Pretenţii. Decizia nr. 647/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 56550/3/2010
DOSAR NR._
(337/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.647
Ședința publică de la 10.04.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.1788 din 05.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. D.M..
P. are ca obiect - pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă D. D.M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului-pârât și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a primului capăt de cerere și respingerea acestuia, având în vedere că măsura invocată de către reclamanți se regăsește în textul art.3 din Legea nr.221/2009.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, în cauză fiind vorba de o măsură administrativă cu caracter politic constând în internarea reclamantului dispusă printr-o sentință penală, iar articolul invocat de recurentul-pârât se referă la o condamnare cu caracter politic. Astfel că, în prevederile art.3 din Legea nr.221/2009 nu se regăsește măsura care a fost dispusă față de reclamant, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a dispus constatarea caracterului politic al acestei măsuri.
Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată la data de 22.03.2010 Judecătoriei Sectorului 4 București și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta D. D. M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se acorde o despăgubire pentru prejudicial moral suferit ca urmare a condamnării tatălui său, D. G. D..
Prin sentința civilă nr.1788/05.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta D. D. M., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii internării dispusă prin sentința penală nr. 453/14.05.1975 pronunțată de către Tribunalul M. București cu privire la autorul reclamantei, D. G. D. și a respins ca nefondată cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.453/14.05.1975 pronunțată de către Tribunalul M. București s-a confirmat măsura internării medicale luată prin ordonanța Procuraturii Militare București din 28.01.1975 față de bolnavul D. D., născut la data de 03.03.1912, aflat internat la Spitalul Bălăceanca, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. 1 din Codul penal în vigoare la acel moment (fila 13).
Prin procesul-verbal de începere a urmării penale din 25.11.1974 întocmit de către Inspectoratul Județean Argeș al M.A.I. s-a dispus începerea urmăririi penale față de D. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, fapta constând în aceea că în perioada 1972 – 1974 acesta ar fi avut manifestări dușmănoase la adresa regimului și a conducerii socialiste, în discuțiile avute acesta exprimându-și speranța schimbării orânduirii de stat dezlănțuirea unui nou război mondial, fapt ce ar permite capitaliștilor să restituie averea ce i-a fost confiscată (fila 21).
Prin ordonanța din 28.01.1975 emisă de către Procuratura Militară București în dosarul nr. 1160/B/1974 s-a dispus luarea în mod provizoriu a măsurii de siguranță a internării medicale față de tatăl reclamantei și efectuarea unei expertize psihiatrice asupra acestuia (fila 31 din dosar).
Ca urmare a examinării lui D. D. s-a întocmit raportul de expertiză psihiatrică nr. 8/1975 în care s-a reținut că acesta ar suferi de psihoză afectiv paranoidă pe fond de involuție, prezentând idei de persecuție, de relație de interpretare, fiind depresiv și revendicativ, fiind recomandată măsura internării medicale.
Conform prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele (sau urmașii lor) care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, faptul că actele de urmărire penală și actele medicale care au fost întocmite în cadrul acestei proceduri au avut ca temei opoziția manifestată de către autorul reclamantei față de orânduirea socialistă, instaurată după 06.03.1945, tribunalul a constatat că măsura luată față de autorul reclamantei, D. D., constând în internarea într-un spital de psihiatrie reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic, ea fiind dispusă împotriva acestuia ca urmare a opoziției manifestată de către acesta împotriva regimului comunist și nu ca o măsură de protecție cu caracter medical, luată în favoarea acestuia.
Reținând cu titlu preliminar că reclamanta, în calitate de descendent de gradul I al persoanei ce a suferit o măsură cu caracter administrativ dispusă pe considerente politice, ar putea solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral, respectiv material suferit de autorul său, tribunalul a analizat în ce măsură acesta poate fi acordat.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin O.U.G nr.62/2010, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea.
Prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispozițiile art.I pct. 1 și art. II din O.U.G nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15.11.2010 s-a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție in Secțiile Unite, s-a statuat cu putere obligatorie, fata de dispozițiile art. 330 indice 7 alin.4 Cod de procedură civilă, că „dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv”.
