Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 1491/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1491/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 45145/299/2011
Dosar nr._
(1457/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1491
Ședința publică de la 3.10.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă POLIȚIA L. SECTOR 1 BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 641 A din 19.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârâtul I. I. S..
P. are ca obiect – autorizare desființare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.09.2013, a unei întâmpinări formulate de către intimatul pârât, act procedural comunicat și părții adverse.
Se mai învederează instanței lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat și față de împrejurarea că părțile au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 27.10.2011, sub numărul de dosar_, formulată de reclamanta P. LOCALA SECTOR 1 în contradictoriu cu pârâtul I. I. S., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la desființarea lucrărilor nelegal realizate, situate în București, ., sector 1 București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat la adresa menționată mai sus, s-a constatat realizarea unor lucrări de construire fără a deține autorizația de construire, încălcându-se dispozițiile art.26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, motiv pentru care s-a întocmit pe numele pârâtului procesul verbal . nr._/09.05.2011. S-a dispus oprirea lucrărilor și . caz contrar aducerea terenului la starea inițială.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.50/1991 republicată, art.112 -114 C.pr.civ.
În susținerea cererii, legal timbrate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri .
Pârâtul a depus la data de 18.04.2012 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată, motivat de faptul că a început demersurile pentru a obține autorizația de construire.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/28.09.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea; a obligat pârâtul să desființeze construcțiile nelegal realizate constatate prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.05.2011, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.05.2011 încheiat de reclamanta P. Locala Sector 1 din cadrul Municipiului București, Consiliul Local sector 1, s-a reținut în sarcina pârâtului I. I. S. săvârșirea contravenției prevăzută de art.26 al.1 lit.a) din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru motivul că acesta din urmă a executat lucrări de construire constând în desființarea corpului C2 anexa (magazie si WC), precum și extinderea și supraetajarea corpului C1- regim parter, rezultând un imobil în regim de înălțime P+IE. S-a reținut că lucrările au fost executate fără autorizație de construire, fiind finalizate.
Totodată, s-a stabilit ca măsură complementară, oprirea lucrărilor și . obținerea autorizației de construire, până la data de 01.09.2011, în caz contrar urmând a se aduce imobilul la starea inițială.
În aceste condiții, după expirarea termenului acordat pârâtului prin procesul verbal menționat și având în vedere nota de constatare din data de 04.10.2011 întocmită de Direcția Inspecție - Serviciul Disciplină în Construcții potrivit căreia, la data de 04.10.2011, nu a fost realizată măsura de intrare în legalitate prin obținerea autorizației de construire dispuse prin procesul verbal de contravenție, reclamanta a formulat prezenta cerere, prin care a solicitat obligarea pârâtului să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire.
Potrivit art.32 al.1 și 2 din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 al.1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal, în cazul admiterii cererii instanța stabilind termenul limită de executare a acestei măsuri.
Instanța a reținut că executarea lucrărilor de construcții prevăzute de 3 din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este permisă numai în temeiul unei autorizații de construire sau desființare, autorizație pe care pârâtul nu o deținea însă, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției întocmit de reclamantă, acesta neaducând la îndeplinire nici măsura complementară a intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în termenul stabilit potrivit art.28 al.1 din actul normativ anterior menționat, potrivit susținerilor reclamantei dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și necontestate de către pârât.
Înscrisurile depuse de către pârât la dosarul cauzei dovedesc faptul că acesta a început demersurile pentru a intra în legalitate, însă nu fac dovada îndeplinirii măsurilor stabilite în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție menționat anterior, de vreme ce nu a fost depusă la dosarul cauzei autorizația de construire, intimatul nefăcând nici măcar dovada că a depus cererea cu înscrisurile prevăzute de lege pentru a obține acest document.
S-a apreciat că nu au relevanță în cauză alegațiile pârâtului referitoare la legalitatea și temeinicia procesul verbal, pentru contestarea acestuia existând posibilitatea formulării unei plângeri contravenționale.
