Marcă. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 11308/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.58A
Ședința publică de la 21.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. T.
JUDECĂTOR - M. D. O.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât N. M.
împotriva sentinței civile nr.1793/04.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .>
Dezbaterile de fond și susținerile apelantului-pârât au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2013, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.03.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 06.04.2012, reclamanta G. S.A., în contradictoriu cu pârâții N. M. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că mărfurile reținute de către autoritățile vamale în baza Adeverinței de Reținere a Bunurilor nr. 104-107/06.03.2012, conform notificării Autorității Naționale a Vămilor nr. 5453/3C1/14.03.2012, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deținute de reclamantă asupra mărcii comunitare verbale "G." nr._/29.03.2005; să dispună interzicerea importului și a comercializării neautorizate de către pârât a produselor purtând semne identice sau similare mărcilor internaționale menționate mai sus; să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 06.03.2012, în temeiul prevederilor Legii nr. 344/2005 și în baza cererii sale de intervenție, autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal Otopeni Călători, au reținut, ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală, un număr de 8 rochii damă ce poartă fără drept semne identice sau similare cu mărcii comunitare verbale "G." nr._/29.03.2005. Produsele reținute în aeroportul Otopeni - Ilfov au introduse pe teritoriul României de către pârâtul N. M..
Deoarece marca amintită reprezintă marcă înregistrată a companiei G. S.A., a menționat reclamanta, protecție pe teritoriul României, pentru clasa de produse 25 care cuprinde articole de îmbrăcăminte intre care si rochii de dama, conform certificatelor de înregistrare, importul și comercializarea neautorizată de către pârâtul N. M. a produselor ce poartă semne identice sau similare cu acestea aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală ale companiei reclamante.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 11 și 17 din Legea 344/2005, art. 11 din Regulamentul CE nr. 1383/2003.
Pârâtul N. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în data de 06.03.2012, a sosit pe Aeroportul Calatori Otopeni, iar agentul vamal C. L., din cadrul Biroului Vamal Calatori Otopeni, care face parte din cadrul instituției Autoritatea Naționala a Vămilor, i-a reținut din bagajele sale de călătorie anumite bunuri, intre care 8 produse rochii dama de diferite modele si dimensiuni pe care se regăsesc printre altele si însemne G.. In data de 21.03.2012, N. M., prin intermediul Cabinetului de Avocat „D. B.”, a trimis instituției care a făcut reținerea bunurilor, o adresa pe care a intitulat-o "Contestație" din al cărui conținut rezulta fără dubiu faptul ca se opune in mod expres măsurii reținerii respectivelor bunuri si solicita restituirea bunurilor.
Se arată că bunurile, cele 8 rochii, au fost aduse de pârât in limitele premise la transportul de calatori, cu puțin timp înaintea sărbătorilor de Paste, drept cadouri pentru familia foarte numeroasa, 6 copii, familiile acestora, rude si prieteni din călătoria făcuta in scop turistic, nefiind făcuta nicidecum in scop comercial, întrucât pârâtul nu importă si nici nu comercializează vreun fel de produse, fiind persoana fizica, nefiind comerciant pentru a putea fi acuzat ca săvârșește fapte de comerț, astfel încât nu exista temei legal pentru reținerea lor.
Reținerea bunurilor, a precizat pârâtul, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, întrucât disp. art. 2 alin. 3 din Legea 344/2005 nu sunt aplicabile bunurilor aflate in bagajele calatorilor, astfel încât si acțiunea care face obiectul prezentei cauze este promovata in același mod.
De vreme ce pârâtul nu are calitatea de comerciant, a precizat pârâtul, bunurile pârâtului sunt bunuri personale, nu sunt destinate comerțului, deci nu fac parte dintre acelea care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala, in sensul reținut de reglementările legale aplicabile, unele dintre ele invocate de însăși reclamanta, insa pe care le interpretează greșit, prin urmare pârâtului nici nu i se poate interzice importul si comercializarea neautorizata a produselor de vreme ce, nefiind comerciant, nici nu importă, nici nu comercializează. În opinia pârâtului, acțiunea reclamantei trebuie respinsa ca inadmisibilă.
