Contestaţie la executare. Decizia nr. 1372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 6737/1/2011
Dosar nr._
(184/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1372
Ședința publică de la 19.09.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - GEORGETA STEGARU
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de îndreptare și completare a deciziei civile nr.357 din data de 26.02.2013, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, cerere formulată de petentul B. I., în contradictoriu cu intimații B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – SUCURSALA B., B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC „S. D.”.
Obiectul cauzei – revizuire (cerere îndreptare eroare materială)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. D., în calitate de reprezentant al intimatei B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – SUCURSALA B., în baza delegației pe care o depune și consilier juridic D. L., în calitate de reprezentant al intimatei B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, în baza delegației depuse la fila 16, lipsind revizuientul B. I. și reprezentantul intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC „S. D.”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – SUCURSALA B., prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate de B. I. întemeiată pe dispozițiile art. 281 din Codul de procedură civilă, ca neîntemeiată.
Susține că, acea sintagmă prevăzută în considerentele hotărârii Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru cauze cu Minori și de Familie, cu consecința respingerii acțiunii, este corectă și legală, întrucât decizia civilă nr.910/2003 pronunțată de către Curtea de Apel Suceava a fost modificată / îndreptată printr-o încheiere de ședință, în sensul menținerii sintagmei „respinge cererii de chemare în judecată…”, și în consecință nu se impune o îndreptare de eroare materială.
În ceea ce privește cererea de completare a deciziei Curții de Apel București, în fapt, se solicită pronunțarea asupra unei excepții care nu a fost invocată nici în faza de fond și nici în recurs, prin urmare este o cerere inadmisibilă într-o cale extraordinară de atac, motiv pentru care solicită a fi respinsă, ca nefondată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea primului motiv, întrucât nu există o eroare materială, iar consecința respingerii acțiunii este o consecință logico – juridică pe care instanța de judecată a constatat-o ca urmare a admiterii recursului formulat de B. C. Română.
Față de cel de-al doilea capăt de cerere apreciază că acesta este inadmisibil, întrucât nu privește hotărârile pronunțate în revizuire, iar pe fond, solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de îndreptare și completare a deciziei civile nr.357/26.02.2013, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 10.06.2013, revizuentul petent B. I. a solicitat instanței să constate că la pagina 5 a lin. 1 din considerentele deciziei pronunțate de instanța de revizuire a fost consemnată sintagma „cu consecința respingerii acțiunii”. Consideră revizuentul că această sintagmă nu corespunde adevărului pentru că în dispozitivul real al deciziei nr. 910/2003 a Curții de Apel Suceava nu există o asemenea sintagmă.
Mai solicită revizuentul petent ca, prin decizie separată, instanța să se pronunțe și asupra excepției privind lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale pentru debitorul BCR SA a persoanelor angajate cu contract de muncă ce au formulat și semnat (în numele și pentru angajatorul lor BCR SA) contestația la executare ce a format obiectul dosarului nr._ .
În motivarea cererii astfel formulate, s-a arătat că la termenul de judecată din data de 26.02.2013, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul revizuent împotriva deciziei civile nr. 1935R/04.08.2011 pronunțată de Tribunalul București. în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de revizuire nu se regăsește soluția dată de instanță în privința excepției referitoare la lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale pentru debitorul BCR SA a persoanelor care au formulat și au semnat, pentru BCR SA, contestația la executare.
Se face precizarea că, potrivit art. 43 din C.pr.civ., lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii, astfel că și prin intermediul căilor extraordinare de atac aceasta poate fi invocată.
În continuare, revizuentul petent a făcut referire și la prevederile art. 57 raportat la art. 245, 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din Noul Cod pr.civ.
Consideră revizuentul că numai dintr-o eroare a instanței, aceasta a consemnat în considerente că excepția lipsei capacității de exercițiu nu poate fi analizată în calea extraordinară de atac a revizuirii. Aceasta cu atât mai mult cu cât în dispozitivul hotărârii nu se regăsește soluția pronunțată – cu ocazia deliberării – asupra menționatei excepții.
În continuare, revizuentul petent reiterează argumentele pentru care consideră că excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale este întemeiată.
În drept, sunt invocate prevederile art.281 – 2813 Cod de procedură civilă.
Intimata B. Națională a României a depus întâmpinare la cererea astfel formulată, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Consideră intimata că, solicitarea referitoare la îndreptarea aspectelor din hotărârea instanței de revizuire la care petentul revizuent face referire nu se încadrează între cele care pot fi îndreptate potrivit art. 281 din C.pr.civ.
Se mai arată că instanța a reținut corect faptul că prin dispozitivul deciziei civile nr. 910/2003 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă acțiunea, aceasta fiind concluzia logico-juridică dedusă din dispoziția referitoare admiterea recursului formulat de BCR SA.
