Cereri. Decizia nr. 1139/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1139/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 18570/299/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1139 R
Ședința publică de la 05.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele-reclamante D. M. și Ț. M. M. împotriva Deciziei civile nr. 818A/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari „I. C.”, având ca obiect, anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă Asociația de Proprietari „I. C.” prin apărător, avocat S. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 95 dosar, lipsă fiind recurentele-reclamante D. M. și Ț. M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că la termenul anterior instanța a prorogat pentru acest termen discutarea nulității recursului, acordă cuvântul apărătorului intimatei-pârâte Asociația de Proprietari „I. C.” pe acest aspect.
Intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „I. C.” prin apărător, solicită admiterea excepției nulității recursului, astfel cum a fost invocată de către instanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1954 din 02.02.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis excepția nulității primul capăt de cerere și pe cale de consecință s-a anulat primul capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanții D. M. și Ț. M. M. în contradictoriu cu Asociația de proprietari „I. C.” și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii generale din 18.03.2010; au fost obligate reclamantele la plata sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției nulității primului capăt de cerere al acțiunii, asupra căreia se va pronunța cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța a reținut următoarele:
Prevederile art. 112 Cod procedura civila reglementează elementele pe care trebuie să le conțină orice cerere de chemare in judecata, iar, potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarata nula.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului împotriva pârâtului, obiectul trebuind să fie licit, posibil și determinat sau determinabil.
În speță, instanța a constatat că primul capăt de cerere al acțiunii, astfel cum a fost precizat, privește solicitarea de a se dispune efectuarea unei expertize financiar-contabile pentru anii 2004-2010, or, în procesul civil, expertiza este o probă, efectuarea unei expertize neputând constitui în mod valabil obiect al acțiunii, întrucât în fața instanței se rezolvă o neînțelegere concretă, iar nu o problemă de principiu. În cazul în care reclamantele doresc realizarea unei evaluări a întregii activități financiar-contabile a Asociației de proprietari pentru anii 2004-2010, acestea au posibilitatea să contracteze, în nume propriu, o lucrare de expertiză contabilă extrajudiciară cu o persoană fizică sau juridică care are calitatea de a efectua expertize, conform legislației privind organizarea activității de expertiză tehnică și contabilă, judiciară și extrajudiciară, astfel cum dispune art. 59 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată, urmând să o admită și, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedura civila, să anuleze primul capăt de cerere al acțiunii, pentru lipsa unui obiect valabil.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 18.03.2010 a avut loc o ședința a adunării generale a Asociației de P. ,,I. C."", având pe ordinea de zi prezentarea raportului administratorului pe 2009, discutarea raportului cenzorului pe 2009, reconfirmarea comitetului executiv și discuții libere, principala temă fiind condițiile si masurile ce trebuie îndeplinite de Asociație în vederea mutării temporare a tuturor proprietarilor si locatarilor din imobil, ținând cont de faptul ca Primăria pune la dispoziția proprietarilor și locatarilor o locație destinata exclusiv acestui scop.
Conform art. 26 din Legea nr. 230/2007, dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia.
Din materialul probator administrat la dosarul cauzei, instanța a reținut ca reclamantele nu au reușit să facă dovada ca hotărârea adoptata de Adunarea Generala desfășurată în data de 18.03.2010 ar fi contrară dispozițiilor legale.
Astfel, din susținerile concordante ale părților rezultă că, la data de 18.03.2010, Asociația de Proprietari ,,I. C."" era formată din 6 membri, respectiv Troscaru N., L. M., D. M., G. M., Ghimie M. si I. A., ulterior acestei date formulând cerere pentru a deveni membri ai asociației și alți proprietari din imobil, printre care și reclamanta Ț. M.-M.(a se vedea înscrisul de la fila 144).
Din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari, rezultă că doar membrii asociației de proprietari au drept de vot în cadrul adunărilor generale, iar nu și ceilalți proprietari din condominiu.
Art. 24 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 prevede că adunarea generală poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari (jumătate plus unu) sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal, iar potrivit art. 25 alin. 2 din același act normativ, hotărârile adunărilor generale vor fi luate cu votul majorității membrilor asociației de proprietari prezenți la adunarea generală convocată sau reconvocată, după caz.
Din procesul-verbal depus la fila 89, rezultă că la adunarea generala din data de 13.03.2010, convocata de reclamanta Ț. M.-M., au luat parte doar două din cele șase persoane care aveau la acea data calitatea de membri ai Asociației de P. ,,I. C."", respectiv D. M. și G. M., astfel încât respectiva adunare generala nu a întrunit condițiile de cvorum prevăzute de lege, motiv pentru care hotărârea adoptată în cadrul adunării din 13.03.2010 cu privire la componenta comitetului executiv nu este valabila.