Simpla afirmație ca pe bunurile pârâtului din bagajele de calator se afla semne pentru care ar exista mărci înregistrate, fără a se face dovada ca pârâtul le comercializează si le importă, a precizat pârâtul, nu poate fi avuta in vedere la solicitarea reclamantei, care nici nu prezintă probele materiale, nici măcar nu numește tipul, dimensiunile si caracteristicile produselor asupra cărora emite pretenții. Înscrisurile despre care reclamanta face vorbire sunt fără obiect, a arătat pârâtul, de vreme ce aceasta nu a depus probe privitoare la produsele pentru care emite pretenții, pentru a se putea constata daca semnele distinctive prezente pe acestea sunt protejate sau nu prin titlurile de protecție invocate, insa aceasta este o chestiune subsidiara, în raport cu problema principala pe care instanța trebuie sa o analizeze, aceea ca pârâtul nu este comerciant, iar bunurile sunt pentru uz personal, nefiind destinate comercializării, prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 3 din Legea 344/2005.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 344/2005 si alte reglementari legale aplicabile.
Pârâtul O.S.I.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 96 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
La termenul de judecată din data de 28.06.2012, apărătorul pârâtului N. M. a învederat tribunalului că nu mai susține excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei, excepție invocată prin întâmpinare.
La același termen de judecată, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Prin ..10.2012 Tribunalul Bucuresti a respins cererea formulată în contradictoriu cu O.S.I.M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate pasivă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. S.A., în contradictoriu cu pârâtul N. M., a constatat că mărfurile reținute de către autoritățile vamale, conform notificării ANV 5453/3CI/14.03.2012 aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală deținute de reclamantă asupra mărcii comunitare verbale G. nr._/29.03.2005 si a dispus interzicerea importului și a comercializării neautorizate de către pârât a produselor purtând semne identice sau similare mărcilor sus-menționate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit extraselor emise de OHIM și certificatului de înregistrare atașate la filele 3-5 din dosar, marca comunitară verbală "G." nr._/29.03.2005 reprezintă marcă înregistrată a companiei reclamante, cu protecție pe teritoriul României.
La data de 06.03.2012, în temeiul prevederilor Legii nr. 344/2005, autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal Otopeni Calatori, au reținut, de la numitul N. M., un număr de 8 rochii damă ce poartă fără drept semne identice sau similare cu ale mărcii comunitare verbale "G." nr._/29.03.2005, ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală .
Produsele (rochiile) reținute poartă, așa cum rezultă din adresa autorităților vamale și din planșele foto atașate la filele 30-33 din dosar semn identic cu cel asupra căruia societatea reclamantă are drept exclusiv de proprietate intelectuală, așa cum s-a arătat mai sus.
Potrivit disp. art. 36 alin.2 și 3 din Legea nr. 84/1998, titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său, un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată sau a unui semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă; în acest sens, este interzis terților importarea și comercializarea neautorizată a acestor produse.
S-a retinut ca produsele reținute de la pârât poartă un semn identic mărcii reclamantei, el fiind aplicat pe produse de îmbrăcăminte, pentru care reclamanta beneficiază de protecție.
Pârâtul nu a dovedit și, de altfel, nici nu a susținut că ar fi autorizat să folosească semnul reclamantei.
În ceea ce privește apărarea pârâtului N. M. în sensul că bunurile au fost aduse în bagaj, în limitele permise de transportul de călători, cu puțin înaintea sărbătorilor de Paști și că acestea reprezentau cadouri pentru familia sa numeroasă formată din 6 copii, familiile acestora, rude și prieteni, nefiind import în scop comercial, el nefiind comerciant și devenind prin urmare aplicabile disp. art.2 alin.3 din Legea nr. 344/2005, tribunalul a înlăturat-o, față de următoarele considerente:
Conform disp. art. 2 alin.3 din Legea nr. 344/2005 „Prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import și pentru care nu există indicii materiale că mărfurile ar face parte dintr-un trafic comercial.”
