Pretenţii. Decizia nr. 1977/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1977/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 8730/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1977 R
Ședința publică de la 20.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant T. R., împotriva Sentinței civile nr. 1089/24.05.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant T. R. prin apărător, avocat C. D., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 15 dosar, lipsă fiind intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentului-reclamant T. R. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant T. R. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1089/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a admis excepția tardivității și s-a respins, ca tardiv formulată, contestația precizată și completată formulată de contestatorul T. R., în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției tardivității contestației, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea adresată inițial Prefecturii Municipiului București (fila 109 dosar TB) contestatorul T. R. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 877,4 mp și construcție în suprafață de 686,9 mp situată în București, .. 2 colț cu .-47 (fostă cantină plus etaj), sector 1, notificare ce a fost înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr. 233/2001, așa cum rezultă din dovada de comunicare a acesteia de către executor, aflată la fila 108 din dosar tribunal.
Prin Dispoziția nr._/06.04.2012 de soluționare a notificării nr. 233 din 20.06.2001, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea contestatorului T. R., a suprafeței de teren S3 de 546 mp situat în București, .. 2 colț cu .-47, sector 1, (reprezintă spațiu amenajat și construcție parter aparținând McDonalds), contur 6-7-8-23-22-21-20-19-13-14-18-16-17-6, conform planului topografic scara 1:500, anexă la prezenta dispoziție.
Prin Dispoziția nr._/06.04.2012 de soluționare a notificării nr. 233 din 20.06.2001, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 331,43 mp, situat în București, .. 2 colț cu .-47, sector 1, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite – contestatorul T. R..
După cum se poate observa, din conținutul celor două dispoziții rezultă că prin cele două acte administrative a fost soluționată în întregime notificarea nr. 233/20.06.2001, dar doar în ceea ce privește terenul în suprafață de 877,43 mp, situat în București, .. 2 colț cu .-47, sector 1, așa cum s-a indicat expres în notificare, fără a se dispune măsuri reparatorii și pentru construcția în suprafață de 687,93 mp situată pe acest teren, în prezent demolată.
Prin contestația formulată, așa cum a fost calificată de instanță în raport de dispozițiile art. 84 coroborat cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, contestatorul T. R. a pretins acordarea de măsuri reparatorii și pentru construcția demolată situată pe terenul din .. 2 colț cu .-47, sector 1, dar și în plus, măsuri reparatorii pentru un alt teren situat la adresa din .-47, sector 1, considerând că prin notificarea formulată a solicitat întregul teren de la această adresă, dar că la data emiterii notificării nu a fost în măsură să specifice dimensiunile acestui teren în mod cert, solicitând însă restituirea întregului imobil, astfel cum este individualizat în schița atașată.
Din borderoul aflat la fila 105 din dosar, comunicat de Primăria Municipiului București, tribunalul a constatat că cele două dispoziții au fost comunicate la data de 12.04.2012. S-a menționat că, deși în înscrisurile privind dovada de comunicare a dispozițiilor se face vorbire doar de dispoziția_/06.04.2012, în realitate, este vorba despre ambele dispoziții, întrucât cea de-a doua dispoziție emisă cu nr._/06.04.2012 este o consecință a emiterii dispoziției nr._ prin care s-a dispus restituirea în natură doar a unei porțiuni de teren, iar pentru restul s-a propus acordarea de măsuri reparatorii. De altfel, prin memoriul înregistrat de contestator la data de 12.06.2012 la Primăria Municipiului București sub nr._, contestatorul T. R. a invocat primirea celor două dispoziții aspect confirmat și de declarația dată de T. R. la data de 03.05.2012 (fila 51 dosar TB) din care rezultă că a primit în original Dispozițiile nr._ și_/06.04.2012, la data semnării declarației.
Așadar, tribunalul a reținut că în cauză s-a făcut dovada comunicării celor două dispoziții și că acestea au fost primite personal de către contestator la data de 03.05.2012.
Față de această concluzie, tribunalul a reținut că în cauză contestarea celor două dispoziții prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 14.12.2012, s-a făcut cu încălcarea termenului prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia, dispoziția motivată poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare.
Tribunalul a constatat că și cererea prin care contestatorul a solicitat restituirea imobilului teren situat în .-47, sector 1, menționând că prin cele două dispoziții s-a făcut referire strict doar la terenul din .. 2 nu și la terenul aferent din .-47, sector 1, a fost depusă la Primăria Municipiului București la data de 12.06.2012, tot cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea celor două dispoziții.