Prin urmare, tribunalul a avut în vedere că la data pronunțării prezentei sentințe civile, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009, modificată prin O.U.G. nr. 62/2010 și-au încetat efectele, nemaiexistând temei juridic pentru acordarea despăgubirilor morale solicitate de către reclamantă.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a constatat caracterul politic al măsurii internării dispusă prin sentința penală nr. 453/14.05.1975 pronunțată de către Tribunalul M. București cu privire la autorul acesteia, D. D., respingând ca nefondată cererea acesteia de obligare a pârâtului la plata unor daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a acestei condamnări de către autorul său.
Împotriva sentinței civile nr.1788/05.10.2012 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a formulat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a fost dată, în parte, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Prin motivele de recurs, cu privire la constatarea caracterului politic al internării tatălui reclamantei, recurentul – pârât invocă excepția lipsei de interes referitor la acest capăt de cerere având în vedere următoarele considerente:
Solicită să se observe că în art.1 alin.2 lit.j din Legea nr.221/2009 se arată următoarele:
2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.
Or, măsura dispusă împotriva tatălui reclamantei a fost dispusă ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.166 alin.2 din Codul penal în vigoare la acea dată, respectiv „propaganda împotriva orânduirii socialiste”.
Față de cele prezentate și față de soluția instanței de fond, în sensul că măsura la care a fost supus tatăl reclamantei, constând în internarea acestuia, ca efect al sentinței penale nr.453/14.05.1975, pronunțată de Tribunalul M. București, are caracter politic, rezultă că primul capăt de cerere este lipsit de interes, deoarece în enumerarea de la art.1 alin.2 lit.j din Legea nr.221/2009 se regăsește măsura la care a fost supus acesta.
Or, atâta timp cât prin lege s-a statuat că anumite măsuri au de drept caracter politic, instanța nu mai poate să constate altceva decât ceea ce prevede legea.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii internării dispusă cu privire la tatăl reclamantei, din moment ce acest capăt de cerere este lipsit de interes.
Față de argumentele prezentate, recurentul – pârât solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.1788/05.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a capătului de cerere referitor la constatarea caracterului politic al internării tatălui reclamantei și al respingerii acestui capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Recursul formulat de recurentul – pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice vizează greșita soluționare a capătului de cerere privind constatarea caracterului politic a măsurii luate împotriva tatălui reclamantei, D. G. D..
Prin sentința nr. 453/14.05.1975 a Tribunalului M. București a fost confirmată măsura internării medicale luată prin Ordonanța Procuratorii Militare București față de bolnavul D. D..
Dispozițiile art. 1 din legea nr. 221/2009 stabilesc caracterul politic al condamnărilor penale suferite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru faptele arătate expres care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.Dispozițiile art. 4 alin. 1 din lege arată că persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
Prin urmare, în mod corect a procedat tribunalul la administrarea probelor necesare pentru a verifica, în raport de dispozițiile art. 4 alin. 1 din lege dacă măsura internării medicale la care a fost supus tatăl reclamantei are sau nu caracter politic. Se observă astfel că, probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că măsura internării medicale a fost dispusă în urma cercetării autorului reclamantei pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste. Ca atare, în mod corect a admis tribunalul primul capăt de cerere și a constatat caracterul politic al măsurii deportării întrucât o atare măsură contravine drepturilor și libertăților individuale.
Pe de altă parte, nu se poate reține lipsa de interes în constatarea caracterului politic al unei asemenea măsuri, deoarece, contrar susținerilor recurentului, măsura internării medicale nu este prevăzută în enumerarea de la art.1 alin.2 lit.j din Legea nr.221/2009 care vizează exclusiv condamnările penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 166 alin. 2, 237 și 238 din Codul penal din 1968 și nu măsura ce a fost dispusă împotriva autorului reclamantei.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 C. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.1788/05.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. D. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./22.05.2013
TB-S.5 – M.C.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 35/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1157/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
