Pretenţii. Decizia nr. 509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 3382/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.509R
Ședința publică de la 8 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. M..
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant R. C. împotriva sentinței civile nr.776/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond – Tribunalul Călărași. Arată că în mod greșit instanța de fond a respins ambele capete ale acțiunii. În raport de dispozițiile art. 4 alin.2 din Legea nr.221/2009, instanța de judecată era obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, care trebuia solicitată de la toate instituțiile competente.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.06.2012, reclamantul R. C. a chemat în judecată S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative de sancționare contravențională cu închisoare de 6 luni și să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2211/1985 a Judecătoriei Roșiori de Vede a fost sancționat la 6 luni închisoare contravențională, reținându-se că prin comportamentul său a dus o viață anarhică contrară regulilor de conviețuire socială, însă situația de fapt nu corespunde adevărului.
A mai arătat că măsura sancționării contravențională dispusă are caracter politic, acesta rezultând atât din preambulul Decretului nr. 153/1970, cât și din cuprinsul sentinței civile nr. 2211/1985 întemeiată pe procesul-verbal de contravenție întocmit .
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 221/2009 și art. 504-505 C. proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în xerocopie, înscrisuri.
La data de 10.08.2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în numele pârâtului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii
A motivat în ce privește excepția invocată că prin decizia nr._.10.2010 a Curții Constituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 care prevedeau acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare au fost declarate neconstituționale, astfel că nu mai există temei legal pentru a fi solicitate.
Cu referire la fondul cauzei a arătat în esență că, reclamantul nu a dovedit în ce anume mod a fost maltratat fizic și psihic pentru a se justifica acordarea de daune morale.
Privitor la excepția inadmisibilității, invocată de pârât, prin notele scrise depuse la data de_ a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată
A motivat că decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale se referă, exclusiv, la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de apreciere a acestora, situație în care, excepția este inadmisibilă, și față de jurisprudența Curții de Apel București, precum și a Curții de Apel G.. Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din 10.12.2012, din oficiu, a fost invocat excepția tardivității cererii privind acordarea daunelor morale.
Prin sentința civilă nr. 776/10.12.2012 Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis excepția tardivității capătului de cerere privind acordarea de daune morale în cuantum de 80.000 lei, a respins ca tardiv formulat, capătul de cerere privind acordarea de daune morale de reclamantul R. C., împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării reclamantului R. C..
Analizând cu prioritate excepția tardivității cererii privind acordarea daunelor morale, care prevalează față de excepția inadmisibilității invocată de pârât, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Potrivit art. 5 alin.1 din legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la despăgubiri.
Legea nr. 221/2009 a intrat în vigoare la data de 14 iunie 2009, iar termenul maxim de depunere a unor cereri de despăgubiri s-a împlinit la data de 14 iunie 2012.
Întrucât reclamantul au promovat acțiunea la data de 22.06.2012, deci după împlinirea termenului prevăzut de lege,cererea privind acordarea daunelor morale va fi respinsă ca tardiv formulată.
Tribunalul a reținut că pin sentința civilă nr. 2211/1985 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, reclamantul a fost sancționat la 6 luni închisoare contravențională pentru contravențiile prevăzute de art. 1 art. 2 din Decretul nr. 153/1970 reținându-se că prin comportamentul său a dus o viață anarhică contrară regulilor de conviețuire socială, însă situația de fapt nu corespunde adevărului.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe acte normative expres prevăzute de lege, printre acestea nefiind menționat și Decretul nr. 153/1970.
Art. 4 alin. 2 din același act normativ, arată că, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, iar prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
În temeiul acestor dispoziții raportate la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, se poate solicita constatarea caracterului politic de către persoanele împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările.
Faptele pentru care a fost sancționat cu închisoare contravențională reclamantul nu constituie măsuri administrative abuzive și nici nu au caracter politic deoarece nu au urmărit răsturnarea regimului comunist, nefiind acte de împotrivire față de autoritățile comuniste, ci au constituit contravenții la regulile de conviețuire socială sancționate de Decretul nr. 153/1970, dispoziții similare regăsindu-se și în Legea nr. 61/1991 în vigoare.
În final, tribunalul a susținut că nici dispozițiile art. 504 Cod procedură penală nu pot constitui temei pentru acordarea daunelor morale, neexistând un proces penal, o hotărâre definitivă de achitare, iar privarea de libertate a reclamantul nu s-a dispus după intervenirea prescripției, a amnistiei sau a dezincriminării faptei.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs reclamantul R. C..
Prin recursul declarat, reclamantul R. C. susține următoarele critici:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, recurentul a chemat in judecata S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând sa se constate caracterul politic al condamnării suferite de mine, prin sentința civilă nr. 2212 pronunțata de Judecătoria Roșiorii de Vede, precum și să i se acorde despăgubiri morale pentru prejudiciile suferite in urma condamnării, în cuantum de_ lei. Recurentul a arătat că a fost condamnat la 6 luni închisoare contravenționala pentru ca ar fi săvârșit fapte prevăzute de Decretul nr.153/1970. A arătat ca întreaga familie a suferit in urma acestei condamnări nedrepte in acel regim totalitar, întrucât fiind, cap de familie, acesta asigura traiul familiei.
