Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 3096./299/2009
Dosar nr._
(219/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.659.
Ședința publică din 16.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte - S. G. P.
Judecător - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-revizuent M. N., împotriva deciziei civile nr.889 A din 8.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata O. M. și cu intimatul-intervenient M. M.-I.-C..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-revizuent M. N. asistat de domnul avocat C.-B. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București și domnul avocat A. A. în calitate de reprezentant al intimatei O. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București, lipsind intimatul-intervenient M. M.-I.-C..
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimata O. M. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în trei exemplare, dintre care două au fost comunicate părților adverse.
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța CEC Bank în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, pe care instanța le anulează, constatând că recursul este legal timbrat.
Este legitimat recurentul M. N., care prezintă cartea de identitate . nr._ eliberată de SPCEP S 5 biroul nr.4 la data de 03.08.2007.
Avocatul recurentului depune la dosar răspuns la întâmpinare, un exemplar al înscrisului respectiv comunicându-se și apărătorului intimatei O. M., care arată că nu are nevoie de timp pentru a lua cunoștință de conținutul actului procedural.
Părțile prezente arată că nu au cereri prealabile de formulat și nu solicită administrarea altor probe, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-revizuent M. N. solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de revizuire.
Consideră că ambele instanțe au dat o interpretare greșită dispozițiilor art.322 pct.5 C. proc. civ. în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe un act nou. Susține că recurentul a dovedit mașinațiunile intimatei, care a obținut locuință, de la Primăria Jilava, uzând de acte nereale.
Partea adversă apreciază că poziția procesuală a revizuentului nu este consecventă, dar problema este stabilirea adevărului față de proprietatea pe care intimata a avut-o pe parcursul procesului de partaj și despre care recurentul nu a avut cunoștință la momentul respectiv. Apreciază că în prezent există o altă situație față de cea avută în vedere la data pronunțării hotărârii pe fond.
La data formulării cererii de revizuire, recurentul știa că intimata deține o proprietate, iar mai târziu a aflat că imobilul a fost adjudecat, bănuind că a fost o înțelegere între intimată și executorul judecătoresc. Constatând că bunul se află în mâna unui terț, recurentul a înțeles să solicite prețul acestuia.
Susține că, prin decizia Tribunalului București, partea beneficiază de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate până în prezent în revizuire.
Avocatul intimatei O. M. solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o de pune la dosar.
Arată că recurentul critică decizia tribunalului sub trei aspecte:
Primul se referă la faptul că din masa partajabilă face parte suma de 2.000 lei, dar acesta nu a constituit capăt al cererii de chemare în judecată, astfel că nu poate fi analizat de instanță.
Cel de-al doilea privește contravaloarea lipsei de folosință, dar recurentul recunoaște încă din cuprinsul cererii introductive de instanță, că a părăsit de bună voie imobilul.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe un înscris nou, solicită a se observa că actul invocat de partea adversă nu este un document determinant pentru schimbarea hotărârii, iar atribuirea în natură nici nu mai este posibilă, bunul fiind înstrăinat în perioada cât judecata a fost suspendată; instanța a analizat dacă intimata mai deținea o a doua locuință și a constatat că imobilul în discuție s-a aflat în proprietatea acesteia doar scriptic, fiind achiziționat pentru a ajuta familia R. care nu îndeplinea condițiile pentru a i se atribui o locuință.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire revizuire inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 16.02.2009, sub nr._, revizuentul M. N. a solicitat in contradictoriu cu intimata O. M. ca prin hotararea ce se va pronunta sa se revizuiasca sentinta civila nr. 9470/19.06.2006 pronuntata in dosarul nr._ al acestei instante, sentinta ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 2148 din data de 17.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III a Civila.
In motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prin sentinta civila nr. 9470 din data de 19.06.2006 s-a luat act de tranzactia partilor în privinta modului de partajare a bunurilor mobile dobândite in timpul casatoriei si s-a stabilit că foștii soți au avut o contribuție egală, de ½, la dobândirea bunului imobil, bun în privința căruia instanța a dispus iesirea din indiviziune si atribuirea sa in natura intimatei O. M., obligand-o pe aceasta la plata sultei corespunzatoare catre revizuent. Totodata a fost respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata contravalorii lipsei de folosinta si s-a luat act de renuntare la judecata privind restituirea bunurilor proprii ale revizuentului.
De asemenea, a fost respinsa cererea de interventie principala precizata formulata de intervenientul M. I. C. si s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.
Revizuentul a aratat ca dupa ramanerea definitiva si irevocabila a acestei sentinte a aflat ca intimata, in timpul casatoriei cu revizuentul, a formulat cerere inregistrata sub nr. 2712 din data de 18.04.2001 la Primaria Comunei Jilava, prin care a solicitat atribuirea unei garsoniere, motivat de imprejurarea ca la acea data intimata lucra la dispensarul din acea localitate si ca era in divort cu revizuentul.
