Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1189/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
Comentarii |
|
Decizia nr. 1189/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 30085/197/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1189/RDosar nr._
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător M. C. T.
Judecător N. G.
Grefier E. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul . BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 25/. 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. C. I. pentru intimații pârâți Ș. I. și Ș. L., lipsă fiind recurentul reclamant . București.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosar se constată atașată, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimații pârâți Ș. I. și Ș. L..
Apărătorul intimaților pârâți Ș. I. și Ș. L., atașează la dosar împuternicire avocațială și un exemplar al întâmpinării pentru situația în care se va aprecia necesară comunicarea întâmpinării. Întrebat fiind, precizează că nu a comunicat întâmpinarea recurentului reclamant deoarece reprezentantul convențional al acesteia are sediul în București.
Invocă excepția de netimbrare a recursului, având în vedere că recurentul reclamant nu a îndeplinit obligația pusă în vedere de către instanță și solicită anularea recursului ca netimbrat. Cu cheltuieli de judecată a căror dovadă o va face până la pronunțare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului, invocată de intimații pârâți Ș. I. și Ș. L..
CURTEA :
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 7933 din data de 5 iunie 2012, Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții Ș. I. și Ș. L..
Prin decizia civilă 25/A/28.01.2013 Tribunalul B. a respins cererea de apel formulată de apelanta .,, în contradictoriu cu intimații Ș. I. și Ș. L., împotriva sentinței civile nr. 7973/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care a păstrat-o.
A obligat apelanta să achite intimaților suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Apelanta – reclamantă a învestit instanțele judecătorești cu o acțiune în rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare pe care l-a perfectat cu intimații – pârâți, autentificat sub nr._08, motivat de faptul că acesta nu mai poate fi executat din culpa exclusivă a intimaților, care nu au executat obligațiile asumate prin acest act juridic, și anume: obligația de a realiza finisajele interioare la imobilul ce constituie obiectul său material, în modalitatea stipulată în antecontractul de vânzare-cumpărare, obligația de a proceda la racordarea imobilului la rețelele de utilități, precum și obligația de a proceda la întabularea în evidențele de publicitate imobiliară a imobilului ce constituie obiectul material al antecontractului.
Instanța de apel a constatat, la fel ca și prima instanță, că toate susținerile pe care apelanta le-a formulat în sensul celor mai sus indicate sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește afirmația pe care partea menționată a formulat-o în sensul că intimații nu au procedat la efectuarea lucrărilor de finisare a imobilului din litigiu, tribunalul a constatat că această parte a înțeles să dovedească justeța acestei afirmații prin proba cu înscrisuri, ce constă în procesul-verbal întocmit la data de 29.07.2009 de către un reprezenta la sau, respectiv de către numita V. V., și prin proba testimonială.
Or, așa cum a reținut judecătorul fondului, procesul – verbal la care apelanta a făcut referire se constituie într-un act unilateral încheiat de un reprezenta al său, care nu este de natură să ofere garanția de imparțialitate de care trebuie să se bucure un mijloc de probă, acest înscris, date fiind condițiile în care a fost încheiat, neputând fi opus intimaților.
De asemenea, depoziția martorului ce a fost audiat în cauză la cererea apelantei nu este de natură să ateste justeța afirmațiilor pe care această parte le-a formulat în sensul celor mai sus indicate prin cererea de chemare în judecată, întrucât martorul nu a fost în măsură să realizeze o identificare a imobilului cu destinația de apartament cu privire la care părțile litigiului au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește afirmația pe care apelanta a formulat-o prin cererea de exercitare a căii de atac în sensul că Judecătoria B., în virtutea rolului activ, trebuia să ordone, din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții, pentru a verifica temeinicia afirmațiilor sale referitoare la neexecutarea de către intimați a obligației de finisare a imobilului cu destinația de construcție din litigiu și a obligației ce vizează racordarea acestui imobil la rețele de utilități, instanța de apel constată că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 129 din Codul de procedură civilă, ,, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
(2) Judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei.
(4) Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
(5^1) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
(6) În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin urmare, în condițiile în care apelanta nu a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei, deși a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat, ea nu poate invocat neadministrarea, din oficiu, a acestei probe de către instanța de judecată, ca motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței pe care prima instanță a pronunțat-o.
Apoi, instanța de apel a reținut că intimații au combătut prin probele ce au fost administrate la solicitarea lor susținerile pe care apelanta le-a formulat în motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, probe ce se circumscriu certificatului de dare în folosință definitivă și înscrisurilor ce atestă achiziționarea de către aceste părți a terenului pe care este amplasat ansamblul rezidențial din care face parte și apartamentul din litigiu, împreună cu racordurile acestuia la rețelele de utilități.
Astfel, potrivit certificatul de urbanism pentru dare în folosință definitivă, ce a fost emis de către Primăria Municipiului B. la data de 8.01.2009, ansamblul rezidențial edificat de către intimați, compus din patru apartamente, situat administrativ în Municipiul B., . și nr. 39H, are toate finisajele realizate, inclusiv în ceea ce privește dependințele, și este dotat cu instalații sanitare, instalații electrice și instalații de încălzire.
De asemenea, din înscrisurile existente la filele 57-63, 6971 din dosarul primei instanțe, rezultă că, în anul 2008, imobilul cu destinația de teren pe care se află ansamblul rezidențial ridicat de către părțile intimate beneficia de contracte de racordare la rețelele de utilități, contracte de au fost încheiate pe numele proprietarii inițiali ai acestuia, numiții E. O. - D. și E. E. L., și că părțile menționate au achiziționat, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._08, de către Biroul Notarului Public I. F. acest imobil cu destinația de teren, precum și racordurile la rețelele de utilități ce se aflau amplasate pe acesta.
