Desene şi modele industriale. Încheierea nr. 22/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2013

Încheierea nr. 22/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 12660/3/2011

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 22 octombrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - S. G. N.

JUDECĂTOR - C. B. TRAMÎNDAN

GREFIER - M. L.

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul – pârât Ș. N. împotriva sentinței civile nr. 1854/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. I. CONSULTING GMBH, E. T., H. T..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – pârât Ș. N. reprezentat de avocat D. Doinel, cu împuternicire avocațială nr._/29.04.2013, aflată la fila 14 din dosar, lipsind intimații – reclamanți B. I. CONSULTING GMBH, E. T., H. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul apelantului – pârât solicită înlăturarea întâmpinării formulată de intimații – reclamanți, arătând că în volumul I din dosarul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă (filele 10,11) se regăsește împuternicire avocațială a apărătorului acestor părți, pentru a-i reprezenta în fața Tribunalului București.

Curtea, după deliberare, având în vedere prevederile art. 69 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, astfel cum arată chiar apelantul – pârât, avocatul care a depus întâmpinarea în calea de atac a apelului a asistat reclamanții în dosarul de fond, constatând că întâmpinarea este unul dintre actele procedurale supuse unui termen, care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, apreciază că se încadrează în disp. art.69 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât cererea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Apărătorul apelantului – pârât învederează că nu solicită proba cu înscrisuri.

Curtea având în vedere împrejurarea că prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații – reclamanți au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba cu martori, acordă cuvântul pe aceste probe.

Apărătorul apelantului – pârât solicită respingerea probelor solicitate de intimații – reclamanți, ca fiind neconcludentă.

Curtea, deliberând asupra probelor solicitate de intimații – reclamanți prin

întâmpinarea formulată în cauză, reține că indicarea generică a acestora, respectiv înscrisuri, interogatoriu, martori, nu relevă utilitatea acestora, iar pe de altă parte, întrucât apelantul nu solicită probe în apel, nu este necesară o contraprobă pentru intimați și urmează să respingă solicitarea de administrarea de probe în apel.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Apărătorul apelantului – pârât solicită admiterea apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 1854/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a dispune amânarea pronunțării cauzei.

DISPUNE:

Amână pronunțarea cauzei la data de 29.10.2013.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

S. G. N. C. B. TRAMÎNDAN

GREFIER

M. L.

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 29 octombrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - S. G. N.

JUDECĂTOR - C. B. TRAMÎNDAN

GREFIER - M. L.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a dispune amânarea pronunțării cauzei.

DISPUNE:

Amână pronunțarea cauzei la data de 30.10.2013.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

S. G. N. C. B. TRAMÎNDAN

GREFIER

M. L.

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 183A

Ședința publică de la 30 octombrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - S. G. N.

JUDECĂTOR - C. B. TRAMÎNDAN

GREFIER - M. L.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2013 și, în continuare, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 30.10.2013, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:

CURTEA,

Prin sentința civilă apelată, TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA a dispus: „Respinge, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat.

Admite acțiunea precizată formulată de reclamanții B. I. CONSULTING GMBH, E. T. și H. T. cu domiciliul ales la Cabinet de avocat D. C. R. cu sediul în București, ..8, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul S. N. cu domiciliul ales în București, . nr.4-6, .-49, sector 1.

Constată că autori ai desenului industrial protejat, prin certificatul de înregistrare nr._ din 23.10.2008, sunt reclamanți T. E. și T. H..

Dispune anularea certificatului de înregistrare nr._/23.10.2008 eliberat pârâtului Ș. N..

Dispune obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului nr._, reclamantului B. I. Consulting, în calitate de titular și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată”.

A arătat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data 18.02.2011, precizată la termenul din 24.05.2011, reclamanții B. I. Consulting GmbH, E. T. și H. T. au chemat în judecată pe pârâtul Ș. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate calitatea de titular al certificatului de înregistrare nr._ a reclamantei B. I. Consulting, constatarea calității de autori ai desenului nr._ a reclamanților T. E. și T. H., anularea certificatului de înregistrare nr._/23.10.2008 eliberat de OSIM pârâtului, obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului reclamantei B. și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI.

În motivarea cererii s-a arătat că în urma unei întâlniri între pârât și dl. Harmut Bayer – administrator al societății reclamante, ce a avut loc în septembrie 2004, pârâtul i-a prezentat ideea organizării unui circuit automobilistic în jurul Palatului Parlamentului din București.

În vederea realizării proiectului, reclamanta l-a contactat pe arhitectul E. T., arhitect care, împreună cu reclamantul H. T. s-au deplasat în România pentru a studia la fața locului amplasamentul și planurile urbanistice.

S-a precizat că firma de arhitectură și inginerie T. GmbH, ai cărei membrii fondatori sunt reclamanții T. este recunoscută ca fiind cel mai bun designer mondial al circuitelor de Formula 1 (http://www.tilke.de) .

Astfel, la data de 24.11.2004, reclamanta Bezer a transmis societății T. fotografii și hărți ale amplasamentului, iar ulterior, la data de 14.12.2004, reclamanții T. au transmis oferta cu privire la raportul preliminar „Circuit urban de curse în București România”, ofertă acceptată la 15.12.2004.

Prin urmare, în baza contractului încheiat la 15.12.2004, între reclamanta B. și T. GmbH a fost elaborat un proiect de circuit automobilistic, proiect însușit pe nedrept de către pârât prin depunerea și înregistrarea acestuia atât la OSIM, cât și ORDA.

Proiectul preliminar „Road City Course Bucharesct” cu dată certă la 23.05.2005, semnat de societatea T. GmbH, conținând piese scrise și desen, planuri cartografice și planșe fotografice, a fost finalizat și predat către beneficiarul B. la data de 23.05.2005.

Acest proiect a fost depus și prezentat Primăriei Municipiului București la sfârșitul lunii mai 2005 personal de către B. Harmut Helmut împreună cu pârâtul Ș. N., aspect confirmat de corespondența purtată dintre Primăria Municipiului București și Direcția Generală a Poliției Municipiului București – Serviciu de Investigare a Fraudelor, Automobil Clubul Român și presa din România.

Fără ca reclamanții să fi avut cunoștință despre demersurile pârâtului privind înregistrarea proiectului în nume propriu, atât la OSIM cât și la ORDA, la data de 24.10.2005 reclamanta B. a încheiat un memorandum cu pârâtul și Sum Bum Kim, privind finanțarea organizării circuitului Bucharesct Ring, în urma căruia acțiunile reclamantei ar fi trebuit să se dividă în părți egale între cei trei acționari.

Ulterior, din cauza unor neînțelegeri reclamanta a renunțat la această colaborare și a efectuat singură toate demersurile în fața autorităților române, prin ., unde este acționar unic.

Deși proiectul a fost realizat în totalitate de către arhitecții de la T. GmbH, respectiv E. T. și H. T. și, deci, toate drepturile morale de autor asupra proiectului aparțin acestora, iar dreptul de titular al desenului aparține reclamantei Bezer, potrivit contractului încheiat în 2008, pârâtul Ș. N. a depus la OSIM, cu rea-credință, proiectul în posesia căruia a intrat prin prisma relației cu reclamanta de rang 1, declarând pe propria răspundere în cererea de înregistrare la OSIM că el este autorul dar și titularul drepturilor ce decurg din înregistrarea desenului.

Reaua-credință rezultă din faptul că pârâtul a avut cunoștință despre existența și folosința desenului și l-a înregistrat în nume propriu, pentru a-l deturna de la scopul legitim prevăzut de Legea nr.129/1992 și a-i elimina pe reclamanți.

În drept s-au invocat dispozițiile art.43 raportat la art.22 alin.3, art.2 și art.3 din Legea nr.129/1992, art.115 și următoarele Cod pr.civ.

La termenul din 22.03.2011, pârâtul Ș. N. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și autorității de lucru judecat, pe fondul cererii susținând netemeinicia acesteia.

Excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive au fost întemeiate pe aceleași argumente de fapt și de drept, pârâtul arătând că cererea de anulare a înregistrării desenului și modelului industrial nu poate fi soluționată în contradictoriu cu persoana fizică (recunoscută ca autor sau titular), întrucât verificarea condițiilor de acordare a protecției pentru modelul industrial nu intră în competența pârâtului, pârâtul nefiind autoritatea care a eliberat certificatul de înregistrare ce face obiectul prezentei cauze.

În susținerea excepției autorității de lucru judecat, pârâtul a arătat că pretențiile concrete ale reclamanților au fost soluționate prin litigii anterioare ce s-au desfășurat între părți.

Astfel, prin Decizia civilă irevocabilă nr.433R pronunțată la 23.10.2008 în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de recurentul Ș. N.; s-a desființat hotărârea comisie de examinare OSIM nr._/30.05.2006 și a fost trimisă cauza, în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului industrial „circuit auto-moto-sport urban”, ca plan de circuit auto-moto-sport urban, potrivit clasificării de la Locarno, cls.19.

Pe baza acestei decizii OSIM a eliberat certificatul de înregistrare a desenului nr._.

În același sens, s-a invocat și Decizia nr.284/9.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală care a respins plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de menținere în judecată, formulată de Harmut B. împotriva pârâtului.

Plângerea a fost formulată ca urmare a ordonanței nr.22.02.2010 în dosarul nr.45/P/2006 prin care s-a dispus scoaterea pârâtului de sub urmărire penală pentru infracțiunea de însușire fără drept a calității de autor al unei opere sau aducerea la cunoștința publică a unei opere sub un alt nume decât acela decis de autor și însușirea fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului sau modelului industrial, întrucât fapta nu există.

Concluzia procurorului a fost că din verificări nu s-a dovedit că a existat o însușire fără drept, în orice mod a calității de autor al desenului industrial, faptă prevăzută de art.49 din Legea nr.129/1992.

Soluția dată de procurorul de caz a fost ulterior confirmată și de către Prin Procurorul Parchetului d e pe lângă Tribunalul București.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.

Pentru considerentele expuse în încheierea de la termenul din 24.05.2011, Tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. N..

În dovedirea susținerilor lor, părțile au solicitat, tribunalul încuviințând admiterea probelor cu înscrisuri, interogatorii și martori.

De menționat este faptul că la termenul din 25.09.2012, termenul de dezbateri, pârâtul a solicitat încuviințarea unei noi probe constând în vizionarea unei conferințe de presă organizate în anul 2005 în legătură cu circuitul automobilistic, în care apar declarațiile reclamantului H. T. și a solicitat acordarea unui nou termen în vederea administrării.

Constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art.138 C.p.civ, tribunalul a respins cererea ca inadmisibilă.

Prioritar soluționării cauzei, Tribunalul a analizat excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, excepție respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată prin raportare la Decizia nr.433R/23.10.2010 a Curții de Apel București și soluțiile pronunțate de instanța penală la plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului.

Analizând hotărârile menționate, în opoziție cu cererea pendinte se constată că nu sunt întrunite în speță condițiile impuse de art.166 C.p.civ. rap. la art.1201 C.p.civ.

Astfel, în ceea ce privește Decizia nr.433R/23.10.2010 a Curții de Apel București, se constată că nu există identitate de obiect și cauză cu prezenta cerere.

Decizia menționată a avut ca obiect recursul declarat împotriva deciziei de apel pronunțată de Tribunalul București împotriva Hotărârii nr.43/2007 a Comisiei de Reexaminare Mărci prin care se respinsese cererea de înregistrare a DMI „circuit automotosport urban”, pentru neîndeplinirea condițiilor de fond pentru acordarea protecției.

Prin acțiunea de față nu se contestă neîndeplinirea condițiilor acordării protecției (noutate, originalitate etc), ci se solicită anularea înregistrării desenului c a urmare a constatării calității de autor și titular în persoana reclamanților, aspecte ce nu au făcut obiectul cenzurii în litigiul anterior.

Nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat nici prin raportare la ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală, o dată ce nu s-au depus la dosar hotărârile penale pronunțate pentru a se verifica dacă instanțele au analizat pe fond plângerile îndreptate împotriva acesteia, confirmând soluția.

Pe fondul cauzei Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 05.08.2005, pârâtul Ș. N. a depus la OSIM o cerere de înregistrare a unui desen industrial „plan de circuit auto-moto-sport urban”, în calitate de autor și titular.

În urma examinării de fond, Comisia de Examinare Desene și modele Industriale a decis respingerea cererii de înregistrare - prin Decizia OSIM nr._/30.05.2006.

În urma soluționării contestației formulate de pârât și a exercitării căilor legale de atac (apel, recurs), prin Decizia Civilă nr.433/23.10.2008 – rămasă irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă pentru Cauza privind Proprietatea Intelectuală a fost admis recursul declarat de recurentul Ș. N. și desființând hotărârea comisiei de examinare OSIM nr._/30.05.2006 și a trimis cauza, în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului industrial „circuit auto-moto-sport urban”, ca plan de circuit auto-moto-sport urban, potrivit clasificării de la Locarno, cl.19.

Pe baza acestei decizii, OSIM a eliberat certificatul de înregistrare a desenului nr._.

Prin acțiunea de față s-a solicitat anularea înregistrării desenului ca urmare a faptului că în realitate autori ai acestuia sunt reclamanții E. și H. T., iar titular societatea reclamantă B. I. Consulting GmbH”, invocându-se reaua-credință a pârâtului la înregistrare.

Probele administrate în cauză confirmă susținerile reclamanților și contrazic în aceeași măsură apărările pârâtului, astfel cum va fi redat în cele ce urmează.

Este de netăgăduit faptul că inițiativa organizării unui circuit auto-moto-sport în București a aparținut pârâtului, înscrisurile administrate (articole din presă, materiale publicitare, declarațiile martorilor) relevând pasiunea și preocupările acestuia în domeniul automobilistic înainte chiar de anul 2005 - anul demarării acțiunilor concrete în vederea organizării.

Sub aspectul protecției conferite de dreptul de autor al desenului, sau de titular al certificatului de înregistrare, nu are însă relevanță paternitatea ideii organizării circuitului, sau chiar a alegerii amplasamentului de desfășurare, în condițiile în care nu ideea intră în sfera de protecție a drepturilor de autor sau a celui privind înregistrarea desenului industrial, ci desenul însuși, aspectul exterior al acestuia - forma concretă ce îndeplinește condițiile de acordare a protecției conform dispozițiilor Legii nr.129/1993 astfel cum a fost modificată.

Niciuna dintre părți nu contestă colaborarea inițială în vederea organizării circuitului, susținerile fiind contradictorii însă, în privința realizării desenului circuitului.

Împrejurările colaborării inițiale sunt confirmate și de probele administrate în cauză (înscrisuri, materiale de presă ce atestă implicarea părților în demersurile de organizare, martori și răspunsurile la interogatorii), rațiunile acestei colaborări fiind justificate însă, diferit de părți.

Astfel pârâtul susține că implicarea reclamantei B. a avut ca scop exclusiv convingerea autorităților în vederea organizării circuitului, dată fiind reputația și experiența internațională a firmei în organizarea unor astfel de evenimente, și urma a consta în „parafarea” proiectului realizat de pârât, în sensul confirmării acestuia prin semnătura unor arhitecți recunoscuți, pentru credibilitate.