Prin urmare, față de toate aceste considerente expuse, instanța a apreciat prezenta acțiune formulată de reclamanta P. Locala Sector 1 drept întemeiată, urmând a o admite ca atare în baza art.32 al.1 și 2 din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare și în consecință va obliga pârâtul I. I. S. să desființeze lucrările de construire nelegal realizate pentru care a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.05.2011 încheiat de intimată la data de 09.05.2011, în termen limită de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, iar în caz contrar instanța va autoriza Primăria Sectorului 1 al Municipiului București să aducă la îndeplinire lucrările de desființare a construcțiilor nelegal edificate menționate în procesul-verbal . nr._/09.05.2011 încheiat de intimată la data de 09.05.2011.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul I. I. S., fără a motiva calea de atac exercitată.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, având în vedere că apelantul a construit fără a deține o autorizație de construire impusă de lege.
Prin decizia civilă nr.641/A/19.06.2013, tribunalul a admis apelul formulat de apelantul pârât I. I. S. și a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin procesul verbal de constare și sancționare contravențională s-a constatat săvârșirea contravenției prev. de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 de către pârât, reținându-se în sarcina sa faptul că a desființat corpul C2 – anexă (magazie și wc) și a extins și supraetajat corpul C1 – regim parter, rezultând un imobil P + 1E, fără a avea autorizație de construire pentru aceste lucrări. S-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii contravenționale și s-a stabilit în sarcina contravenientului obligația obținerii autorizației de construire până la data de 1.09.2011.
Constantând că, în condițiile în care pentru lucrările efectuate a fost obținută autorizația de construire depusă la dosar, chiar dacă ea este ulterioară procesului verbal de contravenție, precum și termenului de remediere a situației acordat de către organul constatator, tribunalul a apreciat că nu este oportună, în situația de față, desființarea lucrărilor efectuate asupra imobilului. Acest act emană de la un organ administrativ, fiind emis în cadrul competențelor legale ale acelui organ, și materializează o decizie de autoritate atât sub aspectul legalității, cât și al oportunității sale.
Ca atare, s-a considerat că în prezent sunt satisfăcute condițiile tehnice pentru lucrările efectuate, ceea ce înseamnă că respectiva construcție nu încalcă nici o normă de natură să pericliteze securitatea acesteia, a persoanelor, nici mediul ambient.
Eliberarea unei autorizații de construire nu constituie prin ea însăși un act de oportunitate administrativă, ci este menită să protejeze preventiv valorile și relațiile tehnice, economice și de mediu. Însă, de vreme ce această rațiune este satisfăcută, în prezent, nu există nici un impediment de a corecta, post factum, absența actului administrativ care confirmă existența condițiilor necesare anterior lucrărilor.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta POLIȚIA L. SECTOR 1, solicitând desființarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare numai în ceea ce privește pronunțarea unei soluții de menținere a sancțiunii principale și anume, aceea a amenzii.
În motivare, recurenta reclamantă a susținut că prin decizia recurată instanța de apel a constatat și a luat act de faptul că intimatul pârât a obținut autorizația de construire.
Obligarea desființării construcțiilor nelegal realizate reprezintă o măsură complementară stabilită prin procesul-verbal, măsura principală, și anume aceea a amenzii, subzistând chiar în condițiile obținerii autorizației de construcție.
La momentul constatării și întocmirii procesului-verbal fapta era clar constatată ca fiind săvârșită, aspect confirmat de către contravenient și necontestat de către acesta.
Intimatul pârât I. I. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul arată că, prin plângerea sa, reclamantul face vorbire de sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul verbal . nr._/9.05.2011.
Ceea ce nu menționează reclamantul este că Primăria sectorului 1 nu avea nicio competență asupra construcțiilor din zona în care se afla construcția. La cererea intimatului, Primăria Sectorului 1 a recunoscut în scris că în zona în care se află construcția „începând cu data de 15.10.2009 (…) competența emiterii certificatului de urbanism și a autorizației de construire aparține Primăriei Municipiului București”, după cum reiese din documentul depus ca probă.
Intimatul a precizează că a obținut certificatul de urbanism în termenul impus de reclamant și anume, până la data de 01.09.2011, respectiv pe data de 27.06.2011. De la această dată, toate termenele au fost impuse de către autorități și nu au depins de intimatul pârât, acesta făcând toate demersurile legale avute la dispoziție pentru soluționarea cu celeritate a cererii sale.
În acest sens este și înștiințarea Primăriei Municipiului București din care reiese că, deși pârâtul a depus la dosarul de Plan Urbanistic de Detaliu toate actele necesare cel puțin din luna aprilie 2012, nici în octombrie 2012 documentul pe care îl solicitase nu ajunsese să fie considerat spre aprobare.
