Acţiune în contrafacere. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 60660/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 39A
Ședința publică din data de 26.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. LĂMÂIȚA C. LL.M
Judecător - A. P.
Grefier - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă B. L. împotriva sentinței civile nr. 1112 din data de 06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M., având ca obiect „acțiune în contrafacere – marcă”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 19.02.2013, apoi la data de 26.02.2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată la data de 13.09.2011, pe rolul acestui tribunal, reclamanta B. L. a chemat în judecată pe pârâtul P. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce urmează a pronunța:
-Să constate că mărfurile reținute de autoritățile vamale, în baza adeverinței de reținere a bunurilor . nr._/25.08.2011, conform Notificării ANV nr._/T./29.08.2011, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deținute de reclamantă asupra mărcilor internaționale verbale B., cu nr._/25.04.2000 și fig. nr._/25.04.2000;
-Să dispună interzicerea importului și a comercializării neautorizate de către pârât a produselor purtând semne identice sau similare mărcilor internaționale menționate;
-Să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că la data de 25.08.2011, în temeiul prevederilor legii nr. 344/2005 și în baza cererii sale de intervenție, autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal Otopeni Călători au reținut, ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală, un număr de 2 jachete ce poartă fără drept semne identice sau similare cu mărcile internaționale ale reclamantei, B. nr._/25.04.2000 și fig. nr._/25.04.2000, conform extraselor OMPI.
Reclamanta arată că produsele reținute în aeroportul Otopeni au fost introduse de către pârât pe teritoriul României, iar mărcile reclamantei sunt înregistrate pentru produse de îmbrăcăminte, inclusiv jachete, iar comercializarea neautorizată de către pârât a produselor ce poartă însemne identice sau similare mărcilor aduc atingere drepturilor exclusive ale reclamantei.
Reclamanta invocă disp. art. 11 din legea 344/2005 în vederea admiterii acțiunii și solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat acțiunii, legal timbrate, s-au depus: procura legală, extras Romarin OMPI m B. nr._/25.04.2000, extras Romarin m figurativa nr._/25.04.2000, adresa ANV nr._/T./29.08.2011, Adeverința ANV de reținere a bunurilor nr. 311/25.08.2011, plângere P. M., planșe foto.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță.
Analizând actele dosarului în raport de susținerile reclamantei, tribunalul constată că aceasta este titularul drepturilor exclusive asupra mărcilor înregistrate internațional, marca verbală B. nr._/25.04.2000 și marca figurativă nr._/25.04.2000.
Tribunalul constată că la data de 25.08.2011, în baza cererii de intervenție formulată de reclamantă, autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal Otopeni Călători au reținut de la pârâtul din cauză, ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală, un număr de 2 jachete ce poartă semne identice/similare cu mărcile internaționale ale reclamantei( f. 20-21). Reclamanta solicită în baza disp. legii nr. 344/2005 privind unele măsuri de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire să se constate că produsele care au fost reținute de la pârât sunt contrafăcute și să se interzică pârâtului importul și comercializarea produselor purtând semne care aduc atingere drepturilor reclamantei.
Tribunalul constată că reclamanta din cauză nu a probat că pârâtul a dorit să efectueze importul celor 2 produse și că introducerea lor în România avea ca scop comercializarea, pentru a se admite prezenta cerere, reținând disp. art. 3 din legea 344/2005: prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor.
În concluzie, față de considerentele expuse mai înainte, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1112/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei B. L., în contradictoriu cu pârâtul P. M..
Împotriva sentinței civile enunțate a formulat apel reclamanta B. L. cu următoarele susțineri:
1. Prezentarea cauzei și a soluției instanței de fond.
La data de 13.09.2011 a formulat în temeiul art. 36 din Legea 84/1998 o acțiune în contrafacere împotriva pârâtului P. M. prin care a solicitat instanței de judecată să constate că mărfurile reținute de Autoritatea Națională a Vămilor prin decizia . nr._ din data de 25.08.2011, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deținute de apelanta reclamantă asupra mărcilor «B.» și să dispună interzicerea importului și comercializării neautorizate a produselor purtând semne identice sau similare mărcilor menționate mai sus.
