Legea 10/2001. Decizia nr. 322/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 322/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 19803/299/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.322R

Ședința publică de la 15 februarie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - R. P.

JUDECĂTOR - A. P.

JUDECĂTOR - A. V.

GREFIER - G.-M. V.

***********

Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant I. L. împotriva deciziei civile nr.511A/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. București și Administrația F. Imobiliar.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat V. C., cu delegație pentru asistență juridică gratuită la dosar, lipsind intimații-pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;

Recurentul-reclamant personal invederează că a formulat plângere penală împotriva numitului E. M., director la Administrația F. Imobiliar, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz și fals în înscrisuri publice. Depune la dosar citația emisă la data de 08.01.2013 în dosarul penal nr._ și copia adresei nr.CB/2485/P/2012 emisă de Instituția Prefectului către P. M. București, prin care se solicită comunicarea stadiului de reanalizare în cazul celor 3 notificări ce fac obiectul dosarelor nr.2525, 7050 și_ potrivit prevederilor Legii nr.10/2001.

Totodată, depune în copie Legea nr.117 din 4 iulie 2012 pentru aprobarea OUG nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art.III din OUG nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Având în vedere că articolul unic, alineatul (1) prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr.247/2005, solicită acordarea unui termen după data de 15 mai 2013 pentru a aduce dovezi că poate să-și cumpere casă, întrucât este bolnav și nu poate ajunge pe stradă.

Apărătorul recurentului-reclamant arată că partea pe care o reprezintă formulează cererea de amânare a cauzei în nume propriu.

Curtea, constată că motivele invocate de recurentul-reclamant pentru amânarea cauzei nu sunt întemeiate, aspectele invocate de acesta nu au nici o legătură cu soluționarea acestui dosar și respinge cererea de amânare.

Pune în discuție nulitatea recursului pentru nemotivare, în condițiile art.3021 litc) C.pr.civ., nefiind motivat conform dispozițiilor legale.

Apărătorul recurentului-reclamant arată că partea pe care o reprezintă a depus la fila 59 dosar recurs concluzii scrise, pe care le numește motive de recurs. Față de dispozițiile art.306 C.pr.civ., solicită să se dispună în consecință.

CURTEA

Prin cererea din 25 iunie 2010, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul I. L. a chemat în judecată pe pârâtele P. M. București și Administrația F. Imobiliar, pentru a fi obligate la încheierea actului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul din ., .. 2, ., sector 1, București, și la plata de daune materiale în sumă de 5000 lei.

În motivare, a arătat că este titularul contractului de închiriere nr._/10.08.1999, având ca obiect imobilul din litigiu și că pârâții refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare la prețul calculat conform Legii nr. 112/1995.

Prin sentința civilă nr._ din 27.06.2011, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Civilă a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că pârâții nu pot fi obligați la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu, atâta vreme cât numitul C. P., prin notificarea înregistrată sub nr. 3221/14.11.2001, a solicitat restituirea în natură a acestui, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Or, conform art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de această lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locațiunea … sau gravarea sub orice formă a bunurilor mobile, terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 511A din 18 mai 2012 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere notificarea formulată de P. C., în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 3221/14.11.2001, și neîncheierea până la acea dată a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, din culpa reclamantului, care, inițial, nu a înțeles să achite prețul stabilit de pârâte prin adresa nr. 421/18.01.2001, de 22.715.950 lei vechi.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care s-a declarat nemulțumit de respingerea apelului, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea acesteia.

Curtea constată că recursul este nul.

Astfel, la primul termen de judecată instanța a invocat, din oficiu, nulitatea cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 3021 alin. 1 lit. c, raportat la art. 306 Cod procedură civilă.

Examinând cu prioritate excepția invocată, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cu care, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură … care fac … de prisos … cercetarea în fond a pricinii, Curtea constată că recursul este nul.

Astfel, conform art. 3021 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din analiza declarației de recurs din 07.08.2012 și actele ulterioare înaintate la dosarul cauzei de către recurent, Curtea reține că acesta nu a invocat, în termenul legal, de 15 zile de la comunicarea deciziei (07.08.2012), nici un motiv de nelegalitate a deciziei, care să se circumscrie soluției de respingere a apelului dată de către tribunal, cu atât mai puțin fiind vorba despre dezvoltarea vreunui motiv de nelegalitate, cum pretinde textul de lege suscitat.

Prevederile art. 3021 lit. c Cod procedură civilă se coroborează și cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, conform cu care, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere … numai pentru motive de nelegalitate.

Motivele de nelegalitate indicate la pct. 1 – 9 ale art. 304 Cod procedură civilă, lipsesc din cererea de recurs, iar motive de ordine de ordine publică din oficiu nu se constată.

Conform art. 306 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 3021 alin. 1 lit. c și art. 306 Cod procedură civilă și constatând că motive de ordine publică nu există, Curtea urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul formulat recurentul-reclamant I. L. împotriva deciziei civile nr. 511A/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. București și Administrația F. Imobiliar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

R. P. A. P. A. V.

GREFIER,

G.-M. V.

Red. AV

Tehnored. PS 2 ex.

27.02.2013

Jud. apel: I. L. M.

S. M. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 322/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI