Grăniţuire. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 15015/301/2007

Dosar nr._

(2504/2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III-A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 32

Ședința publică de la 10.01.2013

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE: I. S.

JUDECĂTOR: C. G.

JUDECĂTOR: M. H.

GREFIER: S. R.

Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenții – reclamanți B. C. și ., împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte ., . și cu intimații chemați în garanție O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, P. S. 3 și P. M. BUCUREȘTI.

Obiectul cauzei – grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat S. L., în calitate de reprezentant al recurenților – reclamanți B. C. și ., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul București (fila 6), avocat V. P., în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte ., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de Baroul București (pe care o depune) și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatei – chemate în garanție P. M. BUCUREȘTI, în baza delegației pe care o depune, lipsind reprezentanții intimatei – pârâte . și al intimaților – chemați în garanție O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, P. S. 3.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Intimata – pârâtă ., prin apărător, depune întâmpinare.

Curtea, în urma deliberării, având în vedere întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă ., constată că aceasta a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, motiv pentru care o va reține ca și concluzii scrise.

Recurenții – reclamanți, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr._ din 08.01.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei, aferentă cererii de recurs promovate, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă.

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului invocată de intimata ., cât și în dezbaterea recursului.

Recurenții – reclamanți B. C. și ., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului, apreciind că recursul a fost „pe deplin „ motivat.

Pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea cererii de suspendare cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea judecării.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, susține că încheierea atacată nu este motivată în raport de prevederile art. 255 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nu cuprinde motivele pentru care instanța de fond a ajuns la concluzia aplicabilității art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a apreciat că dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București are o strânsă legătură cu dosarul aflat pe rolul instanței de apel, or, în speță este vorba de conexare și nicidecum de suspendarea cauzei. La dosar au fost depuse două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se arată cum se motivează o încheiere de suspendare și mai mult, trebuie arătat dreptul. Există la dosar încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București prin care s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea actelor care au stat la baza documentației cadastrale.

Pe de altă parte, introducerea separată a unei acțiuni la Judecătoria Sectorului 1 București nu este de natură a suspenda judecarea apelului în cauza privind grănițuirea și revendicarea, sens în care a depus și practică judiciară în materie.

Totodată, mai solicită a se constata că, instanța nu a avut în vedere comportamentul părților pe timpul ciclurilor procesuale și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care solicită a se observa că dosarul trenează pe rolul instanțelor din anul 2007, timp în care au fost formulate două cereri de recuzare, o cerere prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care apreciază că solicitarea de suspendare reprezintă un alt motiv de tergiversare.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimata – pârâtă ., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității și pe cale de consecință, respingerea recursului, ca nemotivat, susținând că în temeiul art. 304 ¹ din Codul de procedură civilă, motivele invocate nu sunt limitate la motivele de recurs.

Pe fond, solicită respingerea recursului, apreciind că instanța de apel, în mod temeinic și legal a motivat încheierea de suspendare, iar legislația nu impune un cadru ce trebuie urmat în momentul în care își motivează instanța hotărârea.

Aspectele învederate referitoare la pretinsa conexare, solicită înlăturarea acestora, având în vedere că în cuprinsul încheierii s-a făcut trimitere la condițiile de admisibilitate ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a arătat că instanța apreciază faptul că de soluția ce se va pronunța de către Judecătoria Sectorului 1 București, depinde și soluția ce se va dispune în apel.

Astfel, în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a solicitat anularea documentației cadastrale și rectificarea cărții funciare. Consideră că instanța în mod legal a dispus suspendarea cauzei, întrucât în condițiile în care s-ar dispune rectificarea cărții funciare și s-ar constata că există inadvertență între actele de proprietate ale recurenților și documentația cadastrală, evident că soluția va fi cu totul alta.

Se face trimitere și la o încheiere din dosarul de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București prin care s-a admis excepția inadmisibilității capătului I al cereri, deci instanța este încă investită cu rectificarea cărții funciare. Totodată, s-a mai dispus efectuarea unei expertizei tehnice, având ca obiect identificarea și stabilirea presupuselor suprapuneri de teren. Prin această expertiză, susține că dorește a dovedi că, proprietatea s-a „ridicat” spre Nord, acesta fiind motivul suprapunerii terenurilor.

În ceea ce privește tergiversarea soluționării cauzei, astfel cum pretinde de către apărătorul părții adverse, arată că în nici un caz nu a încercat o tergiversare, ci scopul este verificarea înscrierii terenului în cartea funciară.

Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimata – chemată în garanție P. M. BUCUREȘTI, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât criticile de nelegalitate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul recursului solicită respingerea și menținerea încheierii de suspendare.

În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, având în vedere conținutul cererii de recurs( în care se invocă nemotivarea încheierii atacate, nu ar fi îndeplinirea condițiile prevederilor de 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, aspecte ce vizează chestiuni de nelegalitate), Curtea reține că recursul este motivat, astfel că va respinge excepția nulității recursului

Curtea rămâne în pronunțare asupra fondului recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2007 sub nr._/301/2007 reclamantele . si B. C. au chemat in judecata pe parata . solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca linia de hotar care desparte proprietatea reclamantelor situata in ..52-60 sector 3 de proprietatea paratei, situata in ..41-55 sector 3, ca urmare a stabilirii liniei de hotar parata sa fie obligate sa respecte dreptul de proprietate si posesie asupra suprafetei de teren de 790,67 mp pe care a acaparat-o din terenul proprietatea reclamantelor, precum si obligarea paratei la ridicarea, pe cheltuiala sa, a drumului si a prelungirii acestui drum ( platforma betonata si strazi) pe care cu rea credinta l-a edificat pe terenul acaparat, cu cheltuieli de judecata.