Pârâtul afirma chiar, în răspunsurile la interogatoriile formulate, că în fapt el este cel care a înmânat schița proiectului reclamantei, eventual pentru corectarea din punct de vedere tehnic, aportul reclamanților constând doar prin semnarea acestuia.

Mai mult, pârâtul a susținut că pentru serviciul solicitat a plătit reclamantului H. T. suma de 100.000 euro – bani gheață - înmânați într-un loc public – Mall Plaza Romania din București.

Afirmațiile pârâtului nu sunt credibile și contrazic probele administrate în cauză.

Reputația societății reclamante, experiența acesteia în organizarea circuitelor automobilistice, calificarea reclamantului E. T., de profesie arhitect, în elaborarea proiectelor de circuit automobilistic este demonstrată de probele administrate în cauză – proiectele circuitelor organizate în numeroase locuri din lume – Germania, Austria, Spania, Turcia, C., Bahrein, Abu-D., Malaezia și susținută de pârâtul însuși.

În acest context este greu de crezut că singurul aport al reclamanților ar fi constat în semnarea proiectului creat de pârât în scopul acordării de credibilitate.

Dimpotrivă dovezile administrate probează faptul că desenul înregistrat de pârât reprezintă reproducerea qvasi-identică a proiectului elaborat de reclamanții H. și E. T., la solicitarea societății reclamante B..

Astfel, martorul Backes Georg E. a declarat că în baza contractului încheiat cu societatea B., a lucrat împreună cu reclamantul E. T. la conceperea proiectului de circuit, a planului acestuia, de evaluare a cheltuielilor, a modalităților de implementare, planificarea concretă, măsurile de construcție și protecție. Martorul a afirmat totodată că la elaborarea planului, a schiței și desenelor a participat arhitectul T., activitățile descrise fiind desfășurate începând cu luna aprilie 2005.

Totodată, martorul C. R. A. a descris relațiile existente la momentul anului 2005 între pârât și societatea B., arătând că după prima întâlnire – de principiu- ce a avut loc în prezența ambelor părți, la o diferență de 1 lună, două, i s-a prezentat documentația concretă și completă privind circuitul automobilistic care purta sigla T. Gmbh, motivul pentru care cei doi nu au mai organizat împreună circuitul a fost dat de un articol apărut în presă, care a determinat Consiliul General, în ședința din 04.08.2005 să modifice proiectul de hotărâre în sensul de a nu mai nominaliza societatea inițială (societate în care era implicat pârâtul însuși).

Elaborarea proiectului circuitului, ce includea și schița desenului de către reclamanții T. este confirmată și de martorul O. I. audiat la solicitarea pârâtului.

Astfel, martorul în calitate de director sportiv la Autoritatea Sportivă Națională a aflat despre ideea organizării circuitului însă din anul 2004, când se vehicula sub formă de idee, iar în aprilie 2005 a purtat discuții cu privire la acest subiect atât cu pârâtul, dar și cu reprezentantul societății B. – Harmuth B..

Martorul a declarat că știe că firma germană de arhitectură T. a fost implicată în sensul vizitării amplasamentului, elaborării schițelor și chiar a ircuitului final.

Martorul a arătat că a văzut desenele și schițele ce purtau ștampila societății de arhitectură germană.

Față de mărturiile concordante ale martorilor audiați, persoane implicate, la rândul lor în implementarea proiectului, declarațiile martorului C. C. I. nu susțin teza pârâtului.

Astfel, martorul a declarat că a participat la o singură discuție cu pârâtul, ce s-a desfășurat în perioada anilor 2002-2003, că pârâtul i-a prezentat ideea organizării circuitului și planuri topografice și de fezabilitate.

Mai mult, este de necontestat că proiectul de circuit a fost depus la Primăria Municipiului București anterior cererii de înregistrare a desenului la OSIM, sub semnătura arhitecților T. GmbH, astfel cum rezultă din materialele de presă depuse și răspunsul pârâtului însuși la interogatoriul propus de reclamanți.

Explicația dată de pârât în continuarea răspunsului, în sensul confirmării proiectului propriu prin semnarea acestuia de către arhitecți recunoscuți în domeniu - reclamanții T., nu este credibilă și este contrazisă de întreaga corespondență purtată pe e-mail cu reclamanta B., ce atestă interesul concret al acesteia și implicarea efectivă în realizarea proiectului (inclusiv prin contractul încheiat cu societatea de arhitectură T.).

Mai mult, pârâtul însuși recunoaște la interogatoriul propus că în derularea colaborării, societatea B. i-a comunicat o copie a circuitului Layout cu un prim plan de afaceri pe adresa sa de mail.

Realizarea proiectului cuprinzând schițe, proiecte, desene de către reclamanții T. rezultă și din probele cu înscrisurile administrate în cauză - articole de presă ce atestau implicarea arhitecților T., raportul de cercetare tehnico-științific efectuat în dosarul penal nr.45/P/2006, raportul de constatare tehnico- științifică extrajudiciar al consilierului în proprietate industrială C. Frisch, raportul de expertiză tehnico-științific al ORDA nr.8250/03.06.2008.

Astfel, pe de o parte pârâtul a susținut că este unicul autor al desenului industrial, efectuând în acest scop și demersurile necesare protecției atât la ORDA cât și la OSIM, însă pe parcursul soluționării numeroaselor litigii dintre părți (civile și penale) s-a afirmat că invenția desenului în sistem CAD aparține numitei Soltuz I..

Lipsa de credibilitate a pârâtului în susținerea calității sale de autor al desenului și prin urmare de persoană îndreptățită la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului industrial transpare și din modul de derulare al demersurilor în vederea organizării circuitului dar și a momentului în care s-a formulat cerere de înregistrare (la o zi după ce Consiliul General al Primăriei Municipiului București a hotărât excluderea de la organizare a unei societăți în care pârâtul avea interese comerciale vădite).

Având în vedere toate aceste argumente, Tribunalul constată că autori ai desenului industrial protejat prin certificatul de înregistrare nr._ din 23.10.2008 sunt reclamanții T. E. și T. H..

Conform dispozițiilor art.42 din Legea nr.129/1992 republicată, înregistrarea desenului industrial poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute de art.22 alin.3.

Având în vedere dispoziția legală citată, tribunalul va dispune anularea certificatului de înregistrare nr._/23.10.2008 eliberat pârâtului Ș. N..

În conformitate cu dispozițiile art.51 din Legea nr.129/1992 va dispune obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului nr._, reclamantului B. I. Consulting în calitate de titular și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ș. N., domiciliat în București, ..15, tronson C, ., prin av. D. Doinei, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în ., sector 4, București, în contradictoriu cu numiții B. I. Consulting Gmbh, prin administrator Hartmut B., T. E. și T. H., solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.

Arată următoarele: În fapt, încă din anul 2003 a avut preocupări în sensul realizării unui circuit automobilistic în București, în jurul Palatului Parlamentului, sens în care a și realizat o mapă de prezentare și ulterior un proiect în anul 2004, conținând o . fotografii ale traseului și ale Palatului Parlamentului, hărți și planuri urbanistice de detaliu, precum și o descriere tehnică a circuitului și a echipamentelor și dotărilor necesare, în scopul cuantificării costurilor de realizare a proiectului, proiect pe care l-a prezentat mai multor finanțatori români și străini. De asemenea, în primăvara anului 2004 a prezentat proiectul realizat, sub forma a diferite planuri, schițe etc. reprezentanților mai multor autorități (Parlament, Automobil Clubul Român, Primăria Municipiului București) în vederea obținerii diferitelor avize necesare organizării curselor automobilistice.

În toamna anului 2004, după ce realizase în detaliu proiectul de circuit automobilistic, l-a întâlnit la Imola, în Italia, pe Hartmut B., administratorul reclamantei-intimate B. I. Consulting Gmbh, căruia i-a prezentat mapa întregului proiect, ce conținea ideea dar și datele și schițele circuitului automobilistic. Acesta s-a arătat interesat de proiect, sens în care în anul 2005 pârâtul a și organizat o conferință de presă, cu largă participare mass-media, ocazie cu care a prezentat proiectul ce-i aparținea, avându-1 drept invitat pe administratorul reclamantei-intimate Hartmut B. care a și declarat public că întregul proiect îi aparține, el și arhitectul H. T., ce are calitatea de reclamant-intimat în prezenta cauză, fiind de acord să lucreze pentru pârât.

Proiectul circuitului automobilistic din jurul Palatului Parlamentului a fost expus pe larg, atât în volumul «Circuit Auto-Moto-Sport U. în jurul Palatului Parlamentului», volum editat în cursul lunii august 2005 și publicat în luna noiembrie 2005, al cărui autor este Ș. N., cât și prin programul de calculator tip aplicație utilitară cu același nume, înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sub nr. 1837/16.08.2005 pe numele Societăii Ș.&Ș. Investments SRL, având drept autor pe pârât, în calitate de asociat și administrator al acestei societăți.

În același context, în data de 05.08.2005 a depus la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci o cerere de înregistrare a modelului industrial nr. F/0516/05.08.2005, intitulată «Circuit auto-moto-sport urban», având drept autor pe Ș. N., desen publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială la data de 28.10.2005 sub nr. 10/2005. Deși prin Hotărârea nr._ din 30.05.2006 a Comisiei de examinare DMI din cadrul OSIM cererea a fost respinsă pe criteriul că obiectul acesteia nu reprezintă desen industrial în sensul art. 2 lit.d din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, republicată, a formulat contestație la Comisia de Reexaminare DMI din cadrul OSIM, ulterior apel la Tribunalul București și finalmente recurs la Curtea de Apel București, care a și fost admis prin decizia civilă nr. 433/23.10.2008, hotărându-se în mod definitiv și irevocabil desființarea hotărârii Comisiei de Examinare OSIM nr._/30.05.2006 și trimiterea cauzei în vederea continuării procedurii de înregistrare a modelului industrial «Circuit auto-moto-sport urban » ca plan de circuit auto-moto-sport urban, conform clasificării Locarno cls. 19-07. De altfel, ca urmare a acestei decizii, OSIM a și emis certificatul de înregistrare nr._/23.10.2008.

În acest context, reclamanții-intimați au introdus prezenta acțiune prin care au solicitat anularea certificatului de înregistrare nr._/23.10.2008, constatarea calității de titular a acestui certificat a reclamantei-intimate B. I. Consulting, constatarea calității de autor al desenului nr._ a reclamanților-intimați T. E. și T. H. și obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului nr._ către reclamantul B. I. Consulting, precum și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI, acțiune ce a fost admisă integral prin Sentința civilă nr. 1854/16.10.2012 a Tribunalului București, Secția a-IV-a Civilă, sentință pe care o consideră total nelegală și netemeinică, după cum urmează:

Ca motive de apel, pârâtul susține:

I. Reiterează excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă pe fondul cauzei, întrucât consideră dezlegarea dată acestora de către instanța de fond drept total eronată.

1. Cu privire la excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale pasive a sa, respinse de către instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 24.05.2011, cu motivarea comună în sensul că prin cererea de chemare în judecată se contestă calitatea sa de autor cu privire la desenul industrial asupra căruia a fost acordată protecție, sens în care pretențiile reclamanților nu ar fi putut fi dezbătute decât în contradictoriu cu acesta recunoscut prin titlul de protecție contestat în speță drept autor și titular al modelului industrial, chestiune așa zis susținută și de prevederile art. 51 din Legea nr. 129/1992, consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit cu privire la aceste excepții, după cum urmează:

a. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, însăși instanța de fond, a stabilit prin încheierea de ședință din data de 24.05.2011: «Chemarea în judecată a pârâților este justificată, având în vedere că dreptul pretins al reclamantei nu poate fi stabilit decât în contradictoriu cu OSIM (IV.), în calitate de autoritate ce a emis titlul de protecție și pârâtul Ș. N., a cărui calitate de autor și titular al desenului industrial este contestată în prezenta cauză ». Ori în condițiile în care, conform principiului disponibilității, reclamanții au hotărât să stabilească cadrul procesual exclusiv în contradictoriu cu pârâtul Ș. N. și nu cu OSIM în calitate de autoritate emitentă a certificatului de înregistrare, se întreabă pe ce bază instanța de fond, pe de o parte admite că dreptul reclamanților nu poate fi stabilit decât în contradictoriu cu OSIM, pentru ca prin aceiași hotărâre să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. N..

Mai mult decât atât, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 49, lit.a din Legea nr. 129/1992, OSIM are printre atribuții acordarea protecției prin eliberarea certificatului de înregistrare a desenelor și modelelor, este evident că o eventuală anulare a unui asemenea certificat de înregistrare poate fi dispusă numai în contradictoriu cu această autoritate și nu cu pârâtul Ș. N., aspecte pe care le-a reliefat pe larg și prin întâmpinarea depusă pe fondul cauzei.

Or, în condițiile în care calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârât) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, aceasta poate aparține numai celui față de care reclamantul își poate realiza obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv OSIM și nu pârâtul Ș. N.. În aceste condiții, având în vedere că excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, solicită admiterea ei și pe cale de consecință admiterea apelului și respingerea cererii reclamanților ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

b. Cu privire la excepția inadmisibilității, apreciază că instanța de fond a respins-o fără ca practic să-și motiveze decizia. Prin încheierea de ședință din data de 24.05.2011, instanța de fond se contrazice pe sine însăși, pe de o parte apreciind că raportat la prevederile art. 51 din Legea nr. 129/1992 inclusiv instanța ar fi abilitată a constata calitatea de autor a unui desen industrial, deci nu numai autoritatea administrativă competentă în acest sens, respectiv OSIM, pentru ca în același paragraf să aprecieze că terții ar avea numai posibilitatea de a solicita în instanță anularea certificatului respectiv.

Or, și pârâtul la rândul său apreciază că doar această din urmă teză ar putea fi eventual admisibilă în conformitate cu prevederile legii nr. 129/1992, în sensul că instanța ar putea cel mult să dispună anularea certificatului de înregistrare a desenului industrial și nicidecum să stabilească ea însăși calitatea de autor a altor persoane și să dispună OSIM să elibereze certificatul de înregistrare în calitate de titular altor persoane. Practic dacă am admite drept validă o asemenea ipoteză, ar însemna că întreaga procedură de înregistrare și eliberare a titlului de protecție a unui desen sau model industrial, prevăzută în capitolul III al Legii nr. 129/1992 ar putea fi pur și simplu ignorată, instanța de judecată arogându-și, în fapt, pe nedrept, atribuțiile unei autorități administrative cu atribuții clar definite în acest sens . Ca să nu mai vorbim că în acest mod s-ar încălca inclusiv principiul fundamental al separației puterilor în stat, prin vădita imixtiune a unui for jurisdicțional în activitatea unui organ al autorității publice, organ ce ține de puterea executivă.

