motivată în drept. Din modul de redactare al hotărârii nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, iar instanța de recurs trebuie să constate că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția dată în speță.
Cea de-a doua ipoteză vizează situația când instanța a încălcat sau aplicat greșit
legea. În acest caz hotărârea este motivată pe baza unui text de lege aplicabil, dar legea fie este încălcată în conținutul ei, în scopul pentru care a fost edictată sau greșit aplicată.
Deși s-a invocat norma analizată, în recurs nu se arată care ar fi dispoziția de drept material încălcată.
În recurs au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, conform cu care, modificarea hotărârii se poate cere cândhotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii
Toate cele trei ipoteze se subsumează unui singur motiv: nemotivarea hotărârii.
Obligația motivării hotărârii este consacrată de art. 261, pct. 5 Cod Procedură Civilă. Conform acestui text de lege hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Cazul de recurs reglementează două categorii de vicii ale motivării:
a) lipsa de motivare și
b) motivarea insuficientă.
Din analiza considerentelor deciziei recurate reiese că instanța de apel a răspuns motivelor de apel invocate într-o motivare clară care explică soluția din dispozitiv și deci cerințele normei invocate nu sunt îndeplinite.
În speță, întreaga motivare a petițiilor de recurs vizează starea de fapt, nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei din apel, ci se fac doar aprecieri asupra probei cu expertiză tehnică, singura de care recurenții sunt nemulțumiți.
În analiză trebuie reținut că prin Decizia civilă nr. 1620/R/2011, Curtea de Apel B. a statuat cu putere de lucru judecat că suprafața de care a fost evins intimatul N. D. este de 1600 mp, impunându-se atragerea răspunderii chemaților în garanție.
D. urmare instanța de fond nu avea căderea decât să stabilească valoarea terenului obiect al evicțiunii, singura probă fiind expertiza tehnică de specialitate care a și fost administrată și analizată în considerentele hotărârii. De aceea alte probe erau absolut inutile, încât susținerile că tribunalul ar fi comis un exces de putere și că ar fi îngrădit dreptul la un proces echitabil sunt pure afirmații fără suport, fiind de observat că prevederile art. 6 din CEDO au în vedere alte situații nu și cea de față unde instanța de apel nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor instanței de control judiciar, exercitându-și rolul activ în limitele în care a fost învestită și nu cum doresc recurenții. Exercitarea rolului activ impune administrarea probelor stabilirii unei corecte stări de fapt, premisă a legalității, în limitele învestirii, or tribunalul, respectând conform art. 315 Cod procedură civilă, dispozițiile instanței de control în trimitere spre rejudecare a administrat proba necesară, singura utilă pentru dezlegarea pricinii, cercetarea locală neputând evidenția valoarea terenului. Procedând în acest mod nu s-a cauzat nici o încălcare a dreptului la apărare, întrucât respingerea unei probe inutile nu echivalează cu încălcarea acestui principiu, cum eronat susțin recurenții. Faptul că aceștia nu sunt mulțumiți cu rezultatul raportului de expertiză, scapă instanței de recurs care nu poate cenzura stări de fapt, ci numai legalitatea hotărârii, cum s-a mai arătat.
Este inexactă susținerea din recursuri că s-ar fi comis un exces de putere, precizat ulterior în drept pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât norma procedurală vizează situațiile în acre puterea judecătorească face o incursiune în atribuțiile celorlalte puteri în stat, legislativă și executivă, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Nu poate fi primită nici critica că despăgubirea ar fi trebuit raportată la o altă suprafață, mai mică, din moment ce suprafața evicționată stabilită judecătorește irevocabil este cea la care s-a raportat și trebuia să se raporteze tribunalul, încât prevederile art. 1348 cod civil au fost corect interpretate și aplicate prin decizia din apel.
Cum starea de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate și în respectarea unei decizii de casare, iar legea a fost aplicată corect în limitele învestirii, motivarea din apel fiind una care răspunde cerințelor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, curtea reține că nu sunt întrunite cerințele motivelor de recurs invocate, că nu se impune casarea hotărârii întrucât nu subzistă vreunul din motivele reglementata de art. 304 pct.1-5 Cod procedură civilă, astfel că potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge toate recursurile și întrucât, prin adoptarea acestei soluții, recurenții se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimatul N. D., în sumă de 3500 lei, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca tardivă cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 139/. B., formulată de recurenții G. A.-T. și G. M. L..
Respinge ca nefondate recursurile declarate de chemații în garanție T. M., T. G.-N., G. A.-T., B. A. și K. A. împotriva Deciziei civile nr. 139/. B., pe care o menține.
Obligă recurenții T. M., T. G.-N., G. A.-T., B. A. și K. A. să plătească intimatului N. D. suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. G. Ș. C. B.
GREFIER,
C. N.
Red. M.L./12.12.2013
Dact.C.N./12.12.2013
- 3 exemplare -
Jud. apel – C. R.
- P. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2128/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1206/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
