Acţiune în constatare. Decizia nr. 1686/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1686/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 16980/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1686R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 OCTOMBRIE 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE - F. C.
JUDECATOR - D.-L. M.
JUDECĂTOR - D.-F. G.
GREFIER - G.-C. A.
**********
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți C. G., M. E. și de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.2315 din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„ obligația de a face” .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: recurenții reclamanți C. G., M. E., reprezentați de avocat R. I., cu împuternicire la dosar, lipsind recurentul pârât M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții reclamanți C. G., M. E., prin avocat, arată că nu mai au cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de recurs.
Recurenții reclamanți C. G., M. E., prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată. Apreciază că prin restituirea dosarului către instituția Prefectului împreună cu dispoziția emisă de Primarul General, se invalidează această dispoziție. Prin soluția pronunțată de instanța de fond se poate crea o nouă situație litigioasă asupra calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 346 mp, hotărârea putând fi interpretată ca fiind o infirmare a dreptului de acordare de despăgubiri pentru teren.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul pârât M. București solicită respingerea acestuia. Prin motivele de recurs pârâtul invocă incidența legii noi, Legea nr.165/2013, apreciind că urmează să emită dispoziție cu compensarea prin puncte, text de lege care însă nu era în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, astfel că recursul nu poate fi primit. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 11.05.2012, sub nr._, reclamanții C. G. și M. E. au chemat în judecată pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul teren în suprafață de 346 mp și construcție în suprafață de 80 mp, situat în ., sector 6, ce face obiectul Notificării nr. 2057/2001, să fie obligat pârâtul să emită dispoziție motivată în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, constând în diferența dintre valoarea de piață și despăgubirile încasate pentru imobilul teren în suprafață de 346 mp și construcție în suprafață de 80 mp, situat în ., sector 6, ce face obiectul notificării nr. 2057/2001.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin notificarea nr. 2057/2001 au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren și construcție situat în București, ., sector 6. Imobilul a fost proprietatea autorului reclamanților, C. N., fiind dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02 iulie 1952 și autentificat sub nr. 3350/08.09.1954 de către notariatul de Stat Raion Gh. G. - D..
Imobilul a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul Consiliului de Stat nr. 437/1978, acordându-se în schimbul acestuia despăgubiri modice. Reclamanții sunt moștenitorii lui C. N. conform Certificatului de calitate de moștenitor nr. 67/14.12.2009.
Prin sentința civilă nr.2315/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții C. G. și M. E., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General;s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la construcția demolată, cu suprafața de 80 mp., situată în București, ., sector 6;a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția demolată, cu suprafața de 80 mp., situată în București, ., sector 6; s-au respins capetele de cerere privind terenul în suprafață de 346 mp. din București, ., sector 6.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. G. și M. E. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei recurate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată, iar pe cale de consecință, să se constate calitatea reclamantilor de persoane îndreptătite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul teren în suprafată de 346 mp si constructie în suprafată de 80 mp, situat în ., sector 6, ce face obiectul Notificării nr. 2057/2001, iar pârâtul să fie obligat a emite dispozitie motivată în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, constând în diferenta dintre valoarea de piată si despăgubirile încasate pentru imobilul teren în suprafată de 346 mp si constructie în suprafată de 80 mp. situat în .. sector 6. ce face obiectul Notificării nr.2057/2001.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut faptul că Dispoziția nr._ din data de 22.07.2010 emisă de Primarul General al Municipiului București nu a fost invalidată în cadrul controlului de legalitate exercitat de către Instituția Prefectului, motiv pentru care a respins capătul de cerere privind măsurile reparatorii acordate pentru teren, ca neîntemeiat.
Recurenții au susținut că prin adresa nr. 3369 din data de 04.02.2011 emisă de Instituția Prefectului, în cadrul controlului de legalitate, se invalidează în mod implicit Dispoziția Primarului General nr._/22.07.2010, reținându-se faptul că s-au încălcat următoarele prevederi legale:art. 1, art. 22 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 corespunzătoare cu modificările și completările ulterioare; art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007; art. 16 alin. 22 Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările aduse prin OUG nr._ coroborat cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, restituindu-se dosarul în original cu motivarea anterioară, pârâtului i se solicită să pronunțe o nouă dispoziție, cu respectarea prevederilor legale incidente, neputându-se emite două dispoziții pentru aceeași notificare.
Mai mult decât atât, prin soluția pronunțată de către instanța de fond, respectiv admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, se creează confuzie asupra calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru construcția demolată cu suprafață de 80 mp, cât și pentru terenul în suprafață de 346 mp, existând posibilitatea ca instituția pârâtă să se prevaleze de această hotărâre pentru a refuza acordarea de măsuri reparatorii și pentru teren, interpretând hotărârea recurată ca fiind o infirmare a dreptului la acordarea de despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 346 mp.
