Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1143/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1143/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 41990/3/2006*
Dosar nr._
(711/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1143
Ședința publică de la 20.06.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - E. V.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul revizuent I. I. E. împotriva deciziei civile nr. 74 A din 30.01.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. T. F. și S. F..
P. are ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă numita V. N. în calitate de mandatară a recurentului revizuent I. I. E., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 649/1922 din 17.03.2010, de către Biroul Notarilor Publici Asociați „C. Ariadna Rossana și Chiras B. O.” (pe care o depune) și avocat E. V., în calitate de apărător al intimatelor pârâte S. T. F. (prezentă personal) și S. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de baroul București (pe care o depune).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură (prin fax) a fost depusă întâmpinare, ce a fost comunicată, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașate dosarului cauzei.
Curtea procedează la legitimarea părților prezente, astfel: mandatara recurentului revizuent prezintă CI . nr._ – CNP_; intimata pârâtă S. T. F. prezintă CI . nr._ – CNP_.
Mandatara recurentului revizuent depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 5 lei, potrivit chitanței AC_ din data de 14.06.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă.
Curtea acordă cuvântul în probațiune.
Recurentul revizuent, prin mandatar, solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune un set de acte.
Intimatele pârâte, prin apărător, având cuvântul, nu solicită administrarea de noi probe în această cale de atac și nu se opun încuviințării înscrisurilor depuse la acest termen de mandatarul părții adverse.
Curtea, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează recurentului revizuent proba cu înscrisuri, respectiv actele depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată și ia act că intimatele pârâte nu solicită administrarea de noi probe.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului. De asemenea, constată că mandatara recurentului revizuent a făcut dovada cerințelor dispozițiilor art. 68 alin. 5 Cod procedură civilă, fiind depuse atât diploma de licență nr._/12.03.2012 emisă de Universitatea Ecologică din București, la propunerea Facultății de D. și Științe Administrative, cât și certificatul de căsătorie nr. 101/14.02.2013 eliberat de Primăria Sector 4.
Recurentul revizuent I. I. E., prin mandatar, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost și modificarea hotărârii atacate, având în vedere următoarele argumente:
Solicită a se constata lipsa încheierii de încuviințare a probelor conform art. 168 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, nu a existat nicio dezbatere privitoare la admisibilitatea revizuirii, invocând totodată și cerințele art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă.
În opinia sa, analizarea deciziei civile nr. 1988/2006 a Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie independent de sentința nr. 963/2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București și de decizia nr. 46/2009 a Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală reprezintă o greșeală de judecată.
Totodată, mai solicită a se constata că sentința civilă nr. 6686/2002, care a fost desființată, reprezintă un înscris probator esențial pentru cererea de partaj, precum și pentru cererea de intervenție formulată direct în apel, pentru reținerea cotei egale de contribuție și atribuirea în natură a imobilului către intimata reclamantă.
Depune concluzii scrise.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatele pârâte S. T. F. și S. F., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, apreciază că este neîntemeiat, întrucât tribunalul a soluționat cauza cu respectarea prevederilor legale în ceea ce privește administrarea probelor.
Revizuentul nu a făcut dovada prin niciun înscris că sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care instanța a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
Solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 600 lei, potrivit chitanței nr._ din data de 28.05.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.07.2002 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. 7582/2002, reclamanta I. T. F. a chemat în judecată pe pârâtul I. I. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei pe care a încheiat-o cu pârâtul, evacuarea pârâtului din imobilul ce a format domiciliul comun pentru lipsa de titlu locativ și, de asemenea, să procedeze la partajarea bunurilor comune imobile și mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei. Cu privire la bunurile imobile, a arătat că a construit împreună cu pârâtul un imobil parter și etaj, compus din trei camere, două holuri, bucătărie, baie, în ., pe terenul mamei sale.
La data de 7.11.2002, pârâtul a formulat întâmpinare, calificată de instanță ca fiind o cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că imobilul din . în totalitate edificat din surse materiale proprii, rezultate din vânzarea unei moșteniri.
