Recuzare. Decizia nr. 1742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1742/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 45996/3/2012/a1
Dosar nr._
(1975/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1742
Ședința publică de la 31.10.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă S.C. P. E. S.R.L., împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. O. G. S.R.L. prin administrator judiciar INTERCOM MANAGEMENT SPRL, B. A. O. și P. D..
P. are ca obiect – recuzare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 24.10.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea cauzei la 31.10.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a dispus suspendarea judecării cererii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR INTERCOM MANAGEMENT SPRL, B. A. O. și P. D..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.36, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.169/2010: „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Instanța de fond a reținut că în forma anterioară acestei modificări legislative, art.36 făcea referire numai la acțiunile judiciare sau extrajudiciare. Interpretând teleologic aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că scopul art.36 este acela de a concentra toate litigiile având ca obiect averea debitorului aflat în insolvență în competența exclusivă a judecătorului sindic, fără a exista distincție în funcție de data înregistrării acțiunii, respectiv dacă sunt acțiuni judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii, singura cerință fiind aceea de a fi acțiuni pentru realizarea creanței.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea cererilor formulate.
În motivarea cererii de recurs, recurenta – reclamantă a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată, a solicitat instanței de fond recuzarea arbitrului D. P., desemnarea unui alt arbitru; anularea adresei nr.319 din 21.11.2012 de numire a superarbitrului O. Andreita B., constatarea nevalabilității numirii și anularea actelor de procedura efectuate de aceasta și, în subsidiar, admiterea cererii de recuzare a numitei O. Andreita B..
A mai arătat recurenta că, în fața instanței de fond, între părți se desfășoară un litigiu arbitral având ca obiect constatarea faptului că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.8.4 și art. 8.9 din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1577/14.11.2006 de BNP N. Babalic M. pentru rezoluțiunea acestuia din culpa .; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în C.F. nr._ a mun. București, sector 6, având număr cadastral 8023/1/9;4, situat în București, sector 6, Calea Plevnei nr. 145 b, ., apartament 1094 - compus din 3 camere și dependințe în suprafață utilă de 106,08 mp., balcon 10,92 mp. și balcon 3,99 mp., cu o suprafață utilă totală de 120,99 mp., cota de 1,25 % reprezentând 9,25 mp. din suprafața totală de 740,61 mp. părți comune și cota de 1,02 % reprezentând 9,28 mp. teren din suprafața totală de teren de 911 mp. aferent blocului 1, respectiv un loc de parcare situat la aceeași adresă, la subsolul blocului/condominiului, poziționat în ordinea cronologiei contractelor de rezervare sau a antecontractelor de vânzare-cumpărare finalizate direct, ce au făcut obiectul antecontractului mai sus menționat, la prețul total de 155.776 euro plus TVA.
În subsidiar, față de capătul 2 de cerere, dacă tribunalul arbitral va considera că nu poate pronunța, în tot sau în parte, o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru întregul „bun imobil" contractat, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, sub sancțiunea plății penalităților pe zi de întârziere, prevăzute de art.8.6 din antecontract; obligarea pârâtei la plata sumei de 168.861,18 euro, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere pentru perioada 1.01._11 (1084 de zile); compensarea parțială a creanțelor reciproce, în speță restul de preț neachitat al bunului imobil cu o parte din sumele datorate de pârâtă cu titlul de penalități de întârziere; obligarea pârâtei să încheie procesul-verbal de recepție al bunului imobilul; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
Recurenta a precizat ca atât în cursul arbitrajului, cât și al prezentului litigiu, pârâta-intimată și arbitrii desemnați de aceasta au avut un comportament aflat la limita legii, încălcând în mod grav în numeroase situații legea penală, aspect ce reiese din actele depuse la dosar.
După mai multe amânări generate de intimata-pârâta, în ciuda caracterului urgent prevăzut de art.351 Cod procedură civilă în soluționarea cererilor de recuzare, aceasta a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe prevederile art.36 din Legea nr. 85/2006, învederând instanței ca împotriva acesteia a fost deschisa procedura insolvenței, învederând instanței ca, după contestația formulata, creanța recurentei a fost admisa la masa credala (după ce anterior a fost respinsa de către practicianul în insolventa numit chiar de pârâta-intimata).
Prin încheierea din data de 07.1 0.20 13, Tribunalul București a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea judecării cauzei.
