Obligaţie de a face. Decizia nr. 2002/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2002/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 3241/202/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2002R
Ședința publică de la 25 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: D. M. G.
JUDECĂTOR: C. M. S.
GREFIER: V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți N. C. V. și N. D. și recurentul pârât S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV împotriva deciziei civile nr. 44/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face și acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți N. D. personal și asistat de avocat Captariu T. F. cu împuternicire avocațială la dosar, N. C. V. reprezentată de același avocat și recurentul pârât reprezentat de consilier juridic L. A. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 21.11.2013.
Reprezentanta recurentului pârât invocă excepția nulității recursului declarat de către reclamanți pentru nemotivarea în termen și neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare și modificare prevăzute de art. 304 cod pr. civilă.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită respingerea excepției având în vedere că recursul a fost formulat în termenul legal și încadrat în dispozițiile art. 304 cod pr. civilă.
Cu privire la excepția inadmisibilității criticată prin încheierea formulată, arată că aceasta a fost invocată atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, însă instanțele nu s-au pronunțat pe excepție și a fost reiterată ca și motiv de recurs.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurenților reclamanți având cuvântul în susținerea recursului reclamanților arată că, deși instanța de apel a admis cererea reclamanților privind menționarea în actul adițional a cotei indivize, a omis să indice această cotă și nu a lămurit reducerea prețului, care se face proporțional cu suprafața trecută în plus.
De asemenea, arată că instanța a omis să se pronunțe pe cererea privind acordarea daunelor interese pentru neexecutarea de către pârât a obligației de a încheia actul adițional în condițiile și termenul stabilit de către instanță.
În susținerea motivelor de recurs arată că instanța nu a stabilit cine deține dreptul de proprietate asupra terenului astfel că recurenții sunt în imposibilitate de a se înscrise în Cartea funciară cu acest imobil.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentanta recurentului pârât având cuvântul în susținerea recursului declarat de către pârât arată că acțiunea este inadmisibilă având în vedere faptul că solicitările reclamanților nu pot fi soluționate printr-o acțiune ce are ca obiect obligația de a face.
Arată că prin decizia recurată, reclamanții au obținut modificarea actului adițional în sensul reducerii suprafeței imobilului de la 75,72 mp la 73,79 mp, iar instanța, în mod greșit, nu a avut în vedere suprafața corectă a logiei de 1,93 mp, care se adaugă la suprafața utilă a apartamentului.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, respectiv cuantumul taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurenților reclamanți având cuvântul în combaterea recursului declarat de către pârât arată că excepția inadmisibilității acțiunii nu este o excepție de ordine publică astfel că solicită respingerea acestui motiv de recurs.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 5.06.2012 depusă la Judecătoria Călărași reclamanții N. Dănuș și N. C. V. au chemat în judecată pe pârâtul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, în calitate de mandatar al Consiliului Local al Municipiului Călărași, solicitând instanței, ca prin hotărârea, ce o va pronunța, să oblige pârâtul să încheie un nou act adițional la contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr. 756/25.04.2007, în care să fie menționată suprafața utilă reală, respectiv 67,72 m.p. în loc de 80 m.p., așa cum este trecută în contractul menționat, iar prețul să fie calculat în raport de această suprafață utilă (135.440 lei în loc de 160.000 lei), cu consecința recalculării avansului, ratelor aferente, dobânzilor, comisioanelor și a restului de plată. De asemenea, reclamanții au solicitat să fie obligat pârâtul să stabilească cota indiviză din proprietatea comună forțată și perpetuă, să întocmească și să predea cartea funciară a apartamentului și să își îndeplinească obligațiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sun sancțiunea daunelor interese cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 165/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea deoarece cumpărătorii au fost de acord și au semnat fără obiecțiuni contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr. 756/25.04.2007, în care se stipulează suprafețe și prețuri estimative.
Prin decizia civilă nr. 44/11 iunie 2013 a fost admis apelul reclamanților, a fost schimbată în tot sentința, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, a fost obligat pârâtul să încheie cu reclamanții un nou act adițional la contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr. 756/25.04.2007 în care să fie menționată suprafața utilă reală de 73,79 m.p. și cota indiviză din proprietatea comună, forțată și perpetuă reprezentată de părțile comune ale imobilului, s-a stabilit în sarcina pârâtului un termen de 30 de zile, calculat la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru executare, s-a respins cererea cu privire la menționarea în actul adițional al prețului, cu consecința recalculării avansului ratelor, dobânzilor, comisioanelor și a TVA-ului, precum și cererea cu privire la predarea și întocmirea cărții funciare a apartamentului, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă intimatul pârât a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
În motivarea deciziei s-a reținut că din analiza contractului și a actului adițional rezultă că suprafața stabilită pentru apartament nu are corespondență în suprafața comună reprezentată de spații, a căror existență nu poate fi contestată cum ar fi casa scării, etc.. În consecință, tribunalul a apreciat că se impune menționarea în contract a suprafeței utile corecte și a suprafeței deținută în proprietate comună forțată și perpetuă.