Prin sentința civilă nr. 2505/6.05.2003 Judecătoria sectorului 4 București a admis în parte acțiunea și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârât; a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la 04.12.1995 din culpa pârâtului, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei și evacuarea pârâtului din apartamentul proprietatea reclamantei situat în București, ., ., .; a constatat că părțile au dobândit în perioada căsătoriei cu o contribuție egală bunuri mobile în valoare de 31.798.000 ROL, că au edificat o casă pe terenul proprietatea numitei S. F., situat în . și a sistat starea de indiviziune a părților cu privire la bunurile mobile, respingând ca nefondat capătul de cerere privitor la partajarea casei din . loturilor, reclamanta a fost obligată la 825.000 ROL sultă către pârât, iar pârâtul a fost obligat la 3.400.000 ROL cheltuieli de judecată către aceasta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din contractul de donație autentificat de B.N.P. Ș. D. sub nr. 2030/27.07.1997 rezultă că numita S. F. a donat părților din prezenta cauză un imobil situat în com. Clinceni, ., jud. Ilfov, imobil compus din teren în suprafață de 929,75 m.p. și o construcție formată din 2 camere și bucătărie.
Din autorizația de construire nr. 22/18.10.2000 rezultă că părțile au fost autorizate să execute o locuință (P+1+M) pe terenul situat pe .. 117 din ..
Din sentința civilă nr. 6686/8.10.2002, definitivă și irevocabilă, rezultă că Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că așa numitul „contract de donație” mai sus menționat este un veritabil contract de întreținere și a dispus rezoluțiunea acestuia.
În raport de aspectele de mai sus, prima instanță a reținut că părțile, în timpul căsătoriei, au construit o casă în comuna Clinceni, .. 117, jud. Ilfov și că această casă este construită pe terenul proprietatea numitei S. F., mama reclamantei (gradul de rudenie rezultând din certificatul de căsătorie al părților).
Astfel, părțile nu sunt proprietarele casei a cărei partajare se solicită, proprietara construcției fiind numita S. F., care, prin accesiune, potrivit art. 492 alin. 1 Cod civil, este proprietară și asupra construcțiilor existente pe terenul său, părțile din cauză neavând decât un drept de creanță asupra proprietarei fondului, în condițiile art. 494 alin. 3, teza II Cod civil, dacă la momentul edificării construcției au fost de bună-credință, aspect care nu poate fi stabilit decât în contradictoriu cu numita S. F..
Cât privește capătul de cerere privitor la desfacerea căsătoriei, pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie făcându-se în exclusivitate pârâtul.
Împotriva acestei sentințe, la data de 26.06.2003 a declarat apel pârâtul I. I. E., care a fost înregistrat la data de 15.07.2003 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr. 3065/2003.
La data de 06.01.2004 la dosar a fost depusă din partea numitei S. F. o cerere de intervenție în interesul reclamantei, cerere prin care a arătat că înțelege să sprijine cererea reclamantei pe aspectul cotei de contribuție egale a soților la edificarea casei din .> Prin decizia civilă nr. 437/A/6.07.2004 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul și cererea de intervenție formulată în interesul intimatei reclamante, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a inclus în masa partajabilă și imobilul construcție situat în comuna Clinceni, .. 117, județ Ilfov, în valoare de_ ROL, pe care l-a atribuit în proprietate intimatei reclamante; a obligat reclamanta la_ ROL sultă către pârât; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat intimata reclamantă la 4.286.601 ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că terenul a revenit în proprietatea intervenientei care, ca efect al accesiunii urmează a deveni și proprietara construcției edificate pe acesta, însă interpretând greșit probele administrate în cauză, nu a ținut seama de situația de necontestat că soții, la momentul edificării construcției, când contractul de donație era încă valid s-au comportat ca adevărați proprietari, fiind în aceste condiții constructori de bună-credință ai imobilului.
Această împrejurare nu a fost contestată de niciuna din părți, iar faptul că soții nu dețin în prezent niciun act de proprietate asupra construcției nu poate duce la soluția respingerii cererii lor de partajare a imobilului.
Din probele administrate în cauză rezultă că la edificarea construcției părțile au avut o contribuție egală, reclamanta fiind ajutată material și de către intervenientă cu diferite sume de bani provenite din vânzarea unor imobile aparținând acesteia.
În acest fel, cererea pârâtului de a se reține o cotă de 90% la edificarea imobilului a fost respinsă de tribunal ca nefondată.
În ce privește modalitatea de atribuire a construcției ce s-a solicitat a fi împărțită, tribunalul a ținut seama atât de concluziile expertizei tehnice efectuate la prima instanță, din care rezultă că imobilul nu este comod partajabil în natură, cât și de faptul că acesta a fost edificat pe terenul proprietatea mamei reclamantei, cota de contribuție a părților fiind egală, situație în care construcția a atribuit-o reclamantei.
