Legea 10/2001. Decizia nr. 462/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 31524/3/2010
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 462R
Ședința publică de la data de 01.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – contestatoare A. T. împotriva sentinței civile nr. 1568/24.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001 – contestație”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – contestatoare A. T., personal și asistată de avocat C. E. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012- fila 10 dosar, lipsind intimata P. M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că la data de 30.01.2013, la registratura secției s-a înregistrat procura specială a numitului A. M..
Reprezentanta recurentei – contestatoare solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia urmează să se depună declarația notarială dată de recurentă la dezbaterea succesorală, deoarece în această declarație sunt trecute anumite bunuri și nu cunoaște conținutul acestei declarații.
Totodată, solicită a se încuviința efectuarea unei adrese la Cartea Funciară cu privire la situația juridică a imobilului și pentru a dovedi că P. M. București a intabulat dreptul de proprietate, în timpul procesului, și a dat imobilul în administrarea Primăriei sector 3 București.
Depune la dosar planul de amplasament și delimitare a fostului imobil situat în București, .(actual ..55-57,sector 3.
Curtea, în urma deliberării, respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurenta – contestatoare, având în vedere că la dosar există certificatul de moștenitor necontestat, nefiind utilă cauzei depunerea declarației de renunțare a recurentei, iar cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu constată că se află în dosarul Tribunalului București relații, fiind emise mai multe adrese în acest sens ; constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta – contestatoare A. T. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, pe fond anularea dispoziției contestate emisă de Primarul General al M. București și obligarea intimatei la restituirea în natură a suprafeței de 1242 mp, teren situat în București, ..55-57, sector 3 și la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru locuința care a fost situată la aceeași adresă și demolată în anul l964.
P. M. București a dat dreptul de administrare în favoarea Primăriei Sectorului 3, care a edificat o construcție nouă (școală) într-un timp record, înainte de a fi soluționată contestația.
La dosar există mai multe expertize, însă în ultimul raport de expertiză topo efectuat de ing. Alnitei M., acesta a identificat cel puțin 3 terenuri libere, care puteau fi restituite.
Soluția instanței de fond în sensul că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură către fosta proprietară, deoarece ar fi afectat de lucrări de utilitate publică, a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art.1(1), art. 7(1) și art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 și a Legii 18/1991.
Apreciază că, în conformitate cu art. 43 din Legea nr.10/2001, cererea recurentei de restituire a imobilului în discuție are valoare de acceptare a succesiunii, fiind repusă în drept în termen în temeiul art. 701 C.civ.
Cererea formulată de recurentă, echivalează cu o retractare a renunțării la moștenire situație în care apreciază că era admisibilă contestația formulată.
Cu privire la reprezentarea fiului de către recurentă, chiar dacă s-ar considera renunțătoare, recurenta este în indiviziune asupra imobilului cu fiul său A. M..
În acest sens, invocă dispozițiile deciziei nr.1677 din 04,.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că demersurile întreprinse de unul din coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari, care ar fi decăzuți din drepturilor lor ca urmare a neformulării notificării în termenul legal, urmând ca ulterior coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.
Precizează că recurenta a făcut demersuri atât în nume propriu cât și pentru fiul său; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.06.2010 la Tribunalul București, reclamanta A. T. a formulat în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin Primarul General contestație împotriva Dispoziției nr._/07.05.2010 emisă de Primarul General și a solicitat să se dispună anularea dispoziției menționate, obligarea intimatei la restituirea terenului liber în suprafață de 1242 mp., situat în București, .. 55-57, sector 3 ( fostă .-27), obligarea intimatului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga construcție edificată pe teren și demolată în anul 1964, fără acordarea de despăgubiri, obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 să emită dispoziție de restituire în natură a acestui teren și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată și obligarea intimatului la plata de daune cominatorii în sumă de 1000 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea acesteia.