Pe de altă parte, inadmisibilitatea prezentei acțiuni este cu atât mai justificată cu cât legea nr. 129/1992 prevede în mod expres, la art. 24 posibilitatea contestării hotărârilor privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului, în scris și motivat, la O.S.I.M., în termen de 30 de zile de la comunicare, urmând ca această contestație să fie examinată în termen de cel mult 3 luni de la depunere, de către Comisia de contestații din Departamentul de apeluri al O.S.I.M. Abia după formularea și soluționarea acestei contestații administrative, hotărârea Comisiei de contestații se comunică părților în termen de 30 de zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Din modul de formulare a textului legal reiese cu claritate că unicele persoane care pot formula acest fel de contestație sunt solicitantul sau cei care au formulat obiecțiuni cărora nu li s-a dat curs. Ori, exact în acesta din urmă situație se aflau reclamanții-intimați, aceștia formulând opoziție la înregistrarea desenului industrial în data de 26.01.2006, opoziții respinse prin raportul nr.99/26.04.2006 al Comisiei de opoziții (a se vedea fila 31 dosar fond, considerentele Deciziei civile nr. 433/23.10.2008 a C. Secția a-IX-a), fără a mai continua ulterior procedura reglementată de lege, respectiv aceea a depunerii unei contestații administrative la decizia de eliberare a certificatului de înregistrare a desenului industrial pe numele pârâtul Ș. N.. Or, inclusiv practica judiciară de la noi din țară apreciază că procedura de anulare a desenului sau modelului industrial, în temeiul prevederilor art. 42 din Legea nr. 129/1992 ar putea fi folosită numai dacă persoanele interesate de anularea certificatului de înregistrare ar fi urmat procedura legală, respectiv nu doar cea a formulării de obiecțiuni scrise la OSIM, ci inclusiv cea a contestației administrative, urmată apoi și de o eventuală contestație în fața instanței de judecată, procedură reglementată de art. 24-27 din Legea nr. 129/1992.

Mai mult decât atât apreciază că doctrina de specialitate a stabilit că o eventuală acțiune în anularea certificatului de înregistrare, așa cum este aceasta prevăzută la art. 42 din Legea nr. 129/1992, ar fi putut fi folosită, printre altele, numai în cazul în care am fi fost în situația inexistenței condițiilor de valabilitate, prevăzute de art.22 alin.3, la data înregistrării cererii. Or, este evident că la data înregistrării cererii aceste condiții de valabilitate au fost îndeplinite, cu atât mai mult cu cât însăși instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București, Secția a-IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constat în mod irevocabil acest lucru prin Decizia civilă nr. 433/23.10.2008, obligând OSIM că continue procedura de înregistrare a desenului industrial în discuție. Dacă reclamanții-intimați ar fi considerat că cererea pârâtului Ș. N. de înregistrare a desenului industrial nu îndeplinește condițiile de valabilitate la momentul înregistrării cererii, ar fi avut la dispoziție formularea unei cereri de intervenție voluntară principală, în condițiile Codului de procedură civilă, în cadrul dosarului nr._, dosar finalizat irevocabil prin Decizia civilă nr. 433/23.10.2008 a C., Secția a-IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală (fii. 29-45 dosar fond).

De asemenea, în condițiile în care nici reclamanții-intimați, în calitate de terți interesați, nu au contestat - după cum s-a arătat mai sus - hotărârea privind cererea de înregistrare, conform procedurii prevăzută la art. 24 din Legea nr. 129/1992, rezultă implicit că aceștia au achiesat la această soluție, apreciind drept justă eliberarea certificatului de înregistrare a desenului industrial pe numele pârâtului Ș. N., în calitate de autor și titular.

Așadar, raportat la prevederile art. 51 din Legea nr. 129/1992, texte folosite de către reclamanții-intimați în justificarea prezentei acțiuni și de către instanța de fond în motivarea respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, apreciază că instanța ar fi putut cel mult să stabilească că reclamanții ar fi îndreptățiți la eliberarea certificatului de înregistrare de către OSIM, și nicidecum să dispună anularea certificatului de înregistrare în care pârâtul Ș. N. figurează drept autor și titular al desenului industrial, întrucât procedura în acest sens, era clar definită de art. 42 din Legea nr. 129/1992.

Pentru a conchide, apreciază că cele două texte legale în discuție, respectiv art. 42 și art. 51 din Legea nr. 129/1992 se referă la două situații juridice complet diferite, care în nici un caz nu pot fi subsumate în cadrul unei singure acțiuni în instanță. Situația prevăzută la art. 42 are în vedere o acțiune în anularea certificatului de înregistrare, însă pentru o . situații limitative care să fi existat la data înregistrării cererii (ceea ce așa cum a argumentat mai sus nu este cazul în speță) și condiționat de efectuarea unei contestații administrative, pe când cea de la art. 51 ar în vedere posibilitatea constatării de către instanță a calității unei persoane de a fi îndreptățită sau nu la eliberarea certificatului de înregistrare.

În aceste condiții apreciază prezenta acțiune drept inadmisibilă și pe cale de consecință solicită admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

c. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, deși raportat strict la prevederile art. 163 Cod proc.civ. ar părea la o primă vedere că aceasta este neîntemeiată, totuși, având în vedere că oricum instanța de fond a unit această excepție cu fondul cauzei, din administrarea probatoriilor a rezultat fără putință de tăgadă, inclusiv din considerentele deciziei civile nr. 433R/23.10.2008 a C. Secția a-IX-a Civilă, că pârâtul Ș. N. îndeplinea absolut toate condițiile legale pentru a fi considerat autor și titular al desenului industrial intitulat Plan de circuit auto-moto sport urban, sens în care instanța a obligat OSIM să continue procedura de înregistrare a acestui model industrial, înregistrare ce s-a concretizat prin emiterea certificatului nr._/23.10.2008.

Așadar, având în vedere că obiectul prezentei acțiuni vizează în fapt tocmai contestarea calității sale de autor și titular al desenului industrial mai sus menționat, consideră că raportat la considerentele și dispozitivul Deciziei civile nr. 433R/23.10.2008 se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat în prezenta cauză.

II. Pe fondul cauzei, în condițiile în care se va trece peste excepțiile mai sus formulate, apreciază sentința pronunțată de instanța de fond ca vădit nelegală și netemeinică, după cum urmează:

1. Conform definițiilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 129/1992, respectiv cea de autor — persoana fizică sau un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înțelegeri, care a creat desenul sau modelul, prevăzută la lit.b și cea de titular - persoana fizică sau juridică căreia îi aparțin drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului și pentru care se eliberează certificatul de înregistrare, prevăzută la lit.l, coroborate cu prevederile art. 3 alin.3 din același act normativ: „ în cazul în care desenul sau modelul a fost creat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de către salariați, în cadrul atribuțiilor de serviciu, dreptul aparține persoanei care l-a comandat”, apreciază că reclamantul-intimat B. I. Consulting Gmbh nu ar putea fi în niciun caz titular al desenului respectiv, întrucât pretinșii autori ai acestuia, T. E. și T. H., nu au fost și nu sunt angajații săi.

Din interpretarea prevederilor legale sus-menționate, invocând doctrina de specialitate, apreciază că titlul de protecție se poate elibera autorului desenului sau modelului, unității al cărei salariat este autorul (în cazul în care autorul nu este și titular) sau altei persoane fizice ori juridice căreia autorul i-a transmis dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare sau drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului.

Or, în ipoteza prezentată de reclamanții-intimați și confirmată de instanța de fond, niciuna din aceste situații nu se susțin, deoarece conform art. 3 alin.3 din Legea nr. 129/1992, „în cazul în care desenul sau modelul a fost creat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de către salariați, în cadrul atribuțiilor de serviciu, dreptul aparține persoanei care l-a comandat”. Mai mult, conform art.6 alin.3-6 din HG nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, în situația unor contracte cu misiune creativă, acestea trebuie să prevadă explicit sau implicit misiunea creativă, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparținând persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului, în lipsa unor prevederi contractuale contrare, pe când în cazul atribuțiilor de serviciu ale salariatului, acestea ar fi trebuit să fi fost prevăzute în mod expres prin contractul de muncă, caz în care si dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține unității angajatoare, în lipsa unor prevederi contractuale contrare.Astfel, B. I. Consulting nu poate fi considerată în nici un caz „titulară” a desenului cu nr._, în accepțiunea dată de legiuiutor, întrucât desenul industrial respectiv nu a fost realizat de pretinșii autori T. E. și T. H., nici în cadrul unui contract de muncă (aceștia nefiind angajați ai B. I. Consulting) nici într-unul de misiune creativă.

De altfel, chiar în acțiunea introdusă la instanța de fond, reclamanții recunosc că ar fi semnat un contract între ei, respectiv între B. I. Consulting și T. Gmbh, abia în luna august 2008 (fila 4). Cu atât mai mult, în condițiile în care acest așa-zis contract ar fi fost semnat între două persoane juridice, așa cum de altfel admit și reclamanții-intimați prin cererea de chemare în judecată (fila6) rezultă fără putință de tăgadă, în condițiile în care conform art. 2 lit.b din Legea nr. 129/1992, autor poate fi doar o persoană fizică sau grup de persoane fizice, că T. E. și T. H. nu pot fi considerați autori ai desenului cu nr._. Mai mult decât atât, întrucât din cele expuse chiar de către reclamanți rezultă că acest contract ar data din anul 2008, este evident că eventuala înțelegere dintre aceștia a survenit cu mult după ce pârâtul Ș. N. realizase deja proiectul de circuit automobilistic pe care îl depusese spre înregistrare la OSIM încă din luna august a anului 2005. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 3 alin.2 din Legea nr. 129/1992 și art. 6 alin.1 din HG nr. 211/2008- „în cazul în care mai multe persoane au creat în mod independent un desen sau model, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține persoanei care a depus prima cererea de înregistrare „ -este evident că pârâtul Ș. N. este singurul îndrituit la eliberarea unui certificat de înregistrare pentru desenul industrial respectiv, cererea sa de înregistrare fiind cu mult anterioară oricărui demers întreprins în acest sens de reclamanții-intimați.

Așadar, rezultă că în realitate, de anterioritate se bucură în mod evident proiectul depus de pârâtul Ș. N. la OSIM și cu privire la care i s-a recunoscut calitatea de autor și titular prin certificatul de înregistrare nr._/23.10.2008, în dauna unui așa zis proiect similar al reclamanților.

2. Apreciază că în mod cu totul eronat, instanța de fond își motivează decizia de admitere a acțiunii, pe faptul că societatea reclamantă B. I. Consulting Gmbh, precum și reclamanții T. E. și T. H. s-ar bucura de o reputație la nivel internațional în organizarea de circuite automobilistice, respectiv în elaborarea de proiecte de circuit în mai multe state ale lumii, aspecte de ordin subiectiv, care însă nu se coroborează cu nici un fel de probă obiectivă ce există la dosarul cauzei. De asemenea, instanța de fond, în mod cu totul discreționar, nu a luat în considerare niciuna din probele propuse și eventual administrare de către pârâtul Ș. N., ci exclusiv probele administrate de reclamanți, respectiv depozițiile martorilor propuși de aceștia, articolele de presă depuse de aceștia etc, probe care nefiind coroborate cu alte înscrisuri ori eventuale expertize, nu pot avea valoare absolută, dat fiind evidentul subiectivism al martorilor audiați, sens în care nu pot în nici un caz conduce la o motivare temeinică a hotărârii unei instanțe de judecată.

Or, instanța de fond nu a studiat în mod obiectiv dosarul cauzei, nu a apreciat pozitiv cu privire la nici una dintre probele propuse de pârâtul Ș. N., privind cauza exclusiv dintr-un unghi favorabil reclamanților-intimați, fără a ține cont de majoritatea covârșitoare a probelor în susținerea punctului de vedere al pârâtului Ș. N..

Mai mult decât atât, instanța de fond în mod deliberat a refuzat administrarea unei noi probe, respectiv depunerea CD-ului privind conferința de presă din data de 15.02.2005, considerând că nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 Cod proc.civ. În condițiile în care conform art. 138 alin.1 teza 2 și 3, nevoia dovezii respective reieșea în mod evident din dezbateri, administrarea acesteia nepricinuind neapărat amânarea judecății, instanța de fond ar fi putut să o admită, cu atât mai mult cu cât acest CD cuprindea o . comentarii clarificatoare privind modul în care s-a inițiat circuitul în jurul Palatului Parlamentului și rolul pe care pârâtul Ș. N. l-a avut în calitate de autor și inițiator al acestui circuit, dar mai ales s-ar fi putut vedea desenul prezentat în cadrul conferinței de presă, care confirma cele expuse de către pârâtul Ș. N..

De asemenea, instanța de fond a ignorat în totalitate depozițiile martorilor propuși și audiați la inițiativa pârâtului Ș. N.. Astfel, martorul C. C. I. a declarat că în calitate de consilier la Comisia de Sănătate a Camerei deputaților a fost cel care i-a facilitat o audiență la Secretarul general al Camerei Deputaților de la acea dată, discuție care a avut loc undeva în perioada 2002-2003, deci cu mult înainte de orice implicare a reclamanților-intimați în proiectul respectiv, în cadrul căreia pârâtul Ș. N. a prezentat planuri topografice, de fezabilitate etc. (fila 608). Același martor a fost audiat și în cadrul dosarului penal nr.45/P/2006 instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul București, declarând în data de 26.02.2009, în fața organelor Min. Administrației și Internelor că în vara anului 2004 a fost la biroul acestuia unde i-a prezentat hărți cu zona adiacentă Palatului Parlamentului, un proiect de circuit și o prezentare a hotelurilor și spitalurilor din zonă în vederea unei bune organizări a acestui circuit (filele 752-753).

În același dosar penal nr.45/P/2006, a fost audiat și martorul N. G. care a declarat că în calitate de funcționar în cadrul Primăriei Municipiului București s-a întâlnit cu pârâtul Ș. N. în primăvara anului 2004, acesta prezentându-i un proiect de desfășurare a unui circuit automobilistic, ce cuprindea schițe ale traseului și detalii tehnice legate de circuit (fila751).

În fine, martora Ș. I., audiată în data de 03.03.2009 în cadrul aceluiași dosar penal (filele754-755), a declarat că la data de 02.09.2004 a încheiat cu pârâtul o Convenție (filele846-847) constând în executarea unui desen în sistem CAD, pe baza unei schițe făcută de mână de către pârât, pe un plan cadastral cota 1:2000 care cuprindea Palatul Parlamentului și împrejurimile acestuia, în scopul realizării unui circuit auto-moto-sport urban, în vederea înregistrării acestui desen la OSIM și ORDA. În schimbul renunțării la drepturile de autor asupra desenului martora, în calitate de executant, urma să primească de la subsemnatul suma de 10.000 USD.

