Cereri. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 25172/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.195R
Ședința publică de la 31 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta C. N. împotriva deciziei civile nr. 859A/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuenta personal și asistată de avocat Ș. B., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul revizuentei solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar, în copie, decizia civilă nr.509/30.03.2005 a C.A.B.- Secția a IV-a Civilă, sentința civilă nr.3812/20.03.2008 a Judecătoriei sector 1 București, sentința civilă nr.1084A/17.12.2012 a T.B. – Secția a III-a Civilă, relații de pe portalul C.A.B. privind soluția dată în dosarul nr._ și adresa nr.1249/ 28.05.1999 eliberată de P.M.B.
Curtea, admite pentru revizuentă proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Apărătorul revizuentei invederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Apărătorul revizuentei solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 C.pr.civ. și anularea deciziei atacate, având în vedere existența sentinței civile nr.2757/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București. Apreciază că instanțele de judecată au pronunțat două hotărâri potrivnice în aceeași acțiune în revendicare, între aceleași persoane (autorii părților) și în aceeași calitate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr._, la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, revizuenta-reclamantă C. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul-intimat Tăslăoanu T., revizuirea deciziei civile nr. 859A din 21.10.2011 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
În motivare, revizuenta a arătat că prin decizia supusă revizuirii, rămasă irevocabilă în recurs prin decizia civilă nr. 1101R din 30.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul formulat de către pârâtul Tăslăoanu T., s-a schimbat în parte sentința apelată și i s-a respins acțiunea în revendicarea imobilului, constând în apartamentul nr. 1 situat în București, ., . și terenul aferent, ca neîntemeiată.
Această decizie este contradictorie în raport de sentința civilă nr. 2757 din 06.03.1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare intentată de către autorul său, Blindescu C. S., în contradictoriu cu Primăria Municipiului București. Această din urmă pârâtă a fost obligată să-i predea autorului său, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în București, ., ., sector 1.
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr. 228A din 05.03.2013 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București, reținând că, potrivit art. 323 Cod procedură civilă, în cazul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Or, de vreme ce una din hotărârile potrivnice a fost pronunțată de Tribunalul București, instanța superioară în grad competentă să rezolve cererea de revizuire este Curtea de Apel București.
Curtea reține că este competență să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, atâta vreme cât revizuenta-reclamantă invocă contradictorialitatea deciziei civile nr. 859A din 29.10.2011 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, în raport de sentința civilă nr. 2757/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Or, conform art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Cum în speță, una din hotărârile pretinsă a fi potrivnică este pronunțată de către judecătorie, iar alta de către tribunal, evident, curtea de apel este competentă să soluționeze cererea de revizuire.
Cererea de revizuire nu este întemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2757 din 06.03.1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost admisă acțiunea în revendicare intentată de autorul reclamantei și anume, B. S. C., împotriva pârâtei Primăria Municipiului București, în sensul că aceasta din urmă a fost obligată să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul nr. 6, situat în București, ., ..
Prin încheierea din camera de consiliu din 06.04.1998, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea de îndreptare a erorii materiale în sensul că pârâta a fost obligată să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, întreg imobilul situat în București, ., .. Ambele hotărâri au rămas definitive și irevocabile.
Prin decizia civilă nr. 859A din 21.10.2011 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, în urma admiterii apelului declarat de pârâtul Tăslăoanu T., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare a apartamentului nr. 1 situat în București, ., ., intentată de către reclamanta C. A..
Din considerentele acestei din urmă decizii, rezultă că sentința civilă nr. 2757 din 06.03.1996 și încheierea din camera de consiliu din 06.04.1998 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, au fost avute în vedere la darea hotărârii.
Conform art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Din examinarea textului de lege suscitat rezultă că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care-i este favorabilă, iar ieșirea din această situație, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.
Nu există însă, contrarietate de hotărâri când acestea nu sunt pronunțate între aceleași părți și nici atunci când, în cadrul celui de-al doilea proces, s-a invocat prima hotărâre, iar instanța s-a pronunțat în cunoștință de cauză referitor la existența primului proces.
În această din urmă situație se află prezenta cerere de revizuire, atâta vreme cât prima hotărâre nu s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâtul Tăslăoanu T., ci cu Primăria Municipiului București, astfel cum rezultă din examinarea celor două hotărâri judecătorești pretinse a fi contradictorii.
Pentru existența excepției autorității de lucru judecat toate cele trei condiții trebuie întrunite cumulativ, respectiv, părți, obiect și cauză.
Lipsa uneia din condiții înlătură incidența excepției autorității de lucru judecat și, implicit, îndeplinirea cazului de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Astfel, chiar dacă în cele două procese, obiectul pricinii este același, respectiv imobilul în întregul său sau parte din același imobil situat în București, ., ., la fel ca și cauza (revendicare în baza art. 480 Cod civil), nu există aceleași părți.
În plus de aceasta, din decizia civilă nr. 859A din 21.10.2011 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, rezultă că sentința civilă nr. 2757 din 06.03.1996 și încheierea din camera de consiliu din 06.04.1998 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
D. urmare, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, astfel încât cererea de revizuire este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. N. împotriva deciziei civile nr. 859A/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 4 ex.
06.06.2013
Jud. fond: I. N.
L. C. S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 53/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 2036/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