Instanța de fond a dispus respingerea acțiunii motivând că „reclamanta din cauză nu a probat că pârâtul a dorit să efectueze importul celor 2 produse și că introducerea lor în România avea ca scop comercializarea, pentru a se admite prezenta cerere, reținând disp. Art. 3 din Legea 344/2005: prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor”.
Soluția instanței de fond este nefondată deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile aplicării excepției privind limitarea exercitării drepturilor conferite de marca cu privire la produsele personale aflate în bagajele călătorilor.
Instanța de fond în mod greșit a analizat natura actului realizat de pârât din perspectiva numărului produselor contrafăcute care aduc atingere mărcilor B. si nu din perspectiva operațiunii de import luată ca act unic și nefragmentat după mărcile pe care le poartă produsele. Astfel, după cum a arătat și în fața instanței de fond, prin adeverința de reținere . nr._ din data de 25.08.2011, Autoritatea Națională a Vămilor a reținut de la pârâtul P. M. un număr total de 17 produse ce poartă fără drept semne identice sau similare cu mărci înregistrate.
Sub un al doilea aspect instanța a greșit analizând situația de drept a cauzei din perspectiva legalității actului de reținere a mărfurilor, aspect neincident în cauză, și nu din perspectiva incidenței art.36 din Legea 84/1998 ca singur temei al acțiunii in contrafacere.
Instanța de fond a fost investită cu judecarea unei acțiuni în contrafacere, ca atare aceasta trebuia să se raporteze la prevederile Legii 84/1998 și să se pronunțe cu privire la îndeplinirea condițiilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de art.36.
2. Pârâtul a realizat un act de import în sensul art.36 din Legea 84/1998:
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 3 lit. c din Legea 84/1998 „în aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: c) punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn”.
De la intimatul pârât autoritățile vamale au reținut un număr de 17 produse din cele importate de acesta, produse suspectate a aduce atingere unor drepturi de proprietate intelectuală. Deși prezenta acțiune în contrafacere are în vedere două produse ce poartă semne identice sau similare cu mărcile B., natura operațiunii economice realizate de intimatul-pârât trebuie calificată din perspectiva întregului volum de marfă importat. Calificarea ca operațiune economică a importului nu depinde de cantitatea fiecărui tip de produse, clasificate după mărcile purtate de acestea.
Având în vedere numărul total de produse reținute de la intimatul - pârât de către autoritățile vamale, nu poate fi acceptată ipoteza că aceste bunuri ar fi destinate uzului propriu.
Calificarea produselor ca fiind pentru uz personal sau obiectul unei operațiuni economice se realizează de autoritățile vamale la momentul efectuării operațiunilor de vămuire pe baza valorilor si cantităților acestora, nefiind relevantă destinația declarată de importator. Limitarea exercitării drepturilor conferite de marcă asupra produselor personale aflate in bagajele călătorilor este o excepție ce trebuie dovedită de cel care o invocă, titularul nefiind obligat să dovedească neincidența acestei excepții.
3. În cauză sunt îndeplinite condițiile art.36 din legea 84/1998
Legea 84/1998 prevede importul ca fiind o operațiune economic ce poate fi considerată un act de contrafacere, în condițiile legii. Potrivit art. 36 din Legea 84/1998, titularul unei mărci poate cere instanței de judecată interzicerea exportului, importului unor produse ce poartă semne identice sau similare cu marca.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contrafacere au fost îndeplinite și instanța trebuia să dispună interzicerea importului și a oricărui act subsecvent in legătura cu produsele contrafăcute.
Pârâtul a realizat un act de import privind produse ce se află în aceeași clasă de produse pentru care mărcile reclamantei sunt protejate .
Dispozițiile cuprinse în reglementările privind protecția în vamă a drepturilor de proprietate intelectuală nu cuprind si condițiile pentru acțiunea in contrafacere care rămân în mod exclusiv guvernate de legea specială în materia mărcilor, Legea 84/1998.
Un argument în plus în susținerea netemeiniciei sentinței apelate este jurisprudența constantă a instanțelor de judecată în sensul admiterii acțiunilor titularilor. De altfel, împotriva pârâtului din prezenta cauză, Tribunalul București prin sentința civilă nr.990/03.05.2012 a constatat că mărfurile reținute de autoritățile vamale, în baza aceleiași adeverințe de reținere, purtând semne identice sau similare cu ale mărcii Louis Vuitton aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală ale titularului și a dispus interzicerea importului și a oricărei comercializări ulterioare.