Recurentul reclamant arătat că este de notorietate ca aceasta măsura luata de regimul comunist fata de acesta tocmai datorita modalității in care a fost pusa in aplicare dar si condițiilor mizere de trai oferite de autorități pe perioada aplicării măsurii a avut un impact psihologic si emoțional negativ. A precizat de asemenea că principala cerere este constatarea caracterului politic al condamnării, întrucât o astfel de recunoaștere i-ar aduce o reparație morala, cu privire la despăgubiri lăsând la aprecierea instanței așa cum am precizat conform OUG 62/2012, ce arata ca se aplica anumite plafoane cu privire la despăgubiri si cuantumul lor. Despăgubirile pot fi solicitate in virtutea dreptului de acces la justiție garantat de codul civil, de Constituție si de art. 6 din CEDO. Se arată că legiuitorul definește doua categorii de nedreptăți, de masuri abuzive luate de regimul comunist: condamnările cu caracter politic in baza altor fapte prevăzute de legea penala, dar care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind săvârșite in scopul prevăzut de art. 2 din OUG 214/1999, PRECUM SI masurile administrative, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unități si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, art. 2 din OUG 214/1999. Am arătat caracterul de complinire al Legii 221/2009 la textele de lege anterioare ce vine sa completeze - OUG 214/1999; DL 118/1990; legea 568/2001; OUG 62/2012; CEDO, Constituția României; acestea constituind temeiul de drept al cererii. Am depus înscrisuri in cauza ce pot arata prejudiciile suferite in urma condamnării. Am solicitat si proba testimoniala care mi-a fost respinsa. Paratul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind solicitarea de daune morale iar pe fond respingerea acțiunii. A arătat ca decizia Curții Constituționale 1358/2010, arata ca nu exista temei legal pentru acordarea daunelor morale J. pe fond nu s-a dovedit caracterul politic al măsurii.
Instanța a hotărât respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării. A hotărât de asemenea respingerea ca tardiv formulat a capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor morale și a admis excepția tardivității capătului de cerere privind acordarea de daune morale .
Recurentul reclamant a considerat hotărârea pronunțata ca fiind nelegala si netemeinica pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, instanța de control putând analiza cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 Cod procedură civilă.
Astfel, s-a soluționat cauza fără aplicarea corecta a dispozițiilor legale interpretând si aplicând greșit textele legii invocate, deși recurentul le-a susținut in fond la judecarea cauzei. Instanța nu a analizat probatoriul cauzei, nu a motivat hotărârea cu privire la probe, nemotivând nici solicitarea si totodată respingerea probei testimoniale solicitate de recurent.
Recurentul a mai arătat că instanța nu a interpretat corect dispozițiile textelor de lege pe care și-a motivat cererea, soluționând cauza si analizând doar apărarea paratei. Deșii motivarea cererii recurentului este întemeiată în drept si pe textele de lege invocate in cererea principala si in cererea precizatoare, instanța in motivarea hotărârii a arătat că cererea este întemeiata numai pe Legea 221/2009, deși acesta a subliniat că această lege are caracter de complinire a textelor de lege in baza cărora și-a întemeiat acțiunea.
În final, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, și pe fond admiterea cererii formulate și precizate, iar în subsidiar, în situația analizei sub toate aspectele, având în vedere și prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru readministrarea si reanalizarea probelor.
Recursul este nefondat.
Deși s-a invocat ca temei de drept al motivelor de recurs, art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta nu este incident, susținerile recurentului reclamant vizând interpretarea și aplicarea greșită a legii – art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește critica vizând nemotivarea respingerii probei testimoniale, din actele dosarului primei instanțe, Curtea reține că atât la termenul din 15.10.2012, cât și la dezbaterea în fond a cauzei – 10.12.2012 – partea nu a solicitat administrarea probei cu martori și ca atare, critica va fi respinsă ca nefondată.
Cu referire la tardivitatea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 80.000 lei, Curtea constată că în condițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 persoanele ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pot solicita în termen de 3 ani de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, obligarea statului la despăgubiri.
În cauză, acest termen s-a împlinit la data de 14 iunie 2012, ori acțiunea a fost pronunțată de către reclamant la data de 22.06.2012, ulterior termenului legal, astfel că dispozițiile Legii nr. 221/2009 fiind aplicabile cauzei, critica va fi respinsă, ca nefondată.
Nefondate sunt și precizările vizând respingerea pe fond a acțiunii, câtă vreme reclamantul a fost sancționat contravențional conform art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 153/1975, faptă ce nu se circumscrie cerințelor art. 1 alin. 3, art. 3 și art. 4 alin.2 din Legea nr. 221/2009 privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative abuzive.
Pe de altă parte, fapta contravențională nu poate constitui temei pentru acordarea daunelor morale nici în raport de prevederile art. 504 Cod procedură penală, în absența unui proces penal, ori a unei hotărâri definitive de achitare a petentului.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 3041 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant R. C. împotriva sentinței civile nr.776/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. P. A. V.
GREFIER
G.-M. V.
Red. .. GC – 2 ex
30.04.2013
Jud. fond V. M.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-10-2013, Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 640/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