Împotriva acestei decizii, la data de 07.12.2006 a formulat cerere de revizuire pârâtul I. I. E., care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._, solicitând, pe baza deciziei civile nr. 1988/02.11.2006 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă, admiterea cererii și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii intimatei I. T. F. și a cererii de intervenție a numitei S. F.; anulării celei din urmă hotărâri; pronunțării unei hotărâri prin care să i se acorde un procent de 90% din imobilul (teren și construcție, situat în ., în valoare de_ ROL), să i se atribuie în proprietate imobilul în discuție cu obligarea plății unei sulte, să fie refăcute loturile bunurilor mobile cu respectarea aceluiași procent de 90% pentru revizuent și 10% pentru intimată și să fie introduse în masa partajabilă cele omise, respectiv: calculator Compaq - 2.800.000 ROL și imprimantă Lexmark - 1.170.000 ROL.
La data de 13.02.2007, intimata S. T. F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire și excepția lipsei de interes.
La data de 02.03.2009, revizuentul a depus o cerere precizatoare, prin care a invocat și decizia civilă nr. 46R/29.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 74 din 30.01.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, analizând excepția tardivității, că revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 437/A/2007 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă prin raportare la decizia civilă nr. 1988/02.11.2006 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și la decizia civilă nr. 46R/29.01.2009 a Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.
Potrivit art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă, „în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună din ziua în care partea a luat cunoștința de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
În speța, decizia civilă nr. 1988 a Curții de Apel București Secția a III-a Civila și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost pronunțată la data de 02.11.2006, iar cererea de revizuire a fost expediată prin poșta la data de 04.12.2006 potrivit ștampilei de pe plic, termenul împlinindu-se într-o zi nelucrătoare, astfel încât s-a prelungit până în prima zi lucrătoare.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 46 a Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, tribunalul a constatat ca aceasta a fost pronunțată la data de 29.01.2009, iar cererea de revizuire precizată a fost depusă la oficiul poștal la data de 02.03.2009, termenul împlinindu-se într-o zi nelucrătoare, astfel încât s-a prelungit până în prima zi lucrătoare.
În ceea ce privește cererea de revizuire, tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 2505/2003 Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. T., a constatat ca părțile au dobândit în perioada căsătoriei cu o contribuție egală bunuri mobile în valoare de 31.798.000 lei, că au edificat o casă pe terenul proprietatea numitei S. F., situat în . și a sistat starea de indiviziune a părților cu privire la bunurile mobile, respingând ca nefondat capătul de cerere privitor la partajul casei din .> Prin decizia civilă nr. 437A/ 2004, Tribunalul București a admis apelul declarat de apelantul I. I. E., a schimbat în parte sentința în sensul că a inclus în masa partajabilă și imobilul construcție situat în .. 117, județul Ilfov, în valoare de_ lei, pe care l-a atribuit în proprietate intimatei reclamante, a obligat reclamanta la_ lei sultă către pârât, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul a reținut ca soții au fost de bună credință la momentul edificării imobilului, astfel încât a apreciat că este bun comun al acestora.
Prin decizia civilă nr. 1988/2006 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă, s-a admis recursul declarat de pârâtul I. I. E. împotriva deciziei civile nr. 630/2006 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5211/2005, în contradictoriu cu reclamanta S. F. și pârâta I. T. F., s-a casat decizia Tribunalului București, s-a admis cererea de repunere în termenul de apel, s-a admis apelul, s-a desființat sentința judecătoriei nr. 6686/08.10.2002 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 6686/2002 instanța a admis rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat în anul 1997 între S. F. și soții I., astfel încât terenul pe care au construit casa a reintrat în patrimoniul numitei S. F..
Tribunalul a apreciat că o decizie intermediară de casare, astfel cum este decizia civilă nr. 1988/2006 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civila, nu este de natură a determina admiterea cererii de revizuire și schimbarea soluției pe fondul cererii de partaj.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 46 R din 29.01.2009, prin care s-a admis recursul revizuentului și s-a modificat decizia civilă nr. 989/2008 a Tribunalului București, în sensul că s-a respins ca nefondat apelul formulat de S. F. împotriva sentinței civile nr. 963/2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, foștii soți I. redevenind proprietarii terenului de 929,75 m.p. situat în .. 117, județul Ilfov, dobândit în urma contractului de donație nr. 2030/27.08.1997, s-a apreciat că nici aceasta nu este de natură a schimba soluția instantei de apel.
