Legea 10/2001. Decizia nr. 588/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 977/3/2012
ROMÂNIA CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 588R
Ședința publică de la 18 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1531/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ și împotriva sentinței civile nr. 2102/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. N. și . SA, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă C. N. reprezentată de avocat Toia P. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General și intimatul reclamant . SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante având cuvântul în combaterea recursului arată că, în mod corect instanța a soluționat notificarea formulată de către intimata reclamantă având în vedere că dosarul administrativ aferent notificării a fost complet încă din anul 2011, astfel că recurentul pârât era obligat să soluționeze notificarea în termenul legal.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentințelor recurate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr.1531/2012 a Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis acțiunea reclamanților C. N. și . SA în contradictoriu cu M. București prin Primarul General și s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților la despăgubiri în baza Legii nr.10/2001, pentru cota de 2/3 imobilul teren în suprafață de 845 mp în București, Splaiul Unirii nr.283, sector 3.
S-a reținut că reclamanta a dovedit calitatea sa de moștenitoare a proprietarilor originari ai imobilului, expropriat prin Decretul nr.242/1987.
Prin sentința civilă nr.2102/2012 a Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis cererea completatoare formulată de . SA, care a figurat în litigiu alături de reclamanți și a fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către această societate.
Împotriva ambelor sentințe a declarat recurs pârâtul .
În legătură cu prima sentință, pârâtul a arătat că reclamanții aveau obligația să depună toate actele doveditoare încă din faza administrativă a aplicării Legii nr.10/2001 și că instanța nu se putea pronunța decât în legătură cu actele depuse în faza administrativă a soluționării cauzei.
Recursul este nefondat.
Notificarea a fost depusă de reclamanți în anul 2001 și nu a fost soluționată de pârâtă până în anul 2012. În aceste condiții, potrivit și dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr.XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în calea de atac a recursului în interesul legii, instanța avea obligația să analizeze pe fond cererea reclamanților și să aprecieze în legătură cu toate probele produse de reclamanți indiferent de locul unde acestea au fost invocate, în faza administrativă sau în cea de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă vom respinge recursul ca nefondat.
În legătură cu recursul formulat împotriva sentinței civile nr.2102/2012 prin care pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată vom constata că acesta este fondat.
Art.274 Cod procedură civilă este aplicabil în dublu sens mai exact protejează pe cel ce a câștigat și sancționează pe cel ce a căzut în pretenții.
În speță, vom constata că pârâtul a căzut în pretenții, dar nu în raport cu reclamantul persoană juridică ci în raport cu persoana fizică. Aceasta din urmă ar fi fost îndreptățită să primească cheltuieli de judecată, dacă le-ar fi efectuat .
În speță însă reclamantul persoană fizică nu a efectuat cheltuieli de judecată astfel încât, în acest context nici o eventuală obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată către o parte care nu a dovedit că le-a efectuat, nu ar fi fost primită.
În cauza de față, reclamantul persoană juridică nu a câștigat nimic, dreptul recunoscut prin dispozitiv vizând-o exclusiv pe persoană fizică motiv pentru care pârâtul care nu a căzut în pretenții față de persoana juridică, nici nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis iar sentința va fi schimbată în sensul că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1531/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ și împotriva sentinței civile nr. 2102/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. N. și . SA.
Admite recursul formulat împotriva sentinței civile nr.2102/27.11.2012 a Tribunalului București .
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B.C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED.IP
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
26.03.2013
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 457/2013.... | Cereri. Decizia nr. 502/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