Prin sentinta civila nr.7085 din 27.05.2009 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentintei civile 9470/19.06.2006, apreciindu-se că înscrisul nou, invocat de revizuient în dovedirea motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct.5 Cod proc. civ., nu îndeplinește cerința de a avea un caracter determinant. Prin aceeași sentință, revizuientul a fost obligat la plata catre intimata a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.
Apelul declarat de revizuientul M. N. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civila nr.487 din 30.04.2010 pronunțată de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila, care a desființat hotărârea apelata si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, unde a fost inregistrata sub nr._, la data de 27.10.2010.
În considerentele deciziei instanței de apel s-a arătat că, în mod greșit prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, în condițiile în care actul de vânzare-cumpărare nr. 135/SAI/2004 constituie un înscris nou, în înțelesul art.322 pct.5 Cod proc. civ. întrucât înscrisul exista la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită, fiind apt de a determina o schimbare a soluției ce a fost pronunțată ( instanța a partajat imobilul prin atribuirea acestuia către intimată, reținând drept criteriu determinant faptul că aceasta nu mai are în proprietate o altă locuință, situație infirmată tocmai de înscrisul invocat, ce atestă că la data pronunțării sentinței menționate, intimata avea în proprietate o locuință); înscrisul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința apelantului-revizuient, neexistând dovezi că acesta a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre încheierea de către intimată a contractului de vânzare-cumpărare menționat, astfel că lui nu îi poate fi imputat că nu a făcut demersuri pentru obținerea înscrisului.
În rejudecare, respectiv la data de 26.01.2012, revizuentul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silita intocmite in dosarul de executare nr. 1056/2008 referitor la imobiul situat in Bucuresti, .. 117, . sector 1 si intoarcerea executarii silite, prin restabilirea situatiei anterioare.
In sedinta publica din data de 30.01.2012 revizuentul a revenit asupra sustinerilor din cererea precizatoare si a solicitat ca la masa partajabila sa se aiba in vedere suma rezultata din actul de adjudecare (85.000 euro), suma care înlocuieste bunul executat silit, instanta luand act de precizarea revizuentului prin incheierea de amanare de pronuntare de la acel termen.
Prin sentinta civila nr.2492 din 13.02.2012, instanta a respins ca neintemeiata cererea de revizuire astfel cum a fost precizata si a respins cererea revizuientului de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Pentru a hotara astfel, prima instanta a retinut, în rejudecare, că prin contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 135/SAI/ 22.12. 2004 pârâta O. M. a achiziționat de la Primaria Jilava imobilul situat în ., ., ., .-o cameră de locuit în suprafață utilă de 34,57 mp, pentru prețul de_, din care la data încheierii contractului s-a achitat suma de 21.906.552 lei, conform chitanței nr._ din 12.03.2004, diferența de_ urmând a fi achitată în rate lunare de 1.104.180. Locuința mai sus menționată a fost predată pârâtei la data de 11.02.2005, așa cum reiese din procesul verbal de predare primire .
La scurt timp de la data cumpărării, anume la 28 martie 2005, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1149, pârâta a vândut numiților R. D. și R. S., imobilul pe care aceasta l-a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat de la Primăria Jialva contra sumei de 60.000.000 lei, preț pe care pârâta l-a primit integral la data încheierii contractului . S-a menționat și că fiul cumpărătorilor R. este cel care a semnat, în calitate de garant, contractul de vânzare cumpărare nr. 135/SAI/2004.
La data de 10.10.2008, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 5831 pârâta O. M. a cumpărat de la vânzătorii D. M. Ernestina, apartamentul nr. 11, situat în București, . NR. 38-40, ., ., compus din 2 camere și dependințe, contra sumei de 51.000 euro( echivalent în lei 195 069,9), preț achitat la momentul încheierii contractului.
În privința bunului imobil dobândit în timpul căsătoriei de cele două părți, situat în .. 117, ., acesta a fost vândut la licitație publică în urma constituirii dosarului de executare nr. 1056/2008 al B. D. și L. G., contra sumei de 85 000 euro, pentru o creanță de 75 000 euro, beneficiar al licitației fiind creditorul adjudecatar M. R. M., așa cum rezultă din actul de adjudecare eliberat la data de 03.12.2008.
Cu referire la condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire de față, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, acestea au fost deja analizate de către instanța de control judiciar, aceste condiții făcând obiectul recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7085/27.05.2009, reținându-se de către Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 487/30.04.2010 pronunțată în dosar nr._, că înscrisul la care face referire revizuientul și în raport de care se solicită desființarea sentinței civile de partaj, actul de vânzare cumpărare nr. 135/SAI/2004, constituie un înscris nou în sensul art. 322 pct 5 cod proc civ., respectiv înscrisul exista la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită, înscrisul are caracter doveditor, determinant, fiind apt de a schimba soluția ce a fost pronunțată, înscrisul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientului.