Astfel, în cadrul judecării pricinii în apel, instanța de apel, prin decizia civilă nr. 437A/2004 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă a admis apelul și a evocat fondul doar cu privire la casa construită pe teren, ce a fost inclusă în masa partajabilă, astfel încât soluția pronunțată ulterior în decizia civila nr. 46 R nu are influență cu privire la ceea ce a hotărât instanța de apel.
Împotriva acestei decizii, la data de 05.04.2013, a declarat recurs revizuentul I. I. E., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 10.04.2013.
În motivarea cererii sale, recurentul revizuent a arătat că pronunțarea hotărârii s-a făcut fără încuviințarea dovezilor, neexistând încheierea prin care să se arate faptele ce vor trebui dovedite precum și mijloacele de dovadă încuviințate pentru dovedirea lor, conform art. 168 Cod procedură civilă.
Omisiunea întocmirii încheierii de ședință de încuviințare a dovezilor atrage nulitatea hotărârii, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar, neputându-se verifica dacă au fost respectate principiile oralității și contradictorialității (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Daca partea adversă se opune la probă, instanța trebuie să arate temeiurile pentru care dovada a fost încuviințată. Or, la data de 1.02.2007 recurentul a invocat în scris și depus la dosar, prin registratură, „Excepția decăderii intimatelor din dreptul de a depune întâmpinări", excepție care nu a fost pusă în discuție, deoarece nu s-a pus în discuție încuviințarea dovezilor. În acest fel i s-a încălcat dreptul la apărare, fapt care atrage nulitatea hotărârii (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Sub un alt aspect, a arătat că litigiul a fost soluționat pe fond deși la dezbateri s-a discutat doar o excepție peremptorie de procedură: excepția tardivității.
În speță, dezbaterile pe fond au fost inexistente, instanța nepunând în discuție motivele de revizuire, fapt care, lipsind părțile de posibilitatea de a se apăra, atrage nulitatea hotărârii (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Instanțele au obligația de a da părților cuvântul pentru a-și susține oral pretențiile și a discuta regularitatea actelor de procedură, a propune probe și a formula concluzii, sub sancțiunea nulității hotărârii pronunțate (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Or, în speță, concluziile orale ale recurentului revizuent au fost înlocuite cu unele scrise, fără ca instanța să motiveze aceasta măsură, deși avea această obligație conform dispozițiilor art. 268 alin. 4 Cod procedură civilă, iar concluziile intimatelor au fost vagi.
Este casabilă hotărârea pronunțată dacă președintele înlocuiește dezbaterile orale prin concluzii scrise fără a-și motiva măsura (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Hotărârea judecătoreasca reprezintă actul final și de dispoziție al instanței prin care aceasta se dezînvestește, soluționând raportul juridic litigios dedus judecații.
Hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprindă elementele structurale enumerate în cuprinsul art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, dispoziție legală a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii judecătorești (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Casarea unei hotărâri judecătorești nu constituie o ultima ratio, dar finalitatea reprezentată prin pronunțarea unei soluții legale se realizează prin rejudecarea cauzei în fond, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, care sunt imperative.
În speță, soluția finală a fost pronunțată în sentința civilă nr. 963/18.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 4, menținută irevocabil prin decizia civilă nr. 46R/29.01.2009 a Curții de Apel București.
Instanța de revizuire însă nu a considerat necesar să facă legătura de conexitate între cele două etape ale recursului, ci, analizând fiecare hotărâre în mod separat, a ajuns pe de o parte la concluzia că soluția intermediară de casare nu este de natură a determina admiterea cererii de revizuire, iar pe de alta parte, ca soluția pronunțată ulterior în rejudecarea în fond după casare nu are influență cu privire la ceea ce a hotărât instanța de apel.
Instanța de revizuire nu a avut în vedere că în rejudecare instanța a ajuns la o concluzie diferită față de cea din sentința nr. 6686/2002, respingând cererea de rezoluțiune a contractului și consolidând proprietatea copartajantilor asupra terenului, astfel încât cererea intimatei reclamante de a partaja construcția edificată „pe terenul mamei mele" și cererea „mamei mele" de a interveni în partaj în calitate de proprietar al terenului pe care este edificată construcția au rămas fără suportul probator reprezentat de sentința nr. 6686/2002.
Eroarea de interpretare a dispozițiilor juridice configurează încălcarea legii, manifestându-se prin refuzul aplicării textelor clare și precise (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Sub un alt aspect, principiul general consacrat de codul de procedură civilă impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, ca o garanție împotriva arbitrariului judecătoresc și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea de a exercita controlul judiciar al judecații instanței anterioare.
Judecătorii erau datori să răspundă motivului care a sprijinit în mod necesar cererea de revizuire: desființarea sentinței nr. 6686/2002, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la justificarea interesului intimatei S. F. de a interveni în cauză.
În speță, instanța, analizând superficial și neprofesionist actele dosarului, a ignorat un fapt esențial și anume că fondul a fost evocat cu privire la casa construită „pe terenul mamei sale", cum a arătat intimata reclamanta, bunul fiind partajat ca o construcție pe terenul unui terț și că, dispărând suportul probator al proprietății terțului asupra terenului, este necesară retractarea deciziei, bunul urmând a fi partajat ca o construcție edificată de părți pe terenul lor.
Neexaminând cu adevărat chestiunile esențiale care au fost prezentate instanței, aceasta nu și-a îndeplinit rolul activ, nestăruind „prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", potrivit exigentelor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pronunțarea hotărârii cu încălcarea principiul rolului activ al judecătorului este casabilă (art. 304 pct. 5). De asemenea, hotărârea întemeiată pe motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă) este supusă casării.
Nemotivată este și respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător T. Comelia, instanța mărginindu-se să-i „aducă la cunoștință că a fost soluționată cererea de recuzare a doamnei judecător C. T., în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată".
Încheierea fiind o hotărâre în sensul art. 255 alin. 2 Cod procedură civilă, trebuia sa cuprindă toate elementele art. 261 alin. 1. Încălcarea dispozițiilor imperative ale acestui ultim articol atrage nulitatea (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 09.04.2013, recurentul revizuent a depus o completare a motivelor de recurs, prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1250/14.06.2007 din dosarul nr._, prin care i s-a respins recursul împotriva încheierii de ședință din data de 15.02.2007 din același dosar, încheiere prin care a fost suspendată cauza până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Decizia nr. 1250/14.02.2007 dovedește că decizia 46R/2009 are o înrâurire esențială în cauză, de această decizie depinzând existența sau neexistența dreptului care face obiectul revizuirii. Cum prin decizia nr. 74/30.01.2013 se reține contrariul, această ultimă decizie este nelegală.
Excepția puterii lucrului judecat diferă de excepția autorității de lucru judecat, fiind o excepție de fond dezvoltată de jurisprudența Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, pe baza principiului conform căruia hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
Ea este reglementată atât ca o prezumție legală în temeiul art. 1200 pct. 4 Cod procedură civilă, cât și ca o excepție procesuală, prin art. 166 Cod procedură civilă.
Contrazicerea acestei hotărâri prin considerente încalcă principiului securității raporturilor juridice, ca parte a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, fapt care atrage casarea hotărârii.
La data de 17.06.2013, intimatele S. T. F. și S. F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, au arătat că recurentul revizuent nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris care să fie încadrat cerințelor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cu toate ca i-a fost admisă proba cu înscrisuri de către instanță.
Invocarea prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs, în condițiile în care nu există situația stipulată de acest articol.
Pe motivul casării hotărârii, au arătat că nu se poate răspunde susținerilor prin care sunt inserate texte din jurisprudență fără nicio legătură cu cauza de față.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. Cel de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; toate neregularitățile procedurale care nu sunt enunțate în alte motive de recurs au fost integrate astfel într-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
Totodată, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă: „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
2.i. Este adevărat că, în cauză, instanța nu a pronunțat o încheiere prin care să soluționeze solicitarea recurentului revizuent de administrare a probei cu înscrisuri formulată în cuprinsul cererii de revizuire, contrar dispozițiilor art. 168 alin. 1 Cod procedură civilă și nici nu s-a pronunțat asupra excepției decăderii intimatelor din dreptul de a depune întâmpinări, cu încălcarea obligației prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, în condițiile în care instanța a analizat înscrisurile pe care s-a întemeiat cererea de revizuire astfel cum a fost precizată, respectiv decizia civilă nr._.11./2006 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și decizia civilă nr. 46R/29.01.2009 a Curții de Apel București și nu a avut în vedere nicio probă care să fi fost administrată de către intimate, recurentului revizuent nu i s-a produs nicio vătămare, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
ii. Contrar susținerilor recurentului revizuent, din încheierea de dezbateri de la termenul din 23.01.2013 reiese că tribunalul a acordat cuvântul atât asupra excepției tardivității formulării cererii de revizuire, cât și asupra cererii de revizuire, făcând astfel aplicarea art. 326 Cod procedură civilă („Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”), iar revizuentul, prin mandatar, a depus la dosar concluzii scrise, în timp ce intimatele au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă (exprimându-și astfel poziția în sensul art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă).
