Legea 10/2001. Decizia nr. 866/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 15615/3/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 866R
Ședința publică de la 22 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDCEĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții contestatori B. I., C. S., C. D. C., C. Ș. Ș. A. M., C. J. A., C. I. A. M., C. I. M. E., H. O. M., I. M. M., M. A. M. J., N. A. I., N. V. B. N., R. S., R. Ș., R. I., V. V., R. I. A. și de recurenta pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 318/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 8.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 15.04.2013 și apoi la 22.04.2013.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 23.04.2008 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă acțiunea civilă formulată de contestatorii J. A. S., C. D. C., C. I. M. E., C.-ȘERBANESCU Ș. A. M., C. S., N. A. I., N. V. B. N., I. M. M., R. I. A., C. I. A. M., V. V. P. M., R. S., R. Ș., R. I., M. A. M. J., H. (LICHTER) O. M., împotriva pârâtei A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin care solicita să se anuleze decizia nr. 36/2008 emisă de pârâtă în sensul obligării pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se restituie în natură reclamanților Societatea comercială "TESĂTORIA MECANICĂ S. R.” actualmente ., cu sediul în P., judetul Dâmbovita.
În subsidiar a solicitat modificarea deciziei nr. 36/2008 emisă de pârâtă sub aspectul cuantumului măsurilor reparatorii propuse, suma de 8.991.115 RON, calculată la 31.01.2008, reprezentând o subevaluare.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență că decizia nr. 36/2008 este nelegală întrucât autorii reclamanților au fost acționarii societății naționalizate, erau membrii ai aceleiași familii, ceea ce atrage incidența ipotezei de excepție reglementată de art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Preluarea de către stat a societății nu este valabilă pentru că nu s-au acordat despăgubirile reglementate de Legea nr. 119/1948 astfel că societatea nu a intrat în patrimoniul statului, care, nefiind proprietar, nu putea transmite niciun drept asupra acesteia, în baza art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.
Contestatorii au mai invocat dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 26 din același act normativ și au concluzionat că imobilele preluate abuziv trebuie restituite în natură, indiferent în posesia cui s-ar afla în prezent.
În subsidiar, în situația în care nu se poate dispune restituirea în natură, contestatorii au solicitat recalcularea măsurilor reparatorii acordate.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 36/2008.
Pe parcursul soluționării cauzei, ca efect al decesului reclamantei inițiale J. A. S., au fost introduși în proces moștenitorii legali, C. J. A. și B. ILlNCA, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 2/2009 emis de BNP Legitimus (fila 335), așa cum rezultă din încheierea din 02.04.2009.
Totodată, ca efect al decesului reclamantei inițiale P. M., a fost introdusă în proces legatarul universal V. V., conform certificatului de moștenitor nr. 84/2009 emis de BNP Legitimus (fila 529), așa cum rezultă din încheierea din 16.01.2012.
Prin încheierea de ședință din 29.10.2009 (fila 370), tribunalul a încuviințat reclamanților contestatori proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate, cu obiectivele menționate în încheierea de ședință de la acea dată.
La dosar a fost depus inițial raportul de expertiză contabilă efectuat de expert L. L., însă prin încheierea din 13.09.2010, tribunalul a dispus refacerea raportului de expertiză, cu motivarea arătată în încheierea de ședință de la acest termen, fiind depus la dosar un nou raport de expertiză întocmit de expert contabil M. E..
Împotriva acestui raport de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni, care au fost admise, fiind depus în acest sens la dosar raportul suplimentar de expertiză efectuat de expert M. E..
Prin sentința civilă nr. 318/_ Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta A. să modifice decizia nr. 36/2008 în sensul că măsurile reparatorii cuvenite reclamanților conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 sunt în cuantum de 11.241.029 lei. A fost respins capătul de cerere privind anularea deciziei și restituirea în natură, ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta către reclamanți la plata sumei de 8000 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor tribunalul a avut în vedere suma de 11.241.029 lei menționată în raportul de expertiză suplimentar și nu suma de 39.815.322,11 lei menționată în același raport, ca a doua variantă potrivit art. 31.6.9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 în funcție de anul încheierii ultimului bilanț contabil prezentat.
În speța dedusă judecății, activul net contabil este cel prevăzut în bilanțul din anul 1948 și prin urmare expertul a procedat la actualizarea valorii activului net, utilizându-se coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, iar din februarie 2001 până la data stabilirii măsurilor reparatorii se actualizează cu indicii de inflație comunicați de Institutul Național de S. conform art. 31.6.9 pct. a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 deci nu trebuia să se mai aplice dobânda de referință stabilită de BNR .
Prin încheierea de la 18.06.2012 Tribunalul București a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 318/2012 în sensul că măsurile reparatorii cuvenite reclamanților conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 sunt în cuantum de 11.241.029 lei, stabilite la nivelul lunii decembrie 2011.
Împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză au formulat recurs în termen legal reclamanții, cât și pârâta A..
