Legea 10/2001. Decizia nr. 1332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3398/3/2012
Dosar nr._
(1066/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1332
Ședința publică de la 16.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. - A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 2396 din 21.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți Z. D. Ș. OCTAV și I. M..
P. are ca obiect - Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. B. în calitate de reprezentant al intimatului - reclama Z. D. Ș. Octav în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta - pârâtă P. M. București prin Primarul General și intimatul - reclamant I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului - reclama Z. D. Ș. Octav învederează că are probe de administrat sau cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatului - reclama Z. D. Ș. Octav solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere concluziile scrise, pe care le depune la dosar. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar factura nr. 4270/13.09.2013.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2012, pe rolul Tribunalului București sub nr._, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții Z. D. Ș. Octav și I. M. au chemat în judecată pe pârâta P. M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate că sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr.10/2001, la măsuri reparatorii pentru apartamentul nr.16 situat la etajul 3 al imobilului din București .. 53 colț cu P. M. nr. nr. 24, sectorul 1, cât și pentru cota parte indiviză din terenul aferent imobilului în suprafață totală de 256 mp., compusă din 1000 cote părți indivize; să oblige pârâta P. M. București sa emită dispoziție cu propunere de despăgubiri corespunzătoare cotelor indivize din apartamentul nr.16 situat la etajul 3 al imobilului din București .. 53 colț cu P. M. nr. 24 sector l cât și pentru cota parte indiviză din terenul aferent imobilului în suprafață totală de 256 mp., compusă din 1000 cote părți indivize, imposibil de restituit in natura si să înainteze notificarea si întreaga documentație aferenta împreuna cu dispoziția direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.2396/21.12.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanți și a constatat că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri, pentru cota de 3/8 - I. M. și 2/8 Z. D. Ș. Octav din apartamentul nr. 16, situat la etajul 3 a imobilului din București, .. 53 colț cu P. M. nr. 24 sector l, cât și pentru cota parte indiviză din terenul aferent imobilului în suprafață totală de 266 mp, compusă din 1000 cote părți indivize.
Pârâta a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii pentru cotele indivize din imobilul de mai sus reclamanților și să transmită direct dosarul administrativ, după emiterea dispoziției Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; pârâta a fost obligată și la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a statua astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.979/14.03.2001, notificatorii Facultatea de D. București, Helene Josephine Y. Stocesco, I. M. și P. E. au solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, pentru apartamentul nr.16, . imobilul din București, sectorul 1, ..53, colț cu P. M., nr.24, împreună cu cota parte indiviză, cât revine acestui apartament, conform actelor de proprietate, din suprafața totală de 256 mp teren a întregului . cote părți indivize.
Această notificare nu a fost soluționată până la data pronunțării prezentei hotărâri de către unitatea deținătoare, conform actelor dosarului administrativ înaintat de către P. M. București.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.7746 din 24 martie 1943 de Tribunalul Ilfov Secția notariat și transcris în Registrul de Transcripțiuni al aceluiași Tribunal, sub nr.3010/24 martie 1943, C. C. S., a dobândit în calitate de cumpărător, de la vânzătorul ing. C. C. G., apartamentul nr.16 situat la etajul 3 în imobilul bloc din București . colț cu ., indicat în acte sub litera B cu 23 puncte din totalul blocului, împreună cu o cotă parte indiviză, cât revine acestui apartament conform actelor de proprietate, din suprafața totală de 256 mp. teren a întregului ..000 cote părți indivize.
Apartamentul era compus din vestibul, două camere și două anexe.
Potrivit sentinței civile nr.700/26 iunie 1945 a Tribunalului Ilfov Secția a VIII a, Deciziei civile nr. 189/12 iunie 1946 a Curții de Apel București Secția a VI-a și Deciziei civilă nr. 574/1952 a Curții Supreme Secția civilă, de pe urma defunctului C. S. au rămas ca moștenitori: I. S. - 2/8 din moștenire (mama acestuia), R. S. - 3/8 din moștenire (soția acestuia) și Facultatea de D. București - 3/8 din moștenire (legatar).