iii. Este, de asemenea, adevărat că potrivit art. 127 Cod procedură civilă, care consacră principiul oralității, pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel. Principiul oralității este o continuare firească a principiului publicității, deoarece numai în cadrul unor dezbateri în care părțile își pot expune oral susținerile procesul poate fi urmărit în tot cursul desfășurării sale atât de către părți, cât și de către eventualul public. Oralitatea asigură și o contradictorialitate efectivă a dezbaterilor și exercitarea în condiții mai bune a dreptului la apărare.
După cum rezultă expres din teza finală a textului de lege menționat, principiul oralității nu este încălcat atunci când sunt consacrate legislativ excepții, cum este cea prevăzută de art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă.
iv. În fine, deși recurentul revizuent a invocat încălcarea rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, critica este una generală, neputându-se deduce cum ar fi trebuit să procedeze instanța în opinia acestuia, astfel că nu poate fi reținută. De altfel, recurentul revizuent s-a referit în legătură cu acest aspect la neexaminarea chestiunilor esențiale ale cauzei, o asemenea critică fiind susceptibilă de a fi încadrată în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă în cel de-al șaptelea motiv de recurs, urmând a fi analizată ca atare în continuare (pct. II.2.ii).
II.1. Cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
2.i. Într-adevăr, din încheierea de dezbateri de la termenul din 23.01.2013 reiese că tribunalul a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire, iar revizuentul, prin mandatar, a depus numai concluzii scrise, nefiind expuse argumentele pentru care nu i s-a permis să formuleze și concluzii verbale.
În aceste condiții, Curtea, față de dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, care reglementează cel de-al șaptelea motiv de recurs ca fiind unul de modificare, este abilitată să complinească omisiunea instanței de apel.
În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere faptul că potrivit art. 68 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă: „Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea. Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv”.
Or, în speță, în fața tribunalul s-au depus numai procura judiciară autentificată sub nr. 4569/18.10.2007 de notar public S. B., precum și procura specială de reprezentare autentificată sub nr. 649/17.03.2010 de notar public Chiras B. O., prin care recurentul revizuent a împuternicit-o pe numita V. N. să îl reprezinte inclusiv în dosarul nr._, nu și diploma de licență a mandatarei și nici certificatul de căsătorie (de altfel, căsătoria a avut loc ulterior, la data de 14.02.2013).
Prin urmare, nefiind întrunită ipoteza normativă a dispoziției derogatorii cuprinse în art. 68 alin. 5 Cod procedură civilă, era incidentă regula generală prevăzută de art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă.
ii. Contrar susținerilor recurentului revizuent, instanța de apel a prezentat argumentele decisive care au stat la baza deciziei pronunțate: decizia civilă nr._.11./2006 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie este o decizie intermediară, iar decizia civilă nr. 46R/29.01.2009 a Curții de Apel București nu are influență, pentru că instanța de apel a evocat fondul doar cu privire la casa construită pe teren, ce a fost inclusă în masa partajabilă.
De altfel, nu corespunde ipotezei normative a art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă caracterul greșit al concluziilor instanței de revizuire, asemenea critici fiind susceptibile de a fi încadrate în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă în cel de-al nouălea motiv de recurs, urmând a fi analizate ca atare în continuare (pct. III).
iii. În ceea ce privește motivarea soluției de respingere a cererii de recuzare a doamnei judecător C. T., aceasta este cuprinsă în încheierea din camera de consiliu de la 23.01.2013 și constă în aceea că susținerile petentului nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 27 Cod procedură civilă, tribunalul reținând că decizia civilă nr. 437A/2004 a fost supusă revizuirii (în prezenta cauză), însă pe alt temei (decât cel invocat în cererea de revizuire soluționată anterior de doamna judecător).