Tribunalul a considerat că nu pot fi reținute susținerile contestatorului, potrivit cărora, acesta se află în termenul de soluționare a notificării în condițiile în care prin cererea inițială înregistrată la 21.03.2012 a solicitat soluționarea pe fond a notificări nr. 233/2001, iar câtă vreme aceasta nu a fost soluționată pe fond în totalitate, contestatorul se află încă în termenul de a solicita măsuri reparatorii pentru partea din notificare apreciată ca nesoluționată.
Astfel, tribunalul a considerat că se impune a se arăta expres încă o dată că în notificarea formulată s-au indicat fără echivoc suprafețele terenului și a construcției, respectiv 877,43 mp și 687,93 mp, dar (esențial) și locul situării imobilului notificat, respectiv în București, .. 2 colț cu .-47, sector 1, fără a se menționa în plus vreun alt teren situat distinct la adresa din .-47, sector 1.
Așadar, susținerile contestatorului, potrivită cărora la data emiterii notificării nu a fost în măsură să indice suprafața terenului solicitat, dar că a solicitat în întregime suprafața terenului sunt contrazise chiar de notificarea formulată de T. R., aflată la fila 109 din dosarul tribunalului.
În ceea ce privește conținutul celor două cereri de chemare în judecată, tribunalul a considerat că acestea au o cauză diferită, prin prima cerere solicitându-se soluționarea în fond a notificării, în conformitate cu Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Premisa formulării unei astfel de cereri este determinată de faptul că notificarea emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționată până la data învestirii instanței, iar instanța, care se substituie unității deținătoare, urmează a stabili calitatea de persoană îndreptățită și natura măsurilor reparatorii care se pot acorda în baza Legii nr. 10/2001.
După emiterea unei dispoziții în baza Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă chiar și din Decizia nr. XX/2007, tribunalul a considerat că nu se mai poate vorbi de o cerere de soluționare în fond a notificării, ci este vorba despre o contestație împotriva dispozițiilor emise și deci de atacare a acestor acte administrative, în cazul în care prin măsurile dispuse nu s-a răspuns la toate pretențiile din notificare, fiind invocată încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Contestația îndreptată împotriva dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001 trebuie însă formulată în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, termen legal, imperativ, a cărui nerespectare are drept consecință imposibilitatea valorificării drepturilor pretins încălcate prin emiterea dispozițiilor primarului.
În opinia tribunalului, prin emiterea celor două dispoziții, cererea contestatorului T. R. de soluționare în fond a notificării a rămas fără obiect, instanța fiind învestită cu o cerere modificată, de contestație împotriva celor două dispoziții în scopul obținerii măsurilor reparatorii pentru celelalte solicitări din notificare.
S-a menționat încă o dată că măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, respectiv restituire în natură și prin echivalent au fost acordate pentru întreaga suprafață de teren menționată în notificare de 877,43 mp, și adresa situării imobilului restituit în natură și prin echivalent, indicată în cele două dispoziții, este aceea de București, .. 2 colț cu .-47, sector 1, exact cum a fost solicitată și în notificare, iar prin cererea de soluționare în fond a notificării nr. 233/2001, adresată instanței, de asemenea, a fost pretinsă doar suprafața de teren de 877,43 mp situat la adresa din București, .. 2 colț cu .-47, sector 1, prin cele două dispoziții nepropunându-se, într-adevăr, măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate de pe teren indicate în suprafață de 687,97 mp și prin notificare și prin cererea dedusă judecății.
Însă, dat fiind că nu a fost respectat termenul de contestare a celor două dispoziții, tribunalul a considerat că în cauză nu mai pot fi valorificate drepturile pretins încălcate prin emiterea dispozițiilor, condiția prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 aplicându-se oricărui destinatar al acestui act normativ.
Față de considerentele expuse, în baza art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, tribunalul a admis excepția tardivității și a respins contestația precizată și completată, ca tardiv formulată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul T. R..
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.3041 Cod procedură civilă, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
La momentul emiterii și comunicării dispozițiilor art._ era înregistrată cererea de chemare în judecată pentru soluționarea în fond a notificării nr.233/2001 prin care s-au solicitat măsuri reparatorii în natură și în echivalent pentru întregul teren preluat abuziv, precum și pentru construcțiile demolate, situație în care nu era necesar să se formuleze o contestație separată împotriva celor două acte emise, acțiunea formulată reprezentând deja o contestație împotriva acestor dispoziții.
Recurenta arată că, având în vedere dispozițiile art._ și_ a formulat o cerere precizatoare prin care și-a restrâns acțiunea doar în ce privește acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată și pentru suprafața de teren pentru care nu i s-au acordat măsuri reparatorii.
