Partaj judiciar. Decizia nr. 1960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1960/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 9876/302/2011
Dosar nr._
(1730/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 1960
Ședința publică de la 02.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă B. T., împotriva deciziei civile nr. 593 A din 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă P. V. și cu intimați - intervenienți în nume propriu M. V., M. F.
P. are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. M., în calitate de reprezentant al recurentei - pârâte B. T. (prezentă personal), în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, și intimata - reclamantă P. V., prezentă personal, intimați - intervenienți în nume propriu M. V., prezent personal și M. F., prezentă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin rezoluție.
Se mai învedrează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 25.09.2013, intimați - intervenienți în nume propriu M. V. și M. F., au depus întâmpinare, care a fost counicată către părțile adverse.
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150,00 lei - factura nr. MAN00002753/2.12.2013 și timbru judiciar de 3,00 lei.
Curtea procedează la legitimarea părților, respectiv a recurentei - pârâte B. T., cu CI . nr._, CNP_, a intimatei - reclamante P. V., cu CI . nr._, CNP_ și a intimaților - intervenienți în nume propriu M. V., cu CI . nr._, CNP_ și M. F., cu CI . nr._, CNP_.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită să se ia act că recurenta înțelege să renunțe la judecarea primelor două motive de recurs, respectiv cu privire la excepția tardivității și cu privire la stabilirea cotelor de moștenire.
Recurenta - pârâtă prezentă personal solicită să se ia act de faptul că înțelege să renunțe la judecată cu privire la cele două motive de recurs menționate de apărătorul său.
Curtea ia act de renunțarea la judecata motivelor de recurs, respectiv cu privire la excepția tardivității și cu privire la stabilirea cotelor de moștenire, după care acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea cu privire la cel de al treilea motiv invocat, în sensul respingerii în totalitate a cererii de intervenție în interes propriu formulată de M. V. și M. F., deoarece nu există nicio legătură între pretențiile solicitate de intervenienți și obiectul prezentei cauze. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata - reclamantă personal solicită să se ia act de renunțarea la judecata motivelor arătate de recurenta - reclamantă cât și admiterea celui de al treilea motiv de recurs privitor la intervenienții în sensul respingerii cererii de intervenție, față de împrejurarea că prezenta cauză privește deschiderea succesiunii rămase de pe urma tatălui său, defunctul B. F., și nu a fost dispusă partajarea altor bunuri sau imobil care să îi intereseze pe intervenienți.
Intimatul - intervenient în nume propriu M. V., personal, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că solicită să îi fie acordată partea ce îi revine din moștenirea lăsată de defuncții B. C. și B. G., respectiv bunicii săi. Mai arată că nu are nici o legătură cu succesiunea lui B. F.
Intimata - intervenientă în nume propriu M. F., personal, solicită respingerea recursului, solicită să i se acorde partea care îi cuvine din moștenirea bunicilor săi.
Intimata - reclamantă personal solicită să se ia act de faptul că intimații intervenienți au recunosc că nu îi interesează dezbaterea după defunctul B. F., tatăl său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 25.05.2011, sub nr._, reclamanta P. V. a chemat în judecată pe pârâta B. Trușica solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate deschisă succesiunea defunctului B. F., decedat la data de 20.03.2011; - să se constate că moștenitorii acestuia sunt - P. V., în calitate de fiică și B. T. – în calitate de soție supraviețuitoare; - să se constate că masa succesorală a defunctului B. F., decedat la data de 20.03.2011 se compune din imobilul teren și casă de locuit situat în București, ., nr.32, sector 5; să se stabilească cotele succesorale ce revin fiecărui moștenitor și să dispună ieșirea din indiviziune, urmând a forma două loturi, unul pentru reclamantă și unul pentru pârâtă, în lotul reclamantei urmând a intra nuda proprietate asupra bunului moștenit, iar în lotul pârâtei dreptul de uzufruct viager și să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces.