În ce privește cel de-al doilea capăt al cererii, susține intimata că nu îndeplinește condițiile art. 281 ind. 2 din C.pr.civ. – normă care prevede limitativ situațiile în care este posibilă completarea dispozitivului, și anume: când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, hotărârile respective putând fi atacate cu apel sau recurs, sau hotărârile date în recurs după casare.
De asemenea, se arată că instanța de revizuire a expus considerentele pentru care nu a analizat excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale.
Analizând cererea petentului-revizuent în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 281 și 281 ind. 2 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Aspectul a cărui îndreptare este solicitată, în condițiile art. 281 din C.pr.civ., de petentul revizuent este unul care privește evaluarea făcută de instanța de revizuire în privința conținutului și efectelor unei hotărâri judecătorești pronunțate anterior de Curtea de Apel Suceava (decizia nr. 910/2001).
Or, evaluarea astfel realizată de instanță ține de însuși actul de judecată, ea susținând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției adoptate de instanța de revizuire.
Procedura de îndreptare reglementată de art. 281 din C.pr.civ. are în vedere erori materiale, formale dintr-o hotărâre judecătorească deja pronunțată, și nu eventuale erori de judecată, această din urmă categorie de erori putând fi îndreptată numai prin exercitarea controlului judiciar în cadrul căilor de atac permise de lege.
O reevaluare asupra conținutului și efectelor deciziei civile nr. 910/2003 a Curții de Apel Suceava – astfel cum pretinde petentul revizuent prin cererea de îndreptare a hotărârii pronunțate în soluționarea cererii sale de revizuire – în mod evident nu se circumscrie categoriei erorilor materiale, astfel că este vădit nefondată cererea de îndreptare a deciziei instanței de revizuire în sensul de a se înlătura din aceasta un considerent (apreciere) ce ține de substanța raționamentului juridic ce susține soluția pronunțată.
În ce privește capătul de cerere referitor la completarea aceleași decizii a instanței de revizuire, Curtea apreciază că este nefundat pentru considerentele care succed:
Fiind investită chiar de către revizuentul B. I. cu cererea de revizuire – pentru contrarietate de hotărâri – a deciziei nr. 1935/2011 pronunțată de Tribunalul București, instanța de revizuire avea a analiza toate solicitările/argumentele susținute de revizuent ca și elemente ale cererii de revizuire.
Astfel, chiar dacă argumentul privind lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a fost invocat de revizuent printr-un memoriu separat, depus ulterior cererii prin care a declarat calea extraordinară de atac a revizuirii, respectivul argument nu putea avea valențele unei excepții procesuale în etapa procedurală declanșată prin promovarea respectivei căi de atac atâta vreme cât nu constituia un mijloc de apărare utilizat de părțile adverse cu scopul prevăzut de art. 137 alin. 1 din C.pr.civ., respectiv acela de a face de prisos cercetarea în fond a cererii de revizuire, ci dimpotrivă tindea – argumentul invocat de revizuent - la retractarea deciziei atacate cu revizuire, un asemenea efect fiind echivalent unei soluții de admitere a cererii de revizuire.
Având în vedere aceste coordonate în care revizuentul a investit instanța de revizuire cu analiza chestiunii legate de existența sau nu a capacității de exercițiu a drepturilor procesuale ale persoanelor ce au acționat în calitate de reprezentanți/mandatari ai unuia dintre intimații din etapa procedurală a revizuirii, respectiva chestiune nu putea avea decât valențele unui argument/motiv menit să susțină cererea de revizuire și, în consecință, instanța de revizuire nu era investită a se pronunța și asupra unei excepții procesuale, ci numai asupra cererii de revizuire care includea și motivul menționat.
Ca atare, Curtea constată că absența, din dispozitivul hotărârii prin care a fost soluționată cererea de revizuire, a unei dispoziții distincte cu privire la soluția respingere adoptată în privința aspectelor care vizau lipsa capacității procesuale de exercițiu, nu constituie o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei excepții procesuale – intitulată ca atare de revizuent – susceptibilă a fi completată în condițiile art. 281 ind. 2 din C.pr.civ., iar analiza realizată prin considerentele deciziei referitor la același aspect este în deplin acord cu soluția care se regăsește în dispozitiv.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea urmează a dispune respingerea cererii prin care petentul revizuent a solicitat îndreptarea, și respectiv completarea deciziei civile nr. 357/16.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III-a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de îndreptare și completare a deciziei civile nr.357/26.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie formulată de revizuientul B. I., în contradictoriu cu intimații BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – SUCURSALA B., B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI și BIROUL E. JUDECĂTORESC S. D..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex./_
C.A.B.-S.3 – L.D.; S.-G.P.; C.G.
TB-S.4 – L.F.; L.E.F.; C.Segărcianu
| ← Cereri. Decizia nr. 502/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 113/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
