Legea 10/2001. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 53685/3/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 9 R
Ședința publică de la 08.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1513/14.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M., având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul pârât M. București prin Primarul General a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, reclamanta A. M. prin procurator I. E. cu procură la fila 63 dosar, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, să se soluționeze notificarea nr. 6367 din 14.11.2001 în sensul solicitat, respectiv să se dispună restituirea în natură a imobilului apartament nr. 8 situat în București . 5.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobil situat în București, .. 5 etaj 3 sector 3 compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol, cameră de serviciu și teren de 300 mp preluat abuziv de stat prin decizia nr. 1283/1953, notificare care nu a fost soluționată până în prezent. Reclamanta a arătat că are calitate procesuală activă, fiind nepoata numiților Aronovici M. și Aronovici S. care au cumpărat apartamentul în 1948 și fiica lui Aronovoci S.. Tatăl său și bunica sa și-au schimbat numele la sosirea în Isreal în: Alon Slomo (Sam) și respectiv Ahron Miriam.
Prin sentința civilă nr. 1513/14.09.2012, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, a fost constatat dreptul reclamantei la restituirea prin echivalent a imobilului apartament situat în București, .. 5 . sector 3 în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în suprafață de 74,79 mp și teren aferent de 28,58 mp.
Analizând actele dosarului tribunalul a constatat următoarele:
În fapt, prin cererea depusă la 12.11.2001 la PMB, prin executor judecătoresc, A. M. a solicitat în conformitate cu Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului format din clădire din 3 camere, bucătărie, baie, hol cameră de serviciu și teren de 300 mp situat în București, .. 5 sector 3, preluat abuziv de stat.
Reclamanta a făcut dovada că este fiica lui Aronovici Samy (S.), acesta din urmă fiind fiul lui Aronovici S. și Aronovici M., potrivit buletinului de naștere nr. 6/1908 eliberat Primăria Comunei Ivești. Reclamanta s-a căsătorit în 1970 cu A. Jechezkiel în Tel Aviv (fila 15). Se adeverește în cartificatul notarial din 22.10.2001 eliberat de notarul G. Jakobovits că Aronovici M. a sosit în Israel în 1952 și și-a schimbat numele în Ahron Mirjam (fila23).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._/03.12.1948 (fila 20), Aronovici M. a cumpărat apartamentul nr. 8 de la etaj III al imobilului din București, . nr 5, compus din 2 camere, baie, bucătărie, odaie de serviciu, cămară, debara, balcon și boxă nr. 8 situată la subsol, vânzătoarea fiind proprietară cu act autentic asupra imobilului. Cumpărătoarea a devenit și coproprietară asupra tuturor porțiunilor aflate în folosință comună: terenul, fațada, fundațiile, acoperișul, intrările, scările, podul, subsolul, toate instalațiile comune.
Potrivit istoricului de rol fiscal, apartamentul nr. 8 a figurat în perioada 1942-1946 cu proprietară M. Gatza ca plătitoare de impozit, în baza actului de vânzare-cumpărare nr._/20.11.1946 S. S. a figurat ca proprietar în perioada 1946-1948, pentru ca din 1948 să figureze Aronovici M. (fila 66 dosar). Între 1951-1997 rolul fiscal a fost închis, fără a se menționa motivul închiderii, însă din 1998 figurează ca proprietari C. S. și C.. A rezultat din actele comunicate de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 București că apartamentul a fost cumpărat de aceștia din urmă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8265/07.04.1998 încheiat cu TITAN AL SA în baza Legii nr. 112/1995.
Prin deciziunea nr. 1283/09.12.1953 emisă în baza Deciziei nr._/1953 prin care Secțiunea Financiară a Capitalei a transmis potrivit art. 3 al Decretului nr. 111/1951 în folosința Sfatului Popular Raionul T. V. un număr de 34 imobile, s-a decis constituirea fond de bază Întreprinderii de Gospodărie Locativă RTV și s-a trecut în administrarea și folosință imobilelor din: (…) .. 5, cu mențiunea Aronovici S. (fila 24). Rezultă așadar că imobilul din . nr. 5 a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, astfel cum confirmă . (fila 26).
Imobilul din .. 5 sector 3 a fost identificat în nota de reconstituire realizată la 29.03.2011, având o suprafață totală de 240 mp și teren aferent . În ce privește terenul, a reieșit din procesul din 20.01.1041 întocmit de Comisia pentru înființarea cărților funciare (fila 45) că avea suprafața de 258 mp.