Recurenta a susținut că încheierea nu este temeinică și nici legală, pentru următoarele motive:
Astfel, recurenta a susținut că încheierea este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.36 din legea nr.85/2006 și este și netemeinica, solicitând instanței de recurs să examineze cauza în ceea ce privește cererea de suspendare, sub toate aspectele.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.36 din Legea nr.85/2006: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Recurenta a susținut că acest text legal nu era aplicabil în cazul de față deoarece obiectul prezentei cauze era o cerere de recuzare și nu una în realizarea creanței, prin urmare textul invocat nu era aplicabil, cererea de recuzare neavând un obiect patrimonial per se.
S-a mai arătat că această prevedere legală putea fi invocată decât în procedura arbitrală, după soluționarea cererii de recuzare, arbitrii urmând a decide dacă se impunea suspendarea cauzei, după analiza tuturor capetelor de cerere, disjungerea celor care nu aveau ca obiect realizarea creanțelor, cu consecința suspendării celor care aveau ca obiect realizarea creanțelor și continuarea soluționării cauzei cu privire la celelalte aspecte.
Recurenta a arătat că nici susținerile invocate de către intimata-pârâta în sensul că această acțiune este accesorie celei arbitrale și ca suspendarea ar opera de drept, nu pot fi luate în considerare având în vedere faptul ca suspendarea chiar dacă ar opera de drept nu putea opera decât cu privire la capetele care aveau ca obiect realizarea creanțelor și după ce aceasta suspendare ar fi fost constatată de instanța competentă, în speță instanța arbitrală investită să soluționeze cauza pe fond.
Recurenta a făcut precizarea că are interesul soluționării litigiului arbitral având ca obiect obligarea pârâtei sa semneze procesul verbal de predare a bunului, având în vedere drepturile acordate de legea insolvenței posesorilor bunurilor și dreptul acestora de a solicita executarea antecontractului prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În drept au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând criticile de recurs în raport de dispozițiile legale incidente, constată că cererea de recurs este fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Scopul urmărit de legiuitor prin dispoziția de drept evocată constă în evitarea ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare a creanțelor creditorilor, în scopul respectării caracterului consensual, colectiv și egalitar al procedurii insolvenței.
În cauza de față, recurenta reclamantă a chemat în judecată pârâta . printr-o cerere având ca obiect recuzarea arbitrului D. P., desemnarea unui alt arbitru; anularea adresei nr.319 din 21.11.2012 de numire a superarbitrului O. Andreita B., constatarea nevalabilității numirii și anularea actelor de procedura efectuate de aceasta și, în subsidiar, admiterea cererii de recuzare a numitei O. Andreita B..
Or, analizând aceste capete de cerere, Curtea constată că prin acestea nu se urmărește realizarea unei creanțe asupra averii pârâtei, creanță ce poate fi valorificată în cadrul procedurii insolvenței, obiectul cauzei nefiind unul patrimonial.
Ca urmare, pentru astfel de acțiuni, cum este și cea care face obiectul dosarului de fond nr._ 12 înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât prin aceasta nu se urmărește realizarea unei creanțe, iar instanța de fond, deși a interpretat corect dispozițiile legale evocate, a făcut o aplicare greșită a acestei norme de drept.
Într-adevăr, această cerere este accesorie celei arbitrale prin care se urmărește valorificarea unui drept patrimonial însă Curtea nu poate face abstracție de faptul că cererea de suspendare a fost invocată în acest litigiu ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul unei instanțe de judecată și nu a celei arbitrale, această cerere impunându-se a fi soluționată prin raportare la obiectul acesteia, independent de cererea principală, instanța arbitrală având deplina competență de a se pronunța în consecință în cazul în care va fi învestită cu o cerere de suspendare asemănătoare prin raportare la dispozițiile legale incidente.
În aceste condiții, Curtea constată greșită aprecierea instanței de fond în sensul că și prezenta cauză având ca obiect recuzare se încadrează în cerințele art. 36 pentru care suspendarea operează de drept. De altfel, o atare apreciere a instanței de fond este contrară chiar concluziei prezentate în cuprinsul considerentelor la care tot instanța de fond a ajuns în urma interpretării acestui text de drept în sensul că: „singura cerință este aceea de a fi acțiuni pentru realizarea creanței”.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art.3041 Cod de procedură civilă, apreciind ca fondate criticile de recurs, vătămarea recurentei fiind evidentă, va admite recursul, va casa încheierea atacată în sensul că va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – reclamant . împotriva încheierii de ședință pronunțată în data de 07.10.2013 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR INTERCOM MANAGEMENT SPRL, B. A. O. și P. D..
Casează încheierea atacată în sensul că trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. N. G. I. D.
GREFIER
M. C.
Red. I.D.
Tehnored. C.S./ID
Ex.2/05.11.2013
T.B.Secția a III-a Civilă – C.T.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 35/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