Referitor la ședința adunării generale din data de 18.03.2010, din procesul-verbal depus la filele 191-193, instanța constată că la aceasta au participat toți cei 6 membri ai Asociației de proprietari, personal sau reprezentați de un membru de familie, conform art. 25 alin. 1 lit. c din Legea nr. 230/2007.
Instanța a apreciat că, deși în cadrul acestei adunări, pe lângă cei 6 membri ai asociației au votat și alte 3 persoane, această împrejurare nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii adoptate. Astfel, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, pentru alegerea valabila a organelor de conducere era suficient votul a 4 membri(6:2+1). Cum din procesul-verbal al adunării din 18.03.2010 rezultă că membrii comisiei de cenzori si ai comitetului executiv au fost votați în unanimitate, in timp ce președintele a fost ales cu 8 voturi pentru și 1 contra, iar administratorul a fost ales cu 7 voturi pentru, 1 contra și 1 abținere, instanța constată că, și în situația în care persoanele care au votat împotriva ori s-au abținut la alegerea președintelui si administratorului ar fi fost dintre membri, tot este îndeplinită condiția ca 4 dintre cei 6 membri să fi votat pentru aceste organe de conducere, astfel încât alegerea acestora este valabilă.
Referitor la susținerile reclamantelor potrivit cărora administratorul nu trebuia ales în ședința, ci numit ulterior de către Comitetul Executiv, iar doamna I. A. nu este atestata pentru funcția de administrator de Primăria Sectorului 1, instanța a constatat că aceste susțineri sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât Adunarea Generala este un organ de conducere superior Comitetului Executiv, care poate să procedeze în mod direct la numirea administratorului, iar din certificatul . nr. 369 din 31.03.2004 și adeverința emisă de Primăria Sectorului 1(f. 194-195) rezulta ca d-na I. A. este atestata ca administrator de imobile.
Pe cale de consecință, față de motivele invocate de reclamante, constatând ca nici unul dintre acestea nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii adunării generale din data de 18.03.2010, instanța a apreciat neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea acestei hotărâri, urmând să îl respingă.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele Ț. M. – M. și D. M..
Prin decizia civilă nr.818 A din 19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune în acest sens tribunalul analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate în cererea de apel a reținut următoarele:
In ceea ce privește anularea primului capăt de cerere pentru lipsa unui obiect valabil, Tribunalul a constatat că soluția primei instanțe este legală și temeinica, având în vedere solicitarea reclamantelor de efectuare a unei expertize contabile, fără să se fi formulat o pretenție concreta, respectiv obligarea pârâtei Asociația de Proprietari la îndeplinirea unei anumite prestații.
In mod evident cererea de efectuare a unei expertize financiar-contabile pentru anii 2004-2010 nu poate constitui obiect al unei cereri de chemare în judecata, chiar dacă reclamantele au justificat necesitatea verificării activității Asociației de P., în urma sesizării de către acestea a anumitor nereguli.
Astfel cum în mod just a reținut instanța de fond, prevederile art. 59 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 reglementează modalitatea de exercitare a controlului asupra activității financiar-contabile din cadrul asociațiilor de proprietari, aceasta realizându-se conform art. 55 din Legea nr. 230/2007 de către organele competente potrivit legislației financiar-contabile. De asemenea, potrivit art. 59 alin. 2, reclamantele pot contracta, în nume propriu, o lucrare de expertiză contabilă extrajudiciară cu o persoană fizică sau juridică care are calitatea de a efectua expertize, conform legislației privind organizarea activității de expertiză tehnică și contabilă, judiciară și extrajudiciară.
Dispunerea unei expertize contabile de către instanța de judecata nu poate fi solicitata decât ca proba într-un litigiu având ca obiect fie obligarea paratei la plata unei sume de bani sau la îndeplinirea unei anumite prestații (acțiune în realizare) fie constatarea unui drept (acțiune în constatare), în situația în care instanța a apreciat ca efectuarea unei expertize contabile este o proba pertinenta, concludenta și utilă soluționării cauzei.
Or, în speța, reclamantele nu au dedus judecății o anumita pretenție în contradictoriu cu pârâta Asociația de P., ci au solicitat verificarea activității financiar-contabile a acesteia, prin dispunerea de către instanța a unei expertize contabile, solicitare care nu poate reprezenta obiect al cererii de chemare in judecata.
Prin motivele de apel, reclamantele au susținut ca obiectul primului capăt de cerere este contestarea modului de calcul al cotelor de întreținere, a listelor afișate, însă aceasta solicitare nu corespunde acțiunii și precizărilor ulterioare ale acesteia în fata primei instanțe. Pe de alta parte, modalitatea si termenul de contestare a listelor de întreținere sunt reglementate de Legea nr. 230/2007 și implica indicarea în concret a nelegalităților sesizate cu privire la fiecare lista de întreținere în parte.