În consecință, prin prezentul recurs s-a solicitat instanței modificarea hotărârii atacate pentru a se da coerență și eficiență acesteia, și pentru a se evita eventualele interpretări șicanatorii din partea pârâtului, care să conducă la o nouă tergiversare a soluționării Notificării nr. 2057/2001.
În drept: art.299 și urm.art.3041 Cod procedură civilă .
De asemenea M. București, a formulat prezentul recurs împotriva sentinței primei instanțe considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Recurentul a susținut că în mod greșit instanța a admis în parte acțiunea reclamanților sus-menționați și a constatat că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 6, compus din constructie în suprafață de 80 m.p. și obligă M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, pentru următoarele argumente:
Potrivit actelor depuse la dosarul de notificare rezultă că imobilul situat în București, ., sector 6, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 437 /1978, cu plata de despăgubiri.
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită o dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legii.
Conform art.1 al.1 și al.2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
În drept: art.304 pct.9 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la cele două recursuri formulate Curtea a constatat că sunt nefondate fiind respinse pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește recursul formulat de reclamant Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanți C. G. și M. E. au chemat în judecată pârâtul Municipii Bucuresti prin Primar General, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților sus-menționați la acordarea de măsuri reparatorii în natură sau în echivalent valoric constând în despăgubiri pentru imobil situat în Bucuresti, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 3 m.p. și construcție în suprafață 80 m.p.,cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001,Decizia XX pronunțată de ÎCCJ.
Prin Dispoziția nr._ din 22.07.2010 emisă de Primarul General al Municipiului București,s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, pentru terenul în suprafață de 335 mp, situat în București, ., sector 6, imposibil de restituit în natură.
Această dispoziție nu a fost contestată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării (5.08.2010).și prin urmare persoana îndreptățită nu mai are acces la o nouă contestație grefată pe cererea Prefectului care în cadrul controlului de legalitate a sesizat omisiunea existentă în aceeași dispoziție doar cu privire la construcția demolată.
Prin adresa nr. 3369 din 4.02.2011 emisă de Prefectura București către Primăria Municipiului București (fila 10), s-a sesizat această omisiune și a fost recomandată aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, în sensul suplinirii lipsei actului de proprietate pentru construcție cu informațiile din actul de expropriere a imobilului-construcție.
Tribunalul prin soluția dată a complinit omisiunea, soluționând pe fond acțiunea și în ceea ce privește imobilul-construcție situat în București, ., sector 6.
Cât privește imobilul-teren, situat la aceeași adresă, Tribunalul în mod legal a reținut că acesta a făcut obiectul Dispoziției nr._ din 22.07.2010 emisă de Primarul General al Municipiului București, care nu a fost contestată în termenul legal .
Deși reclamanții invocă prin motivarea cererii faptul că Dispoziția în cauză a fost invalidată, susținerea nu poate fi primită întrucât obiectul cererii denumită de recurenți de invalidare este restrâns la măsurilor reparatorii pentru construcție, însă nu privește și măsurile dispuse deja pentru teren.
În ceea privește temerea recurentului cu privire la o eventuală confuzie asupra calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru construcția demolată cu suprafață de 80 mp, cât și pentru terenul în suprafață de 346 mp se constată a fi neîntemeiată.
Așa cum s-a mai arătat prezenta acțiune nu infirmă vreun drept deja câștigat prin Dispoziției nr._ din 22.07.2010 emisă de Primarul General al Municipiului București ci reprezintă a completare a acestor drepturi deja câștigate, nefiind infirmate prin acțiunea inițiată de Prefect.
Chiar și în situația existenței unei a doua dispoziții cu privire la imobilul în litigiu ,cea de a doua dispoziție nu o va invalida pe prima ci, așa cum s-a mai arătat o va completa .
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, Curtea a reținut următoarele:
Analizând actele existente la dosar și a planurile imobilului a rezultat că imobilul-construcție în litigiu nu mai poate fi restituită în natură și urmând să se emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent .
Intervenirea Legii nr.165/2013 a determinat inaplicabilitatea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2007, prin urmare unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită o dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamanților pentru construcția demolată în condițiile Legii nr. 247/2007 ci, acestea vor fi acordate în condițiile Legii nr.165/2013.
Conform art.1 al.1 și al.2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Pentru considerentele arătate în baza art 312 c pr civ Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți C. G., M., a admis recursul declarat de recurentul pârât M. București și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent cuvenite reclamanților pentru construcția demolată vor fi acordate în condițiile Legii nr.165/2013 . au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți C. G., M. E. împotriva sentinței civile nr.2315 din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă .
Admite recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.2315 din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent cuvenite reclamanților pentru construcția demolată vor fi acordate în condițiile Legii nr.165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER
G. – C. A.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
21.10.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1566/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