În contractul nr. 8265/07.04.1998 încheiat cu TITAN AL SA în baza Legii nr. 112/1995 de către C. S. și C. C., apartamentul nr. 8 este descris astfel: 3 camere, bucătărie, baie, cămară, debara, culoar, oficiu, vestibul, wc, 2 balcoane, boxă, iar o dată cu locuința s-a vândut și 12,6% din părțile de folosință comune și 28,58 mp teren situat sub construcție.
În drept, conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
Din actele analizate a rezultat că întreg imobilul situat în . nr. 5 a făcut obiectul Decretului nr. 111/1951, așadar se constată încadrarea imobilului în categoria imobilelor preluate abuziv stabilite de art. 2 alin 1 lit. e Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 3 alin 1 Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Conform art. 4 din lege, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
Tribunalul a constatat că potrivit actului de naștere nr. 1319/07.09.1939, confirmat prin certificatul nr._/24.09.2007 a Consiliului Local G., A. M. este fiica lui Aronovici Samy care este una și aceeași persoana cu Aronovici S., fiul lui Aronovici M. și S.. Având în vedere că ulterior formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamantă, nu au fost înregistrate alte notificări ale altor persoane cu privire la apartamentul nr. 8, tribunalul a constatat că singură reclamanta a formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, indiferent de existența altor moștenitori. Prin urmare, fiind dovedită calitatea de nepoată de fiu de pe urma fostei proprietare a imobilului apartament nr. 8, potrivit art. 4 Legea nr. 10/2001 reclamanta are dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a apartamentului preluat de stat.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001 stabilește că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Reclamanta a pretins măsuri reparatorii constând în restituirea în natură pentru un teren de 300 mp, alături de apartament. Tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada preluării acestei suprafețe. În actul de vânzare-cumpărare încheiat de Aronovici M. nu s-a menționat această suprafață de teren ca fiind cumpărată împreună cu apartamentul, ci se specifică că odată cu locuința cumpărătoarea a devenit coproprietară asupra terenului aferent imobilului din care făcea parte apartamentul. Din contractul încheiat de . în baza Legii nr. 112/1995 privind imobilul apartament, a reieșit că imobilul s-a vândut cu o cotă indiviză din părțile de folosință comună de 12,6% iar din teren cu suprafață 28,58 situată sub construcție.
Tribunalul a constatat dreptul reclamantei la restituirea în natură sau prin echivalent a apartamentului nr. 8 cu suprafața de 74,79 mp și teren aferent de 28,58 mp.
Potrivit art. 1 alin. 2 Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Conform art. 7 alin. 1¹ din Legea nr. 10/2001, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Reținând că apartamentul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, tribunalul a reținut temeinicia cererii reclamantelor sub forma restituirii imobilului prin echivalent, acestea urmând a fi acordate potrivit procedurii instituite de Legea nr. 247/2005.
Prin urmare cererea reclamantei a fost admisă în parte din două perspective: prima aceea că nu i se poate recunoaște decât dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, a doua că, pe cale de consecință, pârâtul M. București nu poate fi obligat la restituirea în natură a apartamentului, ci a fost obligat, potrivit atribuțiilor statuate prin Legea nr. 10/2001 numai la emiterea dispoziției în sensul constatat de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul - pârât M. București prin Primarul General, arătând următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat instantei de judecata să se pronunțe pe fondul notificarii formulate in conditiile Legii nr. 10/2001 si sa oblige pârâtul sa emita o dispozitie de acordare de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat in .. 5, ., sector 3, ce nu poate fi restituit in natură.
In motivele de fapt ale actiunii s-a invocat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat la adresa sus mentionata, caracterul abuziv al preluarii imobilului de catre stat si refuzul paratului de a solutiona notificarea, iar in drept au invocate dispozitiile Legii nr.10/2001.
Atat petitul clar al actiunii, cat si motivele de fapt si de drept invocate in cererea acesteia duc la concluzia sesizarii instantei de fond cu o contestatie întemeiată pe Legea nr. 10/2001 îndreptată impotriva refuzului unitatii detinatoare de a solutiona notificarea inregistrata de reclamanti.
Legiuitorul a stabilit prin art.22 din legea nr.10/2001 ca unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau dupa caz, dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura sau prin masuri reparatorii.