Prin urmare, instanța de fond nu mai are a analiza aceste condiții de admisibilitate, ci se va rezuma la reanalizarea fondului în lumina înscrisului nou învederat și la situația de fapt reținută atât în sentința de partaj, dar și din proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială pentru revizuient, luând act că intimata pârâtă a renunțat la proba testimonială.
Astfel, pe situația de fapt, instanța a reținut că pentru a dispune ieșire părților din indiviziune asupra imobilului situat în .. 117 prin atribuirea acestuia către intimată prin sentința civilă a cărei revizuire se solicită, nr. 9470/19.06.2006, Judecătoria sectorului 1 București a avut în vedere, ca și criteriu de atribuire, că aceasta nu are o altă locuință și că ea este cea care a locuit pe perioada partajului în imobil.
Criteriul atribuirii imobilului către intimata pârâtă a făcut obiectul criticilor atât în apel cât și în recurs, ambele instanțe de control judiciar reținând că atribuirea nu s-a făcut având în vedere ca unic criteriu lipsa locuinței pentru aceasta, ci faptul că își desfășura activitatea în București, că a locuit permanent în imobil, achitând cheltuielile de întreținere, iar lipsa dreptului de proprietate în ceea ce îl privește pe reclamant asupra unei locuințe nu este singurul criteriu de atribuire a imobilului.
Potrivit art. 673 ind.9 cod proc civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia ori masa de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri.
În consecință, lipsa locuinței nu este singurul criteriu pentru atribuirea locuinței avut în vedere de legiuitor, cum nu a fost nici singurul criteriu reținut în special de instanțele de control judiciar atunci când au analizat motivele de apel, respectiv recurs.
Instanța a reținut că revizuientul își întemeiază apărarea pe aceea că prin înscrisul doveditor în baza art. 322 pct 5 cod proc civ., face dovada că pe parcursul procesului de partaj pârâta intimată a deținut cu titlu de proprietar și alte bunuri imobile pe care le-a vândut, în speță o garsonieră situată în com Jilava, .> Ori, așa cum s-a reținut, acest imobil situat în . achiziționat la data de 22.12.2004, s-a predat la 11.02.2005 pentru ca la data de 28.03. 2005 să fie înstrăinată familiei R..
Din acest desfășurător de acte civile reiese că pârâta nu a utilizat cu titlu de locuință acest imobil și văzând persoana care a semnat contract cu titlu de garant pentru plata prețului imobilului din . putea considera că suntem în prezența unor acte simulate, ce nu pot fi supuse analizei întrucât nu acesta este obiectul dedus judecații, ele fiind îndeajuns pentru a forma opinia că acest imobil a fost achiziționat pentru familia R. de către pârâta intimată.
Instanța nu poate reține că suma de bani achitată cu titlu de acont pentru acest imobil a constat într-un depozit bancar pus la dispoziție de către revizuient la CEC în anul 1998 pentru pârâtă întrucât, așa cum reiese din actele bancare atașate la dosar și comunicate de această unitate bancară, pârâta a avut deschis cont bancar la data de 21.03.2001, lichidat ulterior, însă din fișa contului nu rezultă că deschiderea contului s-a făcut cu o sumă de 20 000 000 LEI, așa cum afirmă revizuientul reclamant și nici că această sumă ar fi existat.
Mai mult, așa cum chiar reclamantul revizuient declară în acțiunea de divorț, cele două părți erau separate în fapt încă din anul 1997, când acesta a părăsit domiciliul conjugal pentru imposibilitate de conviețuire, iar chitanța pentru plata acontului este eliberată ulterior pronunțării divorțului, când suma de bani nu mai cade sub prezumția comunității de bunuri, ci acest aspect trebuie dovedit.
În ceea ce privește cererea precizatoare formulată de revizuient privind introducerea în masa partajabilă a contravalorii imobilului astfel cum a fost ea evidențiată în actul de adjudecare, instanța nu va face referire la caracterul simulat sau nu al acestui act, de vreme ce reține că actul prezentat de revizuient nu poate duce la o altă soluție în ceea ce privește atribuirea imobilului în natură.