Conform certificatului de moștenitor nr. 1500/05.11.1973, de pe urma defunctei R. S. a rămas ca moștenitor Colbert Alfred, în calitate de fiu, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 1278/14.10.1988 și certificatului de calitate nr. 33/27.04.1999, de pe urma defunctului Colbert Alfred a rămas ca moștenitoare Colbert E..
Potrivit sentinței civile nr. 72 A/ 21.01.2002, prin care s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 63/09.10.2000, emis de BNP V. D., coroborat cu certificatul de moștenitor nr. 42/06.06.2002 emis de același BNP, reclamantul I. M. este unicul moștenitor (legatar universal) al defunctei Colbert E..
Potrivit certificatului de calitate nr. 202/15.07.1998 și încheierii de rectificare a acestuia din data de 31.08.2000, emise de BNP E. B., de pe urma defunctei S. Iosefine, a rămas ca unică moștenitoare Stoicesco Helene Y. Josephine, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 81/14.04.2003, emis de BNP I. L. M., de pe urma defunctei Stoicesco Helene Yhonne Josephine (cunoscută și sub numele S. Helene Yhonne Josephine, S. E., Stoicesco E., Zapisecu E.) a rămas ca moștenitor reclamantul Z. D. Ș. Octav.
Potrivit adresei nr.MF/_/13.11.2000, emisă de P. M. București se reține că imobilul de mai sus figurează fost proprietatea numitei Mitilineu Eufrofina, trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 4599 și aceasta a fost vândut, în temeiul Legii nr. 112/1995 de . numitei F. E..
Astfel, se constată că în anexele Decretului de naționalizare nr. 92/1950 figurează o altă persoană decât autorul reclamanților, respectiv numita Mitilineu Eufrofina.
Din adresele emise de Arhivele Naționale București (adresa nr._/6447/10.10.2002, adresa nr.7694/21.12.2000, adresa nr._/20.11.2000, adresa nr._/20.11.2000, adresa nr._/20.11.2000, adresa nr._/20.11.2000, adresa nr._/05.01.2001), instanța a reținut că în perioada 1943-1950, C. S., autorul reclamanților nu figurează că ar fi înstrăinat imobilul din ..53, ., iar numita Militineu Eufronina, din anul 1940 nu figurează înscrisă printre proprietarii imobilului respectiv. De asemenea, potrivit adresei nr.7694/21.12.2000, emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 București, rezultă că apartamentul 16, situat la etajul 3 al imobilului din ..53 a figurat în perioada 1943-1950 înscris la matricola 109, poz.513, în proprietatea lui C. S., în baza actului autentificat la Tribunalul Ilfov sub nr.7746/24.03.1943.
Tribunalul a reținut că legiuitorul recunoaște valoarea mențiunilor din actul normativ de preluare a imobilului de către stat, ca mijloc de probă relevant pentru existența și întinderea dreptului de proprietate la momentul preluării. Prezumția de proprietate, în favoarea persoanei individualizate în acel act normativ, operează, însă, doar în absența unor probe contrare, după cum se menționează explicit în art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Atare mijloc de probă nu este viabil dacă se înfățișează însuși actul translativ, declarativ sau constitutiv al dreptului de proprietate.
Astfel că, în condițiile în care reclamanții au înfățișat însuși titlul de proprietate al autorului lor, precum și înscrisuri din care să reiasă că până la momentul preluării imobilului de către stat nu a fost înstrăinat de către acesta, iar persoana care figurează în anexele Decretului nr. 92/1950 nu a figurat ca proprietar al acestui imobil, tribunalul a apreciat că este lipsit de relevanță faptul că în anexele decretului de expropriere cu privire la imobilul solicitat a fi restituit, figurează o altă persoană și că, în cauză, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului a cărei restituire în echivalent se solicită.
