Pretenţii. Decizia nr. 86/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 45358/299/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.86R
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . împotriva deciziei civile nr.666A/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Alemnariței F., Alemnariței G., Alemnariței M., Alemnariței D. și Alemnariței I., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-pârâți Alemnariței D. și Alemnariței I., personal, lipsind recurenta-reclamantă . și intimtale-pârâte Alemnariței F., Alemnariței G. și Alemnariței M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței faptul că intimatul-pârât Alemnariței D. a depus întâmpinare, prin serviciul registratură.
Intimații Alemnariței D. și Alemnariței I. invederează că nu au cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-pârât Alemnariței D. solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală.
Intimatul-pârât Alemnariței I. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Conform sentinței civile nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ au fost respinse ca neîntemeiate acțiunea principală formulată de reclamantul Primăria Municipiului București prin . în contradictoriu cu pârâții Alemnariței F., Alemnariței G., Alemnariței M., Alemnariței D. și Alemnariței I. și cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtul A. D. s-a încheiat contractul de închiriere nr._/25.10.1976 privind locuința situată în ..124, ., iar conform fișei locative au fost înscrise și ceilalți membri de familie A. M. – soție și copii A. I., A. F. și A. G..
Pârâții au probat în cauză plata chiriei și a penalităților de întârziere ce fac obiectul acțiunii principale astfel că cererile de reziliere a contractului de închiriere și de evacuare a pârâților au fost respinse în considerarea inexistenței încălcării obligației contractuale de către pârâți.
Față de soluția pronunțată cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
Soluția a fost păstrată în apel, prin decizia civilă nr.666A/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosarul nr._ fiind respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței de fond .
S-a reținut în fapt aceeași situație privind plata chiriei și a penalităților de întârziere de către pârâți în perioada martie 2008 – martie 2011 și ca atare celelalte capete de cerere sunt neîntemeiate.
Reclamantul . a declarat recurs invocând art.304 pct.9 C.pr.civ. întrucât în cauză s-au aplicat greșit dispozițiile Legii nr.114/1999 și OUG nr.40/1999.
În mod eronat în apel s-a apreciat că pârâții A. au achitat facturile de chirie pe perioada martie 2008 – august 2010 luând în considerare ordine de plată prin care aceștia au virat în conturile reclamantului sume arbitrar stabilite de către aceștia, cu titlu de chirie.
Conform extrasului de cont și a fișei de calcul anexă a contractului de închiriere, cuantumul chiriei datorate de către pârâți este mult mai mare decât cel achitat.
Chiar dacă reclamantul nu a extins probatoriul prin alte mijloace de probă, respectiv expertiza contabilă, instanța manifestând rol activ putea să constate că sumele achitate de către pârâți sunt mai mici decât cele solicitate de către reclamant și să stăruie să dezlege pricina sub toate aspectele.
În prezent, pârâții A. figurează în evidențele contabile ale reclamantului cu chirii neachitate din luna noiembrie 2008 astfel că se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinare pârâtul A. D. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât astfel cum s-a reținut la fond și apel pârâții au achitat integral chiria solicitată prin acțiune sens în care s-au depus copii certificate ale chitanțelor ce atestă plata chiriei pe perioada 31.03.2008 – 31.08.2010 .
Se mai precizează că pârâții au achitat chiria și ulterior introducerii acțiunii respectiv pentru perioada 30.09.2010 – 31.05.2012 iar începând cu 01.03.2009 chiria a fost stabilită la suma de 236,40 lei pârâtul achitând lunar 242 lei.
Nu s-au administrat probe cu înscrisuri noi în recurs.
Criticile sunt nefondate având în vedere că susținerile recurentului reclamant nu dovedesc nelegalitatea deciziei civile recurate din perspectiva Legii nr.114/1996 și OUG nr.40/1999.
Deși s-a susținut în motivarea recursului că pârâți nu au achitat integral chiria în sumă totală de 8612,66 lei aferentă perioadei 31.03.2008 – 31.08.2010 și respectiv 7786,44 lei penalități de întârziere de 0,5 % pe zi aferente aceleiași perioade dimpotrivă pârâții au probat astfel cum s-a reținut în fazele procesuale anterioare cu chitanțe de plată lunare că în perioada 31.03.2008 – 31.08.2010 au achitat suma de 5380 lei iar ulterior chemării în judecată chiria aferentă perioadei 30.09.2010 – 31.03.2011.
Pe de altă parte, reclamanta a solicitat judecarea în lipsă și nu a solicitat probe în susținerea acțiunii cu atât mai mult cu cât potrivit art.1169 C.civ. sarcina probațiunii îi revenea.
Pe de altă parte, apelul declarat de către reclamant împotriva sentinței de fond nu a fost motivat și ca atare în condițiile art.295 alin.1 C.pr.civ. instanța de apel a verificat în limitele cererii de apel situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Nu se poate reține în cauză lipsa rolului activ al instanței având în vedere dispozițiile art.129 alin.52 C.pr.civ. potrivit cu care „… părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
Pentru aceste considerente întrucât nu s-au dovedit motive de nelegalitate ale deciziei civile recurate recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă . împotriva deciziei civile nr.666A/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Alemnariței F., Alemnariței G., Alemnariței M., Alemnariței D. și Alemnariței I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED...MȘ/ 2 ex.
30.01.2013
Jud. apel – S. O.
S. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2002/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