În ceea ce privește critica referitoare la reținerea cauzei în pronunțare la termenul din 12.01.2011 și amânarea succesivă a pronunțării, Tribunalul a constatat că și aceasta este nefondată, întrucât, pe de o parte, din cuprinsul încheierii de dezbateri din 12.01.2011 nu rezultă că reclamantele ar fi solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate în ședință publică, iar pe de altă parte, instanța nu avea obligația de a solicita părților depunerea concluziilor scrise, față de prevederile art. 146 C.pr.civ., conform cărora părțile pot depune concluzii scrise indiferent dacă instanța le-a pus sau nu în vedere acest aspect.
Referitor la cererea de anulare a hotărârii Adunării Generale din data de 18.03.2010, prin motivele de apel au fost redate nemulțumirile apelantelor cu privire la activitatea președintelui și administratorului Asociației de proprietari, fără a se indica în concret cauza de nulitate a hotărârii respective.
In ceea ce privește prezenta unui număr de 3 chiriași la Adunarea Generala din 18.03.2010, aceasta împrejurare nu poate determina nulitatea hotărârilor adoptate, din moment ce, astfel cum rezulta din procesul-verbal întocmit la acea data (filele 191-193 dosar fond), la ședința adunării generale au participat toți cei 6 membri ai Asociației de P.. De asemenea, modalitatea de alegere a organelor de conducere a fost legala, întrucât, față de numărul voturilor împotriva și al abținerilor, reiese ca pentru fiecare decizie adoptata au votat cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor asociației de proprietari.
Totodată, inexistența unui registru al proceselor-verbale este nerelevanta, atât timp cât cu privire la ședința adunării generale din 18.03.2010 a fost întocmit proces-verbal, iar cu privire la ordinea ședinței adunării generale, se constata ca a fost respectata ordinea de zi, fiind discutate în succesiune logica raportul administratorului și al cenzorului pentru anul 2009, iar ulterior reconfirmarea comitetului executiv și discuții privind mutarea temporara a tuturor locatarilor din imobil.
Sunt de asemenea nefondate susținerile apelantelor vizând inexistența atestatului de administrator al doamnei I. A., certificatul și adeverința emisă de Primăria Sectorului 1 București, cu valabilitate nelimitată (filele 194-195 dosar fond) confirmând calitatea acesteia de administrator de imobile.
Toate celelalte nemulțumiri relatate de apelante exced solicitării de anulare a hotărârii Adunării Generale din data de 18.03.2010, fiind legala soluția primei instanțe de respingere a acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei au formulat recurs, neîntemeiat în drept, reclamantele Ț. M. – M. și D. M..
Examinând cererea intitulată recurs și care cuprinde 18 pagini se constată următoarele:după solicitarea anulării adunării generale din 18.03.2010 și efectuarea unei expertize, începând cu pagina a doua recurentele – reclamante expun abuzurile făcute de pârâte și care s-ar fi reflectat în listele de cheltuieli de întreținere.
S-a făcut referire la convocarea adunării generale pentru a se deschide un proces cu Primăria generală, la alegerea reclamantei Târlea M. în Comisia de cenzori, la un pretins fals în procesul verbal al adunării generale, la verificarea de către recurentă în anul 2009 a calculelor matematice cu privire la cheltuielile de întreținere, la întocmirea raportului cenzorului, la modul defectuos de urmărire a încasării cotelor de întreținere și recuperarea unor cheltuieli cu întreținerea și cu procesele ținute, la modul defectuos de întocmire a listelor cu cheltuielile de întreținere și a fondului de rulment, la necesitatea consolidării imobilului, la ordinea nefirească a alegerii organelor de conducere a asociației de proprietari și la modul în care a decurs adunarea generală din 18.03.2010, la faptul că președintele asociației ține în funcția de administrat pe numita I. A., la contestarea adunării generale din 25.05.2010 la neprezentarea unui atestat de către numita I. A. dar și a altor acte necesare menținerii în funcția de administrator a acesteia, enumerate la pag.14.
În final se solicită anularea hotărârii generale din 18.03.2010 și efectuarea unei expertize pe perioada 2005 – 2009 a activității desfășurare de administratorul I. A..
La termenul din 17.04.2013 instanța a pus în discuție nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate și s-a acordat termen recurentelor pentru lipsă de apărare.
La termenul de astăzi recurentele – reclamante nu s-au mai prezentat în instanță dar au depus note scrise.
Recursul este nul în temeiul art.302 alin.1 lit.c din Codul de procedură civilă.
Potrivit acestor texte de lege, sub sancțiunea nulității cererii de recurs, aceasta trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.
În speță se constată că nu există invocat nici un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, recurentele – reclamante limitându-se la expunerea unor fapte.
Nefiind deci întrunite dispozițiile art.302 alin.1 lit.c instanța va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de formulată de recurentele-reclamante D. M. și Ț. M. M. împotriva Deciziei civile nr.818A/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „I. C.”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
20.06.2013.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1701/2013. Curtea de Apel... | Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Sentința nr.... → |
|---|