Având în vedere situația de fapt reținută, Tribunalul, având în vedere și dispozițiile art.1 al.1, art.2 al.1 lit.a, art.4 al.2, art.6 al.1, art.7 al.1 indice 1 și art.10 al.10, art.26 al.3 din Legea nr.10/2001, republicată, raportat și la Decizia nr.XX/2007 a ÎCCJ apreciază că reclamanții au calitatea de persoane la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri, pentru cota de 3/8 - I. M. și 2/8 Z. D. Ș. Octav din apartamentul nr. 16, situat la etajul 3 a imobilului din București, .. 53 colț cu P. M. nr. 24 sector l, cât și pentru cota parte indiviză din terenul aferent imobilului în suprafață totală de 266 mp, compusă din 1000 cote părți indivize, motiv pentru care, pe acest aspect cererea va fi admisă și va fi obligată pârâta să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii pentru cotele indivize din imobilul de mai sus reclamanților.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei, prin primar să înainteze dosarul administrativ Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Tribunalul la apreciat ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.16 al.2 indice 1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 - dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
În speță, având în vedere că acest control de legalitate s-a realizat de către instanța de judecată, aceasta soluționând pe fond notificarea, Tribunalul a apreciat că nu mai este necesară parcurgerea acestei etape prevăzute de lege, dosarele administrative urmând a fi transmise direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor.
În temeiul art.74 al.1 Cod de procedură civilă, constând culpa procesuală a pârâtei, va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantul Z. D. Ș. Octav, constând în onorariu avocat, în cuantum de 4000 lei, conform chitanței nr.3705/01.02.2012, depusă la dosar.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, pârâtul a susținut că în cauză au fost aplicate greșit dispozițiile Legii nr.247/2005 și, prin urmare, în opinia sa, instanța a obligat în mod greșit Municipiul București să înainteze toată documentația către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumită sumă aceste obligații limitându-se, conform Legii nr.10/2001, numai la emiterea unei decizii motivate cu propunere de acordare de despăgubiri.
Potrivit cu dispoziția art.16 din Titlul VI al Legii nr.247/2005 valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii nr.10/2001 în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului acestei comisii.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Examinând cauza prin prisma acestui motiv de recurs, precum și din perspectiva art.3041 din Codul de procedură civilă, sub toate aspectele, Curtea constată că, în mod corect, au fost interpretate și aplicate atât dispozițiile art.16, art.29, din Legea nr.10/2001 cât și cele cuprinse în Titlul VI al Legii nr.247/2005, coroborate în mod corect de către instanța de fond, cu dispozițiile cuprinse în decizia de RIL nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, având în vedere situația de fapt în mod corect reținută de către prima instanță și faptul că, până la data pronunțării soluției, notificarea formulată de reclamanți nu a primit o rezolvare din partea entității învestită cu soluționarea acesteia, notificarea a fost analizată, pe fond, de către instanță.
Nici una dintre obligațiile ce-i revin recurentului potrivit dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001 nu au fost adăugate de instanța de fond; acestea sunt prevăzute de lege iar instanța doar a constatat neîndeplinirea obligației la care se face referire în memoriul de recurs, și anume aceea de propunere a acordării de măsuri reparatorii și de înaintare a acestei propuneri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; această din urmă instituție va proceda, ulterior, la rândul său, potrivit cu competențele care i-au fost atribuite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul de procedură civilă, acesta va fi respins; față de prevederile art.274 din codul de procedură civilă va admite cererea intimatului și va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.2396 din 21.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți Z. D. Ș. OCTAV și I. M..
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul – reclamant Z. D. Ș. Octav.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
I. A. G.
Red. D.M.
Tehnored. C.S.
Ex.2/15.10.2013
T.B.Secția a V-a Civilă – M.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2002/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1240/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