De altfel, toate aceste aspecte se regăsesc expuse pe larg în cadrul Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 45/P/2006 din data de 22.02.2010 (fii. 80-92), prin care s-a decis scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului Ș. N. pentru faptele de însușire fără drept a calității de autor a unei opere sau aducerea la cunoștință publică a unei opere sub un alt nume decât acela decis de autor, prevăzută și sancționată de art. 141 din Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe și însușirea fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului sau modelului industrial, faptă prevăzută și sancționată de art. 49 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, deoarece fapta nu există. Procurorul a constatat în mod absolut corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, „ atâta vreme cât starea de fapt arată că părțile au colaborat la o idee, dar proiectul realizat de fiecare în parte separat, a fost înregistrat cu prioritate, în sensul legii privind proprietatea industrială de către învinuit” (adică Ș. N.). În mod total eronat instanța de fond a considerat că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat prin raportare la această ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală întrucât nu s-ar fi depus la dosar hotărârile penale pronunțate în vederea verificării dacă instanțele au analizat pe fond plângerile îndreptate împotriva acesteia. Or, se poate lesne observa că la dosar se regăsește și Rezoluția P. Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din 08.04.2010 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de Hartmut B. împotriva ordonanței nr.45/P/2006 din 22.02.2010.

Extrem de importante sunt concluziile reținute de procuror în cadrul Ordonanței nr.45/P/2006 din 22.02.2010. Astfel, se arată că pârâtul Ș. N. a fost cel care a avut ideea creării unui circuit auto în jurul Palatului Parlamentului din București, pe distanțele și suprafețele existente în schițele înfățișate către autorități încă din anul 2003, abia în anul 2004 prezentând acest proiect și lui Hartmut B., precum și faptul că s-a adresat acestuia deoarece, deși deținea ideea și schițele precum și un proiect, nu avea posibilitatea materială de a trece la executarea acestuia întrucât nu deținea fondurile necesare (fila85). Mai mult, în mod corect a mai reținut procurorul de caz că din probele administrate rezultă că anterior oricăror discuții purtate cu reclamanții-intimați a încercat să realizeze proiectul cu ajutorul autorităților române, iar faptul că ulterior firma B. a încercat să îl înlăture din proiect, este o practică cunoscută în istoria invențiilor (fila86).

De asemenea, în cadrul aceluiași dosar penal a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafoscopică, cu nr. 287 690/13.11.2009 (fila 747-750), prin care s-a stabilit că documentul cu nr. F/0516 din 05.08.2005 înregistrat de către pârâtul Ș. N. la OSIM în vederea obținerii certificatului de înregistrare și contestat de către reclamanți, în sensul că l-ar fi falsificat, nu prezintă modificări, motiv pentru care prin aceeași Ordonanță nr. 45/P/2006 din 22.02.2010 s-a dispus și scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 Cod penal) și fals în declarații (art. 292 Cod penal) întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Mai mult decât atât, instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că prin constatarea tehnico-științifică menită să analizeze caracterul de anterioritate al programului de calculator intitulat Circuit auto-moto-sport urban în jurul Palatului Parlamentului depus de pârâtul Ș. N. față de aspectele de pe CD-ul depus de firma T. în cadrul dosarului penal sus-menționat, procurorul a reținut că imaginea folosită ca planșă arhitecturală este diferită, ceea ce se corobora cu declarațiile date de pârâtul Ș. N. și de martora Ș. I. (fila 89). Toate aceste documente, alături de o . declarații contradictorii ale reclamanților-intimați date în fața organelor de cercetare penală, au fost depuse de pârâtul Ș. N., împreună cu clarificările de rigoare, la dosarul cauzei, pentru termenul din data de 24.04.2012, însă instanța de fond a făcut abstracție în totalitate de conținutul acestora.

3. Așa cum a arătat mai sus în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a analizat în mod superficial considerentele și dispozitivul unor hotărâri definitive și irevocabile, prin care pârâtului Ș. N. i s-a dat de fiecare dată dreptate în raport cu reclamanții-intimați.

Astfel, pe de o parte prin Decizia nr. 433/23.10.2008 a Curții de Apel București (fila 29-45) instanța a dispus în mod irevocabil trimiterea la OSIM a cauzei în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului industrial intitulat Plan de circuit auto-moto-sport urban ceea ce, așa cum bine a reținut prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin rezoluția sa din 08.04.2010 (fila 123), „echivalează cu faptul că instanța nu a constatat niciun motiv de întrerupere sau anulare a înregistrării și a dispus continuarea procesului de înregistrare din momentul întreruperii lui prin contestare, cu păstrarea priorității conferite de momentul depunerii cererii de înregistrare”. În mod eronat instanța de fond s-a raportat la această decizie numai în argumentarea respingerii autorității de lucru judecat, fără a observa, că pe fondul cauzei, aceasta conținea o . chestiuni edificatoare. În primul rând în considerentele Deciziei nr. 433/23.10.2008, instanța a arătat că pârâtului Ș. N. nu i-a fost făcută cunoscută nicio neregularitate în privința îndeplinirii condițiilor din legea privind desenele și modelele (art.22 din Legea nr. 129/1992) și regulamentul de aplicare, neregularitate care să i se fi cerut să o remedieze, anterior luării în discuție a cererii de înregistrare și în cadrul termenelor prevăzute de lege (fila42). Ori, în condițiile în care reclamanții-intimați nu au formulat nici cerere de intervenție principală în cadrul cauzei soluționată irevocabil prin decizia nr. 433/23.10.2008 și nici nu au urmat calea legală a contestației administrative, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 129/1992 în cazul în care ar fi socotit că cererea de înregistrare depusă de pârâtul Ș. N. nu ar fi îndeplinit condițiile prevăzute la art.22 din lege, apreciază că la acest moment este tardivă orice apreciere cu privire la îndeplinirea condițiilor de validitate la momentul depunerii cererii, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel a analizat implicit și îndeplinirea acestor condiții, în cadrul considerentelor Deciziei nr. 433/23.10.2008.Așadar, pentru a putea solicita anularea certificatului de înregistrare în temeiul art. 42 din Legea nr. 129/1992, ar fi trebuit ca la momentul înregistrării cererii de către pârâtul Ș. N., aceasta să nu fi îndeplinit condițiile de validitate prevăzute de art. 22 alin.3 din lege. Or, tocmai îndeplinirea acestor condiții a fost analizată de către instanță prin considerentele Deciziei nr. 433/23.10.2008, irevocabilă, apreciindu-se că cererea pârâtului Ș. N. îndeplinea condițiile legale.

Pe de altă parte, o altă eroare a instanței de fond constă din aceea că deși admite că inițiativa organizării unui circuit auto-moto-sport în București îi aparține (fila 974), apreciază în mod total eronat că protecția conferită autorului/titularului unui desen industrial s-ar referi doar la aspectul exterior al acestuia și nu la paternitatea ideii de organizare. Or, această analiză dovedește o maximă superficialitate și un caracter excesiv de formal. Dacă am accepta acest raționament al instanței de fond, în sensul că desenul reprezenta de fapt doar „ideea” organizării circuitului automobilistic, ar însemna că acesta nu ar fi putut fi niciodată înregistrat ca desen industrial, știut fiind că o simplă „idee” ar putea face cel mult obiectul protecției conferite de legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor. Însă atâta timp cât prin Decizia nr. 433/23.10.2008 s-a considerat în mod irevocabil că proiectul depus de pârâtul Ș. N. îndeplinește toate condițiile prevăzute de legea nr. 129/1992 pentru a fi înregistrat ca desen, nefiind vorba despre o simplă idee, ci chiar despre un desen industrial în sensul art. 2 lit.d din legea nr. 129/1992, rezultă în mod evident că raționamentul logic avut în vedere de instanța de fond în prezenta cauză este unul total greșit.

Pe de altă parte, instanța de fond a ignorat complet și considerentele Deciziei nr. 605/03.02.2012 pronunțată de ICCJ, Secția I Civilă în dosarul nr._/3/2008, prin care s-a apreciat că pârâtul Ș. N. nu a săvârșit niciun fel de faptă ilicită în raport cu Hartmut B., administratorul B. I. Consulting Gmbh, înalta Curte considerând că se impune reanalizarea condițiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva existenței înscrisurilor care confirmă calitatea pârâtului Ș. N. de autor al desenului industrial (fila 836), sens în care a admis recursul și a trimis spre rejudecare la instanța de apel. Menționez că prin Decizia nr. 79/17.05.2013 a Curții de Apel București, pronunțată în rejudecarea cauzei, apelului numitului B. Hartmut a fost respins ca nefondat.

În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pe fond să se respingă acțiunea ca nelegală și netemeinică.

In drept, art. 282-293 C.proc.civ.

Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. Cu privire la excepțiile invocate, a precizat următoarele:

Pentru excepția puterii de lucru judecat, în raport de petitele cererii de chemare în judecată și de înscrisurile depuse de pârâta, constând în decizia civilă nr. 433 R din 23 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și extras de pe portalul instanțelor de judecată, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Codul de procedura civila.Astfel, cererea de chemare în judecata vizează, in principal, constatarea calității de titular al certificatului de înregistrare a desenului nr._ (depozit f 2005 0672), respectiv constatarea calității de autor al acestuia, iar, pe cale de consecință, eliberarea unui nou certificat de înregistrare cu mențiunile de rigoare și operarea modificărilor în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.În schimb, din considerentele deciziei civile nr. 433R/23.10.2010 a Curții de Apel București, se constată ca obiectul dedus judecății a fost Hotărârea nr. 43/2007 a CRDMI din cadrul OSIM, care a fost atacată cu apel la Tribunalul București, solicitându-se admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar pe fond admiterea contestației și desființarea Hotărârii nr._/2006 a Comisiei de Examinare Desene si Modele Industriale, prin care s-a respins cererea de înregistrare a DMI „Circuit auto motosport urban”, si admiterea cererii de Înregistrare a DMI. De subliniat este faptul ca părțile cauzei au fost S. N. și OSIM.De asemenea, din dispozitivul deciziei cu pricina reiese că instanța Curții de Apel București a dispus trimiterea cauzei la OSIM în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului, potrivit clasificării de la Locarno, clasa 19-07, instituție care într-un mod cel puțin bizar a dispus înregistrarea desenului începând cu dala pronunțării hotărârii Curții de Apel București, fapt care arată nu a mai existat o continuare a procedurii de înregistrare, ci s-a acordat pur și simplu, eludând astfel dispozitivul hotărârii judecătorești.Prin urmare, dat fiind faptul că prin prezenta cerere de chemare în judecată solicităm constatarea calității de titular, respectiv de autori ai desenului, acțiunea ce a făcut obiectul deciziei civile nr. 433 R a avut ca scop înregistrarea desenului, având depozitul F 2005 0672, motiv pentru care se impune a se respinge excepția invocata ca neîntemeiata. Pârâtul „omite” să precizeze faptul că instanțele penale nu au intrat pe fondul cauzei, ci au respins plângerea ca fiind tardiv formulată. (a se vedea în acest sens decizia penala nr. 284 din 09.02.2011 data în dosarul C.A.B._/3/2010). Prin urmare, se impune a fi respinsă excepția și pentru acest motiv, cunoscut fiind faptul că se bucura de putere de lucru judecat numai hotărârea prin care acțiunea s-a judecat în fond, în urma unor dezbateri contradictorii, nu și atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale. Pe de altă parte, pârâtul din nou „omite”, faptul ca prin Ordonanța data la 22.02.2010 în dosarul nr. 45/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dintr-o eroare materială s-a reținut în dispozitiv că fapta nu există, însă în considerente procurorul a reținut că „în ceea ce privește săvârșirea de către învinuit (S. N.) a infracțiunii de însușire fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului sau modelului industrial, fapta prevăzută și sancționată de art. 49 din Legea nr. 129/1992, republicata, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii”, fapt care, potrivit art. 346 C.proc. pen., suntem îndrituiți sa formulam acțiune civila. Un alt argument pentru care nu poate fi primită această excepție, pentru acest motiv, este ca prin acel demers am urmărit tragerea la răspunderea penala a paratului, pentru fals, uz de Fals si însușirea calității de autor, în timp ce prin prezenta acțiune tindem să se constate calitatea de titular, respectiv de autori a asupra desenului înregistrat. Mai mult, părțile din ambele cauze sunt diferite, în sensul că intimații reclamanți T. din prezenta cauză nu au fost parți și in celelalte cauze.

Asupra excepției inadmisibilității,în motivarea excepției apelantul susține ca „singura autoritate în materie privind desenelor și modelelor este OSIM, aceasta fiind instituția care atesta calitatea de titular și autor al unor desene sau modele”.Față de aceste susține, se impune a se preciza faptul că OSIM, în procedura de examinare a cererii de înregistrare desen, nu are competența să analizeze calitatea solicitantului cererii, respectiv calității autorului desenului/modelului. Astfel, potrivit art. 10, alin. 1, lit. f din Legea 1209/1992, republicata, solicitantul cererii de înregistrare declara pe propria răspundere numele autorilor desenului/modelului creat. Mai mult, în procedura de examinare, OSIM analizează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din Lege (examinare preliminare in care se analizează condițiile de forma) și condițiile prevăzute de art. 2 lit. d), i) și j), și data obiectul cererii se încadrează în prevederile art. 8 și 9 din Lege.(Regulamentul de aplicare a Legii 129/1992, republicata. Nu în ultimul rând, participarea apelantului la soluționarea prezentei cauze reiese si din dispozițiile art. 51 din Lege, potrivit căruia „ în cazul în care, printr-o hotărâre judecătoreasca, se stabilește că o altă persoana decât cea care figurează în cererea de înregistrară sau în certificatul de înregistrare este îndreptățită la eliberarea certificatului de înregistrare persoanei îndreptățite și publica schimbarea titularul.Din interpretarea acestor dispoziții, reiese că în astfel de speță, OSIM nu poate fi parte în proces și, prin urmare, singurul împotriva căruia te poți îndrepta este cel care se presupune că ți-a încălcat dreptul și care figurează în titlu de protecție ca fiind autor si titular de drepturi.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, de asemenea, se impune respingerea acesteia pentru aceleași argumente prezentate mai sus, față de dispozițiile art. 19 și art. 51 din Legea 129/1992, cu argumentul în plus potrivit cu care este imperios necesar să stea în procesul civil cel împotriva căruia se afirma un drept.

În ceea ce privește situația de fapt, se constată, pe baza probelor administrate-înscrisuri, răspunsuri la interogatoriu, depozițiile martorilor si expertizele extrajudiciare - că desenul cu titlul „Plan de circuit auto-moto-sport-urban”, protejat prin certificatul de înregistrare nr._, al cărui titular și autor apare ca fiind paratul, este de fapt reproducerea unui plan arhitectural, creat la comanda societății reclamante de către reclamanții H. T. si E. T., între cele două creații (care de fapt este una) existând identitate, iar pe alocuri similitudini care nu sunt considerabile, răsturnatul astfel prezumția reglementată de art. 4 din Legea nr. 8/1996 și art. 10 ali. 1 lit. f) din legea 129/1992, conform căreia pârâtul se prezuma că este autorul (iar în cazul nostru și titularul) desenului, până la proba contrară. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pentru a se reține ca autorul desenului înregistrat este, in realitate, reclamantul si nu paratul, sub numele căruia a fost înregistrat desenul in întregul sau, ar trebui să se facă dovada fie ca desenul este identic cu un altul realizat, de reclamant, fie ca acesta din urma a fost reprodus chiar parțial ori cu minime modificări, care să nu altereze impresia de ansamblu a operei protejate, conform art. 7 alin. 1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, text care se refera expres la „ operele de arhitectura, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectura „.În concret, din certificatul de înregistrare reiese că pârâtul S. N. este autorul și titularul al desenului respectiv, însă din probele administrate, mai cu seama interogatoriile administrate, pârâtul recunoaște fără putință de tăgadă ca autorii reali ai desenului/proiectului sunt reclamanții T..

