Cereri. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 35792/3/2009*
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 7 R
Ședința publică de la 08.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți S. F. și S. F. I., împotriva sentinței civile nr. 1631/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiului București prin Primarul General, având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți S. F. și S. F. I. reprezentați de avocat C. L. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât Municipiului București prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenților reclamanți S. F. și S. F. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți S. F. și S. F. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Consideră că excepția perimării acțiunii nu poate opera în cauză, având în vedere că s-a formulat cerere de repunere pe rol anterior introducerii în cauză a recurentului S. F.. Să se constate că recurentul S. F. nu a avut cunoștință de acest dosar și nici de faptul că acest dosar era suspendat. Apreciază că prin formularea cererii de repunere pe rol anterior judecării acestei cauze se poate aprecia că acțiunea nu este perimată. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 10.09.2009, contestatorii S. F. I. și S. D. au formulat, în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General, contestație împotriva Dispoziției nr._/28.07.2009 prin care a fost respinsă notificarea depusă de autoarea acestora, P. A., decedată ulterior, privind restituirea în natură a imobilului din București, Calea Victoriei nr.112, colț cu ., . indiviză de teren de 11,70 m.p., pentru lipsa calității de persoană îndreptățită.
La data de 11.01.2010, având în vedere dispozițiile art.242 pct.2 Cod de procedură civilă, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a suspendat judecarea cauzei, pentru lipsa părților.
Ulterior, prin sentința civilă nr.1598/29.09.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimată cererea formulată de reclamanții S. F. I. și S. D., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sunt incidente dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă, cauza rămânând în nelucrare de la 11.01.2010, fără ca părțile să fi făcut vreun act de procedură în vederea reluării judecării procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la 4.10.2011 reclamantul S. F. I., invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, acesta a arătat că a formulat în fața tribunalului, la 28.09.2011, o cerere de amânare a cauzei, transmisă prin fax, având în vedere că a intervenit decesul reclamantului S. D., precum și imposibilitatea sa de prezentare, nevoia de angajare a unui nou avocat și de atașare a unor noi înscrisuri doveditoare, în raport de excepția pronunțată.
În mod nelegal, tribunalul, trecând peste această cerere și în lipsa reclamantului, a dispus asupra excepției de perimare, invocată din oficiu.
Totodată, recurentul a arătat că suspendarea cauzei în temeiul art.242 Cod de procedură civilă a intervenit la 11.01.2010, iar termenul de perimare de 1 an începea să curgă de la acest moment.
La dosarul de recurs, recurentul S. F. I. a depus certificatul de deces pentru reclamantul S. D., certificatul de căsătorie al defunctului cu S. F..
Față de înscrisurile prezentate, acesta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitor, a soției defunctului, sens în care, aceasta a fost citată și, la termenul de judecată din 29.03.2012 a prezentat certificatul de moștenitor nr.59/23.03.2012 emis de B.N.P. A. L., care confirmă calitatea sa de succesoare a reclamantului inițial S. D..
S-a mai atașat în recurs cererea de repunere pe rol formulată în fața Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, în temeiul art.245 Cod de procedură civilă de către reclamantul S. F. I..
Conform art.243 Cod de procedură civilă, Curtea a dispus, la data de 29.03.2012, introducerea în cauză a numitei S. F., în calitate de intimat reclamant. Aceasta a precizat că nu a avut cunoștință de faptul că prezentul litigiu a fost suspendat de tribunal și nici nu a fost citată de această instanță la momentul la care s-a soluționat excepția de perimare pentru a depune la dosar dovada decesului reclamantului S. D..
În ședința publică din 29.03.2012, S. F. a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, precum și cerere de recurs, prin care a solicitat modificarea hotărârii recurate, atât timp cât perimarea a fost constatată în mod greșit, soțul său fiind decedat anterior datei de 29.09.2011.
Prin decizia civilă nr. 579/29.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în cauza cu nr. unic_, instanța de recurs a admis cererea de repunere în termen formulată de recurenta S. F., a admis recursurile declarate de recurenții reclamanți S. F. I. și S. F. împotriva sentinței civile nr.1598 din 29.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
„Curtea, analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de către Soarea F., în calitate de succesoare a defunctului S. D., constată că litigiul a fost suspendat în fața instanței de fond la data de 11.01.2010, pentru lipsa părților, tribunalul făcând aplicarea prevederilor art.242 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării, dispunându-se citarea părților în cauză pentru termenul din 29.09.2011.
