Strămutare. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 1820/2/2013
Dosar nr._ (469/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 19 F
Ședința din camera de consiliu de la 21.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de strămutare formulate de petentul P. M. D., în contradictoriu cu intimații C. M., C. M. și C. N..
P. are ca obiect strămutare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocați O. R. și C. C., în calitate de reprezentanți ai petentului P. M. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberate de Baroul București, pe care o depun la dosar, lipsind intimații C. M., C. M. și C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii petentului depun la dosar note de ședință și un set de înscrisuri, respectiv cererea de revizuire formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., precizarea cererii de revizuire formulate în dosarul nr._ al Judecătoriei B., încheierea de ședință din 12.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., cu dovada de comunicare, încheierea de ședință din 9.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria B., sentința civilă nr. 5100/11.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ RJ al Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 2717/24.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a III-a civilă.
Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în judecarea cererilor având ca obiect strămutarea, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorii petentului, având pe rând cuvântul, consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedura civilă, față de faptul că cererea a fost formulată după apariția acestuia, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2013 pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul P. M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. M., C. M. și C. N., să se dispună strămutarea judecării dosarului nr._, pe motiv de bănuială legitimă, de la Judecătoria B. la o altă instanță egală în grad, cu refacerea actelor de procedură săvârșite până în prezent. Totodată, a solicitat să se dispună suspendarea judecării pricinii.
I.1. În motivarea cererii sale, petentul a arătat că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 14.384 m.p. teren situat în extravilanul comunei Gradiștea, ., ..
2. În soluționarea prezentului dosar, pârâții au opus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1159/30.05.2002 de către B.N.P. Asociați Dr. G. D. și G. G., încheiat între autorul lor, C. I., în calitate de vânzător, și C. A., în calitate de cumpărător, contract prin care s-a înstrăinat o suprafață de 5.000 m.p. din totalul de 14.384 m.p. teren ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1396/26.03.2005.
3. Subsecvent, petentul a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, ce face obiectul dosarului nr._ .
4. Dată fiind legătura care există între cele două dosare, petentul a formulat cerere de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr._, cerere considerată ca fiind întemeiată și admisă prin încheierea pronunțată în data de 09.10.2008.
5. Cu toate acestea, dintr-o eroare materială, atât în cuprinsul, precum și în dispozitivul încheierii mai sus menționate a fost precizat în mod eronat numărul dosarului de a cărui soluționare a depins soarta prezentului dosar, respectiv a fost menționat dosarul nr. „_ ", în loc de „_ ".
6. La data de 11.11.2010, sesizându-se din oficiu cu excepția perimării acțiunii, instanța de judecată a pronunțat în dosarul nr._ sentința civilă nr. 5100, prin care aceasta a constatat ca fiind perimată cererea prin care a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, însă în soluționarea excepției instanța a plecat de la o situație de fapt greșită datorită erorii materiale existente în dispozitivul încheierii de suspendare a cauzei, respectiv verificând soluționarea dosarului indicat în mod eronat ca fiind nr._, în loc de nr._ .
7. Astfel, în urma sesizării din oficiu și în vederea constatării perimării cererii mai sus menționate, Judecătoria B. a analizat stadiul dosarului nr._ și nu al dosarului nr._ .
8. La data la care Judecătoria B. s-a pronunțat în dosarul nr._, respectiv la data de 11.11.2010, dosarul nr._, cel în baza căruia s-a solicitat suspendarea prezentului dosar, încă nu era soluționat în mod definitiv și irevocabil, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, pe rolul căruia s-a aflat soluționarea recursului în dosarul mai sus menționat, pronunțându-se asupra cauzei la data de 24.11.2010 prin decizia civilă nr. 2717R.
9. Anterior pronunțării Tribunalului, la data de 11.11.2010 Judecătoria B. a pronunțat o sentință analizând o situație fără legătură cu prezenta cauză și oricum prematură cu privire la perimarea cererii, dacă e să avem în vedere faptul ca s-a pronunțat înainte de a fi soluționat în mod definitiv și irevocabil dosarul nr._, moment de la care începe să curgă termenul de perimare.
10. Prin cererea trimisă instanței de judecată la data de 19.12.2011, petentul a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii pronunțate în data de 09.10.2008.
11. Prin încheierea pronunțată la data de 12.01.2012, instanța a admis cererea.
12. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții, recurs respins irevocabil de Tribunalul Ilfov la data de 10.04.2012.
13. Urmare a admiterii cererii de îndreptare eroare materială, petentul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 5100/11.11.2010 pronunțate în dosarul nr._ RJ al Judecătoriei B., ce a format obiectul dosarului nr._ - cerere de revizuire admisă în sensul respingerii excepției de perimare. Aceasta soluție a fost menținută și de Tribunalul Ilfov. Dosarul a fost repus pe rolul Judecătoriei B., fixându-se termen la data de 25.10.2012.
14. La termenul de judecată din data 24.01.2013 instanța a pus în discuția părților excepția de perimare a acțiunii.
II. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 140 Cod procedură civilă.
Bănuiala cu privire la imparțialitatea judecătorului este legitimă și rezultă din modul în care a înțeles să conducă acest proces, precum și din soluțiile pe care acesta le-a pronunțat, astfel:
Dintr-o eroare materială, neimputabilă petentului, în încheierea prin care s-a dispus suspendarea dosarului a fost menționat un alt număr de dosar, respectiv „_ ", în loc de „_ ".