La data de 06.12.2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prematuritătii formulării cererii de chemare în judecată în raport de disp.art.1091 alin.4 Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat să se constate deschisă succesiunea numitului B. F., să se constate calitatea sa de unic moștenitor al acestuia și totodată să se respingă capetele 2, 3, 4 și 5 ale cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu se impune respingerea acestora, a solicitat să se constate calitatea sa legatar universal al defunctului conform testamentului autentificat sub nr.1658/13.10.2009 de către BNP A. M. V., să se constate calitatea de bunuri proprii a construcției formată din hol, cameră, bucătărie și a unei magazii situate pe imobilul teren din București, sector 5, ., nr.32, acesta reintrând în masa succesorală precum și să se dispună reducerea valorii sultei ce va reveni reclamantei în urma ieșirii în indiviziune prin a-i fi atribuit întreaga masă succesorală, cu sporul de valoare adus imobilului ca urmare a racordării acestuia la toate utilitățile, lucrări pe care le-a efectuat personal și din veniturile sale proprii.
La același termen de judecată – 06.12.2011 numiții M. V. și M. F. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat să se constate calitatea lor de moștenitori legali prin reprezentare în numele tatălui lor predecedat M. I., ai defunctei Burceea G. (fosta M.).
În motivarea acestei cereri intervenienții în nume propriu au arătat că, imobilul situat în București, ., nr.32, sector 5 a fost coproprietatea numiților B. C. și B. G. fostă M..
Au mai arătat intervenienții și faptul că, tatăl lor M. I. a fost fiul lui B. G. anterior căsătoriei cu B. C..
Din căsătoria numitului B. C. cu B. G. au rezultat 4 copii, respectiv B. A., B. V., B. F. și B. M., reclamanta din prezenta cauză fiind fiica lui B. F..
Prin sentința civilă nr.8543/30.10.2012 Judecătoria Sectorului 5 București a admis, în parte, atât cererea principala formulată de către reclamanta P. V., cât și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă B. T., a constatat deschisă succesiunea defunctului B. F. decedat la data de 20.03.2011, a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1658/13.10.2009 BNP A. M. V., instituit în favoarea pârâtei reclamante ca și soție supraviețuitoare, a constatat calitatea de moștenitori de pe urma defunctului B. F. a reclamantei pârâte P. V. în calitate de fiica cu o cota de ½ din masa succesorala, ce constituie rezerva succesorala și a pârâtei reclamante cu o cota de ½ din masa succesorala, cote stabilite în urma reducțiunii testamentare, rezerva descendentului fiind de ½ din masa succesorală, a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei reclamante la plata contravalorii lipsei de folosința pentru imobilul din București, ., nr.32 sector 5; includerea în masa de partajat, succesorală, a imobilului din București ., nr.32 sector 5; -caducitatea testamentului; - ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din București, ., nr.32 sector 5.
Pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere al cererii reconvenționale referitor la stabilirea calității de unic moștenitor a pârâtei reclamante de pe urma defunctului B. F., a admis, în parte, cererea de intervenție formulată de către intervenienții în nume propriu M. V. și M. F., a constatat calitatea de moștenitori ai intervenienților de pe urma defunctei B. G., a respins, ca neîntemeiate pe cererea de intervenție capetele de cerere privind - constatarea deținerii unei cote de 1/5 din 5/8 din dreptul de proprietate pentru imobilul din București . nr.32 sector 5 și obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de înmormântare pentru defuncții B. C. și B. G. și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a constatat deschisă succesiunea defunctului B. F. decedat la data de 20.03.2011 și calitatea reclamantei pârâte de moștenitoare ca și fiică a defunctului conform actelor de stare civila, coroborate cu declarația de acceptare expresă a succesiunii dosar, dar și calitatea pârâtei reclamante de moștenitoare în calitate de soție supraviețuitoare conform certificatului de căsătorie. Astfel, moștenitoarei P. V. în calitate de fiica îi revine o cota de ½ din masa succesorala, ce constituie rezerva succesorala și pârâtei reclamante o cota de ½ din masa succesorala, cote stabilite în urma reducțiunii testamentare, rezerva descendentului fiind de 1/2 din masa succesorala.
A apreciat ca pârâta reclamanta a acceptat tacit succesiune prin faptul locuirii în imobilul ce a constituit domiciliul comun al soților, și după data decesului soțului sau.
Cu privire la reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1658/13.10.2009 BNP A. M. V., instituit în favoarea pârâtei reclamante ca și soție supraviețuitoare, s-a reținut că, potrivit art.800 Cod civil, nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât în formele prescrise de lege pentru donațiuni între vii sau prin testamente, întrucât testatorul a dispus asupra bunurilor sale cu încălcarea rezervei succesorale a reclamantei descendentei, instanța a considerat incidenta dispozițiilor art.847 cod civil prin care legalitățile excesive au fost reduse în limitele cotității disponibile.
Având în vedere ca reclamanta pârâta este fiica defunctului și este astfel moștenitor rezervatar, și ținând cont și de declarația sa de acceptare expresa a succesiunii, instanța a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1658/13.10.2009 BNP A. M. V., instituit în favoarea pârâtei reclamante ca și soție supraviețuitoare.
Cât privește celelalte capete de cerere ale cererii principale - plata contravalorii lipsei de folosința pentru imobilul din București . nr.32 sector 5-instanta l-a respins ca neîntemeiat, apreciind ca din probele administrate nu rezulta ca pârâta reclamanta ar fi împiedicat în vreun fel accesul sau folosința acestui imobil de către reclamanta pârâta.
Instanța a reținut ca sub aspectul cotei deținuta din imobil, având în vedere situația juridica a imobilului nu se va poate stabili și cotele aferente, moștenitorilor, și dacă e comod partajabil. Cât privește pasivul succesoral anume cheltuielile, de înmormântare pentru B. G. și B. C., reclamanta pârâta nu este succesoarea în drepturi a acestora, astfel încât nu exista temei în baza căruia să fie obligată sa suporte și acest pasiv succesoral. Pe de alta parte orice sume urmează sa constituie acest pasiv succesoral, urmează a se dovedi prin chitanțe, facturi și alte înscrisuri, iar nu declarații de martori, nerelevante sub aspectul sumelor cheltuite.
Constatând ca în fapt, fiecare dintre cele 3 cereri a fost admisa în parte, cf art 274 Cod procedură civilă instanța a compensat cheltuielile de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București secția a IV-a Civila la data de 07.02.2013.
În motivarea apelului, s-a arătat ca instanța de fond nu a admis excepția tardivității cererii reconvenționale formulate de reclamanta pârâta și în mod greșit nu a admis cererea reconvenționala a apelantei – pârâte prin care a solicitat stabilirea calității de unic moștenitor de pe urma defunctului B. F..
Apelanta pârâta a susținut ca în situația în care nu se va constata ca este unica moștenitoare a defunctului, critica cuantumul cotei cuvenite, arătând ca în calitate de soție supraviețuitoare îi revine o cota de 5/8 nu de ½ cât a stabilit instanța, iar reclamantei ii revine o cota de 3/8, nu de ½ cât a stabilit instanța.
Apelanta pârâta a mai susținut ca instanța de fond în mod greșit a admis cererea de intervenție, întrucât considera ca acesta nu are legătura cu obiectul cererii principale.
Intervenienții au depus întâmpinare la data de 01.04.2013 solicitând respingerea apelului ca nefondat.
La data de 11.04.2013 apelanta pârâta a completat motivele de apel, susținând, pe lângă celelalte motive deja expuse, prematuritatea cererii formulate de reclamanta pârât.
La data de 13.05.2013 s-a înregistrat în dosar întâmpinarea formulate de intimata reclamanta prin care s-a solicita respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr.593A/06.06.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. T., a schimbat, în parte, sentința civila atacata, în sensul că a constatat că reclamantei pârâte îi revine de pe urma defunctului B. F. o cota de 7/16 din masa succesorala, iar pârâtei reclamante i se cuvine o cota de 9/16 din masa succesorală și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că motivul de apel în care se critica soluția data excepției prematuritatii cererii de partaj, este neîntemeiat întrucât la dosarul de fond există înscrisuri din care rezulta îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art.109 ind. 1 al. 4 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.10 din Legea nr.202/2010.
În ce privește soluționarea excepției tardivității cererii reconvenționale formulate de reclamanta pârâta precizata la data de 22.05.2012 prin care aceasta a solicitat sa se constate caducitatea testamentului nr. 1658/2009, stabilirea calității de moștenitor și cotele succesorale, reducțiunea liberalităților excesive și faptul ca intervenienții nu au vocație succesorala după defunctul B. F., Tribunalul a reținut că cererea depusă de reclamanta reprezintă de fapt o completare a cererii de chemare în judecata, determinata de cele solicitate de pârâta reclamanta, în sensul constatării deschise a succesiunii rămasă în urma defunctului B. F. și calitatea sa de unic moștenitor al aceluiași defunct, având în vedere - testamentul autentificat sub nr.1658/13.10.2009 de către BNP A. M. V..
În raport de momentul depunerii și de cronologia cererilor depuse de părți, Tribunalul a estimat ca nu este tardiva cererea formulata de reclamanta. Pe de alta parte, s-a constatat ca pârâta reclamanta prin aparator nu a invocat tardivitatea formulării acestei cereri, la momentul precizărilor verbale făcute în ședința din 22.05.2012, nu a solicitat amânarea cauzei pentru a lua la cunoștința, ci doar a solicitat punctul de vedere al instanței referitor la introducerea cererii de către reclamanta. Procedând în acest fel, se presupune ca pârâta reclamanta a acceptat tacit modificarea ulterioara primei zile de înfățișare, astfel încât Tribunalul a înlăturat acest motiv de apel.
Motivul de apel referitor la cotele stabilite de instanța de fond a fost găsit întemeiat, însa cotele menționate de apelanta pârâtă nu sunt corecte.
Potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.319/1944, rezerva soțului supraviețuitor, atunci când vine în concurs cu descendenții defunctului, este de 1/8 din moștenire, coroborate cu dispozițiile art.841 din Codul civil, rezerva pârâtei (soție supraviețuitoare) este de 1/8, iar rezerva reclamantei (descendent al defunctului) este de 7/16, respectiv jumătate din diferența dintre totalul moștenirii și rezerva soțului supraviețuitor, astfel că rezerva totală este de 9/16 din moștenire (1/8 +7/16).
Cotitatea disponibilă ordinară este de 7/16 și reprezintă diferența dintre masa succesorală și rezerva totală (1/1 - 9/16), în vreme ce cotitatea disponibilă specială, calculată potrivit celor două limite impuse alternativ de dispozițiile imperative ale art. 939 din Codul civil, este de 1/4 din moștenire.
Diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială este de 3/16, iar această diferență se împarte între moștenitori potrivit regulilor de la moștenirea legală, respectiv 1/4 pentru pârâtă și 3/4 pentru reclamantă.
Prin însumarea cotelor care le revin, rezultă că reclamanta are o cotă totală de 37/64, rezultată din cumularea rezervei de 7/16 cu partea cuvenită ca moștenitor legal de 9/64 (3/4 din cotitatea disponibilă specială de 3/16), în vreme ce pârâta are o cotă de 27/64, rezultată din cumularea rezervei de 1/8 cu cotitatea disponibilă specială de 1/4 (dobândită ca legatar universal) și cu partea cuvenită ca moștenitor legal de 3/64 (1/4 din cotitatea disponibilă specială de 3/16), iar cotele vor fi aplicate asupra masei partajabile a defunctului F.G., astfel cum a fost reținută de instanță.
Pentru toate considerentele expuse și calculele efectuate, tribunalul a constatat că intimata reclamanta are o cotă de 37/64 din masa partajabilă, iar apelanta pârâta are o cotă de 27/64 din masa partajabilă.
