Anulare act. Decizia nr. 1310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1310/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 47050/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1310R
Ședința publică din data de 27.06. 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: D. L.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți M. F. și M. S. N. împotriva încheierilor de ședință din 26.05.2011 și 27.09.2011, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți I. V., C. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 DIN C. PRIMĂRIEI SECTOR 2 BUCUREȘTI, INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având, ca obiect, „fond funciar – recurs împotriva încheierilor de suspendare a judecății”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții reclamanți M. S. N. și M. F., reprezentat de avocat M. R. C. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar(fila 54), intimatul pârât I. V. personal și asistat de avocat M. A. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar(fila 43), lipsind intimatele pârâte C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei Sector 2 București și Instituția P. Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 18.06.2013, la registratura secției s-a înregistrat adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 5849/P/2011 din 04.06.2013, prin care comunică faptul că dosarul nr. 5849/P/2011 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul București împreună cu propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuitului I. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 C.pen cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen., art. 292 C.pen și art. 31 alin.2 C.pen. rap. la artt. 289 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen.
Totodată, se comunică faptul că dosarul se află în lucru la procurorul de caz și nu au fost dispuse măsuri obligatorii.
S-a mai învederat, că la data de 26.06.2013, s-a înregistrat decizia Curții Constituționale nr.293 din 22 mai 2013, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2441 alin.1 teza finală din codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de F. M. și S. N. M. în dosarul nr._ .
Reprezentanta intimatului pârât I. V. învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul adresei emise de P. de pe lângă Tribunalul București și a constatat că s-a răspuns evaziv,numai cu privire la unul din dosarele penale, anume 5849/P/2011, urmând să se aprecieze asupra acestui aspect.
Intimatul pârât I. V., personal, depune la dosar un set de înscrisuri și consideră că se impune suspendarea până la soluționarea plângerii penale.
Curtea ia act de înscrisurile depuse de intimatul pârât I. V., constând în ordonanța din dosarul nr._/P/2007 din 02.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, ordonanța din 25.09.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, adresa nr._/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 și adresa Secției 6 Poliție – Biroul Investigații Criminale nr._/27.04.2011 și note scrise.
Reprezentantul recurenților reclamanți, nu se opune la revenirea cu adresă către P. de pe lângă Tribunalul București dacă se consideră că răspunsul de la dosar este vag și există suspiciuni cu privire la fals.
Curtea după deliberare, apreciază ca fiind suficiente relațiile comunicate de P. de pe lângă Tribunalul București, depuse la dosar pentru termenul de astăzi și în această situație nu se mai impune revenirea cu adresă.
În consecință, Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul pârât I. V. prin întâmpinarea depusă la dosar.
Intimatul pârât I. V. prin avocat, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului astfel cum a fost motivată în întâmpinarea depusă la dosar.
Recurenții reclamanți M. S. N. și M. F. prin avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității și a se avea în vedere dispozițiile art. 20 și 21 din Constituția României.
Totodată, solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că nu s-a început urmărirea penală împotriva recurenților, fiindu-le vătămat dreptul de proprietate și la un proces echitabil. De asemenea, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 413 din noul Cod de procedură civilă. S-a mai arătat că dosarul este suspendat din mai 2011, iar în prezent suntem în anul 2013, iar din adresa parchetului rezultă că nu s-a început urmărirea penală împotriva recurenților, acestora fiindu-le practic interzis accesul la justiție și la un proces echitabil.
Pe fondul recursului, arată, că criticile aduse încheierilor tribunalului, sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 din Codul de procedură civilă și art. 3041 din Codul de procedură civilă, fiind expuse pe larg în motivele de recurs depuse la dosar.
În susținerea motivelor de recurs arată, în esență, că încheierile recurate sunt netemeinice și nelegală, întrucât în mod greșit instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 244 pct.2 din Codul de procedură civilă, întrucât potrivit acestui articol, suspendarea nu este obligatorie ci facultativă. De asemenea, arată că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, deoarece prin tergiversarea soluționării cauzei li s-a încălcat dreptul de proprietate. Solicită admiterea recursului, casarea încheierilor recurate cu trimiterea cauzei pentru reluarea judecății, deoarece prin respingerea excepției de neconstituționalitate au fost încălcate dispozițiile art. 20, 21 și 22 din Constituție și art. 47 și 48 din Constituție, fiind parte integrată din motivarea excepției invocate; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât I. V. prin avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu privire la dosarul nr. 5849/P/2011, în care recurenții au depus mai multe plângeri conexate, precizează că printre acestea figurează și dosarul nr._/P/2010 al Secției 6 Poliție. De asemenea precizează că plângerile se referă la titlurile de proprietate ce fac obiectul prezentului dosar, fiind formulate atât de recurenți cât și de intimat. La ora actuală se află în curs de cercetare plângerea formulată de recurenți și probabil să i se comunice în legătură cu această plângere.
Totodată, consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru ca dosarul să rămână în suspendare până la soluționarea plângerii penale. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât I. V. personal învederează instanței că este vorba de o singură plângere penală la care a revenit cu mai multe plângeri și în același timp solicită sesizarea DNA.
În replică, reprezentantul recurenților învederează că împotriva acestora nu s-a început urmărirea penală.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.05.2011, pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, s-a dispus suspendarea judecății recursului privind pe recurentul pârât I. V., în contradictoriu cu intimații reclamanți M. S. N. și M. F. și intimații pârâții Instituția P. Municipiului București și C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei sectorului 2 București, declarat împotriva sentinței civile nr. 5845/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2009.
În motivarea încheierii, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 248 pct. Cod procedură civilă, având în vedere existența numeroaselor cauze penale printre care și dosarul nr._/P/2007 în care sunt implicate părțile din proces și cercetările ce se efectuează sub aspectul săvârșirii de infracțiuni în legătură cu titlul de proprietate contestat.
Încheierea menționată anterior a fost dată irevocabilă.
Prin încheierea din data de 27.09.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă în același dosar, s-a menținut măsura suspendării privind judecarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât I. V., avându-se în vedere că părțile nu au adus la cunoștința instanței dovezi privind soluționarea în mod irevocabil a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr._/P/2007, astfel că subzistă motivele avute în vedere la momentul pronunțării încheierii din 26.11.2011. Și această încheiere a fost dată ca irevocabilă.
Împotriva încheierilor din datele de 26.05.2011 și 27.09.2012 au declarat recurs recurenții M. S. N. și M. F..
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2441 și art. 299 și urm,. Cod procedură civilă.
Recurenții susțin în esență că încheierile sunt nemotivate și conțin aserțiuni care nu au la bază probele administrate în dosar. De asemenea, recurenții susțin că, deși din acte rezultă cu claritate faptul că împotriva lor nu s-a început urmărirea penală, instanța a reținut contrariul și a aplicat greșit dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă.
Recurenții consideră că prin respingerea cererii de repunere pe rol, li se încalcă drepturile garantate de art. 6 din C.E.D.O, deoarece cauza nu poate fi repusă pe rol, întrucât suspendarea a fost greșită.
În aceste condiții, recurenții consideră că se impune admiterea recursului și dispunerea repunerii cauzei pe rol cu consecința continuării judecății de către instanța de recurs.
Criticile recurenților au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
În recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2441 alin. 1 teza ultimă Cod procedură civilă, această excepție fiind respinsă prin decizia Curții Constituționale nr. 293/23.05.2013, aflată la file 93 -95 dosar,
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, solicitându-se relații de la P. de pe lângă Tribunalul București în legătură cu stadiul lucrărilor penale având ca obiect plângerile penale formulate de către părți.
Intimatul I. V. a depus la dosar note scrise și a susținut respingerea recursului, ca inadmisibil.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Încheierea de ședință din data de 26.05.2011 a fost pronunțată de către Tribunalul București, ca instanță de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, conform cărora, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Potrivit art. 2441 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra suspendării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Întrucât, Curtea Constituțională a reiterat prin decizia nr. 293/13.05.2013 faptul că opțiunea legiuitorului în sensul exceptării încheierilor prin care se dispune suspendarea judecății recursului de la posibilitatea exercitării căii de atac a recursului este constituțională, Curtea constată că recursul declarat împotriva încheierii din data de 26.05.2011 este inadmisibil.
Încheierea de ședință din data de 27.09.2012, prin care s-a menținut suspendarea, respingându-se implicit solicitarea de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății este tot o hotărâre irevocabilă, dar regimul juridic al acesteia din urmă este diferit, după cum se va arăta mai jos.
În reglementarea Codului de procedură civilă se face distincție între regimul juridic al încheierii pronunțate asupra suspendării judecării procesului și regimul juridic al încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Alineatul 1 al art. 2441 Cod procedură civilă exceptează de la posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor pronunțare asupra suspendării judecății.