În motivarea contestației, s-a arătat că reclamanta a dobândit în proprietate un teren în suprafață de 1242 mp, situat în .-27, sector 3, actualmente .. 55-57, sector 3 conform actului de vânzare cumpărare nr. 1097/17.01.1959, la acea dată fiind căsătorită cu A. S., în prezent decedat, pe acest teren fiind edificată o construcție care în anul 1964 a fost demolată în mod abuziv, fără să se acorde proprietarilor vreo despăgubire conform legii.
Reclamanta a renunțat în favoarea fiului său A. M. la cota parte indiviză de ½ din bunurile mobile și din dreptul de concesiune asupra locului de veci al familiei, fiind emis de către notariat certificatul de moștenitor nr. 1659/14.12.1981, la decesul soțului reclamantei - A. S..
Reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 înregistrată la nr. 2207/2001, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, atașând la dosar înscrisuri doveditoare conform normelor legale în materie, cererea reclamantei fiind soluționată prin emiterea de către Primarul General a dispoziției contestate, act prin care în mod eronat se propune acordarea de măsuri reparatorii doar pentru cota de ½ din teren și construcția demolată.
A fost înaintat instanței, dosarul administrativ constituit la Comisia de aplicare a legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei M. București, fiind astfel prezentată dispoziția contestată și înscrisurile, care au stat la baza emiterii acesteia. Prin această dispoziție s-a soluționat notificarea depusă de reclamantă în sensul propunerii privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 1242 mp. și pentru cota de ½ din construcția demolată în suprafață de 72 mp., ce a fost situată în București, .-27, sector 3, fiind respinsă cererea formulată de notificatoare referitor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cealaltă cotă de ½ din terenul în litigiu și construcția care a fost demolată în regimul anterior.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză topometrică având drept obiectiv identificarea terenului ce se revendică de către reclamantă, urmând a se stabili dacă acest teren poate fi retrocedat în natură.
Prin sentința civilă nr. 1568/24.09.2012 Tribunalul București- Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta împreună cu soțul său au achiziționat în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1097/17.01.1959 terenul în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3, teren pe care au construit o locuință care în anul 1964 a fost demolată, întrucât a fost ridicată fără autorizație de construire, nerezultând din înscrisurile aflate la dosar că proprietarii construcției ar fi fost despăgubiți potrivit legii.
Tribunalul a reținut că, în urma decesului soțului reclamantei – A. S. a fost emis de către Notariatul de Stat sector 2 certificatul de moștenitor nr. 1659/1981, act în care se menționează ca unic succesor legal fiul decedatului - A. M. întrucât soția supraviețuitoare A. T. a renunțat la moștenire conform declarației înregistrate sub nr. 728/1981.
Reclamanta a formulat notificarea nr._ adresată Primăriei M. București, solicitând să-i fie restituit imobilul teren preluat abuziv de stat în regimul anterior și să fie despăgubită pentru construcția demolată de autoritățile comuniste în anul 1964, această notificare fiind soluționată prin emiterea dispoziției contestate de către Primarul General.
Dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 stabilesc că: „succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”.
Această normă legală invocată de reclamantă în contestația pe care a formulat-o nu este incidentă în cauza de față, întrucât reclamanta a renunțat la succesiunea rămasă de pe urma defunctului său soț, așa după cum se menționează în certificatul de moștenitor emis de Notariatul de Stat sector 2, așa încât în mod just în dispoziția contestată s-au făcut propuneri de măsuri reparatorii doar pentru cota de ½ din teren și construcția demolată, cealaltă cotă de ½ aparținând defunctului A. S. la a cărui succesiune reclamanta a renunțat anterior.
Raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză a identificat terenul revendicat de reclamantă, fără să concluzioneze în sensul că acest teren poate fi restituit în natură către fosta proprietară, terenul fiind afectat de lucrări de utilitate publică.
Față de considerentele expuse întrucât dispoziția ce se contestă a fost emisă de pârât în concordanță cu prevederile Legii nr. 10/2001, instanța a dispus respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea A. T..
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța a dat o interpretare greșită textului de lege (art. 4 pct. 3 din Legea nr. 10/2001), neluând în considerare teoria si practica judiciara în materie, în detrimentul drepturilor recurentei contestatoare,
Astfel, dispozițiile art. 4(3) reproduse chiar de instanță stipulează ca "succesibilii care după data de sase martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita în temeiul prezentei legi".
Recurenta-contestatoare a arătat că instanța de fond, în baza rolului activ era obligata sa se oprească asupra instituției juridice a repunerii în termenul de prescripție extinctive și să interpreteze efectele acesteia în favoarea recurentei contestatoare.
În condițiile prevăzute de art. 13(2) din Legea nr. 18/1991, art. 5 (4) din Legea nr. 112/1995 si art. 4(3) din Legea nr. 10/2001, efectul repunerii în termen a constat în îndrituirea moștenitorului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului sau restituirea în natură a imobilului, ori acordarea de despăgubiri, după caz, în condițiile legilor menționate.
Repunerea succesibililor în termenul de acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situația lipsei - la data deschiderii succesiunii - din patrimoniul defunctului a unor bunuri imobile de o valoare importanta, aspect care nu i-a motivat pe aceștia sa declanșeze dezbaterea succesorala.
Recurenta-contestatoare a arătat că cererea adresata comisiei de împroprietărire este un act juridic civil cu efecte multiple: 1) el reprezintă exercițiul dreptului de a primi în condițiile legii 2) el are valoarea de retractare a renunțării la moștenire (adică revocarea actului unilateral care este renunțarea la moștenire) 3) este si o acceptare expresa a moștenirii (efect atribuit prin art. 12(2) partea finala (în prezent art. 13 din Legea nr. 18/1991)".
In lumina celor prezentate, recurenta-contestatoare a apreciat că în conformitate cu art. 4(3) din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire a imobilului în discuție are valoare de acceptare a succesiunii, fiind repusa de drept in termen în temeiul art. 701 Cod Civil, cererea acesteia echivalând cu o retractare a renunțării la moștenire, situație în care contestația înaintată de aceasta era admisibilă.
Se arată de către recurentă că, chiar daca s-ar considera renunțătoare, oricum este în indiviziune asupra imobilului solicitat cu fiul sau A. M., iar prin decizia nr. 1677 din 04.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Civila s-a statuat că: "Demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari care altfel ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a neformulării notificării în termenul legal) urmând ca ulterior coproprietarii sa se desocotească între ei pe calea dreptului comun ".
Recurenta-contestatoare a criticat sentința atacata si pentru ignorarea de către instanța de fond în ce privește preluarea abuzivă a imobilului solicitat a fi restituit, precum și dispozițiile art. 2(1) din Legea nr. 10/2001, care definește imobilele preluate în mod abuziv "orice alte imobile preluate fără titlu valabil, cu sau fără respectarea dispozițiilor în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat"(cazul în speță). Mai mult, prin adresa nr._/03.10.2011 depusa la dosar, P. M. București - Direcția Patrimoniu precizează "Direcția noastră nu deține până în prezent date din care să rezulte modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenurilor identificate pe adresa .. 55-57 (fosta Șoseaua C. nr. 25-27 sector 3)".
Este evident ca deposedarea soților A. de imobilul proprietatea lor contravenea ordinii de drept statornicite la data preluării abuzive (anul 1964) încălcând Constituția care garanta proprietatea, Codul Civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate si primind o dreaptă si prealabilă despăgubire, precum si Declarațio Universala a Drepturilor Omului art. 1 din Primul Protocol Adițional.
Așadar, proprietatea familiei A. a trecut în patrimonial Statului în mod abuziv și fără titlu valabil, prin urmare, recurenta contestatoare nu a suferit o expropriere în conformitate cu legea, deci statul nu poate pretinde că a fost sau că este proprietarul acestui imobil.
