Cereri. Decizia nr. 310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 7012/94/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 310 R
Ședința publică de la 06.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ împotriva Deciziei civile nr. 69 A/18.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. P. PRIN PRIMAR, având ca obiect, anulare act și alte cereri.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 06.02.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultura, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta P. P. prin Primar, Județul Ilfov, prin sentința ce se va pronunța să se dispună: constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate a Primăriei P., Județul Ilfov asupra terenului de sub luciu de apă, respectiv Balta C.; anularea tuturor actelor subsecvente încheiate în baza acestor titluri de proprietate; anularea mențiunilor efectuate de OCPI Ilfov prin încheierea de Carte Funciară nr._/22.06.2010.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin OUG nr. 23/2008 a fost abrogată Legea nr. 192/2001 și pe cale de consecință Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, s-a desființat.
Conform art. 69 alin.1 din OUG nr. 23/2008, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens, iar conform art. 69 alin.3 din OUG nr. 23/2008, în termen de 30 zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului preia patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, arhivele și documentația aferentă acestuia, pe baza situației financiare întocmite la data preluării.
Prin procesul verbal de predare – preluare încheiat la data de 20.11.2009, s-a predat de la ADS către Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură, terenul aflat în administrarea ADS la ., pe raza Județului Ilfov, conform Anexei nr.1
Suprafața de teren ce face obiectul prezentului proces verbal de predare primire este de 972,6972 ha din care; 952,0965 luciu apă; 0,5000 ha – drumuri de exploatare; 2,6018 ha curți construcții; 17,4989 ha pășuni .
Intabularea dreptului de proprietate de către P. Petrăchioaia, s-a făcut în baza unor acte care nu emană reclamanta în calitate de proprietar al terenului.
Prin sentința civilă nr.3235/2011 a Curții de Apel București s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria B., ca urmare a admiterii excepției de necompetentă materială de soluționare a cauzei .
Prin sentința civilă nr. 6552/08.12.2011, Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de nulitate absolută, reclamanta solicitând judecarea în lipsă, neprezentându-se pentru a-și propune și administra probe .
Împotriva sentinței civile nr. 6552/08.12.2011, pronunțată de Judecătoria B., a formulat apel în termen legal reclamanta, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 284, 287, 294 și urm. C. Pr. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.06.2012, intimata pârâtă . a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 69 A din 18.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov, s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultura împotriva sentinței civile nr.6552/08.12.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. P. prin Primar, ca nefondat și a fost obligată apelanta – reclamanta la plata către intimata – pârâtă a sumei de 4.960 de lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, apelanta a criticat sentința primei instanțe întrucât aceasta a fost pronunțată printr-o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei realizându-se cu încălcarea dispozițiilor legale privind dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
Tribunalul a reținut că prin cererea introductivă de instanță, apelanta – reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate deținute de către pârâtă asupra terenului de sub luciu de apă – respectiv Balta C., precum și anularea actelor subsecvente încheiate în baza acestor titluri de proprietate.
În drept, art. 1250 C. Civ. prevede că un contract este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a indicat niciun caz de nulitate absolută a titlurilor de proprietate deținute de pârâtă, ci a susținut că s-a procedat în mod greșit la intabularea dreptului de proprietate al acesteia din urmă, în baza unor acte care nu emană de la reclamantă, în calitate de proprietar al terenului. Prin urmare, neindicându-se vreun caz de nulitate absolută, în mod legal prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 261 C. Pr. Civ., Tribunalul a constatat că, deși hotărârea primei instanțe este motivată în mod succint, totuși indică motivul de fapt care a format convingerea instanței, respectiv acela că nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de nulitate absolută.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că hotărârea este nelegală în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Arată recurenta că potrivit Legii nr. 12/1974 privind piscicultura și pescuitul, politica României se realiza de către Ministerul Agriculturi, Industriei Alimentare și Apelor, împreună cu Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții. Încă de la acel moment, activitatea piscicolă a beneficiat de o reglementare aparte, în cuprinsul art. 24 alin. 2 și 3 din această lege menționându-se expres că bazinele piscicole proprietate de stat repartizate Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, vor fi administrate direct de întreprinderi piscicole de stat județene, cu excepția bazinelor piscicole din Delta Dunării aflate în administrarea directă a unităților din subordinea centralei Delta Dunării; cele repartizate Ministerului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții de către inspectoratele silvice județene.
Acolo unde suprafețele piscicole nu justifică înființarea de întreprinderi potrivit alineatului precedent și până la amenajarea suprafețelor care să permită organizarea unei întreprinderi specializate, se vor organiza ferme în cadrul întreprinderilor piscicole din județele limitrofe.
Bazinul Piscicol Balta C. a fost în administrarea unei astfel de unități, organizate în temeiul actului normativ susmenționat, efectuându-se asupra sa numeroase investiții.
Conform Legii nr. 15/1990 și ale HG 1353/1990, ., unitate rezultată din reorganizarea fostei Întreprinderi Piscicole de Stat, a primit în administrare Bazinul Piscicol Balta C.. Dreptul de administrare privea inclusiv terenul pe care se găsește amenajarea piscicolă întrucât dispozițiile art. 2 lit. a din Legea nr. 18/1991, califică drept teren agricol amenajările piscicole, terenul de sub liciul de apă, aferent suprafețelor amenajate.
Urmare intrării în vigoare a OUG nr. 198/1999, a fost înființată Agenția Domeniilor Statului, unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației.
La 7 iunie 2001, OUG nr. 198/1999 a fost abrogată de Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub liciu de apă. Prin dispozițiile art. 2 alin. 1 din acest act normativ, a fost reiterată includerea amenajărilor piscicole în categoria terenurilor cu destinație agricolă, a căror administrare era dată în sarcina ADS.
La 20.04.2001, a intrat în vigoare Legea nr. 192/2001, prin care a fost înființată Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, lege care dispunea că amenajările piscicole menționate la art. 2 nominalizate prin Ordin al Ministrului Agriculturii, cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care sunt amplasate acestea se vor prelua cu titlu gratuit prin protocol de predare primire de la ADS.
Prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 267/10.04.2003 a fost aprobată această preluare de la ADS, drept urmare a fost încheiat protocolul de predare primire.
Prin OUG nr. 69/2004, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol s-a subrogat Agenției Domeniului Statului în privința drepturilor și obligațiilor ce rezultau din contractele încheiate de ADS cu agenții contractanți care dețineau în exploatare sau administrare amenajări piscicole.
La nivelul anului 2008 prin Ordinul Ministrului, Agriculturi și Dezvoltării Rurale nr. 235/15.04.2008, acțiunile deținute de CNAFP la societățile de profil precum și terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole au trecut din nou la ADS, iar prin OUG nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, atribuțiile specifice în materia activității de pescuit și acvacultură au revenit Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, care a preluat toate prerogativele privind exercitarea dreptului de proprietate al statului, acesta fiind în prezent titularul dreptului de administrare asupra acestor amenajări.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unități administrativ teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în fiecare unitate administrativ teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice, urmând ca apartenența domeniului respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre de guvern.
Susține recurenta că hotărârea Consiliului Local de aprobare a inventarului nu este un act constitutiv al dreptului de proprietate, ci unul declarativ, temeiul de drept fiind HG 930/2002 și art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
Principiul legalității impune ca actele administrative ale autorităților publice locale să fie emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, iar actele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, iar actele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale, să fie revocate ori anulate.
Includerea acestei amenajări aparținând domeniului public al statului aflat în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, în domeniul public al comunei P. județul Ilfov, constituie în realitate o expropriere.
Însăși emitentul Ministerul Administrației și Internelor admite faptul că hotărârea de guvern nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate în favoarea unităților administrativ teritorial, dar în baza HG nr. 930/2002 P. comunei P. a obținut înscrierea dreptului său de proprietate la OCPI Ilfov, asupra Bălții C..
Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat instanței constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate ale Primăriei comunei P. asupra terenului de sub luciu de apă, respectiv Balca C., anularea tuturor actelor subsecvente încheiate în baza acestor titluri și anularea mențiunilor efectuate de OCPI Ilfov prin încheierea de Carte Funciară nr. _/22.06.2010.
Susține recurenta că este titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren pe care îl exercită în numele Stratului Român.
Deși invocă generic încălcarea dispozițiilor Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea OUG nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, nu indică în mod expres care este motivul de nulitate invocat, rezultând din cuprinsul motivelor de fapt că intimata – pârâtă își arogă o calitate pe care nu o are, respectiv aceea de proprietară.
Nu există la dosar nici un act din care să rezulte succesiunea transmisiunii dreptului de administrare către recurentă asupra terenului de sub luciul de apă, în schimb intimata – pârâtă a depus înscrisuri din care rezultă că dreptul de proprietate i-a aparținut, făcând parte din categoria de terenuri utilizate ca izlaz comunal, pădure sau pășune.
Din documentele extrase de la Arhivele Naționale, rezultă că la nivelul anului 1921 parte din acest teren a figurat în proprietatea domeniului Coroanei județ Ilfov, plasa B. – Bucoveni, . proprietatea Bisericii C., a treia parte proprietatea școlii C. și alta, izlaz comunal.
De asemenea nu s-a administrat nici o probă din cuprinsul căreia să rezulte că terenul ce aparține primăriei este unul și același cu terenul pe care recurenta – reclamantă pretinde că îl administrează în numele statului.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură împotriva Deciziei civile nr. 69 A/18.04.2012 pronunțată în dosar r._ de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. P. Prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. T.I.
2 ex./04.04.2013
Jud. apel:
M. E.
A. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 462/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 457/2013.... → |
|---|
