Legea 10/2001. Decizia nr. 997/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 989/3/2012
Dosar nr._
(531/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.997
Ședința publică de la 3 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți O. C., R. I. și . SA, împotriva sentinței civile nr. 2169 din 27.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G., P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Toia P., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți O. C., R. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 31.05.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimaților-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă . SA și intimatul-pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimatul-pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 27.05.2013.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților-reclamanți susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în ceea ce privește cheltuielile de judecată, apreciind că atâta timp cât s-a reținut culpa procesuală a Municipiului București prin P. G. cererea reclamanților este justificată.
Menționează că a formulat prezenta acțiune tocmai ca urmare a nesoluționării dosarului administrativ, dosarul fiind complet cu mult timp înaintea cererii de chemare în judecată; ultima precizare și cererea de emitere a dispoziției fiind în anul 2008, timp în care pârâtul nu a dat curs solicitării reclamanților, refuzând să emită dispoziție cu acordare de măsuri reparatorii.
Faptul că după introducerea cererii de chemare în judecată, a soluționat notificarea, nu mai prezintă relevanță sub aspect procedural, reclamanții achitând deja cheltuielile, privind plata onorariului de avocat.
În concluzie, apreciază că cheltuielile care au fost solicitate nu sunt excesiv de mari, împrejurare față de care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Menționează că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, prezenta acțiune a fost introdusă la data de 12.01.2012 iar Dispoziția nr._ a Primarului G. a fost emisă la data de 28.02.2012.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, costată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 12.01.2012 sub nr._, reclamanții O. C. și R. I., au chemat în judecată pe pârâții M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și pe P. G. AL M. BUCUREȘTI și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR (CCSD), solicitând următoarele:
1. soluționarea pe fond a notificării transmisă prin executor Judecătoresc sub /nr. 755/05.07.2001, în sensul de a dispune restituirea în natură sau echivalent valoric, constând în despăgubiri la valoarea de piață a imobilului în funcție de standardele internaționale de evaluare, a imobilului situat în București, Calea Crângași nr. 91, sector 6, compus din teren în suprafață de 500 mp și construcție în suprafață de 404 mp, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001;
2. obligarea Municipiului București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul aferent notificării nr. 755/05.07.2001 însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză și
3. obligarea S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR (CCSD) să înregistreze dosarul transmis de M. București prin P. G.;
4. obligarea pârâtul M. BUCUREȘTI în solidar cu P. Municipiului București la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care se va determina prin expertiză tehnica și care se compune din:
a) prejudiciu efectiv reprezentat de diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea nr. 755/05.07.2001, respectiv 22.06.2010 și valoarea de piață actuală care reprezintă momentul soluționării, pentru imobilul imposibil de restituit în natură; x
b) câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală aplicată la suma menționată la pct.a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la momentul transmiterii dosarului către CCSD.
5. Obligarea Municipiului București în solidar cu P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Prin sentința civilă nr.2169/27.11.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul M. București prin Primar G. la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.3 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a reținut că după promovarea acțiunii a fost emisă dispoziția nr._/28.02.2012 prin care a fost soluționată pe fond notificarea nr.755/2001 și constatând culpa procesuală a pârâtului a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă reprezentând onorariul de avocat, însă a apreciat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză și a apreciat că se justifică reducerea onorariului achitat de parte avocatului.
Prin recursul formulat împotriva acestei hotărâri, reclamanții au susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.274 alin.3 din codul de procedură civilă deoarece raportat la valoarea pricinii și la munca depusă de avocat în studierea documentelor, pregătirea apărării și redactării înscrisurilor, avocatul analizează întregul material probator pus la dispoziție de clientul său, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, formulează strategii, apărări, identifică excepții, iar acest volum de muncă trebuia apreciat în raport de onorariu și nu la deplasarea în sine la instanță, căci nu acestea sunt relevante în câștigarea unui proces.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamanții sunt în imposibilitate a-și recupera integral cheltuielile de judecată deși nu se află în culpă procesuală. Dosarul de notificare a fost completat de reclamanți cu mult înaintea cererii de chemare în judecată, ultima precizare și cererea de emitere a dispoziției fiind depusă din anul 2008, timp în care pârâta nu a dat curs solicitării reclamanților, refuzând emiterea unei dispoziții.
Prin întâmpinarea de la 27.05.2013, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor Legii nr.165/2013 în prezenta cauză.
Examinând cauza prin prisma criticilor mai sus enunțate, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat, față de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă și urmează a fi admis pentru considerentele care succed:
Conform art.274 alin.(3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Jurisprudența națională precum și a instanței de contencios european sunt consecvente în a statua că, reducerera onorariului avocațial conferită instanței prin posibilitatea aplicării dispoziției art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, nu aduce atingere convenției dintre avocat și clientul său, însă, pe de altă parte, această intervenție urmează a deveni efectivă doar în situațiile în care aceste cheltuieli depășesc caracterul necesar și rezonabil în raport cu complexitatea procesului, conduita părților și a autorităților precum și cu miza procesului.
Or, în condițiile în care reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile pentru ca procedura adminsitrativă să poată fi soluționată în termenul imperativ de 60 de zile de la data înregistrăriii notificării iar pârâta a dat curs acesteia, pe parcursul judecății în fond, respectiv, la data de 28.02.2012 (deși notificarea era depusă din data de 05.07.2001), după parcurgerea a două termene de judecată, nu se poate reține o culpă procesuală din partea acestora, cu consecința aplicării de către instanță a sancțiunii constând în neacordarea cheltuielilor de judecată. Angajarea apărătorului ales a fost determinată tocmai de pasivitatea intimatului pârât, atitudine care a declanșat procedura judicară împreună cu costurile inerente acesteia.
În egală măsură, obligarea recurentului la cheltuieli de judecată în etapa procesuală anterioară este justificată de admiterea cererii reclamantilor, culpa procesuală a pârâtului decurgând din nesoluționarea notificării acestora. Prin urmare, din intrepretarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. Civ se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărările invocate pe calea întâmpinării de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt lipsite de relevanță juridică în privința soluției pe care o va primi recursul față de limitele învestirii instanței prin motivele de recurs menționate.
Având în vedere dispoziția art.274 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga intimatul – pârât M. București prin P. G. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți O. C., R. I. și . SA, împotriva sentinței civile nr.2169 din 27.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G., P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă intimatul – pârât M. București prin P. G. la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul – pârât și la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored. DM/cs
Ex.2/04.07.2013
T.B.Secția a V-a Civilă – S.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1697/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