Principala consecința a acestei situații este aceea ca statul neproprietar cu privire la aceste imobile luate fără titlu nu poate dispune de ele pe calea unor acte de dispoziție, întrucât nu a fost și nu este titularul dreptului de proprietate asupra acestora.
O alta consecința ce rezulta este că persoana care nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate cu privire la un bun, are posibilitatea să-l revendice în contradictoriu cu statul roman sau cu persoana deținătoare.
Aceeași concluzie este statuată si prin Decizia nr. 73/1995 a Curții Constituționale care prevede ca "In cazul imobilelor preluate de stat fără titlu dreptul de proprietate al persoanei nu a fost desființat, iar statul nu a devenit proprietar".
Cum imobilul deținut de familia recurentei contestatoare a fost preluat abuziv în anul 1964, dispoziția nr._/2010 emisa de Primarul General al M. București prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului, precum si intabularea dreptului de proprietate asupra acestuia pe numele Primăriei M. București, echivalează cu a doua expropriere ilegală, aspect care nu a fost luat în considerare de instanța de fond.
O alta critică adusă sentinței recurate, vizează respingerea în totalitate a contestației si sub aspectul soluționării cererii de restituire in natura a terenului solicitat.
Fără a analiza toate expertizele depuse la dosarul cauzei si fără a constata că ultimul raport de expertiză efectuat de ing. Alnitei M. identifica cel puțin 3 terenuri libere care puteau fi restituite, instanța de judecata a concluzionat în mod superficial că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură către fosta proprietară, fiind afectat de lucrări de utilitate publică.
În opinia recurentei contestatoare, soluția dată de către instanță a nesocotit dispozițiile art. 1 (1), art. 7 (1) și art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind prevalența restituirii în natură a bunurilor confiscate.
În speța, atât Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, cât si instanța aveau posibilitatea restituirii în natură a terenului, parțial pe vechiul amplasament si parțial în compensare în curtea școlii fără a se perturba în vreo modalitate activitatea școlara.
În concluziile raportului de expertiza topo extrajudiciara întocmit de expert P. R. (aflat la dosarul Comisiei) se atestă existența acestor terenuri, dar si ale raportului de expertiza efectuat de Ing. Alnitei M. la instanța de fond care identifica cel puțin trei terenuri libere care pot fi restituite contestatorilor, respectiv: 1.Tabelul 4, fila 188 din dosar,suprafața de teren libera: Suprafața: 157,04 mp (pe vechiul amplasament) formată din -parcare 63,73 mp, spațiu verde 93,31 mp, spațiul deținut de P. M. București.
2. Tabelul 5, fila 189 din dosar, suprafața: 413,12 mp - trotuar betonat (în prezent loc de parcare; pe acesta a fost un WC public dezafectat - evidențiat în expertizele extrajudiciare Z. D. și P. R.), se afla în afara gardului celor doua scoli, parțial pe vechiul amplasament si aparține Primăriei M. București.
3.Tabelul 6, fila 189-190 din dosar, suprafața: 1022,61 mp formata din parcare 50,6 mp, construcție anexa 18,15 mp (degradata si nefolosita), spațiu verde 954 mp (teren aflat in curtea scolii, nefolosit, pe care se afla pomi si iarba - proprietatea Primăriei M. București) tot spațiul verde al Primăriei M. București este și cel aflat în continuarea scolii si a acestui teren indicat în tabelul nr.6 la rubrica "vecinătăți".
"La Nord spațiul verde aferent blocului 42 din ..27, proprietar Municipiul București delimitat de punctele 18, 19,20 pe distanta de 89,50 m.I. Acest spațiu verde are dimensiunile de 89,_,50 ml (între gardul școlii și blocul 42).
Se învederează că suprafața totală de restituit era de 1118,75 mp.