Deși instanța, în baza rolului activ, avea obligația de a dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință din data de 09.10.2008, la termenul din data de 11.11.2010 a admis sesizarea din oficiu și a constatat perimată judecata cererii.
La data de 11.07.2012 a fost admisă cererea de revizuire formulată de către petent, fiind respinsă excepția de perimare a acțiunii.
La data de 24.01.2013 instanța a pus în discuția părților excepția de perimare, invocată din oficiu, neindicând și motivele pe care aceasta se întemeiază.
La ultimele termene de judecată, din datele de 31.01.2013 și respectiv 21.02.2013, instanța a fixat ora de strigare a cauzei la 10:00 (conform încheierilor de ședință), însă la termenul din data de 21.02.2013 instanța a dispus strigarea cauzei la ora 9:15, în absența apărătorului petentului, cu încălcarea dispozițiilor de procedură care impuneau strigarea cauzei la ora fixată, pentru a nu încălca dreptul la apărare al uneia dintre părți.
Având în vedere încălcarea flagrantă a regulilor fixate pentru strigarea cauzei, coroborată cu faptul că instanța a rămas în pronunțare pe o excepție care duce la împiedicarea judecații fondului pretenției petentului în lipsa apărătorului ales, bănuiala acestuia cu privire la imparțialitatea judecătorului este legitimă.
La termenul din 21.03.2013, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra excepției invocate, Curtea reține următoarele:
I.1. Prima problemă care se ridică în cauză, dată fiind modificarea legislativă intervenită prin . data de 15.02.2013 a noului Cod de procedură civilă, este aceea a aplicării legii procesual civile în timp.
Reglementând expres această chestiune, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 prevede că: „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.Cu alte cuvinte, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului. Acest principiu a fost introdus parțial prin art. XXII din Legea nr. 202/2010.
Este de observat faptul că este instituită astfel o regulă diferită de cea care guverna anterior această materie, pentru că sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă normele de procedură erau de imediată aplicare, conform art. 725 alin. 1: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege”.
Noua reglementare este în spiritul jurisprudenței Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consideră că aplicarea unei noi legi într-un proces pendinte constituie o imixtiune (din partea legiuitorului) în activitatea judiciară (spre exemplu, cauza Zmaliński împotriva Poloniei, hotărârea din 10.10.2001).
2. Rămâne de stabilit dacă o cerere de strămutare, ca mijloc procesual component al acțiunii civile, pus la dispoziția părții pentru a obține strămutarea, declanșează sau nu un proces nou.
În rezolvarea acestei chestiuni, trebuie pornit de la natura juridică a strămutării pricinilor. În mod unanim literatura de specialitate consideră, pornind de la situarea Titlului VI, care reglementează această materie, în Cartea I a Codului de procedură civilă - „Competența instanțelor judecătorești” - că strămutarea constituie o formă de prorogare judecătorească de competență. Prin strămutare se desemnează trecerea unei cauze, în situațiile strict determinate de lege, de la o instanță competentă la o altă instanță de același grad. Or, aceasta presupune prin concept existența unei cauze - deci a unui proces declanșat - aflate pe rolul unei instanțe de la care să fie trecută la o altă instanță în urma formulării unei cereri de către partea interesată.
De altfel, potrivit punctelor de vedere exprimate în doctrină, cererea de strămutare constituie un incident de procedură, sintagmă prin care se înțelege orice contestație care se grefează pe cererea principală și care este de natură să suspende, să întrerupă sau să stingă cursul judecății sau să modifice soluția. Instanța sesizată cu o cerere este competentă să soluționeze toate incidentele propriu zise, precum cele referitoare la compunerea și constituirea instanței (incompatibilitatea, abținerea, recuzarea, greșita compunere sau constituire a instanței); la competență (excepția de necompetență); la probele administrate (verificarea de scripte, procedura falsului); la nulitatea actelor de procedură; la suspendarea judecății; la perimarea cererii etc. Sunt însă unele cazuri în care asupra incidentelor de procedură se pronunță în mod obligatoriu o altă instanță: cererea de delegare a instanței se rezolvă de Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 23 Cod procedură civilă); cererea de strămutare este de competența instanței ierarhic superioare sau a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de motivele invocate (art. 39 Cod procedură civilă). Între cele două tipuri de incidente de procedură nu este nicio diferență de natură juridică, astfel încât regula conform căreia legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului trebuie să li se aplice deopotrivă.
Pe cale de consecință, dispozițiile noului Cod de procedură civilă nu se implică și cererilor de strămutare formulate în cauze cu care instanțele au fost sesizate anterior intrării sale în vigoare.
II. Potrivit dispozițiilor vechiului Cod procedură civilă, cuprinse în art. 39 alin. 2: „Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție”.
Față de aceste considerente, având în vedere și caracterul imperativ al normelor juridice care reglementează competența materială, potrivit art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, să admită excepția de necompetență materială și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe petentul P. M. D., în contradictoriu cu intimații C. M., C. M. și C. N., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. I. A. G.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex. 2/15.04.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 997/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1675/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