Alineatul 2 al aceluiași art. 244 Cod procedură civilă nu cuprinde o astfel de exceptare în privința posibilității atacării cu recurs în mod separat a încheierilor prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Prin urmare, încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului poate fi atacată cu recurs, cât timp durează suspendarea cursului judecării, în temeiul dispozițiilor alin. 2 al art. 2441 Cod procedură civilă.
Opțiunea legiuitorului pentru o reglementare în genul celei descrise anterior, este justificată, deoarece prin încheierea de suspendare se întrerupe cursul judecății, astfel că, dacă încheierea de respingere a repunerii pe rol nu ar putea fi atacată cu recurs, părții i s-ar încălca dreptul de liber acces la justiție garantat, printre altele, de art. 6 din C.E.D.O. Practic, legiuitorul pune la dispoziția părții nemulțumite de o soluție de suspendare a judecății recursului, în ordine, (1) posibilitatea de a formula o cerere de repunere pe rol și (2) posibilitatea atacării cu recurs separat, a încheierii de respingerii a cererii de repunere pe rol, dacă este cazul.
În speță, Curtea reține că tribunalul, ca instanță de recurs, a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, atât la momentul pronunțării încheierii în data de 26.05.2001, cât și la momentul pronunțării încheierii din data de 27.09.2012. Întrucât, doar împotriva celei de a doua încheieri poate fi declarat recurs în mod separat, Curtea constată că instanța trebuia să repună cauza pe rol în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece nici unul dintre actele dosarului nu atestă faptul că în speță s-ar fi început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.
Din adresa aflată la fila 85 dosar, rezultă că dosarul penal nr._/P/2010 se află în lucru la Secția 6 Poliție și se efectuează cercetări sub aspectul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, față de V. F. D., V. M., M. F., M. S. N., N. V. și N. C., iar la finalizarea cercetărilor, dosarul penal va fi înaintat la P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București cu propuneri legale.
Prin adresa, aflată la fila 90 dosar, P. de pe lângă Tribunalul București, având în vedere solicitarea de relații în legătură cu plângerea formulată de părțile vătămate M. F. și M. S. N. împotriva numitului I. V., a comunicat instanței că dosarul în cauză (nr. 5849/P/2011) a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale, și trimiterea în judecată a învinuitului I. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 292 C. pen, și art. 31 alin. 2 C.pen, raportat la art. 289 C.pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. În prezent dosarul se află în lucru la procurorul de caz.
Față de cele arătate anterior, Curtea constată că nici în fața tribunalului, nici în fața prezentei instanțe, organul de poliție - P. sau instanțele judecătorești nu au confirmat că împotriva uneia dintre părțile din prezenta cauză, s-ar fi început urmărirea penală.
Prin urmare, soluția de menținere a suspendării până la finalizarea unei urmăriri penale care nu a fost începută este în mod evident greșită, astfel că, recursul declarat împotriva încheierii din data de 27.09.2012 trebuie admis, deoarece, dacă s-ar proceda altfel, s-ar fi întrerupt cursul judecății pentru motive care nu există și despre care nu se poate spune că vor înceta pe viitor.
D. dacă s-ar fi început urmărirea penală și s-ar fi suspendat corect judecarea recursului, s-ar fi putut pune problema așteptării soluționării definitive a dosarului penal, ceea ce nu a fost cazul în speță. Existența unor cercetări penale în baza unor plângeri reciproce făcute de părțile din prezentul dosar, nu au semnificația începerii urmăririi penale, indiferent de perioada de timp care s-a scurs de la momentul formulării plângerii lor.
În speță este cert că procurorii nu au dispus începerea urmăririi penale împotriva uneia dintre părțile din prezenta cauză pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Pentru toate cele arătate anterior, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din data de 26.05.2011, va admite recursul declarat împotriva încheierii din data de 27.09.2012, va modifica încheierea recurată și va admite cererea de repunere pe rol a cauzei, urmând a trimite dosarul pentru continuarea judecății recursului, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții M. S. N. și M. F. împotriva încheierii din data de 26.05.2011 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți I. V. și Instituția P. Municipiului București și C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei sectorului 2 București.
Admite recursul declarat împotriva încheierii din data de 27.09.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă în dosarul menționat anterior.
Modifică încheierea recurată din data de 27.09.2012, în sensul că admite cererea de repunere pe rol a cauzei și trimite dosarul pentru continuarea judecății recursului, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
D. L.
Red. GDM
Tehnored. GC – 2 ex
03.07.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 430/2013. Curtea de Apel... | Opoziţie la vânzare. Decizia nr. 1761/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