Tribunalul nu a reținut pretențiile reclamanților la modificarea prețului având în vedere că atât contractul cât și actul adițional erau rezultatul acordului de voință al părților în privința tuturor aspectelor pe care le conțineau.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții și pârâtul.
În motivarea recursului declarat de către reclamanți, se arată că instanța de apel a admis cererea de corectare a suprafeței utile dar se susține că o consecință a admiterii acestei cereri era aceea a modificării prețului reținut în actul adițional.
Recurenții consideră nelegală decizia tribunalului, în parte, întrucât instanța de apel a omis să indice cota indiviză în actul adițional. De asemenea, recurenții susțin că instanța de apel a omis să se pronunțe pe cererea privind daunele interese și că a respins greșit capătul de cerere privind obligarea pârâtului la predarea cărții funciare.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de către pârât se arată că prin adresa anexă la contractul de vânzare – cumpărare nr. 756/2007, comunicată reclamanților cu confirmare de primire, li s-a adus cunoștință acestora din urmă care este suprafața construită și care este suprafața utilă a apartamentului, după cum li s-a adus la cunoștință cota parte din proprietatea comună.
Recurentul consideră că instanța de apel a intervenit într-un contract valabil și a modificat clauzele acestui contract printr-o hotărâre judecătorească, fără a avea temei legal.
Recurentul consideră că Tribunalul Călărași care a constatat temeinicia a două din cele patru capete de cerere ale acțiunii introductive, trebuia să diminueze corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 969 Cod civil.
Recursurile au fost legal timbrate cu suma de 5 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recurenții – reclamanți au depus întâmpinare și au arătat că prin primul motiv de recurs se susține de fapt inadmisibilitatea acțiunii, or, o astfel de excepție, nu poate fi primită direct în recurs față de dispozițiile art. 136 Cod procedură civilă. Pe fond, recurenții – reclamanți arată că susținerea recurentului – pârât, prin care se arată că actele încheiate de părți menționau suprafețele, nu este adevărată deoarece actul de vânzare – cumpărare și actul adițional stabilesc doar suprafața construită.
Recurentul pârât a formulat întâmpinare la recursul reclamanților și a arătat că acțiunea având ca obiect obligație de a face nu poate modifica clauzele unui contract. Recurentul – pârât precizează că o cerere relativă la cartea funciară a imobilului a fost soluționată definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 1773/2012, atașată în copie la întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de către reclamanți a fost motivat prin însăși cererea de recurs astfel că, din moment ce recursul a fost declarat în termen, nu se poate susține că motivarea ar fi tardivă.
Deși este adevărat că criticile recurenților – reclamanți nu sunt încadrate în cazurile de casare sau modificare regăsite în art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că o astfel de încadrare în dispozițiile punctului 6 este posibilă (art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă) din moment ce se susține că instanțele de fond nu au cercetat cererea privitoare la daunele interese.
Chiar dacă în privința celorlalte critici ale recurenților – reclamanți este indubitabil faptul că nu se încadrează în ipotezele strict și limitativ reglementate în art. 304 Cod procedură civilă, aspectul învederat în alineatul anterior salvgardează recursul de la sancțiunea nulității întemeiată pe dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Curtea va respinge excepția nulității recursului reclamanților.
În privința susținerii reclamanților conform căreia recursul pârâtului ar conține o excepție care nu poată fi invocată pentru prima dată în recurs, Curtea o găsește neîntemeiată deoarece recurentul –pârât a susținut constant lipsa de temei legal a cererii reclamanților și nu inadmisibilitatea introducerii unei cereri având ca obiect obligație de a face. Practic, între părți s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare și un act adițional la acest contract astfel că, de principiu, oricare dintre părți poate introduce o cerere având ca obiect obligarea celorlalte părți la îndeplinirea celor asumate prin contract. De asemenea, dacă ar fi incidente dispozițiile art. 1326 Cod civil, sau dispozițiile art. 1327 cod civil, ar fi admisibilă o acțiune în completarea diferenței de suprafață sau o acțiune în reducerea prețului proporțională cu întinderea lipsă.
În speță însă, primul capăt de cerere are ca obiect obligarea pârâtului la încheierea unui nou act adițional în care să fie menționată suprafața reală și care să conțină un preț raportat la această din urmă suprafață. Capetele de cerere avînd ca obiect obligarea pârâtului la stabilirea cotei indivize, obligarea pârâtului la predarea cărții funciare a apartamentului și la recalcularea avansului, ratelor, dobânzilor, comisioanelor, sunt accesorii și depind de admiterea primului capăt de cerere.