De asemenea, nu poate reaprecia valoarea imobilului atâta timp cât în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă a cărei revizuire se solicită, ambele părți au învederat instanței că își însușesc evaluarea făcută de un expert într-un alt dosar. Ori nu se poate schimba o soluție ce a intrat în puterea de lucru judecat ori de câte ori intervin modificări de evaluare a obiectului dedus judecații
În consecință, întrucât la momentul pronunțării în mod definitiv și irevocabil a sentinței de partaj nici una dintre părți nu avea în proprietate o altă locuință, instanța a luat în calcul și alte criterii printre care cel mai puternic este cel al ocupării locuinței și a asigurării conservării acestuia. Nu s-ar putea reține declarația martorului și nici poziția revizuientului, în sensul că nu a putut pătrunde în locuință întrucât nu i s-a permis accesul prin schimbarea yalelor de câtre intimată, întrucât acest aspect a fost analizat de instanțele ce au judecat litigiul de fond ( divorț și partaj ), iar o situație de fapt nu poate constitui motiv de revizuire.
Nu s-ar putea reține că la momentul pronunțării sentinței de partaj reclamantul nu avea unde să locuiască, întrucât așa cum reiese din întreaga desfășurarea a situației de fapt dintre cele două părți, acestea, din anul 1997 sunt despărțite în fapt, reclamantul revizuient locuind într-o altă unitate locativă, alta decât spațiul comun deținut cu pârâta intimată.
Nu poate reanaliza situația de fapt dintre cele două părți la momentul pronunțării hotărârii pe cererea de revizuire, respectiv a luării în considerare că din anul 2008 pârâta intimată deține în proprietate o locuință în ., nr. 38-40, sector 4, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin analiza doar a noilor împrejurări ce au existat la momentul pronunțării hotărârii atacate însă nu au putut fi înfățișate instanței la acel moment.
În consecință, instanța, reținând că înscrisul nou nu este de natură să ducă la altă soluție, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată .
Apelul declarat de revizuient împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.889/A/8.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, apelantul revizuient fiind obligat la plata a 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata O. M..
Pentru a decide astfel, tribunalul a subliniat ca prima instanta a facut o justa si corecta aplicare a dispozitiilor art.322 pct.5 Cod procedura civila, astfel incat criticile de nelegalitate si argumentele care sustin aplicarea gresita a legii au fost inlaturate ca nefondate .
Revizuirea, ca si cale extraordinara de atac, ofera posibilitatae retractarii unei hotararii judecatoresti definitive care se vădeste a fi gresita in raport cu unele imprejurari de fapt survenite dupa pronuntarea acesteia.
O particularitate importanta a revizuirii consta in faptul ca retractarea unei hotarari se poate obtine numai pentru greselile involuntare savarsite de instanta in raport cu situatia de fapt retinuta in hotarare, fie in raport cu materialul probator existent la data pronuntarii, fie in raport cu unele imprejurari ulterioare.
Asa cum corect a retinut si prima instanta, sentința nr.9470/19.06.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a carei revizuire s-a solicitat, nu este rezultataul unor astfel de greseli, iar actul/inscrisul nou prezentat nu este de natura a conduce la pronuntarea altei solutii in partajul de bunuri comune al fostilor soti.
In primul rand, existenta imobilului situat in ., dovedita cu inscrisul nou de catre revizuient, o garsoniera pe care intimata nu a folosit-o niciodata cu titlu de locuinta si a instrainat-o la 3 luni dupa ce a achizitionat-o(in 22.dec.2004) nu reprezinta un criteriu sufficient si determinat prin el insusi pentru a pune sub semnul intrebarii temeinicia atribuirii bunurilor comune in cadrul procesului de partaj finalizat cu sentinta civila a carei revizuire se solicita.
Dand eficienta cerintelor prevazute de art.6739 Cod procedura civila, dar si principiilor înscrise in art.741 cod civil (in vigoare la momentul solutionarii cauzei), instanta de fond a tinut seama ca atunci cand impartirea unui bun in natura nu este posibila, lichidarea starii de indiviziune trebuie facuta prin atribuirea bunului unuia dintre copartasi, iar celalalt sa primeasca alte bunuri sau echivalentul in bani.
Tribunalul a constatat ca instanta a tinut cont de un ansamblu de criterii, dintre care,pe langa cotele partilor, care au fost egale, nu puteau lipsi-printre altele-natura bunului si posibilitatea de a fi valorificat in cat mai bune conditii din punct de vedere economic, ocupatia copartasilor, faptul ca unul dintre ei l-a folosit timp mai indelungat, precum si alte imprejurari similare.
D. urmare, este justa concluzia instantei de fond cu privire la inscrisul nou infatisat de revizuient, care nu este de natura sa duca la alta situatie in ceea ce priveste partajarea si atribuirea bunurilor comune.
De asemenea, tribunalul a înlaturat ca nefondate criticile de nelegalitate formulate de apelantul-revizuient in legatura cu aplicarea dispozitiilor art.311,379 coroborat cu art.4041-4033 Cod procedura civila, precum si toate argumentele care sustin aceste critici, arătând că cererea de revizuire poate fi modificata la prima zi de infatisare, in conditiile art.132 Cod procedura civila, revizuientul fiind în drept, in principiu, să modifice motivele invocate sau chiar sa adauge temeiuri noi de revizuire, cu conditia respectarii termenelor prevazute de lege pentru exercitarea acestei cai de atac.
