Rezoluţiune contract. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 14512/4/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.327R
Ședința publică de la 15 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul –reclamant - pârât P. R. împotriva deciziei civile nr.413A/20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât - reclamant Z. D., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 1 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 8 februarie 2013 și apoi la 15 februarie 2013.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 6.10.2009 reclamantul P. R. a chemat în judecată pe pârâtul Z. M. pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat între părți la data de 6.04.2008, repunerea părților în situația anterioară încheierii actului sub semnătură privată și obligarea pârâtului la restituirea avansului de 40.000 de Euro și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobil, în valoare de 10.000 de Euro.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că apartamentul promis spre vânzare prezintă vicii ascunse și de aceea nu mai este de acord cu prețul convenit, mai ales că, piața imobiliarâ a scăzut vertiginos, din toamna anului 2008. În drept, a invocat dispozițiile art.1020, 1295 și 1332 cod civil .
Pârâtul Z. M. a formulat cerere reconvențională solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare pentru imobilul situat în București, . nr.2, sector 4, . reclamantului la plata restului de preț, respectiv la plata sumei de 75.000 de Euro, actualizată în raport de rata inflației. În drept, a invocat dispozițiile art. 1073 și 1077 Cod civil (vechi) și art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 7039 din 20.10.2010 Judecătoria Sectorului 4 București a admis cererea reconvențională astfel cum a fost formulată și a respins cererea principală reținând, în principal, că dispozițiile art. 1352 și urm. Cod civil nu sunt aplicabile, deoarece nu există o vânzare desăvârșită între părți, de vreme ce, părțile s-au obligat la încheierea unui contract de vânzare, asumându-și numai obligații de a face și nu de a da. De asemenea, instanța a reținut aplicarea dispozițiilor art. 969 Cod civil și a principiului < pacta="" sunt="" servanda="">> și a respins apărarea reclamantului în conformitate cu care scăderea prețului imobilelor ar reprezenta un caz fortuit. Asupra cererii reconvenționale instanța a stabilit că refuzul reclamantului de a încheia contractul de vânzare este nejustificat, astfel că, în baza dispozițiilor legale indicate de pârât în cererea reconvențională a admis această ultimă cerere, astfel cum a fost formulată, în baza art. 1073 – 1077 Cod civil.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 413 din 20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III a Civilă. Instanța de apel a susținut sub toate aspectele motivarea instanței de fond.
Împotriva deciziei pronunțată în faza apelului a declarat recurs apelantul reclamant P. R. solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive: a) cererea reconvențională este inadmisibilă, deoarece instanța nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare decât cu încălcarea principiului libertății contractuale, astfel cum au fost exprimate mai multe opinii în doctrina juridică; b) în mod greșit a fost respinsă cererea recurentului – reclamant pentru aplicarea dispozițiilor noului cod civil privind impreviziunea, potrivit art. 1271 alin.2 din noul cod civil, deoarece efectele contractului nu s-au consumat în totalitate sub imperiul dispozițiilor vechiului cod civil, ci continuă să se producă și în prezent.
Recursul nu este fondat.
Conform convenției din 6.04.2008, părțile din proces și-au exprimat liber consimțământul asupra vânzării – cumpărării unui apartament, cu prețul de 115.000 de Euro, preț din care a fost achitat un avans de 40.000 de euro la data încheierii contractului, iar diferența urma să fie achitată până la data de 31.12.2008.
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv la data de 6.04.2008, regimul juridic al locuințelor nu impunea existența unui act juridic notarial pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra locuințelor (forma autentică fiind impusă prin OUG nr. 210 din 4.12.2008) astfel că, actul în litigiu a fost încheiat sub imperiul dispozițiilor art. 1295 Cod civil în conformitate cu care vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
Însă, ambele instanțe de fond au interpretat convenția părților ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare și nu un veritabil contract de vânzare, iar instanța de recurs va păstra această interpretare a actului, care nu a fost contestată, și care a avut în proces și poate avea și în viitor, consecințe juridice asupra drepturilor și obligațiilor părților, derivate din actul juridic supus discuției judiciare.
De aceea, pornind de la interpretarea convenției părților ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare cu privire la o locuință, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.1073 – 1077 Cod civil, deoarece singura dezdăunare echitabilă a vânzătorului pentru refuzul cumpărătorului de a încheia contractul și a achita prețul bunului era aceea a obligării cumpărătorului la plata prețului, prin pronunțarea unei hotărâri constitutive de drepturi asupra locuinței. Dispozițiile legale menționate au o aplicabilitate frecventă și constantă în practica judiciară, iar acest aspect a fost pe larg detaliat de instanțele de fond, astfel că, instanța de recurs se limitează la a susține întreaga argumentație juridică prezentată de instanțele anterioare asupra aplicabilității art. 1073 – 1077 Cod civil (vechi) .
Practica judiciară dezvoltată în baza art. 1073 – 1077 este, în prezent, susținută legal, deoarece a primit valoare normativă, prin dispozițiile art.1279 din noul cod civil, ceea ce demonstrează că alegerea legiuitorului s-a îndreptat către interpretarea judiciară și nu către cea doctrinară, astfel că, deși în doctrină au fost expuse mai multe opinii, instanța de apel a ales interpretarea corectă a legii.
Dispozițiile legale privind impreviziunea sunt aplicabile numai contractelor încheiate după data de 1.10.2011 – data intrării în vigoare a noului civil – conform art. 107 din Legea nr. 71/2011, iar apărarea în baza impreviziunii este fără efect în raport de antecontractul încheiat între părți la data de 6.04.2008.
De aceea, recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurentul –reclamant - pârât P. R. împotriva deciziei civile nr. 413A/20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât - reclamant Z. D..
Obligă pe recurentul P. R. la plata sumei de 1500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul Z. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. R. P. A. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.RP
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
18.03.2013
Jud. apel – T.B.. – I. N.
- L. C. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 322/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 878/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