De asemenea, s-au administrat în prezenta cauză și rapoarte de cercetare tehnico-științifice extrajudiciare, efectuate în dosarul penal 45/P/2006, care arată în mod clar că desenul înregistrat de pârâtul S. N. la OSIM reprezintă de fapt proiectul creat de reclamanții T., al cărui beneficiar și titular este reclamanta B. I. Consulting GmbH. Astfel, raportul de constatare tehnico științifică, extrajudiciar, al consilierului în proprietate industrial C. Frish, concluzionează că: „nu exista elemente de diferențiere între cele două proiecte, singurul element de diferențiere fiind lipsa semnăturii T. GmbH” în desenul cu nr. de depozit f 2005 0672, aceasta semnătura fiind ștearsă în mod grosolan din proiectul depus la OSIM de pârâtul S.. Raportul de expertiză tehnico-științifica al ORDA nr. 8250/03.06.2008, care a concluzionat că: majoritatea datelor tehnice ale circuitului, folosite în descriere, sunt identice din punct de vedere al mărimii acestora, ca exista similitudini ale textului și termenilor tehnici folosiți în descriere, diferențe apărând cel mai probabil la traducerea din limba germane și ca exista similitudini ale imaginii folosita ca planșa arhitecturala. Identitățile și similitudinele mai reies și din depoziția martorului Georg Backes, pe care le-a arătat în mod concret, arătând și explicând totodată modul de gândire punctelor din proiect. Pe de alta parte, susținerile și înscrisurile depuse de pârât cu scopul dovedirii ca o alta persoana este de fapt autorul desenului înregistrat/proiectului, iar reclamanții T. ar fi fost „persoanele cu credibilitate de care avea nevoie pentru realizarea circuitului, proiect pe care T. GmbH și-ar

fi pus semnătura/stampila, nu pot fi primite, atat din rațiuni logice, dar mai ales pentru ca sunt dărâmate de alte probe administrate. Nimic nu poate fi primit cată vreme declarația extrajudiciara a presupusei autoare nu coincide cu răspunsurile la interogatorii date de pârât. Astfel, din declarația extrajudiciara a numitei. Soltuz I. (pretinsa autoare a desenului) reiese ca obiectul Convenției „consta în execuția unui desen in sistem CAD, pe baza unei schițe făcuta de mana de dl. Nicolac S., pe un plan cadastral cota 1:2000...”, în timp ce la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat pârâtului a răspuns ca „schița tehnica a fost efectuată de arhitect Soltuz I.”. Iar în ipoteza absurdă în care am admite ca ea ar fi creat acest proiect în system CAD, nici în acest caz pârâtul nu ar avea calitatea de autor al proiectului, dat fiind făptui ca drepturile morale de autor nu pot fi cesionate și nici nu se poate renunța la ele, potrivit legii 8/1996. În egală măsură, în condițiile în care însuși pârâtul recunoaște credibilitatea și notorietatea societății T. GmbH, este puțin probabil ca aceasta să-și fi pus doar ștampila pe acest proiect, ca sa nu mai vorbim că nu ar fi încasat o asemenea suma de bani, făra un contract și fara sa elibereze o factura. De altfel, nici nu putea să iasă din tara cu o asemenea suma de bani.

Mai mult decât atât, pornind de la premisa adevărata ca T. GmbH este o firma prestigioasa, niciodată nu a fi acceptat sa dea o formă finala, tehnica proiectului. Din contra, din răspunsul la întrebarea nr. 4, dacă am accepta ca a existat o relație contractuală între cele două părți, fie ea și mutuala, ar însemna ca pârâtul i-a predat societății T. doar niște harți, nimic mai mult, care nu-i dau dreptul pârâtului să pretindă drepturi de autor, dat fiind faptul ca el nu are pregătirea profesionala necesară. Iar, pe de altă parte, din înscrisurile de la dosar, coroborate cu răspunsurile părților la interogatorii si cu depozițiile martorilor, nu rezultă că între pârâtul S. N. și reclamanții T. ar fi exista o relație de orice natură; singurul contact pe care părțile l-au avut a fost atunci când reclamantul E. T. și martorul Georg Backes au fost în România să vadă locația de desfășurare a circuitului, pentru elaborarea proiectului de circuit.

Față argumentele mai sus aduse, reiese fără putință de tăgadă că nu a existat nicio relație între apelantul pârât S. N. și reclamanții T., motiv pentru care consideră că se face pe deplin dovada că autorii desenului ce face obiectul prezentului dosar sunt intimații reclamanți T..

Cat privește calitatea societății intimate reclamante B. I. Consulting GmbH de titular al certificatului de înregistrare a desenului este pe deplin dovedita, date fiind probatoriîle administrate în prezenta cauza si raționamentelor logice făcute. Inca de la inceput a arătat ca desi intimata reclamanta Bcyer I. Consulting GmbH si apelantul parat S. N. au colaborat la ideea circuitului auto, si nu creării proiectului de circuit, ca intre ele nu a exista niciun contract privind persoana care dobândește calitatea de titular al drepturilor de proprietate intelectuala, ca intre paratul S. si T. GmbH nu a existat niciun fel de relație, iar cu toate astea proiectul înregistrat de parul la OSIM prezintă elemente de identitate si similitudine cu proiectul T. GmbH, apelantul-parat S. Nicolarc si-a însușit pc nedrept atat calitatea dc autor, cat si pc cea de titular.

Astfel, la întrebarea nr. 5 din interogatoriul administrat paratului de reclamanta, acesta nu recunoaște ca proiectul a fost prezentat municipalității Bucurestiului, ACR si presei din România începând cu 23.05.2005, desi din declarațiile martorilor si din articolele din presa reiese contrariul.Însuși martorul propus de parat, Olani loan, recunoaște ca „în luna aprilie 2005 a purtat discuții cu paratul si cu administratorul societății reclamante, Ilartmut B., pe tema organizării unui circuit, ca circuitul final a fost desenat de societatea germane T. GmbH si ca a văzut desenele si schitele care purtau stampila aceleiași societăți „Depoziția martorului de mai sus este intariia si de declarația data dc martorul C. R. A., care la filele 611 si 823 a arătat care erau relațiile intre administratorul societății reclamante st parat cand s-au prezentat in cursul anului 2005, ca „la aproximativ o luna -doua i-a fost prezentata documentația concreta si completa privind circuitul automobilistic care purta sigla T. GmbH, iar motivul pentru care cei doi nu au mai organizai împreuna circuitul a fost dai de un articol aparul in presa, care a determinat Consiliul General, in ședința din 04.08.2005, sa modifice proiectul de hotărâre, in sensul ca nu a mai nominalizat societatea inițiala”.De asemenea, martorul a mai arătat, ca analizând dosarul constituit la OSIM, a observat ca „exista schița circuitului pe care anterior i-o prezentaseră cei doi si a remarcat ca era identica cu cea prezentata anterior, cu excepția faptului ca nu mai era indicate societatea germane T. GmbH”. Dc altfel, insusi paratul a recunoscut prin interogatoriul luat de reclamanți, întrebarea 5, ca proiectul dc circuit a fost depus la Primăria Mun. București sub numele T. GmbH, la data o data anterioara depunerii cererii de înregistrare a descnului(05.08.2005) Din declarația extrajudiciara data de reclamantul H. T. in fata organelor de cercetare penala, la data de 06.11.2006, in dosarul penal 45/IV2006, . cunoaște pe paratul S. N. de aproximativ 2(doi) ani, ca nu a primit niciun document de la S., ca cel din urma nu i-a plătit ceva, ca nici el si nici firma lui nu au avut vreo înțelegere sau contract cu paratul S..Aceasta declarație este întărită si de Raportul de expertiza tehnico - științifica cu poligraful la care a participat reclamantul T. Rberhard. Reaua credința, si nu numai, reiese si din răspunsul dat la interogatoriul luat paratul la-filcle 632 si 633- întrebarea nr. 3- care nu a recunoscut expertiza efectuata in dosarul penal 45/P/2006, care a concluzionat ca „datele de pe compact discul aparținând societății T. GmbH se găsesc date anterioare față de cele pe care paratul le-a pus la dispoziția organelor de cercetare penala „(a se vedea raportul de expertiza extrajudiciara- vol. I, fila 239, voi. III, filele 901 si urm.). Din coroborarea înscrisurilor constând in corespondenta purtata de reclamanta societate st paratul prin intermendiu e-mail-uluî nic.seibu@atomîcvd.ro(ultimcle file din vol. III) si probei cu interogatoriul paratului (fila 634, întrebarea 3) se retine ca paratul recunoaște ca subscrisa reclamanta i-am trimis o copie a circuitului in Loyout împreuna cu un prim plan de afaceri.

De asemenea, s-au depus articole din presa ce reprezintă anteriorități cu privire la data creării proiectului/desenului si prezentarea lui in cadru public(voL I, filele 115 si urm.) O alta proba de anterioritate este si declarația extrajudiciara a administratorului de server al T. GmbH si extrasul din server, din care reiese ca proiectul a fost pus pentru prima data pe server la data de Î4.04.2005(vol. I, filele .147 si 190)

Nu in ultimul rând, oferta raportului preliminar datată din 14.12.2004 arată anterioritatea proiectului creat de reclamanții T. pentru societatea reclamanta B. I. Consulting GmbH(vol. 1, fila 106). În dovedirea relei credința, mai arată ca intimata reclamanta Beycr I. Consulting GmbH nu avea cunoștința despre demersurile făcute de apelantul parat Serbii Nicolac privind înregistrarea drepturilor de proprietate intelectuala in nume propriu nici la OSfM sî nici la ORDA, dupa cum reiese din memorandumul incheiat la data de 24.10.200S intre intimata reclamanta Bcyer I. Consulting GmbH, apelantul Seibu NTicolae si Sum Bum Kim privind finanțarea organizării circuitului Bucharest Ring. In urma acestui memorandum acțiunile intimatei reclamante Bcyer I. Consulting ar fi trebuit sa se divid» in parii egale între cei trei acționari, fiecăruia revenindu-i 33, 33% din acțiuni.

Deși în cererea de apel a solicitat proba cu înscrisuri, apelantul nu a indicat asemenea înscrisuri noi, iar la termenul de judecată a arătat prin avocat că nu mai solicită probe cu înscrisuri, folosindu-se doar de cele administrate la prima instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 295-296 C.proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se regăsesc în motivarea prezentei decizii.

Criticile apelantului pârât referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive sunt nefondate. Prin încheierea din 24.05.2011, prima instanță a arătat că prin acțiunea înregistrată de reclamanți pe rolul său se contestă calitatea de autor a pârâtului, cu privire la desenul industrial asupra căruia a fost acordată protecție prin înregistrare, respectiv că pretențiile reclamanților nu pot fi dezbătute decât în contradictoriu cu pârâtul recunoscut prin titlul de protecție contestat în speță drept autor și titular al desenului industrial. Aceasta reprezintă motivarea de esență ce a atras respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și în această măsură urmează a fi însușită de Curte, cu înlăturarea considerentelor ce o exced. Această motivare se încadrează dispozițiilor legale incidente cauzei din art. 42 rap. la art. 22 alin. 3 din Legea nr. 129/1992. Nefondat susține apelantul pârât că nu acesta ar trebui să stea ca pârât în procesul de anulare a protecției sale. Câtă vreme acesta a obținut protecția, prin înregistrarea desenului depus de acesta la înregistrare pe numele său, reclamanții, ca persoane interesate în anularea acestei protecții de pe numele pârâtului, au justificat prin cererea de chemare în judecată calitatea procesuală pasivă a acestuia( art. 109 alin. 1 C.proc.civ.). Referirile apelantului pârât la OSIM nu pot fi reținute pentru că Legea nr. 129/1992 nu prevede citarea ca pârât a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci în acțiunea de anulare. Dimpotrivă, hotărârea obținută de părțile în dispută asupra drepturilor de protecție, se comunică la OSIM, conform art. 42 alin. 3 din Legea nr. 129/1992, similar comunicării hotărârii judecătorești de anulare a unui certificat de moștenitor la Biroul Notarului Public ce l-a eliberat. Așadar, cât timp nu se pretinde legal citarea ca pârât a OSIM pentru anularea pretinsă în judecată, a înregistrării desenului pe numele pârâtului, acesta, ca organ de stat, similar Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară ce a emis un act atacat în

contradictoriu cu titularul dreptului, nu a fost pârât în proces, ci i se comunică hotărârea judecătorească de anulare.

Astfel, art. 42 din Legea nr. 129/1992 prevede: (1) Înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 alin. (3); (2) Anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare și se judecă de către Tribunalul București; (3) Hotărârea de anulare se înregistrează la O.S.I.M. și se publică în termen de maximum două luni de la data înregistrării acesteia.

Nefondat susține apelantul și că prima instanță, prin încheierea atacată o dată cu sentința nu ar fi motivat respingerea excepției inadmisibilității invocate de pârât. Dimpotrivă, în încheierea din 24.05.2011, prima instanță a arătat că a reținut că pârâtul pretinde nefondat imposibilitatea soluționării de instanță a pretenției de a se constata adevăratul titular căruia i se cuvine protecția desenului, arătând că reclamanții au îndreptățire legală să solicite anularea protecției pârâtului și că art. 51 din Legea nr. 129/1992 se referă expres la stabilirea prin hotărâre judecătorească a persoanei care este îndreptățită la protecție, alta decât cea pentru care s-a făcut înregistrarea. Totodată, nefondat susține apelantul și că prima instanță ar fi depășit competențele unei instanțe judecătorești, respectiv ar fi încălcat principiul separației puterilor în stat și s-ar fi substituit unui organ administrativ în realizarea unei proceduri administrative de înregistrare a desenului pe numele reclamanților. Prima instanță s-a pronunțat în baza legii, ci nu cu depășirea competențelor unei instanțe judecătorești. Astfel, în aplicarea art. 51 din Legea nr. 129/1992, a reținut că reclamanții au calitatea de titulari ai desenului în litigiu, textul relevând admisibilitatea acțiunii în constatare, ci nu inadmisibilitatea ei cum nefondat o invocă apelantul-pârât. Astfel, art. 51 prevede: În cazul în care, printr-o hotărâre judecătorească, se stabilește că o altă persoană decât cea care figurează în cererea de înregistrare sau în certificatul de înregistrare este îndreptățită la eliberarea certificatului de înregistrare, O.S.I.M. eliberează certificatul de înregistrare persoanei îndreptățite și publică schimbarea titularului. De altfel, admiterea acțiunii în anulare, asupra titularului înregistrat, s-a făcut legal de către instanța judecătorească pe baza constatării adevăratului titular. Acesta a fost motivul care a determinat instanța să dispună anularea, apartenența calității de titular al dreptului de proprietate intelectuală asupra desenului, la reclamante, nefiind al pârâtului(art. 22 alin. 3 lit. e rap. la art. 3 din Legea nr. 129/1992). Invocarea înlăturării unei proceduri administrative care să fie parcursă de reclamante, de către apelantul-pârât, în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, este nefondată, art. 51, redat mai sus, arătând că, pe baza hotărârii judecătorești care a constatat că nu titularul înregistrat este adevăratul titular, ci reclamantul, procedura la OSIM este simplificată - la solicitarea certificatului pe numele adevăratului titular, în baza hotărârii judecătorești, și la publicarea de OSIM a schimbării titularului.

