Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 457/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 56616/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.457R
Ședința publică de la 1 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. M..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S. C. L. împotriva sentinței civile nr.1242/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-pârât reprezentat de consilier juridic C. S., cu delegație la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul intimatului-pârât invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Reprezentantul Ministerului Public invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea din 10.08.2011, reclamanta S. C. L. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a cercetării penale abuzive întreprinsă asupra sa, în perioada 2005 – 2010.
În motivare, a arătat că la data de 25.10.2005, organele de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Investigare a Fraudelor s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către ea a infracțiunii de evaziune fiscală, în calitatea pe care o avea de asociat al ..
De asemenea, P. de pe lângă Tribunalul B., P. de pe lângă Tribunalul Iași și P. de pe lângă Tribunalul București, au efectuat cercetări penale contra sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 215 alin. 1 și 2, art. 281, art. 289 și art. 291 Cod penal.
Dosarele au fost conexate, iar în dosarul penal nr._/P/2006 al P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, timp de 5 ani a fost cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 11 lit. a, c și d din Legea nr. 87/1994, până când, organele de urmărire penală, prin Ordonanța din 11.06.2010 emisă în dosarul penal susmenționat, a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b, c și d din Legea nr. 241/2005 și scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzut de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal.
Pretinde că actele de urmărire penală comise contra sa într-un interval lung de circa 5 ani, finalizate prin încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, i-au periclitat starea de sănătate și activitatea profesională în domeniul reflexoterapiei și medicinii naturiste, astfel încât este prejudiciată cu suma suscitată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 504-507 Cod procedură penală.
Prin sentința civilă nr. 1242 din 08.06.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 1 Cod procedura penala, persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Criteriile pentru stabilirea întinderii reparației, vizează durata privării de libertate și consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
Potrivit dispozițiilor art. 506 alin. 3 Cod procedură penală, pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripție domiciliază, chemând în judecată statul care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor morale.
Reclamanta nu a făcut dovada că, în ceea ce o privește, a intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare și apoi de achitare pentru faptele pentru care a fost condamnată, pentru a se putea stabili incidența dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală, așa încât, cum sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 Cod civil, acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care reiterând motivarea din cererea de chemare în judecată, a pretins din nou că a fost percheziționată și cercetată abuziv timp de 5 ani, fără a se constata comiterea de către ea a vreunei infracțiuni, astfel încât statul trebuia să fie obligat la repararea prejudiciului produs de organele sale, fără temei legal.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, constând în pretenția sa de a fi despăgubită de către S. R. cu suma de 10.000.000 euro, pe dispozițiile art. 504 – 507 Cod procedură penală.
Conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În plus de aceasta, reclamanții sunt cei care, prin cererile adresate instanței, își întemeiază, în drept, pretenția dedusă judecății, asupra căreia instanța este obligată a se pronunța. În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, conform cu care, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, obiectul cererii și valoarea lui, cât și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Examinând cauza sub aspectul temeiul juridic invocat, Curtea constată că în baza art. 504 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, are dreptul la repararea pagubei persoana care a fost condamnată definitiv, iar în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, precum și persoana care în cursul procesului penal, a fost privată de libertate, ori i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Or, din chiar susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată rezultă că aceasta nu a fost trimisă în judecată, condamnată, reținută sau arestată pentru comiterea vreunei infracțiuni.
De asemenea, aceasta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care s-ar putea deduce intervenirea vreuneia din situațiile susmenționate.
Așa fiind, just prima instanță, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite ipotezele și condițiile prevăzute de art. 504 Cod procedură penală, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, și Curtea urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, formulat de recurenta-reclamantă S. C. L. împotriva sentinței civile nr. 1242/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. A. V. R. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
11.03.2013
Jud. fond: F. L.
| ← Cereri. Decizia nr. 310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 588/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
