Expropriere. Decizia nr. 390/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 390/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă
DECIZIA CIVILĂ NR.390/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 18 martie 2015
Completul compus din:
Președinte - L. F. - judecător
- G. C. - judecător
- L. N. - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – domnului C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., împotriva sentinței civile nr.160/D din 03 octombrie 2014 pronunțate de Tribunalul B. – Secția I Civilă, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic N. R. Vilcu pentru apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. și D. C. administratorul intimatei reclamante .. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
D. C. administratorul intimatei reclamante .. B. depune la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare, chitanța . nr.117 din 12.02.2015 privind onorariu avocatei M. M. C. și înscrisuri medicale prin care înțelege să justifice lipsa din instanța a avocatului împuternicit.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind formulate cereri instanța constată cauza în stare de judecată, deschide dezbaterile și acordă părților cuvântul asupra apelului dedus judecății.
Consilier juridic N. R. Vilcu solicită admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe, și pe cale de consecința să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta .. B., ca neîntemeiată.
Consideră că a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr.255/2010, potrivit căreia despăgubirile se achită expropriatului doar în baza hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și nu în baza deciziei de expropriere. Astfel că, după emiterea acestei hotărâri partea apelantă în momentul în care a fost emisă dispoziția de plată a fost chemat administratorul intimatei la sediul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri B. pentru a i se preda recipisa pe baza căreia își putea ridica despăgubirile de la C.E.C. Bank S.A., dar acesta a refuzat să primească recipisa.
Pe eventualele dobânzi așa cum au fost apreciate prin sentința atacată, având în vedere întârzierea oarecum în plată a acestora, consideră că ar trebui calculate de la data hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și nu de la data deciziei de expropriere așa cum a apreciat instanța de fond, având în vedere că decizia de expropriere nu constituie titlu executoriu pentru plata despăgubirilor iar acestea se achită doar în baza hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Pentru considerentele prezentate, consideră apelul ca întemeiat și solicită admiterea acestuia.
Administratorul intimatei reclamante .. arată că astfel cum s-a arătat prin întâmpinarea formulată în cauză S. R. folosește terenul de peste 3 ani de zile, acesta l-a întabulat chiar la cartea funciară fără să plătească cuantumul stabilit prin actele legale; pe baza acestora firma s-a înregistrat în contabilitate și a plătit către bugetul de stat impozitul de 16% aferent acestei sume, cauzând un prejudiciu societății.
În concluzie, solicită respingerea apelului formulat de pârât împotriva hotărârii Tribunalului B., obligarea pârâtului să achite și cheltuielile de judecată în apel și sancționarea acestuia cu amendă penală pentru că și-a exercitat cu rea credință drepturile procesuale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B..
Consideră că sentința civilă nr.160/D din 03 octombrie 2014 a Tribunalului B. este conformă dispozițiilor legale, este legală și temeinică, instanța de fond a reținut că pârâtul are o datorie la reclamanta .. și a analizat dispozițiile în baza cărora exista acea datorie și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei pe care o datora, urmare a exproprierii societății cu acel teren.
În atare situație, consideră că apelul este neîntemeiat, motiv pentru care solicită respingerea.
Instanța declară dezbaterile închise și față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată sub nr._, la data de 23.05.2014, reclamanta ., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de avocat M. M. C., a chemat în judecată pârâtul S. R., reprezentat legal de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să îl oblige pe pârât să îi achite suma de 129.525 lei, plus dobânda aferentă, calculată începând cu data de 22.07.2013 și până la data plății debitului principal, ce reprezintă despăgubirea stabilită conform prevederilor HGR nr. 207/2013, prin Decizia de expropriere nr. 135/22.07.2013 și neachitată, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
P. sentința civilă nr. 160/ 03.10.2014 Tribunalul B. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în Municipiul B., ., înregistrată în registrul comerțului sub nr.J_, CUI1094712, reprezentată legal de administrator D. C., reprezentată convențional de avocat M. M. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat legal de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reprezentat convențional de Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., reprezentată în instanță de consilier juridic V. N. R., cu sediul ales la reprezentantul convențional, situat în Municipiul B., .. 13, . consecință:
A obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 129.525 lei și dobânda aferentă acestei sume începând cu data de 22.07.2013 și până la achitarea efectivă a sumei de bani indicată, reprezentând despăgubirea stabilită prin HGR nr. 207/23.04.2013 și prin Decizia de expropriere nr. 135/22.07.2013.