Este nefondat și motivul apelantului-pârât că acțiunea ar fi fost inadmisibilă pentru că cererea de anulare a înregistrării pe numele său ar fi fost condiționată legal de contestația administrativă reglementată separat la art. 24 din aceeași Lege. Legea nr. 129/1992 nu conține o asemenea condiționare. Dimpotrivă, pune la dispoziția persoanei interesate în înlăturarea unui terț ce se pretinde nefundat titularul dreptului de proprietate asupra unui desen, două căi de acțiune: opoziția reglementată la art. 21 și urm. din Lege, cu acea contestație la care se referă apelantul, iar separat, procedura acțiunii în anulare de la art. 42 din Lege. De altfel, însuși acest text, art. 42 mai sus redat de Curte, vădește dreptul celui interesat de a se folosi de oricare din cele două căi legale: opoziția, pentru a se obține refuz la înregistrare, sau anularea înregistrării. Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 129/1992: (1) Cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor se examinează de către Comisia de examinare a desenelor și modelelor. Comisia hotărăște, după caz, înregistrarea sau respingerea desenului sau modelului, în termen de 12 luni de la data publicării cererii, ori poate lua act de renunțarea la cerere sau de retragerea acesteia. Comisia va lua hotărârea de înregistrare a desenului sau modelului pe baza unui raport de examinare și în conformitate cu prevederile art. 2, 6 și 7.

(2) Înregistrarea desenelor sau modelelor se face în Registrul desenelor și modelelor și se publică în Buletinul oficial de proprietate industrială al O.S.I.M.

(3) Cererea de înregistrare a unui desen sau model va fi respinsă sau înregistrarea va fi anulată pentru următoarele motive:

a) nu sunt îndeplinite prevederile art. 2, 6 și 7;

b) obiectul cererii se încadrează în prevederile art. 8 și 9;

c) încorporează, fără acordul titularului, o operă protejată prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, sau orice alt drept de proprietate industrială protejat;

d) constituie o utilizare improprie a oricăruia dintre obiectele menționate în lista cuprinsă în art. 6 ter din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, la care România a aderat prin Decretul nr. 1.177/1968, sau o utilizare abuzivă a emblemelor și stemelor, altele decât cele menționate în art. 6 ter din convenție;

e) solicitantul nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită la înregistrarea desenului sau modelului în sensul art. 3;

f) desenul sau modelul este în conflict cu un desen sau model anterior care a făcut obiectul unei divulgări publice după data de depozit a cererii de înregistrare sau după data de prioritate, dacă o prioritate este revendicată, și care este protejat de la o dată anterioară prin înregistrarea unui desen sau model comunitar ori printr-o cerere de înregistrare a unui desen sau model comunitar, sau prin înregistrarea unui desen sau model în România ori printr-o cerere de obținere a protecției în România;

g) desenul sau modelul folosește un semn distinctiv ce conferă titularului semnului dreptul de a interzice această utilizare.

Apelantul mai invocă un motiv nefondat de inadmisibilitate - că acțiunea în anulare nu ar putea fi folosită pentru că la data cererii de înregistrare ar fi fost îndeplinite condițiile de înregistrare. Or, tocmai cum s-a arătat, există două remedii procesuale: opoziția și anularea, necondiționându-se legal anularea de exercitarea opoziției. La data înregistrării fiind folosită de OSIM prezumția relativă de la art. 4 din Legea nr. 129/1992 în sensul recunoașterii dreptului în favoarea celui care solicită înregistrarea, în baza art. 42 din aceeași lege au exercitat legal reclamanții acțiunea în anulare în procesul de față pe baza art. 22 alin. 3 lit. e rap. la art. 3 din Legea nr. 129/1992.

Tot nefondat mai susține apelantul că reclamaților le-ar fi interzis să cumuleze cauzele juridice de la art. 42 și art. 51 din Legea nr. 129/1992, o asemenea interdicție nefiind reglementată legal, textele având prevederile mai sus redate de Curte.

Apelantul a invocat nefondat și excepția autorității de lucru judecat. În acest sens susține netemeinic că decizia civilă nr. 433R/23.10.2008 a C. Secția a IX-a ar avea autoritate de lucru judecat în cauză. Or, potrivit art. 1201 C.civ. în vigoare la data deciziei deciziei menționate, autoritatea de lucru judecat există numai atunci când există, cumulativ, atât identitate de cauză juridică și de obiect între două dosare, cât și identitate de părți, această din urmă cerință nefiind vădit îndeplinită în speță de vreme ce la pronunțarea acelei decizii invocate de apelant, reclamanții n-au fost părți. În aceste condiții, numai o putere de lucru judecat relativă ar fi putut invoca apelantul, și numai pe aspectele dezlegate de decizie, pe care reclamanții aveau dreptul legal de a face proba contrară în susținerea cererii de chemare în judecată dacă ar fi fost interesați, ceea ce nu a invocat, tocmai pentru că decizia a dispus doar: Admite recursul declarat de recurentul Ș. N.. Modifică în tot decizia apelată, în sensul că admite apelul, schimbă hotărârea nr.43/29.05.2007 a Comisiei de Reexaminare DMI, admite contestația, desființează hotărârea Comisiei de Examinare OSIM nr._/30.05.2006 și trimite cauza în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului industrial Circuit auto-moto sport urban ca plan de circuit auto-moto sport urban potrivit clasificării de la Locarno, cls.19-07; cu motivarea: Curtea reține că, deși în cadrul recursului, cum și prin apelul declarat în cauză, contestatorul a susținut și argumentat îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de Legea nr. 129/1992, republicată, pentru asigurarea protecției conferite de înregistrarea desenului industrial, o asemenea analiză nu poate fi făcută direct în recurs, câtă vreme atât Comisia de Reexaminare cât și instanța de apel nu au depășit aspectele ținând de condițiile formale ale cererii de înregistrare, anume denumirea/titlul sub care a fost prezentat desenul, toate condițiile de registrabilitate fiind analizate exclusiv din perspectiva încadrării desenului într-o clasă de produse în raport de care nu erau îndeplinite condițiile de registrabilitate.

Legea nr. 129/1992 prevede: ART. 2- În înțelesul prezentei legi, termenii sau expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

b) autor - persoana fizică sau un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înțelegeri, care a creat desenul sau modelul;

k) solicitant - persoana fizică sau juridică ce solicită la O.S.I.M. înregistrarea, respectiv eliberarea unui certificat de înregistrare a unui desen sau model;

l) titular - persoana fizică sau juridică căreia îi aparțin drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului și pentru care se eliberează certificatul de înregistrare;

ART. 3- (1) Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau modelului ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și modelele create în mod independent.

(2) În cazul în care mai multe persoane au creat în mod independent un desen sau model, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține persoanei care a depus prima cererea de înregistrare.

(3) În cazul în care desenul sau modelul a fost creat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de către salariați, în cadrul atribuțiilor de serviciu, dreptul aparține persoanei care l-a comandat.

Susținerea apelantului că reclamanta B. I. Consulting nu ar fi titular al desenului pe motiv că reclamanții T. E. și T. H. n-ar fi salariații săi este nefondată, de vreme ce existența unui contract de muncă(contract angajator-salariat) nu este singura situație care dă drepturi de titular, ci legea prevede alternativ existența contractului cu misiune creativă (contract beneficiar-autor care execută comanda pretinsă de beneficiar), ca în speță, când dreptul aparține reclamantei care a comandat desenul.

Dimpotrivă, pârâtul a pretins în apel că i s-ar conferi calitatea de titular de drept de o situație contrară legii- renunțarea la drepturile morale de autor de către numita Ș. I., deși cazurile de recunoaștere a dreptului de titular, când altă persoană decât titularul a realizat desenul(autorul), sunt reglementate expres și limitativ de lege: contractul de muncă și contractul cu misiune creativă.

Potrivit art. 6 alin. 5 din HG 211/2008, invocat de apelant: În cazul în care desenul sau modelul este rezultatul unui contract cu misiune creativă, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului, în lipsa unor prevederi contractuale contrare. Critica apelantului, împotriva sentinței apelate, referitoare la încheierea contractului reclamanților în 2008 este nefondată deoarece sentința apelată nu s-a pronunțat pe un contract din 2008. Dimpotrivă, la dosarul primei instanțe, la filele 105-111 vol.I, există oferta pentru un raport de proiect preliminar „Circuit urban de curse” în București din 14.12.2004, întocmit de T. GmbH ingineri și arhitecți către reclamanta B. I. Consulting în care T. GmbH se obligă față de reclamata B. să realizeze proiectul în schimbul unei sume de 75.000 Euro exclusiv TVA, iar la fila 113 vol.I se găsește și e-mail-ul de confirmare al reclamantei B. asupra prețului proiectului, din 15.12.2004.

Nefondat mai pretinde apelantul-pârât și că prima instanță și-ar fi bazat soluția de admitere a acțiunii doar pe experiența profesională în domeniu a reclamanților. Dimpotrivă, prima instanță a evidențiat, cu referire la recunoașterea internațională de arhitecți pentru circuite auto, rezultată din probele cu înscrisuri și martori, calitatea de autori ai desenului tehnic în litigiu ce aparține reclamanților T.-persoane fizice grupate în cadrul T. GmbH, astfel încât se relevă nefondată și susținerea apelantului că în speța de față le era interzis de lege reclamanților arhitecți persoane fizice T. E. și T. H. gruparea acestora într-o anumită organizație. Dimpotrivă, Legea nr. 129/1992 prevede ca autori pe persoanele fizice independente sau grupate și nu face vreo distincție cu privire la caracteristicile grupării persoanelor fizice pe baza înțelegerii cărora s-a realizat creația.

Critica apelantului-pârât referitoare la refuzul primei instanțe de încuviințare de administrare a unei probe de vizionare a unui CD cu o conferință de presă din 15.02.2005, pretinsă de acesta peste termenul de încuviințare a probelor la prima instanță, cu privire la care în expunerea introductivă a apelului susține că la acea conferință administratorul reclamantei, Harmut B., și arhitectul H. T. ar fi fost de acord să lucreze pentru pârât, deși în concluziile scrise de la prima instanță(fila 961 vol.III) arătase că CD-ul, nedepus la dosar, conține comentarii clarificatoare asupra modului cum s-a inițiat circuitul în jurul Palatului Parlamentului și rolului său ca principal autor și inițiator al circuitului și desenul prezentat camerelor de luat vederi de către reclamant, este nefondată, de vreme ce în apel apelantul-pârât nici nu a solicitat această probă. Sentința a respectat art. 138 C.proc.civ. Dacă ar fi existat un asemenea acord invocat abia în apel și dacă el ar fi fost obținut de la administratorul reclamantei B. GMBH, Harmut B., față de suma pretinsă nedovedit de pârât la prima instanță că ar fi fost achitată de acesta lui Harmut B. pentru reclamantul autor T. H., 100.000 Euro, situată peste pragul legal de admisibilitate a unei probe testimoniale, 250 lei(art. 25 și 26 N.c.p.c), nici nu ar fi fost permisă legal proba cu un asemenea CD sub aspectul vreunui discurs al numitului Harmut B. cu referire la prestația autorului H. T. în favoarea apelantului-pârât. Însuși pârâtul arăta în concluziile scrise de la fila 741 vol. III, dosar prima instanță, depuse la termenul din 24.02.2012, că este un adevăr că banii în sumă de 100.000 Euro, documente și planuri au fost luate de la acesta de B. care le-a transmis mai departe lui Hermman T.. Că ar fi dat pârâtul un proiect nu rezultă în niciun caz din simpla mențiune «etc », făcută de acesta în concluziile scrise, iar că bani în sumă de 100.000 E ar fi fost dați de acesta către B. care i-ar fi transmis mai departe lui Hermman T. reprezintă de asemenea o susținere proprie a pârâtului, fără suport probator, din declarațiile reclamanților atașate de acesta în copie în susținerea concluziilor scrise nerezultând asemenea fapt. Oricum, prin pretinderea unui asemenea acord al părților, apelantul-pârât, practic, contrazice

însăși susținerea sa din apel că desenul înregistrat la OSIM ar fi fost realizat de numita Ș. I., ceea ce vădește caracterul nefondat al apelului.

Curtea observă că, prin motivele de apel, apelantul nu contrazice ceea ce a reținut prima instanță că este de necontestat că proiectul de circuit a fost depus la Primăria Municipiului București anterior cererii de înregistrare a desenului la OSIM, sub semnătura arhitecților T. GmbH, astfel cum rezultă din materialele de presă depuse și răspunsul pârâtului însuși la interogatoriul propus de reclamanți. Așadar, apelantul-pârât, depunând desenul de circuit auto sub semnătura autorilor arhitecți T., a susținut nefondat la depunerea spre înregistrare la OSIM că pârâtul însuși este autorul( certificatul de înregistrare Nr._/23.10.2008 menționează că pârâtul Ș. N. este și titularul și autorul desenului plan de circuit auto-moto sport urban), iar în cursul procesului de față a susținut nefondat că autoarea desenului ar fi fost numita Ș. I. care ar fi renunțat la drepturile sale morale de autor în favoarea sa. Evident că, neavând pregătirea tehnică necesară, apelantul-pârât nu a putut realiza acesta desenul pe care l-a depus spre înregistrare la OSIM ca al său( certificatul de înregistrare Nr._/23.10.2008 care-l menționează pe pârâtul Ș. N., ca fiind și titularul și autorul desenului plan de circuit auto-moto sport urban, fiind astfel nul cu privire la aceste mențiuni esențiale ale sale), iar depunerea de acesta a aceluiași desen la Primăria Municipiului București cu recunoașterea autorilor arhitecți T. vădește caracterul nefondat al apelului. Firesc, dacă nu ar fi fost creat de aceștia, desenul depus la Primăria Municipiului București nu avea de ce să-i ateste ca autori.