Referitor la motivul de apel privind greșita admitere în parte a cererii de intervenție, Tribunalul a apreciat ca acesta este neîntemeiat, întrucât formularea acestei cereri a fost făcută ca urmare a solicitării părților de a include în masa succesorala a imobilului din București, . nr.32, sector 5, justificând un interes în cauză, reprezentat de recunoașterea calității lor de moștenitori după B. G. care a obținut în timpul căsătoriei cu B. C. prin chitanța sub semnătura privat imobilul din . nr.32, sector 5 precum și neincluderea în masa partajabila rămasa după defunctul B. F. a acestui imobil. Intervenienții au arătat ca soții B. G. și B. C. au avut patru copii - printre care s-a numărat și defunctul B. F., iar M. I. autorul intervenienților a fost copilul lui B. G. dintr-o căsătorie anterioară.
Împotriva acestei decizii, la data de 06.08.2013 a declarat recurs pârâta – reclamantă B. T. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 16.09.2013.
În motivarea recursului, recurenta – pârâtă – reclamantă critică decizie civilă recurată pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului declarat și modificarea în tot a hotărârii atacate, respectiv:
În principal, admiterea excepției tardivității invocată în față instanței de fond, pe cale de consecința, respingerea cererii reconvenționale formulata de către intimate - reclamanta-pârâtă P. V. ca tardiv formulata cu admiterea cererii reconvenționale formulate de recurentă referitor la stabilirea calității de unic moștenitor de pe urma defunctului B. F.;
În subsidiar, solicită să se constate ca în mod greșit instanța de apel a stabilit cotele moștenitorilor de pe urma defunctului B. F. (intimatei - reclamante-pârâte P. V. în calitate de fiica o cota de 9/16 din masa succesorala, ce constituie rezerva succesorala, și recurentei, în calitate de soție supraviețuitoare, o cota de 7/16 din masa succesorala), conform prevederilor legale, intimatei - reclamante-pârâte P. V. în calitate de fiica îi revine o cota de 3/8 din masa succesorala, ca rezerva succesorala, iar recurentei în calitate de soție supraviețuitoare, îi revine o cota de 5/8 din masa succesorala, în urma reducțiunii testamentare, conform art.841, art. 847 din Codul civil de la 1864, raportat la dispozițiile art.1lit.a), art.2 din Legea nr.319/1944 pentru dreptul de moștenire al șotului supraviețuitor.
De asemenea, solicită respingerea în totalitate a cererii de intervenție în interes propriu ca inadmisibila, având în vedere petitul acesteia și condițiile de admitere a unei cereri de intervenție în interes propriu (interesul intervenientului și legătura strânsa a cererii de intervenție cu obiectul cererii principale), cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata, în temeiul art.274 Cod procedură civilă de la 1865.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecata (formulata de către intimate - reclamanta-pârâta) în raport de dispozițiile art.109 alin.4 Cod procedură civilă, arată că în mod greșit tribunalul a găsit acest motiv de apel ca fiind neîntemeiat întrucât la dosarul de fond nu există înscrisuri din care rezulta îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art.1091 alin.4 Cod procedură civilă de la 1865.
Astfel, intimata - reclamanta-pârâta nu a depus înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, potrivit art.109 alin.4 Cod procedură civilă de la 1865, încheierea emisă de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevăzute de Codul Civil și de lege. Aceasta încheiere, respective încheierea nr.6388/19.10.2011 emisa de BNP V. I. a fost depusa pe parcursul procesului, așa încât la data sesizării instanței de fond nu era îndeplinită procedura prealabilă obligatorie conform art.109 alin.4 Cod procedură civilă.
În consecința, neefectuarea procedurii prealabile, așa cum aceasta este stabilita prin art.109 alin 4 Cod procedură civilă de la 1865, până la data introducerii cererii de chemare în judecata, în speța de față până la data de 25.05.2011, are ca efect imediat și obligatoriu respingerea cererii ca prematur introdusa/inadmisibila, instanța de fond neputând fi investita în mod legal cu investirea cererii.