In schimb, in aceasta cale de atac nu se mai pot formula cereri accesorii sau incidente de natura a modifica cadrul procesual cu privire la obiectul sau subiectele actiunii de fond.
D. urmare, cererea formulată in subsidiar - astfel cum a numit-o revizuientul – este neintemeiata cata vreme cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct.5 Cod procedura civila este neintemeiata si nu s-a anulat sentinta a carei revizuire s-a solicitat, astfel incat dispozitiile art.311, 379, 4033-4041 Cod procedura civila nu isi gasesc aplicarea in speta de fata.
Pentru toate acestea, tribunalul a inlaturat ca nefondate toate criticile de nelegalitate si netemeinicie formulate de apelantul-revizuient, retinand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala, temeinica, analizand toate cererile si apararile partilor, dand eficienta dispozitiilor art. 261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, precum si dispozitiile art.322, 322 pct.5 Cod procedura civila.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, apelantul revizuient a fost obligat la cheltuieli de judecata catre intimată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelantul.
În motivarea recursului declarat, recurentul a formulat următoarele critici de recurs:
- ambele instanțe de fond au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.322 alin.1 pct.5 C.proc.civ. în raport cu înscrisul nou invocat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.135/SAI/2004, act încheiat înainte de soluționarea în primă instanță a litigiului având ca obiect partajul bunurilor comune ale soților.
Acest înscris are un caracter determinant întrucât dacă ar fi fost cunoscut la momentul pronunțării partajului, ar fi condus în mod cert la o altă soluție decât aceea care a fost pronunțată, întrucât el atestă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță.
- decizia atacată denotă o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.295 C.proc.civ. de către instanța de apel, care avea obligația de a verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a legii de către prima instanță.
Recurentul critică motivarea soluției instanței de apel, rezumată la o singură pagină, în cuprinsul căreia se afirmă fals și neadevărat că revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Cere să se observe că cererea sa de revizuire se întemeiază pe acte ce au existat la data pronunțării hotărârii de partaj și că instanțele ce au judecat revizuirea nu au dat relevanță acestei situații de fapt care ar fi justificat admiterea revizuirii.
- instanțele de fond au aplicat și interpretat greșit dispozițiile art.6739 C.proc.civ. și pe cele ale art.741 C.civ. întrucât dacă instanțele, ce au judecat dosarul de partaj între soți, ar fi avut cunoștință că intimata are o altă locuință, în mod sigur soluția ar fi fost alta.
- decizia atacată este netemeinică întrucât intimata, deși avea în proprietate o locuință pe raza comunei Jilava, în timpul derulării procesului de partaj (22.09.2003 – 17.12.2007), a încercat și a reușit să inducă instanțele în eroare în ce privește lipsa locuinței. De asemenea, în cârdășie cu funcționari ai Primăriei Jilava, a obținut trei adrese din care rezultă că recurentul ar fi avut o locuință, proprietate personală, pe raza comunei Jilava: adeverința nr.1087/17.02.2003, adresa nr.7752/17.10.2003 și adresa nr.3758/5.04.2006. Aceste adrese, prin conținutul lor, au născut confuzia că recurentul ar fi proprietarul imobilului din comuna Jilava, ., Jud.Ilfov, care, în realitate, aparține tatălui recurentului.
Aceste adrese false au fost apreciate la momentul judecării partajului de bunuri comune, de către instanțele de judecată, ca fiind reale, ceea ce a condus la o soluție greșită.
Recurentul a solicitat să se observe că, prin materialul probator administrat în cauză, a dovedit că în prezent situația de fapt este alta decât cea care a fost analizată la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cererea de revizuire fiind întemeiată.
Astfel, cu referire la introducerea la masa partajabilă a sumei de 2.000 lei, reprezentând avansul pentru garsoniera din . a fost dovedit caracterul de bun comun, în ciuda negării sale de către intimată prin răspunsul la interogatoriu, având în vedere data achitării sumei care este anterioară datei rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, ce a fost pronunțată la 1.03.2004.
Cu referire la cumpărarea garsonierei din . a negat acest fapt, el a fost demonstrat cu înscrisuri.
Cu referire la capătul de cerere în plata sumelor cuvenite pentru lipsa de folosință a imobilului bun comun avută în vedere depoziția martorei P. C., care se coroborează cu aceea a martorului L. F. audiat în primul ciclu procesual. Depozițiile acestor martori dovedesc faptul că nu mai subzistă contradicția reținută de prima instanță, care a condus la respingerea acestui capăt de cerere.