Curtea constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul menționat doar cu reclamantul S. F. I. și pârâtul M. București prin Primarul General, dovada de îndeplinire a procedurii de citare a reclamantului S. D. fiind restituită cu mențiunea „destinatar decedat”.
Anterior judecării cauzei, la 28.09.2011, s-a depus de către reclamantul S. F. I. o cerere de amânare a cauzei, acesta arătând că a intervenit decesul reclamantului S. D. și că se impune citarea în cauză a eventualilor moștenitori ai acestuia.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a pronunțat sentința recurată în prezenta cauză prin care a constatat intervenită perimarea.
Curtea a constatat că instanța de fond a procedat în mod greșit, soluționând cauza pe lipsă de procedură, cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod de procedură civilă.
Recurenta S. F. a fost citată ca moștenitoare a defunctului său soț în faza procesuală a recursului exercitat împotriva hotărârii de constatare a perimării, pentru termenul de judecată din 29.03.2012, ocazie cu care a formulat și cererea de repunerea în termenul de declarare a recursului.
Potrivit art.103 alin.1 Cod de procedură civilă, partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini vreun act de procedură, va trebui să solicite instanței repunerea în termen dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.
În sensul textului de lege menționat, împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către recurent.
În speță, o astfel de situație este probată de către recurenta S. F., aceasta fiind citată în calitate de moștenitoare a defunctului său soț, abia la termenul din 29.03.2012, sens în care a putut lua cunoștință doar la această dată în ceea ce privește desfășurarea litigiului pendinte.
Raportat și la dispozițiile art.103 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat că este întemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de către recurenta S. F., motiv pentru care o va admite.
În acest context, întrucât excepția de perimare a fost analizată în condițiile în care succesoarea reclamantului S. D. nu a fost legal citată, neavând cunoștință de termenul fixat de tribunal pentru judecarea acesteia, se impune casarea sentinței recurate în temeiul art.304 pct.5 Cod de procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că se impune, dată fiind coparticiparea procesuală a reclamanților S. F. I. și S. D., calitatea acestuia din urmă fiind preluată de succesoarea S. F., analiza ambelor recursuri de către instanța de rejudecare, Pentru rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a civilă și s-a dispus citarea corespunzătoare a părților.
Întrucât la prima judecată a cauzei s-a rămas în pronunțare cu privire la excepția de perimare, instanța a reluat dezbaterile asupra acesteia în procedură completă.
Analizând actele și lucrările din dosar cu privire la excepția perimării cauzei, tribunalul a constatat că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Orice cerere de chemare în judecată, deci inclusiv revizuirea, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an (art. 248 alin. 1 Cod pr. civilă).
Pentru a interveni perimarea, este necesară îndeplinirea unei condiții: culpa părții de a fi lăsat în nelucrare procesul, o chestiune de fapt ce trebuie dovedită. Dacă pricina a rămas în nelucrare fără ca partea să aibă vreo vină, atunci nu operează perimarea.
În speță, se constată că ultimul act de procedura a avut loc in data de 11.01.2010 – f 85 când instanța a suspendat judecarea prezentei cauze ca urmare a lipsei părților care nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Ulterior, la data de 26.06.2010 a decedat reclamantul S. D..
La data de 29.09 .2011 ,s-a constatat perimarea cererii față de împrejurarea că din data de 11.01.2010 a trecut mai mult de un an fără ca părțile să facă vreun act de procedură.
Deși apărătorul reclamanților a invocat prev. art. 250 C. ca motiv de suspendare a cursului perimării, Tribunalul reținut că acesta nu este incident în cauză.
Art. 250 C. prevede că “Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
Deoarece în cauză suspendarea nu s-a întemeiat pe prev. art. 243 sau 244 C., art. 250 C. nu este incident în cauză.
Mai mult decât atât, Tribunalul a reținut că suspendarea nu s-a datorat nici unui motiv mai presus de voința părților de a stărui în judecată, mai ales că stăruința putea să fie a oricăreia dintre părți, indiferent de calitatea procesuală (reclamant sau pârât).
Se constată astfel că nu a existat nici o cauză de suspendare a cursului perimării acțiunii de față.
Indiferent de faptul că suspendarea cauzei ar fi trebuit să intervină pentru orice alt motiv decât cel prev. de art. 242 C., Tribunalul a apreciat că acesta ar fi fost un motiv de recurare a încheierii de suspendare care însă a rămas irevocabilă.
Urmare celor de mai sus, indiferent de motivul de suspendare, cauza a fost suspendată la data de 11.01.2010, aspect cunoscut în mod evident de toate părțile din dosar care, cf. prev. art. 129 C., au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Sa mai constatat că, în mod nejustificat, părțile nu au manifestat interes in reluarea judecății timp de mai mult de 1 an de zile până la termenul de judecată din 13.09.2012, aspect de natură să atragă culpa procesuală a acestora cu sancțiunea perimării cauzei .
Prin sentința civilă nr.1631/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă s-a admis excepția perimării; s-a constatat perimată acțiunea – contestație legea nr. 10/2001 – formulată de reclamanții S. F. I., și S. D., continuat cu moștenitorii S. F., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamanții S. F. I. și S. F..
În motivarea recursului formulat s-au arătat următoarele:
Cauza a fost suspendată în temeiul art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă în data de 11.01.2010; în data de 26.06.2010 a decedat reclamantul S. D..
Termenul de 1 an prevăzut de art 248 alin 1 teza 1 c.pr.civ, s-a apreciat că în mod normal s-ar fi împlinit în data de 11.01.2011, daca nu ar fi decedat recIamantul S. D..
S-a apreciat că începand cu data de 26.06.2010 cand a decedat recIamantul S. D. și până la introducerea în cauza a moștenitoarei acestuia, respectiva d-nei S. F., în fata Curții de Apel Bucuresti în data de 29.03.2012, termenul perimarii poate fi considerat suspendat conform dispozițiilor art .250 c.pr.civ.
S-a apreciat ca prin formularea cererii de repunere pe rol formulate în data de 28.03.2012, deci anterior introducerii în cauza a mostenitoarei S.
FIoarea în fata Curții de Apel Bucuresti din data de 29.03.2012, s-a întrerupt perimarea în conformitate cu dispozitiile art. 249 c.pr.civ, si pe cale de consecinta avand în vedere dispozitile art. 251 c.pr.civ raportat la art. 253 si art. 245 c.pr.civ, s-a apreciat ca actiunea nu s-a perimat si pe cale de consecinta urmeaza a se repune cauza pe rol.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului dispunand în consecinta.
In drept, s-a apreciat ca motivul de recurs aplicabil în cauza este cel prevazut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Examinând motivele de recurs în raport de art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Recurenții au solicitat admiterea recursului deși în motivarea acestuia nu fac decât să redea aprecierile instanței cu privire la excepția perimării indicând ca temei de drept dispozițiile art 304 pct c păr civ.
Analizând întregul material probator în virtutea art 304 ind 1 c pr civ Curtea a constatat că recursul este nefondat având în vedere următoarele:
Termenul de perimare potrivit art 248 alin 1 c pr civ este de un an și operează ca o sancțiune a părții sau părților care din culpă au lăsat pricina în nelucrare. Fiind un termen procedural ,termenul de perimare ar trebui să curgă încontinuu,fără posibilitatea de întrerupere sau suspendare,însă legea a derogat de la această regulă ,prevăzând că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat. Potrivit art 249 c pr civ. ,perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii.
Potrivit Art. 250 C. “Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
În speță, se constată că ultimul act de procedura a avut loc in data de 11.01.2010 – f 85 când instanța a suspendat judecarea prezentei cauze ca urmare a lipsei părților care nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Ulterior, la data de 26.06.2010 a decedat reclamantul S. D..
La data de 29.09 .2011 ,s-a constatat perimarea cererii față de împrejurarea că din data de 11.01.2010 a trecut mai mult de un an fără ca părțile să facă vreun act de procedură.
Deoarece în cauză suspendarea nu s-a întemeiat pe prev. art. 243 sau 244 C., art. 250 C. nu este incident în cauză.
De altfel chiar și dacă s-ar fi invocat incidența art. 250 c pr civ recurenții tot nu ar mai fi putut fi repuși în termen întrucât faptul decesului s-a petrecut mai înainte de cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 c. pr. civ, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți S. F. și S. F. I., împotriva sentinței civile nr. 1631/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiului București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
16.01.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