În motivarea sentinței mai sus menționate tribunalul a reținut că „produsele reținute poartă un semn identic cu marca asupra căreia societatea comerciala are un drept exclusiv, iar pârâtul nu a dovedit autorizarea din partea titularului privind folosirea mărcii.
Față de cele menționate, se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în tot, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apelul este nefondat.
Acțiunea dedusă judecății fundamentată pe dispozițiile art. 11 și 17 din Legea nr. 344/2005 și art. 11 din Regulamentul CE nr. 1383/2003 – reprezintă o acțiune în constatarea încălcării dreptului de proprietate intelectuală, în speță acțiunea în contrafacere reglementată de art. 36 din Legea nr. 89/1998.
Reclamanta este titularul drepturilor exclusive asupra mărcii „BURBERY” înregistrată sub nr._/25.04.2000 și figurativă nr._/25.04.2000, beneficiind astfel de drepturile exclusive conferite de lege titularului mărcii.
Prin urmare, relativ la critica apelantei reclamante, se vor examina, în limitele deduse judecății, dacă sunt sau nu întrunite condițiile pentru a reține existența unei contrafaceri.
Potrivit art. 36 alin. 3 lit. c din Legea nr. 84/1998 „În aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: c) punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn.”
Condițiile acțiunii în contrafacere nu sunt îndeplinite în cauză, apelanta-reclamantă nedovedind, în absența intimatului – pârât citat în ambele faze procesuale prin „mica publicitate” – cel puțin că actele de folosire a mărcii nu au o justificare legitimă.
În ceea ce privește critica ce vizează natura operațiunii efectuate de către intimatul-pârât având ca obiect bunuri protejate de marca al cărei titulară este apelanta-reclamantă, Curtea reține că instanța de fond a constatat întemeiată incidența dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 344/2005.
Potrivit acestei reglementări, prevederile Legii nr. 344/2005 (care stabilește situațiile și condițiile în care autoritățile vamale pot să intervină, prin reținerea mărfurilor și/sau suspendarea operațiunii de vămuire, pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire) nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import și pentru care nu există indicii materiale că mărfurile ar face parte dintr-un trafic comercial.
Din analiza situației de fapt, instanța de fond a constatat că activitatea intimatului-pârât nu avea un caracter comercial, iar cele 2 jachete descoperite asupra intimatului-pârât nu au fost achiziționate în scop comercial, și ca atare se încadrau în ipoteza reglementată de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 344/2005.
În acest sens s-a dispus în apel, completarea probelor prin efectuarea unei adrese către Autoritatea Națională a Vămurilor pentru a se comunica dacă mărfurile pentru care s-a emis Adeverința de reținere a bunurilor nr. 311/25.08.2011 a Biroului Vamal Otopeni – Călători au fost găsite în bagajul pârâtului sau au fost prezentate de el în procesul de vămuire.
Ori, conform precizărilor din adresa nr. 1979/25.01.2013 – emisă de ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, mărfurile se aflau „…..în bagajul de cală al numitului P. M..”
Rezultă că intimatul-pârât nu a efectuat operațiuni de import în scop de comercializare, având în vedere și numărul redus de 2 jachete și ca atare în contextul dispozițiilor art. 36 alin. 2 și 3 din Legea nr. 84/1998, acțiunea este nefondată, urmând a fi menținută sentința civilă apelată prin respingerea ca nefondat a apelului conform art. 296 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă B. L. cu sediul ales la SCA T. & T. în sector 5, București, .. 17 împotriva sentinței civile nr. 1112 din data de 06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. cu domiciliul în sector 3, București, Calea Călărașilor, nr. 175, ., ., ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. LĂMÎIȚA C. LL.M A. P.
GREFIER
F. V.
Red. .. PA/. ex. / 23.10.2013
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, Judecător: C. M.
| ← Desene şi modele industriale. Încheierea nr. 22/2013. Curtea... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 132/2013. Curtea de... → |
|---|
