Cereri. Decizia nr. 1972/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1972/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 48863/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1972 R
Ședința publică de la 20.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți F. M. I. și T. M. E. și recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE D.G.F.P.M.B., împotriva Sentinței civile nr. 1059/15.05.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, având ca obiect, pretenții – Despăgubiri Legea nr. 221/2009, daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți F. M. I. și T. M. E. prin apărător, avocat Ș. M. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 9 dosar, lipsă fiind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.M.B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurenților-reclamanți F. M. I. și T. M. E. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți F. M. I. și T. M. E. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică și pe fondul cauzei solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente capătului doi din cererea de chemare în judecată, referitoare la daunele morale.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.M.B. solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, solicită admiterea recursului formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.M.B. astfel cum a fost formulat și motivat în scris și respingerea recursului formulat de recurenții-reclamanți F. M. I. și T. M. E. ca nefondat
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1059/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente capătului 2 de cerere, referitoare la daunele morale solicitate și, în consecință, a respins ca prescrise aceste pretenții, s-a admis în parte cererea reclamantelor T. M. E. și F. (T.) M. I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat caracterul politic al măsurii condamnării autorului reclamantelor (T. S.) la 8 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică prin sentința penală nr.198 din 27 octombrie 1959 pronunțată de Tribunalul M. al Reg. a II-a Militară. Totodată, s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de reclamante și de probele administrate în cauză, atât în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantele T. M. E. și F. (T.) M. I. se constate caracterul politic al condamnării autorului lor (T. S.) la 8 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică prin sentința penală pronunțata de Tribunalul M. al Reg. II-a Militară prin sentința penală nr.198 din 27 octombrie 1959, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prin agitație, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 EUR cu titlu de daune morale pentru suferința produsa defunctului T. S. și a familiei sale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009: ”(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. (2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) (…) art. 207 – 209, 209 indice 1 – 209 indice 4 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare”.
Autorul reclamantelor, numitul T. S. a fost condamnat la 8 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică prin sentința penală nr. 198 din 27 octombrie 1959 pronunțată de Tribunalul M. al Reg. a II-a Militară, pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prin agitație, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 2 lit. a și b Cod penal.
Având în vedere că dispozițiile legale menționate prevăd expres caracterul politic al măsurii condamnării pentru faptele prevăzute de art. 209 pct. 2 lit. a și b Cod penal, tribunalul a constatat caracterul politic al măsurii condamnării autorului reclamantelor (T. S.) la 8 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică prin sentința penală nr. 198 din 27 octombrie 1959 pronunțată de Tribunalul M. al Reg. a II-a Militară.
În ceea ce pretențiile aferente capătului 2 de cerere, referitoare la daunele morale solicitate, tribunalul a constatat că a intervenit prescripția dreptului la acțiune având în vedere că reclamantele au promovat prezenta cerere dedusă judecății la data de 18.12.2012, iar Legea nr. 221/2009 care constituie temei al acestor pretenții este în vigoare din data de 14 iunie 2009. În consecință, dreptul la acțiune al reclamantelor s-a născut la data de 14 iunie 2009, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora: „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Termenul de prescripție este de 3 ani”.
În soluționarea excepției prescripție dreptului la acțiune s-au avut în vedere dispozițiile Decretului nr. 167/1958 raportat la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, întrucât potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente capătului 2 de cerere, referitoare la daunele morale solicitate și, în consecință, a respins ca prescrise aceste pretenții. A admis în parte cererea reclamantelor și a constatat caracterul politic al măsurii condamnării autorului reclamantelor (T. S.) la 8 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică prin sentința penală nr.198 din 27 octombrie 1959 pronunțată de Tribunalul M. al Reg. a II-a Militară. Totodată, s-a luat act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamantele F. M. I. și T. M. E. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, susținând următoarele critici:
În motivarea cererii de recurs reclamantele F. M. I. și T. M. E. au susținut, în ce privește soluția pronunțată pe capătul 2 din cererea de chemare în judecată, că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 pentru că nașterea dreptului la acțiune privind daunele morale s-a produs la 15.05.2013 când prin sentința civilă nr.1059 s-a constatat caracterul politic al condamnării autorului reclamantelor, T. S., la 8 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică.
În motivarea cererii de recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut, în sinteză, următoarele critici:
Printr-un prim și ultim motiv s-a susținut lipsa de interes a reclamantelor de a se constata caracterul politic al măsurii de condamnare a autorului reclamantelor.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că atâta timp cât prin lege s-a stabilit că măsurile la care a fost supus autorul reclamantelor au caracter politic reclamantele nu mai au interes de a se mai constata caracterul politic al acestor măsuri.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește recursul reclamantelor critica este nefondată deoarece dreptul la acțiune pentru daune morale s-a născut la 14.06.2009 și nu la data pronunțării sentinței civile nr.1059 din 15.05.2013, motiv pentru care nefiind incidente art.3041 Cod procedură civilă în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, critica este nefondată pentru că reglementarea condamnărilor cu caracter politic au caracter general și deci și interes general spre deosebire de interesul reclamantelor care este personal. În acțiunea lor reclamantele au urmărit un interes personal și deci critica este nefondată.
Nefiind deci incidente art.3041 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate de recurentele-reclamante F. M. I. și T. M. E. și de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER,
F. J.
Red. PF
Tehnored. PS/ MȘ/2 ex.
12.12.2013
Jud. fond: L. I.-C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 250/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1697/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