Or, tribunalul a reținut că acest text legal nu este aplicabil, în cauză existând indicii clare că mărfurile sunt destinate a face parte dintr-un trafic comercial. Astfel, avem în vedere numărul mare de mărfuri ce au fost găsite de organele vamale la controlul efectuat pârâtului. Deși au fost găsite doar 8 rochii inscripționate cu marca „G.”, nu poate fi omis a se remarca că în același transport au fost identificate 141 de produse purtând diferite mărci de renume internațional.
Numărul mare la acestor produce conduce la prezumția simplă, judecătorească, că scopul introducerii în țară a acestor produse era unul comercial, chiar motivarea pârâtului privind o familie numeroasă neputând justifica ca raționament aducerea în bagaje a 141 de produse de îmbrăcăminte inscripționate cu diverse semne ce reprezintă mărci cunoscute.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul N. M., criticand sentinta pronuntata pentru urmatoarele motive:
1)Instanța a reținut o situație de fapt si de drept străina aceleia cu a
cărei soluționare a fost investita.
l.1) Deși nu a constituit temeiul de drept al acțiunii introductive si nici nu a fost modificat sau completat temeiul legal, totuși instanța depășindu-și limitele cu care a fost investită, face aplicarea disp. Art. 36 al 2 si 3 din Legea nr. 84/1998, așa cum rezulta din ultimul aliniat al filei 3 din sentința apelata .
1.2)Face in prezenta cauza si in persoana paratului - persoana fizica, ce călătorește și are bagaje de pasager - aplicarea disp Art. 36 al 2 si 3 din Legea nr. 84/1998 - care sunt de strictă aplicare așa cum chiar se citează "Să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială... un semn identic mărcii pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrata în acest sens este interzis terților importarea si comercializarea neautorizata a acestor produse.
Se arata ca reclamantul a făcut dovada cu acte de stare civila ca are o familie numeroasa si ca bunurile respective au fost aduse pentru cadouri, prin urmare se aplica dispozițiile invocate de acesta, respectiv art. 3 din Legea 344/2005, in sensul ca masurile solicitate de către reclamanta nu sunt aplicabile bunurilor aflate in bagajul calatorilor .
2)Este evidenta confuzia în care se găsește instanța atunci când apreciază
probele administrate de către reclamantă și le dă o cu totul altă interpretare .
2.1)Reclamanta nu a dovedit ca paratul a efectuat importul produselor aflate în bagajul sau de călător adică cele 8 rochii care fac obiectul prezentului dosar,
2) Reclamanta nu a dovedit ca paratul a introdus în România aceste produse, cu intenția și în scopul de a le comercializa.
3) Reclamanta nu a dovedit ca paratul are calitatea de comerciant, ca desfășoara activități comerciale, ca face importuri si comercializeaza astfel de produse.
4) De asemenea simpla afirmație a reclamantei ca pe bunurile din bagajele de calator se afla semne pentru care ar exista mărci înregistrate, fără a se face dovada ca paratul le comercializeaza și le importa, nu pot sta la baza solicitărilor făcute prin cererea de chemare în judecată, respectiv: sa se constate ca mărfurile aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala deținute de reclamanta asupra mărcii aici in discuție de asemenea sa se dispună interzicerea importului si a comercializării neautorizate de către parat a produselor purtând mărci identice sau similare cu aceste mărci;
5) Deși nu s-au administrat probe privitoare la asemănarea semnului aflat pe produsele în discuție, în paralel și în comparație cu protecția deținuta in concret de intimata-reclamanta cf. certificatului de marcă comunitară invocat, cu toate aceasta în fila 4 al 1 din sentința aici apelată, tribunalul concluzionează că "produsele reținute poarta un semn identic al mărcii reclamantei" el fiind aplicat pe produse de îmbrăcăminte pentru care reclamanta beneficiază de protecție .