În apel, pârâtul mai face referire la deosebiri ale desenului în litigiu față de un program de calculator intitulat „Circuit auto-moto-sport urban în jurul Palatului Parlamentului”,or această critică în sine nu este relevantă cauzei de față în care este în dispută un obiect protejat de o altă lege(desenul protejat de Legea nr. 129/1992), nu un program de calculator care este protejat de Legea nr.8/1996(art. 7 din Legea nr.8/1996- „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator”). De altfel, tot pârâtul susține în apelul său și că ar dovedi că este autorul, desenului tehnic depus spre înregistrare la OSIM, prin programul de calculator tip aplicație utilitară cu același nume înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sub nr. 1837/16.08.2005 pe numele Societăii Ș.&Ș. Investments SRL, în calitate de asociat și administrator al acestei societăți, deși nu contestă ce a reținut prima instanță că anterior acestuia, din mai 2005, desenul tehnic depus la Primăria Municipiului București este atestat ca aparținând autorilor reclamanți T., purtând elemente de identificare a acestora, nu a pârâtului. Raportul de constatare tehnico-științifică extrajudiciară de la filele 172-176 vol. I dosar primă instanță concluzionează doar că desenul industrial depus de pârât la OSIM la data de 5.08.5005 cu denumirea „Circuit auto-moto sport urban” constituie o reproducere esențială a Proiectului T. în proporție de 80% și nu are caracter individual deoarece impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nu este diferită de cea produsă de Proiectul T.. Raportul de expertiză extrajudiciară de la filele 348-362 vol. II dosar primă instanță nu privește cauzele juridice ale procesului de față, deoarece el are ca obiectiv doar să se stabilească dacă obiectul cererii de înregistrare depuse la OSIM de pârât reprezintă un desen industrial în sensul Legii nr. 129/1992. Curtea are în vedere că din răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 5 la interogatoriul administrat acestuia în fața primei instanțe rezultă vădit că în litigiu în procesul de față este același desen tehnic pe care părțile își dispută calitatea de autor și titular de drepturi, elementele, celui depus inițial la Primăria Municipiului București, de identificare a autorilor și titularilor reclamanți și respectiv, celui depus la OSIM, de identificare a autorului și titularului pârât fiind principalele diferențe, iar ele nu privesc partea tehnică a desenului. Această parte tehnică este lămurită de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8250/3.06.2008 întocmit de expertul tehnic al ORDA V. Cornățel(filele 901-917 vol.III dosar prima instanță), în cadrul cercetărilor penale, care a clarificat următoarele: pe compact discul pentru care a fost eliberat certificat de înregistrare la ORDA din 16.08.2005 nu se găsește un program pentru calculator, ci o prezentare Microsoft PowerPoint, ce conține o singură planșă arhitecturală și descrierea circuitului auto(descriere tehnică, descrierea circuitului, descrierea zonei de parcare, zonele spectatorilor, echipamente tehnice ale circuitului, orarul privind asigurarea logisticii necesare pentru pregătirea pistei, catalog cu probleme pentru a fi examinate cu atenție), precum și un model de licență(în conformitate cu dispozițiile legale la înregistrare în RPC ORDA);

pe compact discul aparținând T. GmbH, fără marcă, cu mențiunile Bucharest town trak-Projeht n.1335-01, emblema și datele de identificare ale T. GmbH și . 5 8514, a cărui traducere s-a efectuat pe compact discul marca Pleomax cu ., se găsesc mai multe planșe arhitecturale, precum și descrieri ale circuitului auto(descriere tehnică, descrierea circuitului, descrierea zonei de parcare, zonele spectatorilor, echipamente tehnice ale circuitului, orarul privind asigurarea logisticii necesare pentru pregătirea pistei, catalog cu probleme pentru a fi examinate cu atenție);

din compararea conținutului fișierelor, expertul relevând următoarele:

majoritatea datelor tehnice ale circuitului folosite pentru descriere sunt identice, din punct de vedere al mărimii acestora(mici excepții: capacitate spectatori, suprafață parcare, număr de locuri spectatori);

există similitudini(asemănări) ale textului și termenilor tehnici folosiți în descriere(diferențe apărând, cel mai probabil, la traducerea din limba germană);

există similitudini(asemănări) ale imaginii folosită ca planșă arhitecturală;

fotografiile folosite pentru exemplificarea unor elemente ale circuitului sunt diferite. Precizările finale ale expertului relevă că, deoarece data unui calculator se poate modifica ușor, lucrările înregistrate pe acel calculator pot fi alterate din acest punct de vedere, astfel că nu se poate stabili pe baza datei lucrărilor caracterul de anterioritate al înregistrărilor comparate pe compact discurile verificate. A relevat însă expertul că, în urma verificărilor asupra datei de creare, accesare, modificare a fișierelor, pe compact discul pus la dispoziție ca model de comparație aparținând T. GmbH se găsesc date de fișiere anterioare față de cele de pe compact discul aflat la PRC ORDA. Așadar, coroborat cu răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 5 din interogatoriul administrat acestuia la prima instanță, acest raport de constatare dovedește asemănarea până la identitate (cvasiidentitate, cum a reținut prima instanță) a desenului depus în mai 2005 la Primăria Municipiului București cu cel depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM și ORDA, diferențele nesemnificative fiind evidențiate de expert(mici excepții: capacitate spectatori, suprafață parcare, număr de locuri spectatori, existând similitudini(asemănări) ale imaginii folosită ca planșă arhitecturală; iar fotografiile folosite pentru exemplificarea unor elemente ale circuitului sunt diferite).

Apelantul mai face referire, în criticile de apel, la niște declarații contradictorii ale reclamanților la organele de cercetare penale, dar nu arată care este aspectul în contradicție și care este relevanța lui în cauza de față, astfel încât critică nefondat sentința primei instanțe pentru ignorarea vreunor asemenea declarații, care nu privesc dezlegarea cauzei civile deduse judecății, câtă vreme art. 167 C.proc.civ. stabilește că probele propuse se încuviințează atunci când sunt concludente(propunerea probei trebuie să arate cum duc la dezlegarea cauzei probele propuse) și utile(nefiind importantă cantitatea mare de probe, ci concludența lor în cauză).Tot astfel, apelantul invocă nefondat, în criticile de apel îndreptate împotriva sentinței primei instanțe, că într-un dosar penal al Parchetului a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafoscopică, cu nr. 287 690/13.11.2009 (fila 747-750), prin care s-a stabilit că documentul cu nr. F/0516 din 05.08.2005 înregistrat de către pârâtul Ș. N. la OSIM în vederea obținerii certificatului de înregistrare nu prezintă modificări, motiv pentru care prin aceeași Ordonanță nr. 45/P/2006 din 22.02.2010 s-a dispus și scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 Cod penal) și fals în declarații (art. 292 Cod penal) pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii. De vreme ce deținea desenul original atestat prin depunerea la Primăria Municipiului București ca aparținând autorilor T., depunerea la Primăria Municipiului București fiind anterioară cererii de înregistrare la OSIM, faptul că nu l-a falsificat prin modificări nu are legătură cu cauza de față.

Nefondat susține apelantul că prima instanță nu ar fi verificat declarațiile tuturor martorilor, invocând în apel numele unor martori. Dimpotrivă, pe baza coroborării materialului probator, prima instanță a arătat că inițiativa organizării unui circuit auto-moto-sport în București a aparținut pârâtului, înscrisurile administrate, articole din presă, materiale publicitare, declarațiile martorilor relevând pasiunea și preocupările acestuia în domeniul automobilistic înainte chiar de anul 2005 - anul demarării acțiunilor concrete în vederea organizării. Practic, prima instanță a raportat apărările pârâtului din întâmpinarea din 11.04.2006, depusă de acesta la OSIM, față de opoziția formulată de T. GmbH împotriva cererii sale de înregistrare a desenului(copie filele 468-476 vol.II dosar prima instanță), în care acesta vorbește despre pasiunea și ideea sa, la declarațiile martorilor și articolele de presă depuse în cauză.

Pentru a stabili situația de fapt cu privire la cine este autorul desenului care a fost depus de pârât la OSIM, prima instanță a avut în vedere măsura în care se coroborează probatoriul de la dosar, reținând și că din declarațiile cu câte doi martori(doi pentru reclamanți și 2 pentru pârât) trei dintre acestea se coroborează în sensul calității de autor aparținând reclamanților T.(unul din cei trei fiind chiar martorul propus de reclamant, O. I.), iar una dintre declarații este contrară ansamblului probatoriu administrat. Este vorba despre declarația martorului C. C. I., pe care prima instanță a înlăturat-o în mod just. Astfel, acest martor susținea că pârâtul ar fi prezentat la Secretarul General al Camerei Deputaților planuri topografice și de fezabilitate încă din 2002-2003. Or, acest lucru este evident nereal, neputând fi reținut, proiectul(desenul depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM) nefiind întocmit în 2002-2003 de vreme ce însuși pârâtul a arătat că abia în 2 septembrie 2004 a încheiat o convenție cu numita Ș. I., pe baza căreia aceasta să-i execute desenul și să renunțe la drepturile de autor. În declarația depusă de aceasta la organele de cercetare penală (copie filele 754-755 vol. III dosar prima instanță), martora Ș. I. arată de asemenea că abia în 2.09.2004 a încheiat cu pârâtul o asemenea convenție. Așadar, față de această declarație a martorei Ș. I., evident susținerile martorului C. C. I. nu pot fi considerate ca dovedind că pârâtul ar fi autorul desenului ce a fost depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM. Astfel, apelantul susține nefondat a se avea în vedere că martorul C. C. I. a declarat că în calitate de consilier la Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților a fost cel care i-a facilitat o audiență la Secretarul General al Camerei Deputaților de la acea dată, discuție care a avut loc undeva în perioada 2002-2003, deci cu mult înainte de orice implicare a reclamanților-intimați în proiectul respectiv, în cadrul căreia pârâtul Ș. N. a prezentat planuri topografice, de fezabilitate etc. și că același martor a fost audiat și în cadrul dosarului penal nr.45/P/2006 instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul București, declarând în data de 26.02.2009, în fața organelor Ministerului Administrației și Internelor că în vara anului 2004 a fost la biroul acestuia unde i-a prezentat hărți cu zona adiacentă Palatului Parlamentului, un proiect de circuit și o prezentare a hotelurilor și spitalurilor din zonă în vederea unei bune organizări a acestui circuit. Pentru aceleași considerente nu se putea reține de prima instanță nici declarația martorului C. C., dată de acesta la 26.02.2009 la DGPMB-SCP(depusă în copie la filele 636-639 vol. III dosar prima instanță), în care susținea că pârâtul i-ar fi prezentat proiectul de circuit în vara anului 2004. În declarația depusă de martora Ș. I. la organele de cercetare penală (copie filele 754-755 vol. III dosar prima instanță), martora arată că abia în 2.09.2004 a încheiat cu pârâtul convenție pentru executarea desenului tehnic, astfel încât, față de această declarație a martorei Ș. I. și de convenția la care face referire, depusă în copie la filele 846-847, vol III, dosar prima instanță, evident susținerile martorului C. C. nu pot fi considerate ca dovedind că pârâtul ar fi autorul desenului tehnic ce a fost depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM.

Nefondat susține apelantul în partea introductivă a apelului că ar fi prezentat acesta în 2004 proiectul tehnic al circuitului mai multor finanțatori români și străini, această susținere nefiind confirmată de niciun mijloc de probă.

De asemenea, nefondat susține în aceeași parte introductivă că ar fi prezentat desenul tehnic în primăvara anului 2004 la Parlament, Automobil Clubul Român și la Primăria București. Cu privire la Parlament, Curtea a arătat mai sus că prima instanță a înlăturat just declarația martorului C. C. I.. Alt mijloc de probă nu susține afirmația pârâtului pentru Parlament în primăvara anului 2004, de prezentare a proiectului încorporând desenul tehnic ce a fost depus la OSIM abia în a doua parte a anului 2005. Cu privire la Automobil Clubul Român, desenul tehnic nu a fost depus de pârât la acesta în primăvara anului 2004, așa cum vădesc adresa de la fila 170 vol. I dosar prima instanță și comunicatul de presă de la fila 76 volumul I dosar prima instanță. Dimpotrivă, comunicatul de presă face și referire la celebrul designer al circuitelor de F1 din Malaezia, Bahrain, Shanghai și Turcia, dl. H. T.. Cu privire la Primăria Municipiului București, pârâtul nu a depus probe scrise care să ateste că ar fi depus acesta la Primărie desenul tehnic în primăvara anului 2004 cum susține. Dimpotrivă, desenul a fost dovedit depus, cum a relevat prima instanță, la sfârșitul lunii mai a anului 2005 sub semnătura reclamanților T.. Apelantul susține nefondat că ar putea fi reținută declarația martorului N. G., din dosarul penal nr.45/P/2006, care ar fi declarat că în calitate de funcționar în cadrul Primăriei Municipiului București s-a întâlnit cu pârâtul Ș. N. în primăvara anului 2004, acesta prezentându-i un proiect de desfășurare a unui circuit automobilistic, ce cuprindea schițe ale traseului și detalii tehnice legate de circuit . Evident, această declarație apare contrazisă de declarația martorei Ș. I., a cărei declarație este invocată în apel tot de apelant, și de convenția acesteia cu apelantul-pârât, convenție depusă în copie la filele 846-847, vol III, dosar prima instanță. În declarația depusă de aceasta la organele de cercetare penală (copie filele 754-755 vol. III dosar prima instanță), martora Ș. I. arată că abia în 2.09.2004 a încheiat cu pârâtul convenție pentru executarea desenului tehnic. Așadar, față de această declarație a martorei Ș. I. și de convenția depusă în copie la filele 846-847, vol III, dosar prima instanță, evident susținerile martorului N. G. nu pot fi considerate ca dovedind că pârâtul ar fi autorul desenului ce a fost depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM. Evident că, încheindu-se o convenție de pârât pentru realizarea desenului tehnic abia la 2.09.2004, acesta nu putea prezenta desenul tehnic în primăvara anului 2004 martorului N. G. în calitate de funcționar în cadrul Primăriei Municipiului București. De altfel, firesc ar fi fost, dacă îl prezenta, el să apară înregistrat în evidențele Primăriei, ceea ce nu s-a realizat în primăvara anului 2004. Dimpotrivă, desenul a fost dovedit depus, cum a relevat prima instanță, la sfârșitul lunii mai a anului 2005 sub semnătura reclamanților T.. Adresa nr. 269/4.04.2006 emisă de Primăria Municipiului București(copie la fila 182 vol. I dosar prima instanță) arată că B. I. Consulting GmbH a prezentat și predat, la sfârșitul lunii mai 2005, prin domnul Harmut B., Primăriei Municipiului București, Proiectul Preliminar al circuitului Automobilistic din jurul Palatului Parlamentului și menționează că domnul B. a venit la întâlnirea de la sfârșitul lunii mai 2005 însoțit de domnul N. Ș..

