Legea 10/2001. Decizia nr. 1975/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1975/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 3708/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1975 R
Ședința publică de la 20.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă C. R. I. și recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva Sentinței civile nr. 837/18.04.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă C. R. I. prin apărător, avocat B. I., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 11 dosar, lipsă fiind recurentul-pârât M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentei-reclamante C. R. I. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă C. R. I. prin apărător, solicită respingerea recursului având în vedere că s-a renunțat la cererea de recurs față de împrejurarea că cerințele au fost soluționate la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă prin încheierea din data de 03.10.2013 prin care a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 837/18.04.2013.
În ceea ce privește recursul formulat de M. București prin Primarul General, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii atacate astfel cum a fost lămurită, ca fiind legală și temeinică.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 837/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanta C. R. I., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General și a fost obligat pârâtul să dispună restituirea în natură către reclamantă a apartamentului nr.1 situat la parterul imobilului din București, . nr. 45, sector 2, a cotei părți indivize de 31,74% din terenul situat sub construcție precum și terenul liber de construcții în suprafață de 230,37 mp, astfel cum a fost menționat în raportul de expertiză depus la dosar, și să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale pentru apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului în compunerea menționată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1320/9.12.1996 și pentru cota parte indiviză de 68,26% din terenul aflat sub construcție.
Pentru a hotărî astfel, examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că în raport de data formulării notificării – noiembrie 2001 și data promovării prezentei acțiuni – pârâta nu a înțeles să respecte termenul prevăzut de art. 25 – 26 din Legea nr. 10/2001 înăuntrul căreia avea obligația să emită dispoziția motivată de soluționare a acesteia, astfel încât sub acest aspect cererea reclamantei a fost apreciată întemeiată, tribunalul având posibilitatea de a se pronunța prin hotărâre asupra fondului notificării, în acest sens fiind exprimat și punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX/19.03.2007 dată în recursul în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Astfel în raport de actele depuse la dosar, tribunalul a constatat că în cauză reclamanta a făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autoarei sale Sachim M. asupra imobilului în litigiu cât și a calității sale de persoană îndreptățită la restituire în condițiile Legii nr. 10/2001.
Astfel prin sentința civilă nr. 4465/2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 103/2004 a Tribunalului București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1311/2004 a Curții de Apel București, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că mama reclamantei B. F., a cărei unică moștenitoare este conform certificatului de moștenitor nr. 19/01.06.2009, este unica succesoare a proprietarei imobilului Sachim M..
De asemenea, în cauză s-a făcut dovada și a modalității de preluare abuzivă a imobilului de către stat ca efect a aplicării Decretului nr. 92/1950 precum și a situației juridice actuale a acestuia, în sensul că apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 numiților D. D. și A. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1320/09.12.1996, restul imobilului rămânând în proprietatea Statului.
În aceste condiții, tribunalul văzând și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 precum și dispozițiile Legii nr. 247/2005 și coroborând concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză cu conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1320/09.12.1996 în ce privește suprafețele de teren vândute și cele rămase libere, a admis cererea reclamantei, dispunând obligarea pârâtului să restituie acesteia în natură apartamentul nr. 1 situat la parterul imobilului cotei părți indivize de 31,74% din terenul situat sub construcție precum și terenul liber de construcții în suprafață de 230,37 mp, astfel cum a fost menționat în raportul de expertiză depus la dosar, precum și obligarea aceluiași pârât să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii nr.247/2005 pentru apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului în compunerea menționată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1320/1996 și pentru cota parte indiviză de 68,26% din terenul aflat sub construcție.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamanta C. R. I. și pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă reclamanta C. R. I. a susținut, în sinteză următoarele critici:
Instanța a încălcat principiul disponibilității pentru că nu a fost formulată o acțiune de a face în sensul soluționării în fond a notificării și emiterii dispoziției de către pârât ci s-a solicitat restituirea direct în natură a imobilului în baza considerentelor deciziei nr.XX/2007, nefiind necesară emiterea unei dispoziții de restituire din partea pârâtului.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă pârâtul M. București a susținut, în sinteză, următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța a dispus restituirea în natură a imobilului fără a clarifica situația juridică a acestuia în raport de concluziile raportului de expertiză.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că lipsa de clarificare a situației juridice a imobilului construcție poate duce la o imposibilitate de punere în executare a hotărârii.
În ce privește suprafața de teren restituită s-a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.7 alin.4 și 5 din Legea nr.1/2009 și fără să încalce dreptul de proprietate al unor terțe persoane cumpărătoare în temeiul Legii nr.112/1995.
Se arată de recurentă că prin art.7 alin.5 s-a dispus să nu se restituie terenurile aferente imobilelor înstrăinate chiriașilor.
Recurenta arată că în același sens sunt și dispozițiile art.7 pct.3 din HG nr.923/01.09.2010, și că prin noțiunea de teren aferent imobilelor înstrăinate se înțelege terenul pe care este amplasată construcția cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește recursul reclamantei C. R. I., critica este nefondată pentru că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună restituirea în natură a părții din imobilul construcție nevândut precum și cota parte aferentă de teren de sub construcție și terenul liber de construcție dar și obligarea pârâtului să emită dispoziție privind propunerea acordării de măsuri reparatorii pentru partea din imobil vânduți.
Față de acest petit și de faptul că instanța de fond s-a pronunțat pe acest petit este nefondată critica potrivit cu care s-ar fi încălcat principiul disponibilității.
Este de asemenea, nefondată susținerea potrivit cu care nu mai este necesară emiterea unei dispoziții de restituire pentru că executarea voluntară o obligație de restituire în natură a părții din imobil se materializează printr-o dispoziție.
Pentru aceste argumente, nefiind incidente art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul pârâtului M. București din adresa nr.2746/16.01.2012 a . 18 dosar fond) rezulta că s-a vândut doar o parte din imobil familiei D. D. prin contractul de vânzare – cumpărare nr.1320/1996, restul imobilului fiind liber și deci situația juridică a imobilului a fost clarificată de instanță.
Pe de altă parte potrivit art.7 alin.5 din Legea nr.10/2001 „nu se restituie în natură terenurile aferente care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995.
În speță instanța de fond a dispus obligarea la restituire în natură doar a terenurilor care nu au fost înstrăinate și deci nu s-a încălcat art.7 alin.5 din Legea nr.10/2001 completată cu Legea nr.1/2009 și deci nu sunt îndeplinite dispozițiile art.304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate de recurenta-reclamantă C. R. I. și recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 837/18.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Respinge cererea de cheltuieli, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER,
F. J.
Red. PF
Tehnored. PS/MȘ/ 2 ex.
17.12.2013
Jud. fond: M. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1629/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 828/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