În fapt, Consiliul General al Primăriei București a aprobat cererea pârâtului în decembrie 2012.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor de recurs, în limita dispozițiilor impuse de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Situația de fapt stabilită de către instanța de apel, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, și care nu mai poate fi repusă în discuție, dat fiind incidența noii reglementări care stabilește analizarea recursului doar din perspectiva incidenței art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, constă în faptul că potrivit procesuui-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.05.2011, pârâtul a executat lucrări de construire constând în desființarea corpului C2, anexă – magazie și WC, precum și extinderea și supraetajarea corpului C1 – regim parter, rezultând un imobil în regim de înălțime P+E, lucrări executate fără a deține autorizație de construire, lucrări finalizate. Pentru această faptă, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4000 lei.
S-a mai reținut că prin același proces-verbal pârâtului i s-a pus în vedere pârâtului să-și obțină autorizație de construire, în caz contrar, în temeiul art. 28 din Legea nr.50/1991, să sisteze executarea lucrărilor și să readucă imobilul la starea inițială.
Pârâtul a obținut, în faza procesuală a apelului, autorizația de construire nr.239/_/26.04.2013.
Curtea reține incidența dispozițiilor alin. 1 și 3 din art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții care sunt în sensul că: „(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”.
Curtea reține din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sus-indicat faptul că în cuprinsul acestuia s-a stabilit ca măsură „. obținerea autorizației de construire, în caz contrar aducerea terenului la starea inițială”, respectiv că „măsurile dispuse se vor realiza până la data de 01.09.2011”.
Intimatul pârât, în încercarea de a se conforma măsurilor dispuse, a solicitat avizele necesare pentru obținea autorizației de construire.
Astfel, din conținutul autorizației de construire, rezultă că intimatul a solicitat avizele de utilități pe care le-a obținut în baza CU nr.880/_/27.06.2011, la scurt timp după încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Ulterior au fost demarate și alte acțiuni soldate cu obținerea avizelor și acordurilor necesare obținerii autorizației de construire, astfel cum rezultă din autorizația de construire, respectiv: MCPN nr.140/S/26.02.2012, de la Protecția Mediului nr.2368/04/20.02.2012, AACR nr._/1416/26.01.2012, Primăria sector 1 nr.298/22.05.2012, ICB nr.1997/A/01.02.2013, contract prestări servicii salubritate nr.586/14.03.2013.
Ca urmare, Curtea constată ca pârâtului nu i se poate imputa faptul că, cu rea credință nu a procedat la îndeplinirea obligațiilor alternative prevăzute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, neobținerea autorizației în termenul stabilit de organul constatator fiind determinată de multitudinea de acorduri și avize necesare obținerii autorizației, fiecare dintre acestea necesitând timp, ceea ce a condus la depășirea termenului stabilit în procesul verbal de contravenție ca termen limită până la care urmau a fi realizate măsurile alternative dispuse de organul constatator.
Instanța de recurs nu poate să nu aibă în vedere faptul că lucrările de construcție pentru care a fost sancționat intimatul pârât privesc extinderea imobilului existent pentru a acoperi nevoile locative ale intimatului și familiei sale.
Plecând de la interesul ocrotit prin actele normative privind disciplina în construcții, Curtea apreciază, față de elementele deja reținute, că desființarea lucrărilor executate ar constitui o măsură disproporționată, ceea ce impune pe lângă considerațiile expuse mai sus, a aprecia ca nefondate criticile recurentei.
Susținerea recurentei cu referire la măsura amenzii în sensul că aceasta trebuia menținută nu-și are justificare în prezenta cauză atâta vreme cât obiectul cauzei constă în obligatie de a face, vizând demolarea construcției realizată fără autorizație de construire. După cum bine se relevă din conținutul deciziei atacate, instanța de apel nu a luat nicio măsură în privința sancțiunii amenzii, instanța de fond nefiind investită cu un capăt de cerere în acest sens, procesul verbal de contravenție urmând a-și produce efectele referitor la sancțiunea amenzii în măsura în care acesta nu a fost atacat, sub acest aspect.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă POLIȚIA L. SECTOR 1 împotriva deciziei civile nr.641/A/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât I. I. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/16.10.2013
-----------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – M.P.
- A.E.P.
Jud.Sector 1 – S.V.I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1223/2013. Curtea de Apel... | Recuzare. Decizia nr. 1742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