Aceasta, deoarece, unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită decizie sau, după caz, dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sau de restituire in natura.
Unitatea deținătoare nu poate, însă, să emită decizie, respectiv, dispoziție decât dacă este investită cu soluționarea unei notificări formulate în condițiile art. 22 și următoarele din lege.
O asemenea condiție prealabilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție care consacră accesul liber la justiție, întrucât, vizează faza administrativă a procedurii necontencioase și nu afectează substanța dreptului garantat, atât constituțional, cât și art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/ din 18 mai 1994. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza "Golder contra Regatului Unit”, 1975 că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum și că există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept."
De altfel, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil este asigurat, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută de Capitolul III al Legii 10/2001, deci în condițiile și pe căile prevăzute de legea specială.
Notificarea reclamantei urmeaza a fi analizata pe cale administrativa si, daca se va fi stabilit ca imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, solicitantul nu se numara printre categoriile de persoane exceptate de la beneficiul legii, s-a facut dovada dreptului de proprietate, s-a formulat notificare in termen legal si restituirea in natura este posibila potrivit legii, doar in parte, se va emite o dispozitie de restituire in natura si o dispozitie de propunere de acordare de masuri reparatorii pentru partea de imobil imposibil a fi restituit in natura.
In cazul in care persoana indreptatita a depus o data cu notificarea toate actele de aceasta intelege sa uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 zile de la data depunerii notificarii. Insa, in cazul in care o data cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.
Mai mult decat atat, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existentei, alături de notificare si celelate acte, a unei precizari a persoanei indreptatite la restituire in sensul ca nu mai detine alte probe, precizare ce conditioneaza pâratul in a se pronunța asupra notificarii. Pct. 28.1 din aceeasi hotărâre de guvern conditioneaza pronuntarea asupra notificarii de existenta unei declaratii in mod expres ca nu mai are alte dovezi de prezentat din partea persoanei îndreptățite la restituire.
Obligatia instantei de fond de a solutiona notificarea, in cazul refuzului unității detinatoare intemeiata in drept pe decizia nr. XX/19.03.2007 nu o îndreptățește pe aceasta sa nesocoteasca prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001.
In cazul unei astfel de contestatii instanta nu poate acorda mai mult decât ar fi putut-o face entitatea investita cu solutionarea notificarii si nu ignora dispozitiile, la fel de obligatorii, ale Legii nr. 10/2001.
Recurentul - pârât solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând motivele de recurs în raport de art.304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Susținerea recurentului în sensul că în mod nelegal a fost constatat dreptul reclamantei la restituirea în natură prin echivalent a imobilului în condițiile Titlului VII al Legii nr 247/2005 este nefondată.
Curtea mai reține că nesoluționarea notificării reclamantei din anul 2001 înregistrată sub nr.6367/2001 într-un termen rezonabil ,trecând mai mulți ani de la formularea acesteia echivalează cu refuzul de soluționare, astfel încât în mod legal instanța a dispus constatarea dreptului acesteia la acordarea de măsuri prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a statuat că instanța soluționează fondul notificării cu care a fost investită unitatea deținătoare. În cauză, instanța de fond a respectat statuările instanței supreme și a soluționat fondul notificării în limitele cu care unitatea deținătoare a fost sesizată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Deși art 16 alin 2 ind 1 din Titlul VII din Legea nr 247/2005 ,stabilește în ceea ce privește dosarele care nu pot fi restituite în natură că după termenul de contestație prevăzut de art 26 alin 3 din Legea 10/2001,dispozițiile/deciziile împreună cu dosarul aferent se înaintează Instituției Prefectului, în vederea realizării mco0ntrolului de legalitate,în speță ,în virtutea plenitudinii de competență, controlul legalității s-a realizat de către instanța de fond ,astfel încât un asemenea control al legalității nu mai este necesar a fi efectuat de către Prefectul Municipiului Bucureșți.
Având în vedere că reclamanta a sesizat instanța doar cu o cerere privind soluționarea notificării în sensul de a se constata existența dreptului său la restituire în natură, tribunalul s-a pronunțat în limitele acestei învestiri.
Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 c. pr. civ, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1513/14.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. F.C.
Tehnored. T.I.
2 ex./16.01.2013
Jud. fond:
R. M. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 845/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