Totodată, extrasele din evidențele de publicitate imobiliară, ce au fost administrate ca probe în cauză, atât cu ocazia judecării acesteia în primă instanță, cât și în apel, atestă că, la data de 13 ianuarie 2009, a fost finalizată procedura de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimaților asupra ansamblului rezidențial pe care l-au edificat, pe unitățile locative ce intră în compunerea acestuia.
Sub acest aspect, instanța de apel a înlăturat susținerea pe care apelanta a formulat-o prin cererea de exercitare a căii de atac în sensul că mențiunea existență în cuprinsul extraselor de carte funciară ce au fost depuse la dosarul cauzei, mențiune potrivit căreia acestea nu pot fi folosite la perfectarea unor acte juridice translative de proprietate, dovedește neexecutarea de către intimați a obligației asumate prin antecontractul de vânzare – cumpărare, întrucât ea este lipsită de suport legal, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile cuprinse în legea nr. 7/1996 și în regulamentul de punere în aplicare a acesteia, la dosarul cauzei nu putea fi depus, ca urmare a demersurilor întreprinse de către intimați, decât un extras de carte funciară pentru informare, ce are un regim juridic diferit de extrasul de carte funciară ce se eliberează, numai la cererea notarului public, cu ocazia perfectării unor acte juridice translative de proprietate, denumit extras de carte funciară de autentificare.
În legătură cu susținerea pe care apelanta a făcut-o atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin cererea de exercitare a căii de atac, în sensul că intimații nu au îndeplinit obligația de convocare a sa la notarul public, în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, tribunalul a constatat că aceasta este, la rândul ei, nefondată, pentru considerentele ce succed:
În primul rând, este de menționat că antecontractul de vânzare-cumpărare naște obligații în sarcina ambelor părți contractante, acestea având obligația de a urmări perfectarea în formă autentică a actului juridic translativ de proprietate la termenul și în condițiile stipulate în antecontract.
Prin urmare, nu revenea doar intimaților obligația ca, până la termenul stipulat de părți pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, să execute obligațiile pe care și le-au asumat, ci revenea în egală măsură apelatei obligația de a face dovada că a achitat suma de bani pe care părțile au stabilit-o drept preț al vânzării sau că este gata să execute această obligație, și că a efectuat toate demersurile ce se impun pentru prezentarea părților în fața unui notar public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Din materialul probator ce a fost administrat în cauză a rezultat, așa cum am arătat, că intimații au executat toate obligațiile ce le reveneau în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare și că au contactat telefonic reprezentanții părții apelante cu scopul de a executa acest antecontract, semnificative sub acest aspect fiind extrasele de pe transcrierea mesajelor telefonice adresate de părțile intimate părții apelante, aflate la filele 72-77 din dosarul primei instanțe, în timp ce apelanta nu a dovedit executarea de către ea a obligațiilor asumate prin antecontractul de vânzare – cumpărare pe care l-a încheiat cu intimații.
Notificarea la care partea apelantă a făcut referire în motivarea cererii de exercitare a căii de atac nu este de natură să ateste intenția acestei părți de executare a antecontractului de vânzare-cumpărare, ci ea a fost trimisă părților intimate în conformitate cu prevederile legale care reglementează procedura concilierii anterior datei sesizării instanțelor judecătorești, referindu-se la intenția acestei părți de a sesiza instanța de judecată competentă pentru rezoluțiunea actului juridic menționat, pe temeiul neîndeplinirii de către intimați a obligațiilor contractuale. (filele 26-27 din dosarul primei instanțe)
Față de considerentele ce preced, tribunalul a constatat că cererea de apel suspusă judecății este nefondată, prima instanță stabilind în mod corect situația de fapt și făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 296 din Codul de procedură civilă, a respins-o.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, apelanta a fost obligată, în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 274 din codul de procedură civilă coroborat cu cele cuprinse în art. 298 din același act normativ, să achite intimaților suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea celor două hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B., și în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive astfelcum a fost precizată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 alin.1, art.301, art.303 alin.1, art.304 pct.8 și 9, art.304 ind.1 și art.312 alin.3 Cod de procedură civilă.
Cererea de recurs nu a fost timbrată, dispunându-se prin rezoluție citarea recurentei reclamante cu mențiunea de a face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 2792 lei și timbru judiciar în valoare de 10 lei.
La termenul de judecată stabilit recurenta reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, nefăcând dovada plății taxei judiciare de timbru, procedura de citare cu aceasta fiind legal îndeplinită, împrejurare față de care intimații pârâți Ș. L. și Ș. I. prin reprezentant convențional, au invocat excepția de netimbrare a recursului, solicitând admiterea acesteia cu consecința anulării recursului ca netimbrat. De asemenea, au solicitat obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată a căror dovadă o vor face până la pronunțare.
Ca urmare, instanța reținând că potrivit art. 20 alin 1 din Legea 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii ( art.20 alin.3), Curtea va admite excepția de netimbrare a recursului invocată de intimații pârâți Ș. I. și Ș. L. și va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta . BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 25/. 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B..
Totodată va respinge cererea intimaților privind obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor judecată, având în vedere că nu s-a făcut dovada acestora.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite excepția de netimbrare a recursului invocată de intimatul Ș. I. și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta ., împotriva deciziei civile nr.25/28.01.2013 pronunțată de Tribunalul B..
Respinge cererea intimatului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2013.
Președinte, D. R. | Judecător, M. C. T. | Judecător, N. G. |
Grefier, E. P. |
Red.M.C.T./
Tehnoredact.E.P./ 11 Iunie 2013 – 2 ex.
Jud. apel A. B., L. S.
Jud. fond C. G.
← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 826/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
---|