Din perspectiva celor arătate, Curtea constată că nu există nici un temei legal pentru a-l obliga pe pârât la încheierea unui nou act adițional la contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr. 756/25.04.2007.
Actul de vânzare menționat anterior și actul adițional la actul de vânzare încheiat la data de 15.06.2009 au fost și sunt valabile, iar reclamanții nu au susținut în prezenta cauză existența unor motive de nulitate ori de reziliere a vânzării.
Contractul nr. 756 vorbește la art. 2 de un preț inițial al locuinței și de o suprafață utilă de 80 m.p. iar actul adițional stabilește prețul final al apartamentului și suprafața utilă finală a apartamentului (75,72 m.p.). În privința celor arătate anterior nu există nici un dubiu, chiar dacă cumpărătorii au semnat contractul cu mențiunea că nu sunt de acord cu prețul final.
Reclamanții au semnat procesul – verbal de primire – predare al locuinței, la data de 15.06.2009, locuința predându-se conform schiței anexate. În procesul – verbal menționat se precizează că suprafața utilă efectiv realizată este cea din actul adițional.
În aceste condiții, Curtea constată că reclamanții nu au temei juridic pentru a solicita obligarea pârâtului să încheie un nou act adițional la contractul de vânzare – cumpărare. Faptul că la semnarea actului adițional reclamanții au avut obiecțiuni cu privire la prețul final, nu afectează vânzarea din moment ce cumpărătorii au semnat în cunoștință de cauză actul adițional.
Obiecțiunea relativă la preț nu anihilează efectele semnării actului adițional. Chestiunea efectelor semnării cu obiecțiuni a actului adițional, se poate pune și poate fi analizată de către instanță doar în cadrul unei acțiuni care are ca obiect însăși validitatea convenției sau actelor subsecvente și nu în cadrul unei acțiuni având ca obiect obligație de a face (încheierea unui nou act adițional).
Curtea constată că prima instanță a reținut corect aspectele asupra cărora părțile au convenit în privința vânzării astfel că, dat fiind caracterul de cale extraordinară de cale de atac a recursului, nu le va relua.
Curtea precizează totuși că prin decizia civilă nr. 1773/18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă, în dosar nr._ s-a respins irevocabil recursul reclamanților I. I. și I. A., într-o acțiune prin care aceștia din urmă solicitau obligarea pârâtului din prezenta cauză să încheie un nou act adițional de modificare și completare a contractului de vânzare-cumpărare în care să fie menționată suprafața utilă de 75,7 m.p., în loc de 80 m.p., iar prețul să fie calculat în raport cu această suprafață utilă, cu consecința recalculării avansului, ratelor aferente, dobânzilor, comisionului și TVA-ului. În cauza menționată, s-a apreciat că modificarea suprafeței imobilului prin actul adițional nu schimbă obiectul contractului inițial și nu afectează valabilitatea acestuia.
Găsindu-se întemeiate criticile recurentului – pârât relative la soluția tribunalului de admitere a primului capăt de cerere și reținându-se netemeinicia pretențiilor reclamanților de obligare a pârâtului la încheierea unui nou adițional, Curtea consideră că analizarea criticilor relative la recalcularea prețului și la stabilirea cotei indivize nu se mai impune a fi făcută, rămânând fără obiect.
În privința obligării pârâtului la predarea cărții funciare, Curtea reține că soluția de respingere pronunțate de către instanțele de fond este legală deoarece obligația intabulării dreptului de proprietate asupra unui imobil revine titularului dreptului de proprietate (reclamanții la acest moment).
Față de cele arătate, Curtea reține că recursul declarat de către reclamanți este nefondat și că recursul declarat de către pârât se impune a fi admis cu consecința modificării în tot a deciziei în sensul respingerii apelului reclamanților ca nefondat .
Soluția dispusă echivalează în final cu respingerea tuturor pretențiilor reclamanților, astfel că nu se mai pune problema acordării unui termen pentru executare de către pârât sau problema stabilirii unor daune cominatorii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenții – reclamanți la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul – pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului reclamanților, pentru nemotivarea în termen și pentru neîncadrarea în motivele de recurs.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți N. C. V. și N. D. împotriva deciziei civile nr. 44/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurentul pârât S. P. Centrale Termice Și Administrare Fond Locativ, împotriva aceleiași decizii.
Modifică în tot decizia în sensul că respinge apelul reclamanților ca nefondat.
Obligă recurenții – reclamanți la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul – pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. M. G. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./04.12.2013
Jud. apel:
G. C.
M. V. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 86/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