III. 1. Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
2. La momentul pronunțării deciziei civile care formează obiectul revizuirii nr. 437/A/6.07.2004 a Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, contractul de donație autentificat sub nr. 2030/27.08.1997 de notar public Ș. D., prin care S. F. donase intimatei și recurentului revizuent (fiica și respectiv ginerele său), imobilul situat în ., jud. Ilfov, compus din teren în suprafață de 929,75 m.p. și construcție aflată în stare avansată de degradare, fusese calificat contract de întreținere și se dispusese rezoluțiunea acestuia, prin sentința civilă nr. 6686/08.10.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 7486/2002.
Împotriva acestei sentințe, la data de 28.10.2005, a declarat apel pârâtul I. I. E., iar prin decizia civilă nr. 6301/11.04.2006, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins cererea de repunere în termenul de apel ca neîntemeiată și pe acest temei a respins apelul ca tardiv formulat.
Prin decizia civilă nr. 1988/02.11.2006 pronunțată în dosarul nr._/3/2005 Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul formulat de reclamantul pârât, a casat decizia tribunalului, a admis cererea de repunere în termenul de apel, a admis apelul, a desființat sentința judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În aceste condiții, invocând desființarea sentinței civile nr. 6686/08.10.2002 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 7486/2002 și dispozițiile art. 322 pct. 5 teza finală Cod procedură civilă, revizuentul a formulat la data de 06.12.2006 cererea de revizuire care formează obiectul prezentei cauze.
Ulterior, cauza având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere a fost reînregistrată pe rolul Judecătoria Sectorului 4 București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 9631/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. F. în contradictoriu cu pârâții S. T. F. și I. I. E..
Prin decizia civilă nr. 989/23.06.2008, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de reclamantă și a dispus schimbarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii, dispunerii rezoluțiunii contractului autentificat sub nr. 2030/1997 și obligării pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 46 R/29.01.2009, pronunțată în dosarul nr._ , Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a admis recursul declarat de recurentul pârât I. I. E. și a modificat decizia în sensul că a respins ca nefondat apelul, obligând apelanta reclamantă și intimata pârâtă la cheltuieli de judecată.
În aceste condiții, invocând hotărârea judecătorească menționată și dispozițiile art. 322 pct. 5 teza finală Cod procedură civilă, revizuentul a formulat la data de 02.03.2009 o precizare a cererii de revizuire inițiale.
3. A doua ipoteză vizată de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă se referă la situația desființării sau modificării hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Justificarea acestui caz de revizuire constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanța, iar aceste modificări trebuie să influențeze hotărârea care s-a bazat pe acel material probator.
O primă exigență a acestui text de lege se referă la existența unei hotărâri care a fost ea însăși desființată sau modificată. Având în vedere că opțiunea legiuitorului - aceea de revizuire a unei hotărâri pe baza strict a desființării hotărârii pe care aceasta s-a întemeiat, deși este posibil ca în rejudecare să fie adoptată aceeași soluție și prin hotărârea ulterioară, iar pronunțarea unei soluții în revizuire numai la momentul în care se stabilește irevocabil că hotărârea ce nu mai există în ordinea juridică în urma desființării a fost înlocuită cu o hotărâre diferită (rezultat ce se poate obține și prin suspendarea judecării cauzei, cum s-a întâmplat și în speță, prin încheierea din 15.02.2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1250/14.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ ) ar evita o a doua revizuire, de data aceasta a hotărârii din revizuire, dacă în final se menține soluția din celălalt dosar prin noua hotărâre dată în rejudecare - a fost prevăzută în termeni expreși, în mod greșit tribunalul a apreciat că o decizie intermediară de casare, cum este decizia civilă nr. 1988/02.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2005, nu îndeplinește cerința dispoziției legale invocate de revizuent.
Din contră, hotărârea pronunțată în ciclul procesual ulterior, în urma deciziei de casare, chiar dacă adoptă o soluție diferită de cea pe care s-a întemeiat hotărârea care formează obiectul revizuirii, nefiind pronunțată într-o cale de atac îndreptată împotriva acesteia, nu modifică prima hotărâre în sens tehnic juridic, ci numai soluția. Cu toate acestea, o asemenea hotărâre, cum este decizia civilă nr. 46 R/29.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în dosarul nr._, poate fi analizată ca reprezentând un înscris nou, din perspectiva art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă.
Cea de-a doua exigență ce trebuie întrunită este aceea a existenței unui raport de cauzalitate, de determinare, între hotărârea desființată sau modificată și hotărârea civilă atacată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac. Cu alte cuvinte, hotărârea desființată sau modificată trebuie să fi avut un rol determinant în pronunțarea hotărârii a cărei retractare se urmărește, adică să fi constituit chiar suportul ei probator. Soluția rezultă din chiar referirea la desființarea sau modificarea hotărârii pe care „s-a întemeiat” hotărârea atacată.