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:
P. HGR nr. 207/23.04.2013 s-a aprobat amplasamentul suplimentar al lucrării de utilitate publică ,, Varianta de Ocolire a Municipiului B., tronson III- DN 13-DN1’’, potrivit hărții topografice prevăzută în anexa1, precum și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar al acestei lucrări, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexa2, iar la poziția 170 a anexei 2 a HGR nr. 207/23.04.2013, din proprietatea părții reclamante urma a fi expropriat imobilul cu destinația de teren identificat prin nr. top. 2032-_/1/2/2/2/1, pentru care expropriatorul a propus o despăgubire de 129.525 lei
În executarea celor statuate prin actul normativ indicat, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în calitate de reprezentant legal al statutului, a emis Decizia de expropriere nr. 1035/22.07.2013, care se referă, printre altele, și la exproprierea imobilului ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantei, astfel cum acesta a fost mai sus identificat, în schimbul dezdăunării de 129.525 lei.
Potrivit mențiunilor existente în cartea funciară nr._ la data de 17.10.2013, în baza actului administrativ nr._ din 15.10.2013, emis de către OCPI, a deciziei de expropriere nr. 1035 din 22.07.2013, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și a HGR nr. 207/23.04.2013, a fost înființată această carte funciară, pentru imobilul cu număr cadastral_, rezultat din dezmembrarea imobilului cu număr cadastral 2032, înscris în cartea funciară nr._, întabulându-se asupra acestui imobil dreptul de proprietate al părții reclamante, pe care aceasta l-a dobândit în anul 2001 cu titlu de cumpărare.
Conform documentației aferentă înființării cărții funciare mai sus indicate, cel de al doilea lot format în urma dezmembrării imobilului cu număr cadastral 2032 a primit numărul cadastral_, are suprafața de 825 mp și este afectat de tronsonul proiectat pentru ,, Varianta de Ocolire a Municipiului B., tronson III- DN 13-DN1’’, conform HGR nr. 270/2013.
În data de 10.04.2014, reclamanta, prin avocat M. M. C., a expediat reprezentantului legal al părții pârâte, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, o notificare, prin care îi solicitat să procedeze la achitarea sumei de bani pe care i-a oferit-o cu titlu de despăgubire în cadrul procedurii de expropriere a imobilului ce a constituit obiectul dreptului său de proprietate, astfel cum aceasta este indicată în Decizia de expropriere nr. 1035/22.07.2013.
Ca urmare a primirii acestei notificări, pârâtul, prin reprezentantul său legal, a comunicat părții reclamante că plata sumei de bani ce a fost oferită cu titlu de despăgubire nu poate fi achitată decât în condițiile institute de lege, respectiv de art. 7 din legea nr. 255/2010, după emiterea unei hotărâri de stabilire a cuantumului dezdăunării.
În răspunsul astfel formulat, autorul său arată, de asemenea, că decizia de expropriere constituie titlu executoriu numai pentru transferul dreptului de proprietate nu și pentru plata despăgubirii, care nu poate fi acordată și încasată decât în condițiile mai sus expuse.
Este de menționat că, după data sesizării instanței de judecată cu prezenta cerere, respectiv în data de 27.08.2014, pârâtul, prin reprezentantul său legal, a emis Hotărârea nr. 9, prin care a stabilit cuantumul despăgubirii ce se cuvine părții reclamante pentru exproprierea imobilului cu destinația de teren ce i-a aparținut la suma de bani indicată în HGR nr. 207/2013 și în Decizia de expropriere nr. 1035 din 22.07.2013, aceea de 129.525 lei.
Constituția României stipulează în art. 44 alin. 2 și 3 că proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular și că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
De asemenea, art. 562 alin. 3 din Codul civil adoptat în anul 2009, aplicabil în cauză față de data la care a operat măsura exproprierii bunului imobil aflat în patrimoniul reclamantului, statuează că exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator.