În concluzie, recurentul a solicitat ca, în urma admiterii cererii de revizuire, să se constate că imobilul supus partajului are o valoare de 85.000 euro, că din masa partajabilă face parte și suma de 2.000 lei, astfel ca intimata să fie obligată să-i plătească o sultă în valoare de 42.500 euro + 1.000 lei și lipsa de folosință în cuantum de 8.500 lei, cu cheltuieli de judecată.
La 8.04.2013, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În apărarea sa, intimata a subliniat faptul că cererea recurentului de a fi obligată să-i plătească acestuia o sultă constituie o cerere nouă atât prin raportare la dosarul de partaj, cât și la cererea de revizuire pendinte, prin care a solicitat atribuirea în natură, către el, a garsonierei nr.3 din ..117.
Recurentul este interesat, în realitate, doar de stabilirea altei valori a sultei pe care să o primească, valoare care a fost stabilită ulterior partajului și anterior revizuirii, fiind dată de valoarea de adjudecare a garsonierei. Cere să se observe că valoarea de partajare de către instanță a bunului imobil comun a fost determinată printr-o expertiză evaluatorie ce nu a fost contestată de nici una din părți.
Cu referire la lipsa de folosință a garsonierei bun comun, susține că nu se poate reține o culpă în sarcina sa, iar în privința cererii de includere la masa partajabilă a sumei de 2.000 lei, susține că este inadmisibilă de vreme ce o astfel de solicitare nu a fost făcută în dosarul de fond, ci doar prin calea extraordinară de atac a revizuirii.
Cu privire la revizuirea sentinței civile nr.9270/19.06.2006 pe baza înscrisului nou, apreciază ca fiind relevant faptul că la data pronunțării hotărârii de primă instanță în partajarea bunurilor comune, garsoniera din Jilava (a doua locuință) ieșise din patrimoniul său prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1149/28.03.2005, astfel că nici la data reluării judecății pe fond a partajului și nici la momentul la care instanța a rămas în pronunțare, ea nu avea o a doua locuință.
În plus, existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra garsonierei din . scurtă durată, a fost doar una formală, voința reală a părților fiind aceea de a ajuta familia R. să dobândească această locuință.
Intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În recurs nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
Critica de greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ. de către instanțele de fond nu poate fi reținută întrucât înscrisul nou invocat, pe care se sprijină cererea de revizuire formulată de recurent și întemeiată pe aceste prevederi legale, nu a demonstrat că la data pronunțării sentinței civile nr.9470/19.06.2006 a Judecătoriei sectorului 1, părțile litigante se aflau într-o altă situație decât aceea de a-și disputa între ele unicul bun imobil pe care îl dețineau în devălmășie, respectiv garsoniera nr.3 situată în ..117, punându-se în discuție recurgerea la criteriile legale prevăzute de dispozițiile art.6739 C.proc.civ. în vederea ieșirii lor din indiviziune prin atribuirea bunului în natură unuia dintre foștii soți și obligarea acestuia la plata unei părți, cuvenită celuilalt, în bani.
Înscrisul nou invocat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.135/SAI/2004 atestă doar că, pentru o scurtă perioadă de timp, între 22.12.2004 – data încheierii contractului menționat – și 28.03.2005 – data încheierii contractului autentificat sub nr.1149/28.03.2005 – intimata O. M. a deținut proprietatea garsonierei nr.1 situată în . posesie i-a fost predată la 11.02.2005, cu proces-verbal de predare-primire a locuinței nr.1362/2005 și pe care a înstrăinat-o cu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1149/28.03.2005 soților R. D. și S..
Este adevărat că acest segment de timp se înscrie în durata procesului de partajare a bunurilor comune aparținând foștilor soți, care a fost solicitată concomitent cu divorțul prin cererile principală, din 22.09.2003, și reconvențională, din 29.10.2003, și a fost soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr.9470/19.06.2006 a Judecătoriei sectorului 1, a cărei revizuire s-a solicitat, însă Curtea observă că în temeiul înscrisului invocat nu s-ar putea reține că la data pronunțării partajului, intimata deținea o a doua locuință, după cum s-a susținut de către recurent, astfel încât să se poată aprecia că situația de fapt a părților era alta decât cea avută în vedere de instanță la momentul pronunțării sentinței.
Dimpotrivă, chiar și în prezența acestui înscris nou și a situației de fapt pe care el o relevă, Curtea reține că la momentul pronunțării sentinței civile nr.9470/19.06.2006, Judecătoria Sectorului 1 București s-ar fi aflat tot în situația de a dispune ieșirea din indiviziune între cei doi foști soți, asupra unicului lor bun imobil, garsoniera nr.3 din ..117, în privința căruia ar fi avut de hotărât asupra atribuirii sale în natură unuia dintre aceștia pe baza acelorași criterii legale prevăzute de art.6739 C.proc.civ., fără a se putea considera că preferat ar fi putut fi revizuientul, întrucât intimata ar deține o altă locuință.
