Pretenţii. Decizia nr. 2039/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2039/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 23227/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2039 R
Ședința publică din data de 28.11.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă U. H. împotriva sentinței civile nr.437/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având, ca obiect, „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat prin procuror C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul este nemotivat.
Curtea, din oficiu, în baza art. 306 alin.1 C.pr.civ., invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pe excepție.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 20.06.2012, reclamanta U. (Gross) H. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând constatarea caracterului politic al măsurii de deportare la muncă forțată a sa din ianuarie 1945 în lagărul Lisisansc/Donbas până la data de 25.10.1949 și obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 euro.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 437/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă s-a respins acțiunea formulată de reclamanta U. H., în contradictoriu cu pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că astfel cum rezultă din adeverința nr._/30.09.1959 a Ministerului Afacerilor Interne, reclamanta a fost în URSS la muncă de reconstrucție din ianuarie 1945, până la 25.10.1949.
Situația de fapt se circumscrie dispozițiilor art. 4 al. 2 din Legea nr. 221/2009, în sensul de a se aprecia dacă reclamanta a făcut obiectul unor măsuri administrative care să aibă caracter politic.
Tribunalul a constatat că dispozițiile Legii nr. 221/2009 sunt fără echivoc, în sensul că beneficiari ai acestui act normativ sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 pentru fapte care au fost săvârșite înainte de data de 06.03.1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06.03.1945.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta a fost deportată în URSS în ianuarie1945, deci anterior perioadei de referință stabilită de dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Chiar dacă această deportare ar fi fost efectuată după data de referință, Tribunalul a apreciat că măsura deportării s-a datorat calității acesteia de etnic german și nu ca urmare a săvârșirii unor acte îndreptate împotriva regimului comunist, regim care nici nu era instaurat, pentru a se reține săvârșirea vreunei fapte în scopul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 221/2009.
De altfel, în privința persoanelor persecutate din motive etnice există o reglementare specială și anume OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la data de 06.09.1940 până la data de 06.03.1945, din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta reclamantă U. H.la data de 19.03.2013,cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a IV a civilă.
Recursul nu a fost motivat.
În ședința publică din data de 28.11.2013, având în vedere dispozițiile art. 306 alin.1 Cod procedură civilă Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen legal, excepție cu privire la care reține următoarele:
Articolul 306 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat in termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute in alin. 2, care se referă la posibilitatea invocării de către instanța, din oficiu a motivelor de ordine publică.
Potrivit art. 303 alin. 1 C.pr. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform art. 301 Cod procedură civilă.
Articolul 303 alin.2 C.pr.civ. prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În cauză, hotărârea primei instanțe a fost comunicată recurentei reclamante la data de 23.08.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existenta la fila 33 dosar TB.
Recursul nu a fost motivat prin cererea de formulare a căii de atac și nici separat, înăuntrul termenului de recurs, care curge de la comunicarea hotărârii, astfel că devin incidente disp. art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd sancțiunea nulității recursului.
Pe de altă parte, Curtea constată că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu în recurs, motive care să afecteze hotărârea pronunțată de tribunal.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să constate nul recursul declarat de recurenta reclamantă.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta reclamantă U. H. împotriva sentinței civile nr.437/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11._.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I. /18.12.2013
2 ex. Jud TB: Miorița B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 2124/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