Apelantul-pârât susține, așadar, nefondat că ar dovedi că este autorul desenului tehnic depus spre înregistrare la OSIM prin faptul că a expus pe larg

proiectul circuitului automobilistic din jurul Palatului Parlamentului în volumul «Circuit Auto-Moto-Sport U. în jurul Palatului Parlamentului», volum editat în cursul lunii august 2005 și publicat în luna noiembrie 2005, și prin programul de calculator tip aplicație utilitară cu același nume, înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sub nr. 1837/16.08.2005 pe numele Societății Ș.&Ș. Investments SRL, având drept autor pe pârât, în calitate de asociat și administrator al acestei societăți, de vreme ce anterior acestora, din mai 2005, este dovedit că desenul tehnic are ca autori pe reclamanții T., după cum rezultă din coroborarea răspunsului pârâtului la întrebarea nr.5 din interogatoriul administrat acestuia la prima instanță(fila 632 vol.III dosar prima instanță), adresei nr. 269/4.04.2006 emisă de Primăria Municipiului București, declarației judiciare a martorului O. I. propus de pârât la prima instanță, precum și din declarația extrajudiciară de la filele 823-824 vol. III dosar prima instanță, dată în cursul cercetărilor penale de martorul C.-R. A.. În aceasta din urmă se menționează că spre sfârșitul lunii mai 2005 au venit în biroul de la PMB, al martorului, domnii Harmut B. și N. Ș., Harmut B. i-a înmânat martorului un exemplar dintr-un raport denumit Road City Course Bucharest, datat 23.05.2005, pe raport apărând numele și adresele B. I. Consulting GmbH și T. GmbH Ingenieure und Architekten. Martorul a precizat că nicăieri în cursul acelui raport nu apare numele N. Ș. și că l-a înaintat în copie DGPMB-Serviciul de Investigare a Fraudelor cu adresa nr. 261/23.03.2006.

Curtea observă că, din declarația menționată a martorei Ș. I. și din convenția sub semnătură privată a acesteia cu pârâtul, rezultă că doar încheierea convenției a intervenit la 2.09.2004. Nicăieri în convenție nu se face referire la data executării unei asemenea convenții. Mai mult, convenția menționează că s-a făcut în vederea prezentării desenului în cadrul unei documentații ce se va depune la OSIM și ORDA.Așadar, nu s-a făcut pentru realizarea proiectului, ci doar pentru înregistrarea unor drepturi de proprietate intelectuală în favoarea pârâtului. Tot astfel, în final, convenția menționează că beneficiarul va achita executantei suma de 10.000 USD la punerea în aplicare a circuitului auto-moto sport urban. Așadar, pentru executarea convenției, constând în executarea desenului tehnic, martora nu a primit nicio contraprestație. De altfel, nici nu apare plauzibil ca pârâtul să fi plătit acesteia doar 10.000 USD pentru întocmirea desenului tehnic și să fi plătit, cum susține, fără să dețină probe, față de reclamanții T. o sumă mult mai mare fără nicio contraprestație din partea lor. Curtea reține că, în fapt, pârâtul nu deține nicio probă că ar fi autorul sau titularul drepturilor asupra desenului tehnic, în sensul Legii nr. 129/1992, martora Ș. I. arătând în declarația depusă în copie la filele 8-9, vol. III, dosar primă instanță, dată la 3.03.2009, că nu mai deține computerul pe care ar fi creat desenul tehnic pentru că, fiind depășit ca uzură fizică, l-a înlocuit și l-a aruncat la gunoi. A și precizat în finalul declarației că acea convenție datată 2.09.2004 a fost încheiată într-un singur exemplar care se află la pârât. Or, firesc ar fi fost, dacă martora ar fi apreciat a fi avut vreo creanță asupra pârâtului, pentru suma menționată în convenție, să se afle în posesia sa exemplarul, pentru valorificarea creanței. Față de toate aceste circumstanțe, Curtea nu poate reține decât că acea convenție s-a încheiat așa cum și menționează numai ca pârâtul să o folosească pentru înregistrări la ORDA și OSIM, tocmai pentru faptul că nu deține nicio dovadă a calității sale de autor al desenului tehnic care, conform dovezilor cauzei, apare ca fiind creat de reclamanții T. sub a căror semnătură a fost depus la Primăria Municipiului București înainte de a fi depus de pârât spre înregistrare.

Așadar, corect și legal a arătat prima instanță că, sub aspectul protecției conferite de dreptul de autor al desenului, sau de titular al certificatului de înregistrare, nu are relevanță paternitatea ideii organizării circuitului, sau chiar a alegerii amplasamentului de desfășurare (singurele care au putut fi reținute, pe baza probelor administrate, ca aparținând pârâtului), respectiv că ideea nu intră în sfera de protecție a drepturilor de autor asupra desenului industrial, ci numai desenul însuși îndeplinește condițiile de acordare a protecției conform dispozițiilor Legii nr.129/1993, desen care în speță s-a dovedit că a fost realizat de reclamanții T., ci nu de pârât, certificatul de înregistrare contestat înscriindu-l greșit pe pârât ca autor al desenului înregistrat.

Spre finalul apelului, apelantul reia, nefondat, excepția autorității de lucru judecat, de această dată în raport cu o ordonanță a Parchetului, nr. 54/P/2006 emisă la 22.02.2010 însoțită de Rezoluția P. Procurorului din 8.04.2010, precum și cu o Decizie civilă nr.605/3.02.2012 prin care ICCJ a dispus casarea cu trimitere la C. pentru soluționarea apelului într-o cauză în care pârâtul era chemat să răspundă civil delictual pentru afirmații defăimătoare.

Potrivit art. 1201 C.civ.vechi. în vigoare la data ordonanței și rezoluției menționate, autoritatea de lucru judecat există numai atunci când există identitate de cauză juridică, de obiect și de părți, între două dosare ale instanței de judecată. Evident, soluțiile Parchetului nu se încadrează noțiunii menționate, neavând vreo autoritate a vreunui lucru judecat de o instanță judecătorească. Ele doar pot fi examinate prin prisma materialului probator care a stat la baza lor, ca toate celelalte probe ale cauzei în măsura dedusă judecății de părți, interpretarea probelor de procuror neîmpiedicând liberul acces al reclamanților la instanța de judecată civilă potrivit art. 21 Constituție și art. 6 CEDO, câtă vreme o altă instanță de judecată, civilă sau penală, nu s-a pronunțat pe fondul litigiului.

Susținerea apelantului că procurorul ar fi reținut just că pârâtul a prezentat în 2004 lui Harmut B. proiectul care a fost înregistrat de pârât la OSIM este lipsită de suport probator câtă vreme nu a indicat mijloacele de probă care să susțină realmente asemenea fapt, prima instanță procedând în mod legal la a stabili situația de fapt prin analiza tuturor probelor cauzei, a căror evaluare nu-i era interzisă de vreo excepție de autoritate de lucru judecat ci reprezenta obligația sa legală. De vreme ce, sprijinul autorităților române(Primăriei Municipiului București), la care se referă apelantul ca reținut de procuror, pârâtul l-a cerut pe baza proiectului de circuit ce a fost depus la Primăria Municipiului București(fila 814 vol. III dosar prima instanță), la sfârșitul lunii mai 2005,de pârât împreună cu B. Hartmut, pentru firma B. I. Consulting GmbH( cum atestă adresa PMB depusă în copie la fila 814 vol. III dosar prima instanță), anterior depunerii cererii de înregistrare a desenului la OSIM, proiect depus la PMB sub semnătura arhitecților T. GmbH, cum a reținut prima instanță fără ca apelantul să fi contestat, rezultă că autori ai desenului sunt reclamanții T.. În rezoluția dată la 22.02.2010 de P. de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. 45/P/2006, este menționat și ce s-a consemnat la constatarea tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat la care a participat T. E., că acesta avea cunoștință de faptul că numitul B. Harmut a dat un exemplar al proiectului învinuitului Ș. N..

Rezoluția conține aprecierea procurorului că nu s-a dovedit că a existat o însușire fără drept în orice mod a calității de autor al desenului(fila 89 vol. I dosar prima instanță), precum și aprecierea acestuia că pentru făptuitorii B. Harmut Helmut și T. E. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații deoarece nu au mai dorit colaborarea cu învinuitul Ș. N. dar la momentul la care au afirmat că sunt titularii proiectului nu aveau cunoștință de înregistrarea acestuia. Așadar, ordonanța și rezoluția la care face referire apelantul, privind nedovedirea însușirii pe nedrept a calității de autor al desenului potrivit art. 49 din Legea nr.129/1992, nu are autoritate de lucru judecat în cauza civilă de față.

Anterior depunerii desenului tehnic la Primăria Municipiului București niciun element de probă nu susține existența desenului tehnic în posesia pârâtului sau prezentarea desenului tehnic care a fost înregistrat ulterior la OSIM, către alte persoane sau autorități de către pârât. Simpla idee prezentată de pârât, rezultată din probele evaluate de prima instanță, nu-i asigură pârâtului dreptul de autor și titular de protecție, menționate în certificatul de înregistrare nr._/23.10.2008, iar simplele susțineri ale pârâtului nu fac probă în favoarea acestuia și în defavoarea părților adverse acestuia care nu și le-au însușit. Cum s-a arătat, însuși pârâtul arăta în concluziile scrise de la fila 741 vol. III, dosar prima instanță, depuse la termenul din 24.02.2012, că este un adevăr că banii în sumă de 100.000 Euro, documente și planuri au fost luate de la acesta de B. care le-a transmis mai departe lui Hermman T.; Dar, că ar fi dat pârâtul un proiect nu rezultă în niciun caz din simpla mențiune etc, făcută de acesta în concluziile scrise, iar că bani în sumă de 100.000 E ar fi fost dați de acesta către B. care i-ar fi transmis mai departe lui Hermman T. reprezintă de asemenea o susținere proprie a pârâtului, fără suport probator, din declarațiile reclamanților atașate de acesta în copie concluziilor scrise nerezultând asemenea fapt.

La întrebarea nr. 5 din interogatoriul administrat apelantului-pârât la prima instanță(fila 632 vol. III dosar prima instanță), dacă recunoaște că proiectul a fost depus la Primăria Municipiului București sub numele T. GmbH, acesta a răspuns afirmativ. A adăugat: dar de aici au început problemele pentru că mi-au furat proiectul și și l-au însușit.

La întrebarea nr. 4 ind. 1 din interogatoriul administrat apelantului-pârât la prima instanță(fila 634 vol. III dosar prima instanță), cum își explică identitatea datelor tehnice dintre cele două proiecte, acesta a explicat că practic le-a înmânat reclamanților proiectul inițial la care aceștia trebuia să dea o formă finală, tehnică.

Or, în același timp pârâtul s-a apărat în acest proces cu declarația martorei Ș. I. care a susținut că a încheiat convenția sub semnătură privată a pârâtului pentru execuția desenului în 2.09.2004, convenția fiind încheiată pentru realizarea tehnică a desenului de către aceasta.

Se reține astfel că, de vreme ce susține că le-a înmânat reclamanților o formă de proiect inițial la care aceștia trebuia să dea o formă tehnică, apelantul-pârât susține nefondat că acesta este titularul drepturilor asupra desenului tehnic pe baza renunțării unei pretinse autoare a lui la drepturi, Ș. I.. Așadar, desenul înregistrat la OSIM are forma tehnică dată de reclamanții arhitecți T., pârâtul, nedeținător al cunoștințelor tehnice necesare susținând nefondat la OSIM că acesta ar fi autorul desenului tehnic în al cărui certificat a fost astfel înregistrat nereal ca autor. În acest sens, Curtea a reținut și faptul că audiată de organele penale, martora Ș. I. a susținut că a înlocuit și aruncat la gunoi computerul pe care a lucrat la desen, astfel că lipsa acestui computer prejudiciază pe partea care susține că a creat desenul mai întâi-apelantul –pârât, nu pe intimații-reclamanți care beneficiază de proba cu desenul depus la sfârșitul lunii mai 2005 la Primăria Municipiului București cu semnătura autorilor T.. Cum depozitul apelantului-pârât la OSIM este ulterior, din 5 august 2005, prezumția calității de autor a solicitantului a fost răsturnată de reclamanți în defavoarea acestuia în procesul de față, cum corect a constatat prima instanță.

Mai mult, în dosarul nr._/3/2008 al Tribunalului București, apelantul pârât a depus întâmpinare(copie filele 661-668 dosar prima instanță din procesul de față) în care în care a susținut că de comun acord cu reclamantul a depus la Primăria Municipiului București proiectul său sub numele T. GmbH și BS Sports Developement SRL și că acest proiect a fost înlocuit cu altul, prezentând același conținut dar cu inscripționarea numelui B. I. Consulting GmbH în loc de BS Sports Developement SRL. Asemenea afirmație a înlocuirii denumirilor nu este susținută de niciun mijloc de probă, ci contrazisă de adresa PMB depusă în copie la fila 814 vol. III dosar prima instanță. În aceeași întâmpinare mai susținea pârâtul că nici nu cunoaște cum proiectul BS Sports Developement SRL a fost înlocuit cu altul sub numele B. I. Consulting GmbH, precum și că proiectul depus la Primărie în anul 2005 este proiectul său cu toate detaliile tehnice, fotografiile și schițele conținute în acesta, T. GmbH neaducând la acesta decât contribuții neesențiale cum ar fi: împaginare, folosirea de template-uri, culori, logo-uri, tocmai pentru a spori ideea de apartenență a acestui proiect la o societate cu experiență în domeniu, ceea ce ar fi fost intenția sa.

Cum desenul tehnic al circuitului a fost depus la Primăria Municipiului București, la sfârșitul lunii mai 2005,de pârât împreună cu B. Hartmut, pentru firma B. I. Consulting GmbH, așa cum s-a reținut mai sus de Curte pe baza înscrisului de la fila 814 vol. III dosar prima instanță, sub semnătura autorilor T., acești autori au fost corect și legal recunoscuți în această calitate în sentința apelată.

Decizia civilă nr.605/3.02.2012, prin care ICCJ a dispus casarea cu trimitere la C. pentru soluționarea apelului, nu are același obiect cu cauza de față, nici aceeași cauză juridică și nu dezleagă în niciun mod dosarul de față. Având în vedere că certificatul eliberat de OSIM pârâtului nu fusese anulat la data deciziei, aceasta a trimis cauza pentru răspundere civilă delictuală în pretenții bănești pentru afirmații defăimătoare, la instanța de apel, în vederea analizării incidenței certificatului neanulat asupra răspunderii. De altfel, prin decizia nr.79A/17.05.2012, în rejudecarea apelului, C.-Secția a IX-a a relevat, astfel, că nu se putea reține faptă ilicită pârâtului în afirmațiile acestuia că nu reclamanții sunt titularii dreptului protejat și că între părți există litigii, câtă vreme ele fuseseră făcute în perioada în care certificatul era în vigoare, nefiind anulat.

Văzând și art. 296 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul – pârât Ș. N., cu domiciliul în București, .. 15, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1854/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. I. CONSULTING GMBH, E. T., H. T., toți cu sediul ales la Cabinet Av. D. C. - sector 3, București, .. 8, ., ca nefondat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

S. G. N. C. B. TRAMÎNDAN

GREFIER

M. L.

Red. CBT

6 ex./

Tribunalul București, Secția a IV-a civilă – judecător M. L.

← Marcă. Decizia nr. 497/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Acţiune în contrafacere. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel... →

Desene şi modele industriale. Încheierea nr. 22/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Desene şi modele industriale. Încheierea nr. 22/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI