Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1194/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1194/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 10126./301/2008
Dosar nr._
(751/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1194
Ședința publică de la 27.06.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR – E. V.
JUDECĂTOR – I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta – pârâtă B. M., împotriva deciziei civile nr. 715 A din data de 04.07.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. I. și cu Autoritățile tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, PRIMĂRIA B., PRIMĂRIA MOGOȘOAIA.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 20.06.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea recurentei – pârâte să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 27.06.2013, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._, astfel cum a fost precizată prin cererea de la fila nr. 21 din dosarul de fond, reclamantul B. I. a chemat în judecata pe pârâta B. (B.) M., solicitând în contradictoriu cu Autoritatea tutelara S. 3 București, să se dispună reîncredințarea către el spre creștere și educare a minorilor B. I., născută la data de 21 iunie 1999 și B. T., născut la data de 12 iunie 2001.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 03 octombrie 1998 și a divorțat la data de 03 iunie 2005, prin sentința civilă nr. 5055 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 5550/2005.
Din căsătoria părților au rezultat minorii B. I., născută la data de 21 iunie 1999 și B. T., născut la data de 12 iunie 2001.
Prin aceeași sentință civilă nr. 5055 din 03 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, minorii B. I. și B. T. au fost încredințați mamei B. M..
Reclamantul a menționat că de la data pronunțării sentinței civile nr. 5055 din 03 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 5550/2005, și pana în prezent, minorii s-au aflat și se află și în prezent la tată, el ocupându-se în exclusivitate de creșterea și educarea acestora.
A arătat că pârâta este încarcerată în Penitenciarul Târgșor, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de cinci ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, motiv pentru care aceasta nu se poate ocupa de creșterea și îngrijirea minorilor.
A mai arătat că pârâta a beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei pentru creșterea și îngrijirea minorilor, timp în care nu s-a ocupat efectiv de aceștia, el fiind cel care s-a ocupat de educarea și creșterea minorilor, relevante fiind și rezultatele școlare pe care aceștia le au.
Cât timp pârâta a fost încarcerată, dar și în timpul cât a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, minorii au stat în permanență la el.
A susținut că minorii nici nu puteau să stea la pârâtă întrucât aceasta în timpul întreruperii executării pedepsei a invocat instanțelor penale stare de graviditate, lucru neadevărat, sustrăgându-se astfel de la executarea pedepsei cu închisoarea, lucru ce a dus la darea acesteia în urmărire generală din noiembrie 2007 și până în iulie 2008, când, a fost găsită de organele abilitate cu reținerea și încarcerarea ei.
Reclamantul a menționat faptul că în timpul de trei luni cât a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, minorii au stat la mama-pârâtă maxim două săptămâni, timp în care, de aceștia, s-a ocupat menajera și în nici un caz mama lor, de altfel, aceasta necontribuind cu nimic la creșterea și educarea lor.
A arătat că în ceea ce-l privește, dispune de mijloace financiare pentru creșterea și educarea minorilor, dispune de spațiu corespunzător pentru a asigura copiilor condiții de viață normale, iar între el și minori s-a creat o legătură afectivă puternică.
Astfel, reclamantul a susținut că față de situația de fapt de la data pronunțării hotărârii de încredințare a minorilor către mamă, 03 iunie 2005, nu mai subzistă motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii astfel că a solicitat reîncredințarea lor către tată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 44, 86, 94 și 107 din Cod familiei.
Pentru dovedirea cererii, în această fază au fost administrate probe cu înscrisuri și s-a efectuat anchetă socială la domiciliul reclamantului.
La domiciliul pârâtei din .-a putut efectua o anchetă socială, nefiind găsit la această adresă nici un membru al familiei.
Prin sentința civilă nr. 2427 din 02 martie 2009, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Ploiești, județ Prahova, având în vedere faptul că pârâta este deținută la Penitenciarul Târgșor, județ Ploiești.
Prin decizia civilă nr. 1336 din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă a fost casată sentința menționată mai sus și a trimis cauza instanței de fond spre continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 10 decembrie 2009, sub nr._, iar în această fază procesuală, la prima instanța au fost administrate probe cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1190 din 17 aprilie 2007, certificatul de grefa cu privire la dosarul nr._._ și sentința civilă nr. 3558 din 04 august 2010 pronunțată în dosarul nr._ .
Au fost audiați martorii: E. C. S., N. G. și N. G. I., s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei, s-au efectuat referatele de anchetă socială de autoritățile de la Primăria comunei Mogoșoaia, și de la Primăria orașului B., iar la data de 16 februarie 2011, a fost audiat minorul B. T. în Camera de consiliu și a arătat că dorește să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
Prin sentința civilă nr. 1889 din 16 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului B. I., formulată în contradictoriu cu pârâta B. M. și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3 București și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Mogoșoaia și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, că părțile au fost căsătorite din data de 03 octombrie 1998 și până în anul 2005, din căsătorie rezultând minorii B. I., născută la data de 21 iunie 1999 și B. T., născut la data de 12 iunie 2001.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 5055 din 03 iunie 2005 s-a desfăcut căsătoria părților și au fost încredințați minorii rezultați din căsătorie spre creștere și educare mamei.
Din mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în dosarul nr. 4489/2000 instanța a reținut că pârâta a fost condamnata la cinci ani închisoare.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că în prezent mama se află în stare de libertate, iar minorii se află în îngrijirea sa.
Din certificatul de grefă cu privire la dosarul nr._._ s-a reținut că pârâta a fost achitată pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 Cod penal.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei de către Autoritatea tutelara a Primăriei comunei Mogoșoaia, instanța a reținut că minorii locuiesc împreună cu mama-pârâtă și soțul acesteia, într-un imobil compus din opt camere, patru băi, bucătărie, hol, dependințe, curte și gradină, corespunzător din punct de vedere al igienei și dotărilor, unui trai foarte bun.
Reprezentanții autorității tutelare au arătat că pârâta îndeplinește condițiile morale, materiale și financiare, necesare creșterii și educării celor doi minori.
S-a reținut că minorul B. T., audiat la data de 16 februarie 2011 în Camera de consiliu, a arătat că dorește să fie încredințat mamei spre creștere și educare, iar minora B. I., audiată la data de 17 august 2010, a arătat și ea că dorește să fie încredințată mamei spre creștere și educare, instanța reținând că tatăl este consumator de alcool și că se urcă beat la volan.
Din depoziția martorei E. C. S., prima instanță a reținut că minorii locuiesc în prezent cu mama, că aceasta se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea lor, martora susținând că ea personal i-a văzut pe minori în locuința pârâtei și că se prezintă foarte bine, pârâta având condiții foarte bune pentru a se ocupa de creșterea și educarea copiilor.
Din depoziția aceluiași martor, s-a reținut că minorii păstrează legătura cu tatăl lor și că minorul se află în vizită la tata.
Din depozițiile martorilor audiați pentru reclamant, s-a reținut că nu au păstrat legătura cu pârâta și că nu au mai fost în vizită la aceasta după ce s-a pronunțat divorțul, aceasta având o fire foarte retrasă. Aceiași martori au arătat că pârâta are condiții bune de locuit.
Prima instanță, apreciind că mama prezintă suficiente garanții materiale și morale pentru a se ocupa în continuare de creșterea și educarea minorilor a respins cererea ca neîntemeiată.
Tribunalul București – Secția a V a Civilă, prin decizia civilă nr. 715/A din 04 iulie 2012 a admis apelul formulat de recurentul-reclamant împotriva acestei sentințe, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis cererea și a dispus reîncredințarea minorilor B. I., născută la 21 iunie 1999 și B. T., născut la 12 iunie 2001 către tatăl reclamant spre creștere și educare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Ulterior încredințării, mama a suferit o condamnare penală și a început executarea pedepsei de cinci ani închisoare, astfel că, în fapt, datorită acestei situații, dar și unei anumite înțelegeri care a intervenit la un moment dat între cei doi părinți, minorii s-au aflat, așa cum se află și în prezent, la tată, acesta ocupându-se de creșterea și educarea lor.
Pârâta a fost încarcerată în Penitenciarul Târgșor, în vederea executării pedepsei privative de libertate de cinci ani închisoare, motiv pentru care aceasta nu s-a mai putut ocupa de creșterea și îngrijirea minorilor, această sarcină rămânând în exclusivitate tatălui.
În cauză nu s-a dovedit vreo contribuție a actualului soț al mamei sub acest aspect, sau a actualei soacre a mamei, persoane în sarcina cărora nici nu cade vreo astfel de obligație.
S-a reținut că pârâta a beneficiat și de o întrerupere a executării pedepsei, perioadă din care, un anumit timp, l-a afectat și pentru creșterea și îngrijirea celor doi minori din cauza de față, alături de fiul A. pe care-l are din actuala căsătorie, însă locuința statornică și principală a minorilor a rămas la tatăl lor, care s-a ocupat efectiv de educarea și creșterea acestora, respectiv, de urmarea cursurilor școlare, dar și de desfășurarea altor activități opționale.
În prezent, mama este din nou încarcerată în Penitenciarul Târgșor, în vederea executării pedepsei privative de libertate de cinci ani închisoare, iar faptul că urmează să fie pusă în discuția Comisiei Speciale din Penitenciar în vederea luării unei măsuri de liberare condiționată, nu dovedește că este în măsură să se ocupe efectiv de creșterea și educarea minorilor, aceasta fiind încă privată de libertate.
Tribunalul a reținut că tatăl îndeplinește condițiile morale, materiale și financiare, necesare creșterii și educării celor doi minori, între copii și tatăl lor s-a creat o strânsă legătură care nu o exclude pe mamă, acesta le asigură copiilor o locuință stabilă, sigură și un climat familial normal, favorabil pentru dezvoltarea fizică și psihică a minorilor.
Totodată, în limitele normale, tatăl le-a asigurat minorilor legătura și cu mama, cu care vorbesc frecvent la telefon și chiar i-a dus în vizită la aceasta.
Tribunalul a apreciat că nu i se poate imputa tatălui, faptul că nu-i duce pe minori mai des în vizită la Penitenciar, apreciind că vizitarea mamei la locul de detenție, are un impact negativ asupra vieții psihice a minorilor, care nu sunt suficient de maturi pentru a suporta astfel de șocuri psihice, în condițiile în care, chiar și în această situație imputabilă mamei, minorii au totuși o strânsă legătură afectivă cu ea.
O asemenea relație poate fi menținută, fără alte riscuri suplimentare pentru minori, și prin legătura telefonică pe care tatăl le-o asigură copiilor cu mama lor.
Interesul major al copiilor în prezent, este de a fi încredințați părintelui care se poate ocupa efectiv și nemijlocit de creșterea și educarea lor, care le asigură o locuință și o viață de familie stabilă, iar acest climat se găsește la tată, chiar dacă locuința din Mogoșoaia, unde au locuit minorii împreună cu mama lor, aparține minorei B. I..
Tribunalul a apreciat că prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză și că nu a ținut cont, prin respingerea cererii de reîncredințare a minorilor, de interesul major al copiilor de a se afla împreună cu părintele care le poate asigura efectiv și nemijlocit condiții normale de creștere și educare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât instanța de apel nu a avut în vedere interesul superior al celor doi minori, de a locui împreună cu mama.
Interesul major al copiilor în prezent este de a fi încredințați părintelui care se poate ocupa efectiv și nemijlocit de creșterea și educarea lor, care le asigură o locuință și o viață de familie stabilă, iar acest climat se află la mamă.
În prezent, copiii locuiesc împreună cu recurenta, cu soțul acesteia, cu fratele lor mai mic, cu familia sa la domiciliul său de la Mogoșoaia, aceasta fiind dorința expresă a minorilor.
Imposibilitatea în care se află la data judecării apelului a fost înlăturată și nu mai există nici un alt motiv pentru care să nu fie în măsură să se ocupe efectiv de creșterea minorilor. Recurenta precizează că pedeapsa pentru care a fost privată de liberate s-a finalizat în data de 04 septembrie 2012, moment din care copiii s-au mutat înapoi acasă, iar tatăl lor ne mai manifestând nici un fel de interes față de aceștia și ne mai contribuind în nici un fel la creșterea și educarea lor.
Recursul este fondat.
Determinant pentru instanța de apel la aprecierea interesului superior al minorilor a fost aspectul că la data pronunțării deciziei mama minorilor, în speță recurenta, era încarcerată în Penitenciarul Târgșor, în executarea unei pedepse privative de libertate.
După pronunțarea sentinței, însă, la data de 04 septembrie 2012 acesta s-a liberat condiționat, în baza sentinței penale nr. 1525 din 04 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că mama oferă condiții bune pentru creșterea și educarea minorilor, la domiciliul său din . dosar fond), că minorii audiați atât la instanța de fond, cât și în apel doresc să locuiască și cu „mama, pe care o iubesc”, după ce își rezolvă situația (filele 37 și 38 dosar apel), Curtea constatată că este în interesul minorilor, ca aceștia să rămână în grija recurentei-pârâte.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica decizia în sensul că va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă B. M., împotriva deciziei civile nr. 715/A din 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. I. și Autoritățile tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, Primăriei B. și Primăriei Mogoșoaia.
Modifică decizia civilă recurată în sensul că:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamat B. I., împotriva sentinței civile nr. 1889 din 16 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, ca nefondat.
Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată și intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe care separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. G. E. V. I. S.
Grefier,
S. R.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./23.07.2013
T.B.-S.5.-C.D.C.;S.V.
Jud.S.3.-G.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 830/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