Făcând aplicarea acestor considerații teoretice în cauza, Curtea constată că faptul că în urma celor decizii ale Curții de Apel București terenul pe care este situată construcția ce a format obiectul partajului se regăsește în masa bunurilor comune din patrimoniile soților, nemaifiind în cel al mamei intimatei reclamante, intervenientă în cauză, nu influențează soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 437/A/6.07.2004 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă sub aspectul masei partajabile, pentru că terenul nu a făcut obiect al litigiului în dosarul nr. 7582/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 București, nefiind menționat nici în cererea principală și nici în cererea reconvențională, iar instanța, inclusiv în căile extraordinare de atac, este ținută de limitele învestirii, conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Situația juridică actuală a masei bunurilor comune din patrimoniilor soților, care include și terenul, după cum s-a dovedit ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, ar putea în principiu influența soluția sub aspectul cotelor de contribuție ale părților la dobândirea (tuturor) bunurilor comune, întrucât trebuie stabilită unitar contribuția fiecărui soț la dobândirea masei de bunuri astfel cum a fost completată, însă în cauză terenul nu a fost dobândit în schimbul unei sume de bani, care să ridice probleme cu privire la proveniența sa, respectiv din fondurile comune ale soților sau parțial din fondurile comune și parțial din fondurile proprii ale unuia dintre aceștia (pentru că bunurile dobândite exclusiv din fonduri proprii nu au caracter de bunuri comune și deci nu sunt supuse partajului) și mai ales în ce proporție, ci printr-un contract de donație, calificat de instanțe ca fiind unul de întreținere.
Reintrarea terenului în masa bunurilor comune prezintă în schimb relevanță sub aspectul atribuirii construcției, în condițiile în care criteriul avut în vedere de instanța de apel în includerea acesteia în lotul intimatei a fost împrejurarea că este situată pe terenul care la acel moment se afla în patrimoniul mamei sale. Consecința este că cererea de revizuire este admisibilă. Reanalizând însă cauza și din perspectiva noii situații juridice a terenului, Curtea reține că în favoarea intimatei reclamante pledează faptul că, deși terenul a intrat în patrimoniilor ambilor soți în timpul căsătoriei, el a fost dobândit printr-o donație făcută de un părinte al soției, a cărui intenție a fost să beneficieze de contract și de consecințele lui în primul rând copilul său, iar această intenție trebuie respectată în măsura în care este posibil, cum se întâmplă în cauză. Prin urmare, cererea de revizuire este neîntemeiată.
În fine, întrucât soarta cererii de intervenție accesorie depinde de soarta cererii părții în favoarea căreia a intervenit și conform celor expuse mai sus situația existentă în urma celor decizii ale Curții de Apel București nu este de natură să schimbe hotărârea cu privire la raporturile juridice dintre reclamantă și pârât, noua situație nu prezintă importanță nici sub aspectul cererii de intervenție formulate de intervenienta S. F..
Pe de altă parte, instanța de recurs mai reține că prin decizia civilă nr. 1250/14.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, prin care s-a confirmat legalitatea măsurii de suspendare a judecării cauzei până la rezolvarea irevocabilă a dosarului nr._, nu s-a statuat că o soluție de respingere a cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere, autentificat ca donație, ar determina o soluție de a admitere a cererii de revizuire ce formează obiectul prezentei cauze, ci că o soluție de admitere a cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere, autentificat ca donație („în situația în care ca urmare a rejudecării cererii privind rezoluțiunea contractului de donație terenul nu ar mai fi bun comun al foștilor soți”) ar determina o soluție de respingere a cererii de revizuire ca rămasă fără obiect. Prin urmare, raportul de dependență dintre cele două cauze a fost stabilit dintr-o altă perspectivă, neexistând astfel autoritate de lucru judecat și în sensul susținut de recurentul revizuent.
Față de aceste considerente, nereținând niciuna din criticile formulate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art. 316, 298 și 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul, care se află în culpă procesuală, la plata către intimate a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul revizuent I. I. E. împotriva deciziei civile nr. 74 A din 30.01.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. T. F. și S. F., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimate a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. E. V. I. S.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./C.G.
Ex.2/09.07.2013
T.B. Secția a III-a Civilă - D.A.D.
- C.T.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2007/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