Desigur, cu totul alta ar fi fost situația dacă actul de dobândire de către intimata O. M. a garsonierei nr.1 situată în ./SAI/22.12.2004 nu ar fi fost urmat de încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1149/28.03.2008, prin care intimata a vândut garsoniera soților R. D. și S., aceasta putând fi considerată, în mod incontestabil, o împrejurare cu totul nouă și cert determinantă, care ar fi schimbat în mod hotărâtor elementele de fapt în raport de care instanța a pronunțat partajul bunului imobil între părți întrucât ar fi dovedit, într-adevăr, că intimata mai avea în proprietate o altă locuință.
De asemenea, nu poate fi reținută critica de greșită aplicare a dispozițiilor art.295 C.proc.civ. de către instanța de apel care a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a legii de către prima instanță, în limita cererii de apel. Chiar dacă hotărârea sa este una sintetică, nu se poate afirma că aceasta nu este motivată ori că nu a răspuns criticilor de apel formulate, tribunalul utilizând procedeul de a răspunde mai multor argumente printr-un considerent comun.
Considerentele cu valoare generală și de principiu pe care tribunalul le exprimă în legătură cu calea de atac extraordinară a revizuirii nu sunt nici greșite și nici neadevărate, întrucât revizuirea constituie o cale de atac de retractare care permite instanței ce a pronunțat o hotărâre, să revină asupra acesteia, în baza unor împrejurări noi ce se invocă și care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Dacă aceasta constituie, în general, caracteristica revizuirii, nu înseamnă că, pentru diversele cazuri particulare de revizuire, nu pot exista reguli speciale, cum sunt cele pentru cazul reglementat prin dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ. pentru ipoteza înscrisului nou, care, printre altele, trebuie să îndeplinească condiția de a fi existat la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Or, cu referire la înscrisul nou invocat în cauza de față, nimeni nu a contestat niciodată îndeplinirea acestei condiții, iar ulterior pronunțării deciziei civile nr.487/30.04.2010 a Tribunalului București, instanțele de rejudecare chiar au reținut că nu este cazul să mai statueze asupra admisibilității revizuirii, prin prisma calităților „înscrisului nou”, de vreme ce amintita decizie de desființare a stabilit, cu putere de lucru judecat, asupra întrunirii acestora.
Nu este fondată nici critica privitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.6739 C.proc.civ. și a celor prevăzute de art.741 C.civ., întrucât, cum s-a arătat, la data pronunțării partajului, părțile litigante se aflau în mod real în situația de a-și disputa unica proprietate imobiliară deținută în București, reprezentată de garsoniera nr.3 din ..117, iar această situație de fapt nu s-a schimbat prin administrarea înscrisului nou de către revizuient, cât timp această dovadă a fost însoțită și de aceea a înstrăinării garsonierei din . intimată, la scurt timp de la data dobândirii ei, neputându-se susține că intimata deținea, la data partajului, o a doua locuință, reprezentată de garsoniera din .> Cât privește cele trei adrese obținute de intimată de la Primăria Jilava și folosite de aceasta în proces, în privința cărora recurentul afirmă că au un conținut fals, că au generat confuzia că recurentul ar fi proprietarul imobilului din Comuna Jilava, ., jud.Ilfov, care aparține tatălui său, și că au condus la o soluție greșită, Curtea observă că susținerile recurentului nu se verifică.
Aceasta întrucât, nici una din hotărârile pronunțate de instanțele ce au soluționat litigiul de partaj dintre părți, de fond, apel sau recurs, nu a reținut și nu a avut în vedere cu ocazia dispunerii ieșirii din indiviziune împrejurarea afirmată astăzi de către recurent, anume că el ar deține în proprietate imobilul din Comuna Jilava, ., jud.Ilfov. Dimpotrivă, rezultă din considerentele deciziei instanței de apel, nr.126/A/31.01.2007, că instanțele au avut în vedere, pe baza acelorași adrese la care face referire recurentul, chiar situația prezentată de acesta ca fiind cea reală, tribunalul menționând că reclamantul din procesul de partaj (recurentul de astăzi) locuiește în . ce a fost proprietatea sa și care în prezent este proprietatea tatălui său, așa cum rezultă din adeverințele nr.1087/17.03.2003 și nr.3758/5.04.2006 eliberate de Primăria Comunei Jilava (…). Este adevărat că imobilul nu este proprietatea apelantului, dar acesta nu este singurul criteriu de atribuire a imobilului”. Prin urmare, cu tot conținutul lor acuzat ca fiind fals, se dovedește că respectivele adeverințe nu au condus instanța spre reținerea unei situații neadevărate.
