Conflict de competenţă. Sentința nr. 54/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 26056/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 54 F
Ședința publică de la 18.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a V-a Civilă și Judecătoria sector 6 București, privind soluționarea dosarului nr._ în cererea formulată de reclamanta T. C. L. în contradictoriu cu pârâtul I. P. BUCUREȘTI, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Fără citare părți.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4288 din 14.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 București s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, formându-se dosarul nr._/303/2012, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și s-a declinat competența soluționării capătului de cerere de constatare a nevalabilității statului, formulat de reclamanta T. C. L. în contradictoriu cu I. P. București, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a dispune în acest sens, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția necompetenței materiale a instanței, instanța reține următoarele:
Prin cererea așa cum a ceasta a fost completată și precizată de către reclamantă, aceasta a solicitat constatarea nevalabilității titlului statului, cererea fiind întemeiată, în conformitate cu principiul disponibilității, pe dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 prevede o procedură specială pentru restituirea imobilelor preluate de stat înainte de 22 decembrie 1989, iar în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3, cererile formulate în legătură cu această procedură sunt de competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
Potrivit art.1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Astfel, pentru stabilirea competenței de soluționare a unei cereri privind stabilirea caracterului abuziv al preluării, respectiv constatarea nevalabilității titlului statului în conformitate cu prevederile legii nr.10/2001, așa cum reclamanta a formulat și precizat această cerere,instanța are în vedere dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Instanța a mai reținut că, potrivit art.159¹ alin. 2, din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței materiale poate fi invocată cel mai târziu înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar față de precizarea cadrului procesual potrivit art. 112 Cod procedură civilă de către reclamantă, instanța a reținut că nu sau început dezbaterile asupra fondului.
Prin sentința civilă nr.853 din 25.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a V a Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București;s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București a cererii formulate de reclamanta T. C. L. în contradictoriu cu I. P. București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza la Curtea de Apel București pentru a se pronunța un regulator de competență.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
În ședința publică din data de 25.04.2013, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.
Față de prevederile art. 137 alin 1 cod pr. civilă, asupra excepției necompetenței materiale a instanței sesizate, tribunalul a reținut cele ce urmează:
Potrivit art. 1 pct. 1 cod pr. civilă, judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar art. 2 pct. 1 lit. b) din același cod stabilește că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei RON, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar (…).
Textul de lege mai sus indicat reglementează așadar competența de drept comun a judecătoriilor în materie civilă, cu excepțiile prevăzute expres de lege, precum și împărțirea acestei competențe în materie civilă cu tribunalele în funcția de valoarea obiectului cererii ce a învestit instanța.
Potrivit art. 26 alin 3 din legea nr. 10/2001, dispoziție reținută de judecătorie ca incidentă în cauza de față, „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului (…)”.
Aplicând această dispoziție legală cererii de față formulată de reclamanta T. C. L. în contradictoriu cu pârâtul I. P. București, tribunalul apreciază că nu este competent material a judeca pretenția dedusă judecății, respectiv constatarea nevalabilității titlului Statului.
Astfel, competența materială specială conferită tribunalului, secția civilă, prin dispozițiile art. 26 alin 3 din legea nr. 10/2001 are în vedere ipotezele în care instanța este sesizată de către „persoanele îndreptățite” nemulțumite de soluția dată notificării lor formulate în baza prevederilor speciale ale legii nr. 10/2001,soluție cuprinsă într-o Dispoziție/decizie a unității deținătoare/entității învestite cu soluționarea notificării.
Competența specială a secției civile a tribunalului mai este conferită și de coroborarea art. 26 alin 3 cu decizia ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii nr. 20/2007, decizie care a stabilit competența tribunalului de a soluționa pe fond notificarea, în situația în care unitatea deținătoare/entitatea învestită nu soluționează notificarea în termenul legal de 60 zile, refuzând așadar nejustificat pronunțarea unei soluții asupra notificării.
Nici o altă prevedere nu este cuprinsă în legea nr. 10/2001 prin care să se acorde competența specială de primă instanță a tribunalului în cazul în care „o persoană îndreptățită” deduce judecății pretenția de constatare a nevalabilității titlului Statului asupra imobilului preluat și care ar intra în domeniul de reglementare al legii 10/2001, potrivit art. 2 din lege.
Așadar, normele de competență fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care codul de procedură civilă sau legile speciale nu prevăd expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența este cea de drept comun și revine, prin urmare, judecătoriei.
Pentru aceste considerente sus expuse, raportat la prevederile art. 159 alin 1 pct. 2 și art. 1591 cod pr. civilă, tribunalul va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina în favoarea Judecătoriei sector 6 București, competența de soluționare a prezentei cauze.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă sub nr._ verificând lucrările dosarului în raport de capătul de cerere de soluționat și în raport de dispozițiile art.1 și 2 Cod procedură civilă Curtea constată că este competentă de a soluționa capătul de cerere, Judecătoria Sectorului 6 București în raport de dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă motiv pentru care va stabili competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta T. C. L. în contradictoriu cu pârâtul I. P. București în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
P. F. F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
20.09.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 832/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