Recurenta contestatoare consideră că acest teren poate fi retrocedat în compensare respectiv 1022,61 mp (17, 19, 20, 21, 22, 24) teren aflat în curtea școlii și 220,61 mp (adică 89,5 m lungime si 2,40 lățime) aflat în continuarea școlii, dar în patrimoniul PMB.
Aceasta modalitate de atribuire nu ar fi de natura sa perturbe nici activitatea școlara, întrucât terenul este spațiu verde liber, nici spațiul verde aferent blocului limitrof, întrucât poziția blocului este paralelă pe lungime cu . sunt din . spațiul verde care se învecinează pe lungime cu școala este lateral față de . gardul școlii și . de 12,5 m liniari, din care se pot scădea 2,4 ml pentru a se completa . mp pana la suprafața de 1242 mp, de cât au fost deposedați contestatorii si pe care o solicită în natură.
Dimensiunile si amplasamentele terenurilor descrise mai sus sunt evidențiate în anexa nr. 5 a raportului de expertiza aflata la fila 195 din dosar, anexă care a fost mărită și pe care au fost schițate cu culori contrastante terenurile libere si care pot fi restituite în natură, fiind depus câte un exemplar la concluziile scrise depuse pentru termenul de pronunțare din 17.09.2012.
Recurenta contestatoare a precizat că instanța fondului s-a limitat la a preciza că terenul este afectat de lucrări de utilitate publică și a respins cererea de restituire și contestația considerând că decizia atacată a fost emisă în concordanță cu prevederile Legii nr. 10/2001.
În opinia recurentei, măsura luată atât de Comisie cât si de instanța de judecată încalcă drepturile de proprietate ale contestatoarei subsemnatei, încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu sunt în concordanță cu practica judiciara în materie: "Partea din terenul expropriat neafectata conform scopului exproprierii este restituibila în natura în temeiul art. 1 al. 2, art. 2 lit. h (fost art. 2 lit. g si art. 11 al. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata, chiar daca prin Hotărâre a Guvernului i s-a stabilit regimul de "proprietate publica") Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civila și de Proprietate Intelectuală, Decizia nr. 3364 din 26.04.2005.
În final, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației, anularii Dispoziției nr._/2010 emisă de Primarul General al M. București, obligând intimata să restituie în natură suprafața de teren de 1242 mp situata în București, .. 55-57 Sector 3 și să acorde măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru construcția demolată în anul 1964.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304/1 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare, pentru a combate susținerile din cuprinsul motivelor de recurs.
La termenul de judecată din data de 01.03.2013 a fost respinsă proba cu cu înscrisuri solicitată de recurenta – contestatoare, având în vedere că la dosar există certificatul de moștenitor necontestat, nefiind utilă cauzei depunerea declarației de renunțare a recurentei, iar cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu s-a constatat că se află în dosarul Tribunalului București relații, fiind emise mai multe adrese în acest sens.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate și în conformitate cu art. 304/1 și art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică referitoare la aplicarea dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Recurenta împreună cu soțul său au achiziționat în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1097/17.01.1959 terenul în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3, teren pe care au construit o locuință care în anul 1964 a fost demolată.
La decesul decesului soțului reclamantei – A. S. a fost emis de către Notariatul de Stat sector 2 certificatul de moștenitor nr. 1659/1981, act în care se menționează ca unic succesor legal fiul decedatului - A. M. întrucât soția supraviețuitoare A. T. a renunțat la moștenire conform declarației înregistrate sub nr. 728/1981. Pe cale de consecință, A. M. a dobândit, în calitate de unic moștenitor, cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3 și construcție.
Cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului litigios-teren și construcție- îi aparține recurentei, în calitate de proprietar, ca efect al încetării comunității de bunuri, prin decesul soțului.
Pe cale de consecință, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3 și construcție aparținea în cotă de ½ lui A. M., în calitate de unic moștenitor al lui A. S., și cota de ½ aparținea recurentei A. T., în calitate de proprietar.