În privința excepției tardivității cererii reconvenționale formulata de intimata - reclamantă-pârâta la data de 22.05.2012 prin care aceasta a solicitat instanței de fond sa constate caducitatea testamentului nr.1658/2009, stabilirea calității de moștenitor și cotele succesorale, reducțiunea liberalităților excesive și faptul ca intimații-intervenienți nu au vocație succesorala după defunctul B. F., în mod greșit tribunalul a înlăturat acest motiv de apel întrucât estimează în raport de momentul depunerii și de cronologia cererilor depuse de părți că nu este tardivă cererea formulată de intimata - reclamanta-pârâta.
Recurenta reiterează excepția tardivității invocată în față instanței de fond, arătând că termenul de judecata la care intimata - reclamanta-pârâta și-ar fi putut completa cererea de chemare în judecata, respectiv ar fi putut solicita constatarea unei eventuale caducități a testamentului mai sus indicat sau o eventuala reducțiune a liberalităților până la limita cotității disponibile, ar fi fost posibila până la termenul ulterior depunerii și comunicării întâmpinării formulată de recurentă, respectiv la termenul de judecata acordat pentru data de 31.01.2012 acordat de către instanța de fond.
Cu privire la cotele succesorale apreciază soluția instanței de apel ca fiind nelegala și netemeinica, creându-i o situație mai grea decât cea din sentința civila atacata.
Astfel, prin decizia atacata instanța a constatat ca recurentei îi revine o cota de 7/16 din masa succesorala rămasă de pe urma defunctului B. F., iar intimatei - reclamante-pârâte i se cuvine o cota de 9/16 din masa succesorala, creându-se o situația mai grea decât prin sentința civila atacată prin care instanța de fond a constatat ca intimatei - reclamantei-pârâte P. V. îi revine în calitate de fiica o cota de 1/2 din masa succesorala, ce constituie rezerva succesorala, iar recurentei, în calitate de soție supraviețuitoare, o cota de 1/2 din masa succesorala.
Potrivit art.296 din Codul Civil de la 1864: instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata. Apelantului nu i se poate însa crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Instanța de apel a încălcat disp.art.296 Cod procedură civilă de la 1864, recurentei fiindu-i creata în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din sentința civila atacata.
Din economia art.841 și art.847 Cod civil coroborate cu art.1 lit.a din Legea nr.319/1944, rezulta că în lipsa întocmirii unui testament, respectiv în cazul devoluțiunii legale a unei succesiuni, cota descendenților atunci când aceștia vin la moștenire împreuna cu soțul supraviețuitor, este de ¾ din masa succesorala (art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944.
Totodată, potrivit art. 2 din Legea 319/1944 indicat mai sus, la stabilirea rezervei succesorale, se va ține cont ca nicio liberalitate nu va putea trece peste jumătate din drepturile prevăzute la art. 1 lit. a) din aceeași lege, respectiv nu va putea trece peste jumătate din 3/4.
Prin urmare, rezerva succesorala a descendenților care vin în concurs cu soțul supraviețuitor este de 3/8, cum este cazul și în speța de față.
Pentru aceste considerente, solicită să se constate că în mod greșit atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au stabilit cotele moștenitorilor de pe urma defunctului B. F., conform prevederilor legale, intimatei - reclamante-pârâte P. V. în calitate de fiica îi revine o cota de 3/8 din masa succesorala, ca rezerva succesorala, iar recurentei în calitate de soție supraviețuitoare, îi revine o cota de 5/8 din masa succesorala, în urma reducțiunii testamentare, conform art.841, art. 847 din Codul civil de la 1864, raportat la dispozițiile art.1 Iit. a), art. 2 din Legea nr.319/1944 pentru dreptul de moștenire al șotului supraviețuitor.
În privința admiterii, în parte, a cererii de intervenție formulata de intimații-intervenienți M. V. și M. F., în mod greșit tribunalul a apreciat ca este admisibilă în condițiile în care solicitarea intervenienților nu este inadmisibilă în raport de obiectul prezentului dosar, ce este reprezentat de dezbaterea succesiunii în urma defunctului B. F..