1) Instanța, deși are la dosar certificatul de marcă comunitară invocat de către reclamantă, deși își bazează hotărârea pe acest titlu, totuși nu observa un element esențial, acela că reclamanta nici nu deține protecție pentru comercializarea produselor, adică nu are înregistrată marca pentru clasa 35, deci nu poate pretinde să i se respecte ceea ce nu deține, aceasta in situația in care paratul ar fi efectuat acte de comerț, ceea ce sub nici măcar o forma nu se poate afirma, nici dovedi
2) Se arata ca paratul a afirmat in întâmpinare si in susținerile din ședința publica, in concluzii scrise ca a cumpărat mărfurile pentru uz personal, astfel incat nu exista aceasta obligație a cumpărătorilor de a deține o autorizare pentru ca sa îmbrace produsele cumpărate si pe care se găsește un semn distinctiv .
4.2) in mod gresit a inlaturat instanta de judecta aplicarea dispozițiilor legale invocate de parat - art. 2 al 3 din Legea 344/2005, căci s-a pronunțat asupra aceea ce nu s-a cerut, adică cu privire la întreaga cantitate de produse aflate în bagajul paratului, deși aceasta nu i-a fost cerută în cuprinsul acțiunii, iar instanța a fost investită exclusiv cu privire la cele 8 rochii "G." .
5) În mod greșit s-a pronunțat instanța, folosindu-se de prezumții "simple judecătorești" atunci când a constatat (fără a fi administrat probe specifice) ca mărfurile reținute aduc atingere asupra mărcii comunitare verbale G. nr._/29.03.2005, însă nu a constatat ceea ce este evident și fără putința de tăgada, anume aceea ca potrivit certificatului numit aici, marca G. nu este protejata pentru clasa 35, adică aceea pentru comercializarea vreunui tip de produse, cu atât mai mult a celor aici in discuție.
6) În mod greșit și fără temei legal, instanța, în al 3 din fila 4 a înlăturat evidenta fără putere de tăgada (fără a fi administrat probe specifice) susținând ca bunurile care au fost aduse de parat în bagajele sale de calator, nu s-ar încadra in limitele premise la transportul de calatori, ceea ce este de neadmis de vreme ce acesta a făcut verificarea bagajelor la urcarea in avion, a primit acceptul de a efectua călătoria cu transportul de calatori, a îndeplinit condițiile impuse de aceasta categorie de transport, a plătit taxele aferente potrivit tarifelor companiei de transport aerian, deci aplicarea disp art. 2 al 3 din Legea 344/2005 în cazul sau este evidenta si nu poate fi interpretata prin prezumții .
7) În mod netemeinic si nelegal instanța dispune în sarcina paratului persoana fizica o interdicție in abstract aceea de a nu face import și de a nu comercializa produse de vreme ce acesta nu are calitatea de comerciant si nu desfășoara activități comerciale, neexistând vreo dovadă că ar proceda astfel.
8) În mod netemeinic și nelegal instanța dispune în sarcina paratului persoana fizică o interdicție în abstract, nu numai cu privire la marca G. cu analiza căreia a fost investita, ci la antepenultimul aliniat se extinde asupra "mărcilor" .
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel formulate, Curtea retine urmatoarele:
Reclamanta si-a intemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art. 11 si 17 din Lg. 344/ 2005 si art. 11 din Regulamentul CE nr. 1383/2003, in cuprinsul acestor acte normative facandu-se trimitere la drepturile exclusive asupra marcii, cat si la notiunea de contrafacere a marcii .
Prin urmare, astfel cum sustine si intimata – reclamanta in cuprinsul notelor scrise, aceasta a formulat o actiune in contrafacere, astfel incat ii sunt aplicabile si dispozitiile din Lg. 84/1998, chiar daca in cuprinsul cererii de chemare in judecata nu s-a mentionat in mod expres acest temei de drept.