Curtea învederează că numai A. T. a formulat notificarea nr.2207/06.08.2001, în temeiul Legii nr.10/2001. Celălalt moștenitor, respectiv A. M. nu a depus nicio notificare pentru reconstituirea cotei de ½ din imobilul litigios, în temeiul Legii nr.10/2001.
Notificarea formulată de către A. T. a fost soluționată prin dispoziția nr._/07.05.2010 a Primarului M. București, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru ½ din terenul în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3 și ½ din construcția demolată.
Curtea confirmă soluția primei instanțe cu privire la legalitatea și temeinicia dispoziției nr._/07.05.2010 a Primarului M. București, având în vedere că A. T. era proprietara numai a cotei de ½ din imobilul naționalizat și a cotei de ½ din construcția demolată.
Instanța de control judiciar învederează că A. T. nu a dobândit nici un drept succesoral de pe urma lui soțului său A. S., deoarece a renunțat în mod expres la moștenirea acestuia, prin declarație autentificată.
Renunțătorul nu beneficiază de dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr.10/2001, care sunt de strictă și interpretare și aplicare. Astfel, dispozițiile precitate prevăd că„Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”.
Repunerea în termenul de acceptare a moștenirii reglementată de către legiuitor în Legea nr.10/2001 își găsește aplicabilitatea numai în situația succesibililor, care nu au acceptat moștenirea nici expres, nici tacit. Repunerea în termenul de acceptare a moștenirii nu se aplică în ipoteza succesibililor care au renunțat în mod expres la moștenire.
În acest sens, au fost adoptate și Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001, care precizează la pct.4.6 că „Având în vedere că textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanți, per a contrario, rezultă că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaște valabilitatea renunțării exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibilii acceptanți notificatori împreună cu cei neacceptanți notificatori, care au fost repuși de drept în termen)”.
Recurenta, în calitate de renunțătoare la moștenirea lui A. S., nu poate culege nicio cota din masa succesorală, cotă la care ar fi avut dreptul în calitate de soție supraviețuitoare, dacă nu ar fi renunțat în mod expres la drepturile sale succesorale.
Susținerea recurentei în sensul că depunerea notificării reprezintă un act de acceptare a moștenirii va fi înlăturată, cu motivarea că declarația de renunțare la moștenire își produce efectele juridice și consecințele acesteia (imposibilitatea de a culege cota succsorală) nu pot fi înlăturate prin depunerea notificării, deoarece aceasta nu echivalează cu o retractare a renunțării la moștenire.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la natura juridică a notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001, care ar reprezenta, după opinia recurentei, o retractare a renunțării la moștenire, instanța de control judiciar va considera, ca neîntemeiată, această afirmație, pentru următoarele considerente:
Renunțarea la moștenire este o declarație unilaterală de voință, prin care un succesibil, cu vocație concretă la succesiune, declară, în mod expres, că dorește să fie străin de moștenire. Renunțarea la moștenire nu poate să rezulte decât din voința expresă și neîndoielnică a moștenitorului, neputând fi tacită, ca în situația acceptării moștenirii.
De asemenea, renunțarea la moștenire este un act de voință unilateral, care trebuie să fie pură și simplă și să privească întreaga moștenire, neputând fi afectată de o condiție sau de un termen. Renunțarea trebuie să aibă în vedere întreg patrimoniul defunctului, neputându-se renunța numai la o parte din bunurile succesorale.
Deși în principiu, renunțarea la moștenire este un act irevocabil, în intenția de a se evita vacanța succesorală, legea permite în mod excepțional retractarea (revocarea) renunțării, dar numai dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative prevăzute de art. 701 Cod civil: retractarea este posibilă numai cât timp în privința renunțătorului, nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală și numai dacă moștenirea nu a fost acceptată până în momentul retractării, de un alt succesibil, comoștenitor sau moștenitor subsecvent, cu vocație legală sau testamentară, universală sau cu titlu universal.