Reclamanții susțin prin motivele de recurs că instanța de fond, deși reține în mod corect faptul că în cauză activul net contabil este cel prevăzut în bilanțul din anul 1948, a aplicat greșit formula de actualizare a activului net de la pct. a al art. 31.6.9 din Normele Metodologice corespunzătoare ipotezei unui bilanț contabil încheiat la data de 31 decembrie 1947, deși bilanțul contabil ce a fost avut în vedere este încheiat la data de 11 iunie 1948.
Se arată că activul net contabil înregistrat la data de 11.06.1948 reprezintă deja o diminuare cu suma totală de 84.734.296 lei și anume cu 97 % .
Recurenții – reclamanți susțin că bilanțul în sumă de 53.701.684 lei era reperul corect care trebuia luat în calcul pentru actualizarea patrimoniului societății, deoarece sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 iar bilanțul contabil întocmit la data de 11 iunie 1948 este ulterior Legii nr. 303/1947.
În subsidiar, recurenții – reclamanții au arătat că solicită a se reține suma de 39.815.322,11 lei drept cuantum al despăgubirilor, sumă ce a fost stabilită în raportul suplimentar de expertiză de la data de 19.12.2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâta A. a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul aplicării greșite și nelegale a prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 de către prima instanță.
În cauza dedusă judecății diferența între suma stabilită de expertul contabil 11.241.029 lei menționată în sentința civilă nr. 318/20.02.2012 și cea de 10.921.048 lei stabilită de către A. rezultă în urma rotunjirilor efectuate de către expert care a determinat suma totală, aplicând rata inflației pentru fiecare lună aferentă perioadei și nu prin utilizarea unui indice total al perioadei februarie 2001 decembrie 2011.
De asemenea, pârâta A. a susținut incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursurile sunt nefondate.
Atât reclamanții cât și pârâta au formulat critici cu privire la modul de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanților în raport de dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și de dispozițiile art. 31.6.9. pct. a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Instanța de fond a aplicat și interpretat în mod legal dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 31.6.9. pct. a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ce arată modul de calcul al despăgubirilor în funcție de anul încheierii ultimului bilanț contabil.
În cauză, așa cum susțin ambele părți, activul net contabil este cel prevăzut în bilanțul din anul 1948 pentru care actualizarea cu coeficientul de actualizare a valorii leului se realizează de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 iar de la 14 februarie 2001 până în luna decembrie 2011 se aplică indicii de inflație comunicați de Institutul Național de S. și nu dobânda de referință a BNR. Această modalitate de calcul este cea corectă întrucât în ipotezele enunțate de art. 31.6.9 din Norme nu există o referire expresă la bilanțul contabil al anului 1948 însă ipoteza prevăzută de lit. a ce face referire la bilanțul contabil încheiat la data de 31 decembrie 1947 este cea mai apropiată de datele speței întrucât textul legal prev. de lit. b se referă la bilanțurile contabile încheiate în anii anteriori anului 1947.
În acest sens, susținerile reclamanților cu privire la Legea nr. 303 /1947 nu pot fi reținute întrucât coeficienții de recalculare prevăzuți în această lege sunt indicați la lit. b din art. 31.6.9.
Ca urmare, cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților nu poate fi stabilit prin raportare nici la coeficienții de recalculare din anexa nr. 1 la Legea nr. 303/1947 și nici prin raportare la dobânda de referință a B.N.R. așa cum în mod legal a stabilit instanța de fond.
De asemenea, în mod corect, prima instanță a înlăturat și calculul realizat de către pârâta A. întrucât acesta presupune aplicarea indicelui de consum ca și modalitatea de actualizare, ceea ce excede cadrului legal stabilit prin Normele Metodologice.
În ceea ce privește împrejurarea că expertul contabil nu a utilizat un indice total al perioadei februarie 2001 - decembrie 2011, Curtea reține că recurenta pârâtă a formulat obiecțiuni la instanța de fond în ceea ce privește modul în care s-a realizat reactualizarea iar expertul contabil și-a menținut punctul de vedere cu privire la aplicarea indicilor de inflație pentru respectiva perioadă, precizând că în această perioadă indicii de inflație au fost negativi în anumite luni.
Cu referire la modul de soluționare al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat.
Dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă instituie o prezumție de culpă procesuală pentru partea căzută în pretenții, or, în cauză, pârâta A. este partea căzută în pretenții.
Dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă nu fac distincție în ceea ce privește culpa procesuală, între reaua – credință și comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea formulată în proces, singura dispoziție legală ce înlătură culpa procesuală fiind cea prevăzută de dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, ce se referă la recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare.
Față de aceste considerente Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenții contestatori B. I., C. S., C. D. C., C. Ș. Ș. A. M., C. J. A., C. I. A. M., C. I. M. E., H. O. M., I. M. M., M. A. M. J., N. A. I., N. V. B. N., R. S., R. Ș., R. I., V. V., R. I. A. și de recurenta pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 318/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
20 ex./10.05.2013
Jud. fond:
I. Târțău
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1090/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