De asemenea a arătat că nici prin actul de donație nr.7329/1938 și nici prin actul de preluare (procesul – verbal din 10.11.1948) nu s-a prevăzut suprafața imobilului – teren preluat și că numai printr-o expertiză s-ar putea determina exact această suprafață de teren.
Mai arată că nu i se poate imputa faptul că nu a cunoscut suprafața de teren care a fost preluată de la autorul său la momentul preluării imobilului și că astfel s-a lăsat nesoluționată notificarea pentru o suprafață de teren de 300 mp și pentru construcțiile demolate.
În concluzie recurenta a susținut că sunt nefondate argumentele instanței potrivit cu care acțiunea ar fi rămas fără obiect, iar cererea nu putea fi respinsă ca tardivă.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Prin notificarea nr.233/20.06.2001 reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ..2 colț cu . – 47, sector 1.
Prin dispoziția nr._ din 06.04.2012 s-a restituit reclamantului terenul în suprafață de 546.00 mp situat în București, ..2 colț cu . – 47, sector 1,iar prin dispoziția nr._/06.04.2012 s-au acordat măsuri reparatorii pentru terenul de 331,43 mp situat în București, ..2 colț cu . – 47, sector 1, imposibil de restituit.
Anterior emiterii acestor dispoziții la 21.03.2012 reclamantul formulase cererea de chemare în judecată prin care a solicitat soluționarea în fond a notificării nr.233/2001.
După primirea dispozițiilor art._ și_/06.04.2012,la 14.12.2012 reclamantul a formulat o cerere precizatoare prin care și-a restrâns pretențiile numai la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate (fila 184 dosar fond) și restituirea restului de teren liber.
Prin sentința civilă nr.1089/24.05.2013 s-a admis excepția tardivității cererii și pe cale de consecință s-a respins contestația ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererea inițială a fost soluționată prin emiterea celor două dispoziții și că astfel a rămas fără obiect, iar cererea modificată este o cerere nouă cu care instanța a fost investită, pentru care nu s-a respectat termenul de contestație.
Anterior, la termenul din 14.12.2012 instanța a constatat cităm „ constată că se modifică cererea de chemare în judecată și se formulează o contestație împotriva dispozițiilor nr._ și_ din 06.04.2012.
Argumentul instanței pentru admiterea excepției tardivității și constatarea cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată ca o nouă contestație sunt greșite iar pe de altă parte ilogice.
Astfel o cerere de modificare a unei cereri de chemare în judecată nu poate fi în același timp și o contestație.
Instanța de fond avea obligație, potrivit art.84 Cod procedură civilă să califice corect cererea depusă de reclamant la 14.12.2012. Astfel, în art.132(2) sunt enumerate cererile care nu sunt considerate modificatoare și care sunt efectuate după prima zi de înfățișare.
În speță cererea depusă de reclamant la 14.12.2012 se încadrează în art.132(2)pct.9„când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii”.
Astfel, prin notificare (fila 109 dosar fond) s-a cerut despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 877,43 mp și pentru construcție în suprafață de 687,93 mp situat în București, ..2, colț cu . – 47 (fosta Cantină plus etaj) sector 1.
Prin cererea de la fila 184 dosar fond, „numita impropriu cerere precizatoare și completatoare” în realitate o cerere de micșorare a câtimii obiectului s-a solicitat soluționarea notificării în ce privește construcțiile demolate și a unui teren liber, avându-se în vedere emiterea dispozițiilor nr._ și_/06.04.2012.
Rezultă deci că numai datorită unei calificări greșite a cererii reclamantului din 14.12.2012 – ca fiind o nouă contestație – s-a ajuns la admiterea excepției tardivității și că, în realitate, cererea nu putea fi considerată tardivă în condițiile în care era o simplă cerere de reducere a câtimii pretențiilor din cererea inițial formulată.
Pentru aceste considerente fiind greșit aplicate art.84 și 132 (2) pct.2 Cod procedură civilă,se va admite recursul în temeiul art.3041 Cod procedură civilă și se va casa sentința recurată în temeiul art.312 (3) Cod procedură civilă cu trimiterea cauzei pentru soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată al cărui obiect a fost micșorat prin cererea din 14.12.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant T. R., împotriva sentinței civile nr. 1089/24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Casează sentința recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea cauzei în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER,
F. J.
Red. PF
Tehnored. PS/MȘ/ 2 ex.
17.12.2013
Jud. fond: I. L. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1033/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 295/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