În cauza de față, se constată că notificarea nr.2207/2001 nu îndeplinește cerințele menționate pentru a produce ca efect juridic retractarea renunțării la moștenire.
Pe cale de consecință, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, a fost stabilit dreptul recurentei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3 și ½ din construcție, în condițiile în care celălalt moștenitor nu a formulat notificare pentru cota aferentă.
În ceea ce privește afirmația că notificarea nr.2207/2001 a fost formulată și în numele lui A. M., instanța de control judiciar o va înlătura, confirmând susținerile primei instanțe cu privire la împrejurarea că nu s-a făcut dovada mandatului acordat în acest sens de către A. M..
Procura specială depusă la fila 26 din dosarul de recurs, este întocmită în anul 2004, după 3 ani de la data depunerii notificării și nu este de natură a proba împrejurarea că A. T. a avea calitatea de mandatară a fiului său la ata formulării notificării.
În acest sens, Curtea învederează că nu a fost depusă nicio precizare sau completare la autoritățile competente să soluționeze notificarea, prin care să învedereze că notificarea a fost formulată atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatară a fiului său.
Pentru considerentele expuse, se constată că nu este fondată prima critică formulată.
În ceea ce privește cea de-a doua critică referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr.10/2001, Curtea învederează că Tribunalul București a interpretat și aplicat, în mod corect dispozițiile legale menționate, constând că preluarea s-a realizat în mod abuziv, fiind incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr.10/2001. Ca urmare a incidenței normelor legale menționate a fost adoptată dispoziția nr._/07.05.2010 a Primarului M. București, prin care i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3 și cota de ½ din construcția demolată.
Împrejurarea că cealaltă cotă de ½ din imobilul litigios-teren și construcție nu a fost acordată recurentei, nu poate fi considerată ca fiind o expropriere, deoarece A. T. nu are calitatea de persoană îndreptățită și nu poate pretinde această cotă, care s-ar fi cuvenit lui A. M., în calitatea sa de succesibil.
În ceea ce privește ultima critică privitoare la posibilitatea restituirii în natură a terenului notificat, Curtea învederează că nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, dispozițiile art.1 și art.7 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la data de 25.a0.2010 consacră regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
De la regula menționată, sunt excepțiile prevăzute de art.10, art. 11 și art.18 din Legea nr.10/2001.
În cauza de față, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea nr.10/2001 coroborate cu art.10 pct.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Astfel, în Normele Metodologice menționate se prevede că „În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
În primul rând, este necesar să se sublinieze faptul că A. T. are calitatea de persoană îndreptățită numai cu privire la cota de ½ din terenul în suprafață de 1242 mp situat în București, .. 55-57, sector 3, astfel încât ar avea vocație numai la restituirea în natură a suprafeței de 641 mp.
În al doilea rând, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii în natură a terenului preluat abuziv având în vedere vechiul amplasament al acestuia. Posibilitatea restituirii în natură se apreciază în funcție de amplasamentul efectiv al terenului preluat în abuziv.
În cauza de față, conform notei de reconstituire, aflate la fila 45 din dosarul Tribunalului București rezultă că întreaga suprafață de 1242 mp este afectată parțial de clădirea Școlii Generale nr.75 și parțial de trotuare.
De asemenea, din adresa nr._/2011 emisă de P. M. București- Direcția cadastru și Patrimoniu, rezultă că suprafețele de teren notificate aparțin Școlii nr.75, fiind înscrise la poziția 382 din anexa Hotărârii Consiliului General Al M. București nr.186/2008 privind inventarierea bunurilor care aparțin domeniului public.
De asemenea, în fața primei instanțe a fost efectuat raportul de expertiză de către F. F. A., care se află la filele 153-154 din dosarul Tb.