Art. 4 din Legea nr.225/2010 prevede că etapele procedurii de expropriere sunt: a) aprobarea indicatorilor tehnico- economici ai lucrării de interes național, județean sau local; b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor; d) finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere. În timp ce art. 9 alin. 4 din acest act normativ dispune că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept de la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.
Din textele de lege precitate, rezultă că trecerea din proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale a imobilului cu privire la care a fost urmată procedura de expropriere nu poate fi realizată decât în condițiile în care expropriatorul a consemnat, respectiv a achitat expropriatului suma de bani pe care a oferit-o cu titlu de dezdăunare.
În acest sens sunt semnificative mențiunile existente în aceste dispoziții legale, care toate, fără excepție, atestă anterioritatea operațiunii de dezdăunare a celui față de care a fost urmată procedura exproprierii față de operațiunile de transfer a dreptului de proprietate pe temeiul exproprierii.
Altfel spus, expropriatorul, care în prezenta cauză este statutul, nu avea dreptul să își transfere în domeniul public imobilului ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al expropriatului, în speță al părții reclamante, decât după ce consemna la dispoziția acesteia suma de 129.525 de lei, pe care a oferit-o cu titlu de despăgubire, pentru ca aceasta să poată încasa această sumă și a se considera,, prealabil și just despăgubită’’ pentru pierderea dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
P. urmare, expropriatorul este obligat să achite celui expropriat suma de bani pe care a înțeles să o ofere cu titlu de dezdăunare înainte de a proceda la transferul dreptului de proprietate, indiferent de poziția pe care acesta din urmă o va adopta față de oferta ce i-a fost făcută, deoarece, sub nicio formă, el nu va putea să obțină o despăgubire mai mică decât cea care i-a fost oferită,soluția pronunțată într-o eventuală contestație întemeiată pe dispozițiile art. 22 din legea nr. 225/2010 neputând avea drept consecință juridică decât validarea de către instanța de judecată a ofertei sau modificarea ei, însă doar în sensul majorării sumei de bani oferite cu titlu de despăgubire de către expropriator, astfel cum statuează art. 27 alin. 2 din legea nr. 33/1994.
În cauza de față se constată că pârâtul S. R. nu a respectat obligația ce îi revine în sensul celor mai sus expuse, obligație pe care de altfel a inclus-o în dispozitivul hotărârii de expropriere, neconsemnând, la dispoziția părții reclamante, suma de bani pe care a înțeles să i-o ofere cu titlu de despăgubire conform celor cuprinse în această hotărâre, astfel că trebuie să suporte consecințele juridice ce rezultă din omisiunea sa, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile cuprinse în textele de lege mai sus indicate și în art. 1.530 și în art. 1.535 din Codul civil.
Sub acest aspect, tribunalul reține că Codul civil adoptat în anul 2009 și aplicabil în cauza de față, cuprinde două reguli speciale legate de plata prin virament bancar, anume: prima este aceea că data plății efectuate prin virament bancar este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plății( art. 1497) și a doua este aceea că plata prin virament bancar se prezumă relativ a fi fost făcută dacă există ordin de plată semnat de debitor și vizat de instituția de credit plătitoare( art. 1504 alin.1)
În cazul executării cu întârziere a obligației, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat, conform dispozițiilor legale menționate, care stipulează:,, creditorul are dreptul la daune – interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației’’( art. 1530) și că,, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R., reprezentat legal de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii
În motivarea apelului pârâta arată următoarele:
Transferul dreptului de proprietate a operat de drept la data emiterii deciziei de expropriere.
Expropriatorul a solicitat întabularea dreptului de proprietate, a întocmit documente cadastrale. Sumele individuale reprezintă plata despăgubirii au fost consemnate la CEC urmând ca expropriatorul să efectueze plata după emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în termen de 90 zile care curge de la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor și nu de la data publicării HG 207/2013.
Fiind de acord cu cuantumul despăgubirilor acestea urmează a fi eliberate în cel mai scurt timp, expropriatorul demarând procedura privind plata de la data comunicării hotărârii tribunalului
Caracterul prealabil al despăgubirii a fost îndeplinit, suma datorată cu titlu de despăgubire a fost consemnată la dispoziția reclamantului la CEC anterior deciziei de expropriere.
Decizia de expropriere nu constituie titlu executoriu în ce privește plata despăgubirilor, ci doar în privința predării bunurilor.
Suma nu poate fi achitată decât în condițiile legii și anume după emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecartă și amendă pentru exercitarea cu rea credință a apelului conform art. 12 coroborat cu art. 187 pct.1 lit.a NCPC, arătând că statul se folosește de mai bine de 3 ani nu numai de proprietatea reclamantei ci și de banii pe care ar fi trebuit să-i plătească anterior transferului dreptului de proprietate, reaua credință a apelantei fiind evidentă, a refuzat să-și execute obligația fără justificare, chiar și după pronunțarea sentinței corect a fost obligat la daune moratorii potrivit art. 1530 cod civil
Curtea constată apelul nefondat.
P. HGR 207/23.04.2013 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere și s-a stabilit că reclamanta urma a fi expropriat imobilul cu destinația de teren identificat prin nr. top. 2032-_/1/2/2/2/1, pentru care expropriatorul a propus o despăgubire de 129.525 lei. Ulterior s-a emis decizia de expropriere nr. 1035/22.07.2013, care se referă la exproprierea imobilului ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantei, astfel cum acesta a fost mai sus identificat, în schimbul dezdăunării de 129.525 lei, iar dreptul de proprietate al Statului R. a fost întabulat în cartea funciară
Pârâtul prin hotărârea 9/27.08.2014, în timpul procesului, a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor în cuantum de 129.525 lei.
Potrivit art. 44 alin. 2 și 3 din Constituție nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Cu privire la etapele procedurii de expropriere, Legea nr.255/2010 cap II prevede că etapa consemnării sumei individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere este anterioară etapei în care se realizează transferul dreptului de proprietate, art.9 alin. 4 din Legea nr.225/2010 prevede că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept de la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.
Din analiza normelor legale care reglementează procedura de expropriere, reiese că efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere este afectat de o condiție suspensivă, aceea ca expropriatorul să fi consemnat la dispoziția expropriatorului sumele aferente despăgubirii, prin această modalitate de reglementare fiind respectate imperativele constituționale cuprinse în art.44 alin.3 din Constituție, ca despăgubirea să fie prealabilă exproprierii
Potrivit art.21 din Legea nr.225/2010 în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi.
Dispozițiile art.21 din Legea nr.225/2010 nu pot fi privite izolat, ci coroborat cu art.9 alin.4 din Legea nr.225/2010, cu art.44 alin.2 și 3 din Constituție care se referă la o dreaptă și prealabilă despăgubire, de unde rezultă că suma acordată prin hotărârea comisiei produce dobânzi de la data emiterii deciziei de expropriere. În caz contrar, pârâtul ar putea întârzia emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor, prejudiciind reclamantul, fiind aplicabile dispozițiile art.1497 și 1530 cod civil privind acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului care este consecința neexecutării sau executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art.1 din protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.480 alin.1 NCPC Curtea va respinge apelul declarat de pârâtul S. R., reprezentat legal de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și va păstra sentința Tribunalului B..
Cererea intimatei de obligare a apelantului la plata unei amenzi de către apelant în baza art.12 coroborat cu art.187 pct.1 lit.a NCPC va fi respinsă, formularea unui apel nefondat nedovedind și neachitarea sumei de bani la care a fost obligată pârâta din sentința tribunalului până la rămânerea definitivă a sentinței nedovedind reaua credință.
În baza art. 453 NCPC apelanta va fi obligată să plătească intimatei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâtul S. R., reprezentat legal de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civ nr.160/ 03.10.2014 pronunțate de Tribunalul B., pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului . de obligare a apelantei la plata unei amenzi
Obligă apelantul S. R., reprezentat legal de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA să plătească intimatei . suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 18 martie 2015.
Președinte, Judecător,
L. F. G. C.
Grefier,
L. N.
Red.: L.F./18.03.2015
Tehnored.: L.N./ 24.03.2015 / -5 ex-
Judecător fond: L. S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 199/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 465/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