În privința cererilor completatoare formulate de revizuient, de a se introduce la masa partajabilă suma de 2.000 lei, plătită de intimată ca avans la cumpărarea garsonierei nr.1 situată pe raza Comunei Jilava, mai înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, ori aceea prin care s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare silită a garsonierei nr.3 din ..17, finalizată prin emiterea actului de adjudecare a acestui bun pe seama creditorilor M., Curtea observă că acestea au caracter de noutate față de cererile ce au fost rezolvate prin sentința civilă nr.9470/19.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 1, supusă revizuirii.
Or, pe calea extraordinară de atac a revizuirii, nu este permisă nici modificarea obiectului litigiului de fond și nici extinderea acestuia, prin formularea de cereri noi, asupra cărora nu s-au pronunțat instanțele prin hotărârile judecătorești supuse revizuirii. Judecarea revizuirii și, în ipoteza admiterii acesteia, rejudecarea litigiului de fond trebuie în mod necesar să se facă în cadrul de învestire al instanței în care a avut loc judecata inițială, fiind inadmisibil ca obiectul de cercetare al instanței să fie extins prin formularea de cereri noi.
Dacă acest lucru se întâmplă totuși, astfel de cereri sunt inadmisibile și ele nu pot fi judecate în fond.
Cu referire la pretențiile revizuientului în legătură cu o nouă soluționare a cererii sale de acordare a drepturilor bănești pentru lipsa de folosință a garsonierei bun comun, situată în ..117, Curtea nu poate să observe decât că acestea exced cadrului de soluționare a cererii de revizuire, care s-a întemeiat pe existența/descoperirea unui înscris nou – contractul de vânzare-cumpărare nr.135/SAI/2004 – relevant în privința modului de soluționare a cererii de partajare strict a bunului imobil comun, iar nu a celorlalte cereri principale ori incidentale ce au fost deopotrivă rezolvate prin sentința civilă supusă revizuirii, dar care au vizat partajul bunurilor comune mobile ale foștilor soți ori pretențiile intervenientului principal.
În alte cuvinte, deși i s-a permis să administreze probe pe acest capăt de cerere, care este unul în pretenții și care are o altă cauză juridică și finalitate decât cel al partajării bunurilor comune, Curtea apreciază că acesta nu se înscrie în obiectul de cercetare al prezentei revizuiri. În privința acestui capăt de cerere, soluția pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr.9470/19.06.2006, rămasă definitivă și irevocabilă, se bucură de puterea lucrului judecat și nici măcar nu se poate considera că a fost vizată ori atacată prin cererea de revizuire de față.
A da curs solicitărilor recurentului, care a propus o reapreciere a probelor noi, administrate în judecata de primă instanță a cererii de revizuire și coroborarea cu probele administrate cu ocazia judecării în fond a acelorași pretenții ale sale, cu ocazia pronunțării sentinței civile nr.9470/19.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 1, ar însemna să se înfrângă puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești fără nici un temei, chiar în lipsa formulării unei căi extraordinare de atac care să vizeze în mod specific și direct dezlegările date de instanță acestora.
Aceleași considerente sunt deopotrivă valabile în privința solicitării recurentului de a se avea în vedere, ca valoare a bunului imobil supus partajului, nu aceea în funcție de care, prin sentința civilă nr.9470/19.06.2006 a Judecătoriei sectorului 1 București, garsoniera nr.3 din ..117 a fost împărțită între părți, ci valoarea ulterioară a bunului la care a fost adjudecat cu ocazia scoaterii sale la vânzare silită, în cursul anului 2008. Nici această cerere nu are nici o legătură cu cererea de revizuire și, deci, nu ar putea fi avută în vedere, în cadrul legal de soluționare al cererii de revizuire a sentinței civile nr.9470/19.06.2006, prin raportare la temeiurile și motivele acesteia.
Prin urmare, Curtea nu poate decât să rețină pertinența argumentelor regăsite în decizia instanței de apel, care a arătat că, de principiu, cererea de revizuire poate fi modificată până la prima zi de înfățișare, în condițiile art.132 C.proc.civ., însă, în această cale de atac nu pot fi formulate cereri accesorii ori incidentale, de natură a modifica obiectul sau cadrul procesual al litigiului de fond.
În considerarea tuturor acestor argumente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în baza dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.civ., îl va obliga pe recurent să plătească intimatei O. M. 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, achitat cu chitanța aflată la fila 35 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul revizuient M. N. împotriva deciziei civile nr.889/A/8.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata O. M. și intimatul intervenient M. M. I. C..
Obligă pe recurentul revizuient la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata O. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S.-G. P. M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.L.D
Tehdact.B.I.
2 ex/4.07.2013
--------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – C.C.
- L.I.-C.
Jud.Sector 1 – E.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1194/2013.... → |
|---|