Din cuprinsul raportului de expertiză menționat, se învederează că a fost identificat terenul preluat în suprafață totală de 1242 mp. Astfel, S1-suprafața e teren de 758, 58 mp la punctele 1-2-7-8, conform schiței fila 155; pe această suprafață se află Școala Generală, o porțiune de trotuar și spațiu verde.
A fost identificată și suprafața de 438,42 mp la punctele 3-4-5-6, conform schiței de la fila 166, dosar Tb; pe această suprafață se află Liceul de Muzică și un WC.
La solicitarea recurentei, prima instanță a dispus la termenul de jduecată din data de 23.01.2012, efectuarea unei noi expertize topografice fără a motiva și fără a justifica necesitatea suplimentării probatoriului deja încuviințat și administrat.
În raportul de expertiză efectuat de către A. M., aflat la filele 181-196 din dosarul Tb, se învederează prin concluziile formulate la fila 187 dosar TB, că „terenul notificat de către A. T. este afectat în integralitate de către o construcție, lucrări de utilitate publică și elemente de sistematizare, care împiedică restituirea în natură”.
Pe cale de consecință, ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză au concluzionat în sensul că pe terenul notificat există construcții, lucrări de utilitate publică și elemente de sistematizare, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea nr.10/2001, în ceea ce privește imposibilitatea restituirii în natură a vechiului amplasament.
Pentru considerentele menționate, vor fi înlăturate toate susținerile recurentei cu privire la posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat.
În al treilea rând, în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat abuziv, se pot acorda, în conformitate cu art.1 alin.3 din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv .
Astfel, Curtea constată că recurenta invocă în motivele de recurs faptul că instanța nu a acordat în compensare terenurile identificate de către expertul A. M., în cuprinsul raportul de expertiză, respectiv terenul în suprafața de 157 mp, punctele 40-41-31-45-44-43-42, terenul în suprafață de 413 mp, punctele 63-_-65-64 și terenul în suprafață de 1022 mp, punctele 18-19-20-21-25-_, conform anexei 5 a raportului de expertiză întocmit de către A. M., fila 195 dosar TB.
În primul rând, Curtea constată că recurenta nu a solicitat prin petitul cererii de chemare în judecată niciodată acordarea unor terenuri în compensare, ci numai restituirea în natură a imobilului preluat abuziv.
În al doilea rând, aceste suprafețe de teren identificate de către expert ca fiind libere nu pot fi acordate în compensare, deoarece sunt ocupate de trotuare, spații verzi și parcări.
În acest sens,se învederează că terenul în suprafața de 157 mp, punctele 40-41-31-45-44-43-42 este ocupat de parcare și spațiu verde între blocuri; terenul în suprafață de 413 mp, punctele 63-_-65-64 este ocupat în întregime de trotuar betonat; terenul în suprafață de 1022 mp, punctele 18-19-20-21-25-_ este ocupat de către parcare, construcție anexă și spațiu verde.
În raport de mențiunile din cuprinsul raportului de expertiză coroborat cu relațiile privind situația juridică a terenurilor, se învederează că terenurile solicitate nu ar fi putut fi acordate în compensare, chiar dacă recurenta ar fi formulat un capăt de cerere expres în acest sens, în fața instanței de fond.
Pentru considerentele menționate, se constată că nu este fondată nici cea de-a treia critică formulată.
Având în vedere argumentele expuse, ținând cont de faptul că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.1,2 și 7 din Legea nr.10/2001, în conformitate cu art. 304/ coroborat cu art. 3121 din Codul de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta – contestatoare A. T. împotriva sentinței civile nr. 1568/24.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. M. București prin Primarul General.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – contestatoare A. T. împotriva sentinței civile nr. 1568/24.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător
Z. D. C. M. Steluța I. L. -M.
Grefier,
D. L.
Red. DZ/19.03.2013
Tehnored. GC – 2 ex
5.03.2013
Jud. fond C. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 613/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