Intre pretențiile supuse judecații de către intimata - reclamanta-pârâta și de către recurentă și pretențiile intervenienților în interes propriu, nu exista o minimă conexiune, cele pretinse de aceștia din urmă, respectiv includerea în masa succesorală a imobilului situat în București sector 5, ..32, neputând fi solicitate în prezentul dosar, aceasta fiind una dintre cele doua condiții necesare pentru ca o cerere de intervenție în interes propriu sa fie admisibila (interesul propriu, precum și conexitatea obiectelor cererii de chemare în judecata și cererii de intervenție în interes propriu).
În considerarea celor arătate mai sus, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata, în temeiul art.274 Cod procedură civilă de la 1865.
La data 25.09.2013, intimații intervenienți au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, în ceea ce privește constatarea calității intervenienților de moștenitori ai defunctei B. G..
În ședința publică din 02.12.2013 recurenta a solicitat să se ia act că renunță la judecata motivelor de recurs referitoare la excepția tardivității formulării cererii reconvenționale de către intimata reclamantă – pârâtă P. V. și la stabilirea cotelor de moștenitor de pe urma succesiunii defunctului B. F. urmând ca instanța de recurs să se pronunțe numai asupra motivului de recurs privind greșita soluționare a cererii de intervenție în interes propriu formulată intimații M. V. și M. F..
Asupra motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) Curtea constată că acesta se raportează la interpretarea și aplicarea greșită în cauza dedusă judecății a dispozițiilor art.49 Cod procedură civilă care guvernează instituția intervenției voluntare.
Potrivit art.49 Cod procedură civilă oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, intervenția fiind, conform alin.2 al aceluiași articol, în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.
În cauză, la data de 06.12.2011 intervenienții M. V. și M. F. au depus cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat să se constate calitatea de moștenitori legali, prin reprezentare, în numele tatălui predecedat M. I., ai defunctei B. G. – mama defunctului B. F. a cărui dezbatere succesorală formează obiectul prezentei cauze.
Prin încheierea dată în ședința publică din 06.12.2011 Judecătoria sectorului 5 București a încuviințat în principiu cererea de intervenție apreciind că intervenienții justifică interes în cauză în raport de aspectele reținute cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..32, sector 5, indicat de către părți ca bun succesoral.
Soluția încuviințării în principiu a cererii de intervenție în interes propriu nu a fost atacată cu apel potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât a intrat în puterea de lucru judecat.
Acest aspect este important, deoarece, prin încuviințarea în principiu a cererii de intervenție, judecătorul nu analizează formal dacă terțul justifică un interes și pretinde un drept propriu, dacă există o legătură suficientă între cererea principală și cererea de intervenție sau dacă intervenientul a respectat condițiile privind momentul la care o astfel de cerere poate fi formulată. Încuviințarea în principiu presupune mai mult decât atât, și anume faptul că pretențiile formulate de intervenienți urmează a fi analizate pe fond în litigiul în curs, deoarece dreptul pretins de intervenient devine drept litigios.
În cauză, instanța de fond a procedat la analiza pe fond a dreptului pretins de intervenienți, soluție menținută și de instanța de apel, care precizează că prin constatarea calității intervenienților de moștenitori ai defunctei B. G. nu sunt prejudiciate părțile prezentei cauze, în condițiile în care nu s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B. F..
Curtea apreciază că, prin motivele de recurs recurenta solicită, în fapt, rediscutarea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție, împrejurare ce reprezintă o încălcare a efectului procesual al încuviințării în principiu a cererii de intervenție, în condițiile în care legalitatea încuviințării în principiu nu a constituit obiect al criticilor și analizei instanței de apel.
De aceea, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, negăsind incident motivul de recurs invocat de recurenta – pârâtă B. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă B. T., împotriva deciziei civile nr.593 A din 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă P. V. și cu intimați - intervenienți în nume propriu M. V., M. F..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red. M.C.
Tehnored. C.S./MC
Ex.2/2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – L.I.F.
- R.E.G.
Jud.sector 5 București – C.D.
| ← Cereri. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1582/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