F. de cele mai sus retinute, Curtea apreciaza ca fiind nefondata critica formulata de apelantul parat, prin care se sustine ca instanta de fond a depasit limitele investirii sale .
Se va retine ca in cuprinsul dispozitiilor art 2 din Lg. 344/2005 sunt mentionate situatiile pentru care nu sunt aplicabile dispozitiile acestui act normativ:
(1) Prezenta lege nu se aplică mărfurilor care sunt obiect al dreptului de proprietate intelectuală protejat și care au fost fabricate cu consimțământul titularului dreptului, dar se află fără consimțământul acestuia în una dintre situațiile la care face referire art. 1.
(2) Prezenta lege nu se aplică mărfurilor la care se referă alin. (1), care sunt fabricate sau sunt protejate de un alt drept de proprietate intelectuală, în alte condiții decât cele convenite cu titularul dreptului.
(3) Prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import și pentru care nu există indicii materiale că mărfurile ar face parte dintr-un trafic comercial.
Avand in vedere ca la alineatul 1 al acestui text de lege se mentioneaza ca legea nu se aplica marfurilor care au fost fabricate cu consimțământul titularului dreptului, rezulta ca reclamanta si-a intemeiat cererea pe ipoteza cand marfurile au fost fabricate fara consimtamantul titularului dreptului, cu alte cuvinte marfurilor contrafacute .
Curtea retine in acest sens ca in cauza nu au fost administrate probe din care se rezulte ca marfurile confiscate ar fi contrafacute, iar procesul – verbal intocmit de Agentia N. a Vamilor, necoroborat cu alte probatorii nu poate face aceasta dovada .
Astfel, pentru a putea fi retinuta contrafacerea marfurilor mentionate in cuprinsul procesului – verbal, reclamanta trebuia sa administreze probe din care sa rezulte ca marfurile retinute sunt fabricate fara consimtamantul titularului dreptului .
Simpla prezentare a unei planse fotografice cuprinzand un produs textil inscriptionat „ G. „ nu poate constitui o dovada a contrafacerii celor 8 produse retinute .
Totodata, in cuprinsul dispozitiilor art. 36 din Lg. 84/1998 se mentioneaza ca „ Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său:
a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă;
c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. „
Curtea retine astfel ca in cauza nu s-a dovedit nici faptul ca paratul ar fi folosit sau ar fi intentionat sa foloseasca aceste produse in scop comercial, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 2 alin 3 din Lg . 344/2005 ,conform carora: „ Prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import și pentru care nu există indicii materiale că mărfurile ar face parte dintr-un trafic comercial.”
Astfel, simplul fapt ca in bagajele paratului au mai fost gasite si alte produse purtand marci de renume international, necoroborat cu alte probe, nu poate sa formeze convingerea instantei in sensul ca aceste produse erau detinute in scopul comercializarii ,cu atat mai mult cu cat paratul a administrat dovezi din care rezulta ca acesta are o familie numeroasa, astfel incat este probabil ca aceste bunuri sa fie destinate uzului personal .
Avand in vedere cele mai sus retinute privind aplicarea prevederilor art. 2 alin 3 din Lg. 344/2005, Curtea apreciaza ca nu se impunea ca paratul sa dovedeasca faptul ca ar detine o autorizatie de folosire a semnului .
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art.296 C.pr.civila, urmeaza sa admita apelul declarat, sa schimbe in tot sentinta apelata in sensul respingerii actiunii formulate, ca neintemeiata .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât N. M., cu domiciliul procesual la C. de Avocatură A. L. D., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1793/04.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . sediul ales la Societatea Civilă de Avocați T.&T., București, .. 17, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la data de 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. T. M. D. O.
GREFIER
E. D. C.
Red. ST
Tehnored. NC/ST
4 exemplare/data redactării………….
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă
Judecător: A. G. Țambulea
| ← Marcă. Încheierea nr. 23/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1723/2013.... → |
|---|