In fapt, reclamantele au aratat ca sunt proprietarii terenului in suprafata de 13.002,74 mp, situat in Bucuresti ..52-60 sector 3 tarlaua 339, . cadastral 7577 si inscris in Cartea Funciara nr._ a M. Bucureti, pe care l-a dobandit de la proprietarul initial P. E.. Acest teren fost inscris in cartea funciara prin incheirea nr._/16.10.2003. pe numele proprietarului initial. Atat la punerea in posesie a proprietarului initial, cat si la dobandirea de catre reclamante a terenului au fost amplasate semne vizibile de hotar care sa delimiteze proprietatea de proprietatile invecinate.

S-a precizat ca ,la nord, terenul reclamantelor se invecineaza cu un teren in suprafata de 15.300 mp avand adresa postala ..41-55 sector 3, proprietatea paratei, teren dobandit de la T. P., dreptul de proprietate asupra acestui teren fiind inscris in cartea funciara pe numele proprietarului initial, prin incheirea nr._/17.06.2004, la un interval de 1 an dupa intabularea dreptului reclamantelor, dar in baza unei documentatii cadastrale incomplete, care nu continea planul de parcelare, documentatia nefiind datata si nici mentionata data la care a fost intocmita.

Reclamantele au mai precizat ca parata a desfiintat in mod abuziv semnele de hotar, acaparand astfel o suprafata de teren de 790,67 mp dn terenul proprietatea lor, construind pe o prtiune din terenul astfel insusit un drum si o prelungire a acestuia ( platforma betonata si strazi), folosindu-se de documentatia cadastrala incomplete si nedatata a proprietarului initial. Constatand ca in urma constructiei de catre parata a drumului au disparut semnele de hotar, reclamantele au solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare, iar in urma analizei situatiei expertul ajuns la concluzia ca terenul reclamantelor a fost inscris in cartea funciara anterior terenului paratei, terenul paratei a fost inscris in baza unei documentatii cadastrale incomplete, care nu continea planul de parcelare, documentatia nefiind datata si nici mentionata data la care a fost intocmita, iar ca urmare a ridicarii gardului s-a consatat ca a ocupat abuziv din terenul reclamantelor o suprafata de 451,67 mp; expertul a mai constatat ca prin construirea drumului s-a mai ocupat abuziv o suprafata de 115 mp, iar prin prelungirea acestuia o suprafata de 224 mp, intreaga suprfata ocupata fiind de 790,67 mp.

Desi s-a incercat solutionarea amiabila a situatiei create, parata a refuzat orice discutie, asa incat reclamantele au fost nevoite sa promoveze actiunea de fata.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 584 c.civ., art. 480 c.civ., si art. 494 alin.2 c.civ

In dovedire au fost atasate inscrisuri referitoare la dreptul de proprietate al reclamantilor, raportul de exeprtiza extrajudiciara, extras carte funciara s.a ( f 7-37).

La data de 18.01.2008 prin Serviciul Registratura parat a formualt si a depus intampinare si cerere de chemare in garantie a OCPI, Primaria Sectorului 3 ca si a M. BucurestI .

Prin intampinare s-a invocate exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantelor prin raportare la dispozitiile art. 584 c.civ., parata apreciind ca textul de lege are in vedere proprietatile “lipite”, ipoteze neincidenta in speta, intrucat cele doua imobile a caror granituire se solicita sunt situate de o parte si de alta a aceleiasi strazi, lucru confirmat de numerele postale si de titlurile de proprietate depuse la dosar. Pe fondul cauzei parata a aratat ca la data cumpararii terenului proprietatea sa nu existau semne de hotar astfel cum sustin reclamantii, in schimb drumul care separa cele doua proprietati exista. In plus, s-a aratat ca documentatia cadastrala a paratei a fost intocmita de o persoana autorizata si contine toate anexel specific unie astfel de documentatii, fiind avizat ade OCPI . Trasarea drumului Balta Doamnei s-a facut dupa masuratori topometrice, iar in baza documentatiei topografice s-au realizat retele de apa, gaze si canalizare pentru care Primaria M. Bucuresti a eliberat autorizatii de construire, drumul fiind realizat inca din anul 2005 cand a inceput construirea obiectului economic al paratei.

Parata a relatat in continuare ca afirmatiile reclamantilor privind incercarea solutionarii amibiabile sunt nereale, la intalinirile care au avut loc reclamantii nefiind in masura sa faca dovadas corectitudinii hotarelor proprietatii, iar pe terenul proprietatea sa se afla construit un obiectiv industrial unde se realizeaza activitati de depozitare si productie, asa incat ipotetica admitere a actiunii poate crea efecte devastatoare asupra mediului deoarece in locatia respectiva fuctioneaza o statie de imbuteliere agenti refrigeranti si o linie de fabricare mobilier frigorific.

In consecinta, apreciind ca nu are nici cea mai mica culpa in situatia ivita, ca raspunzatoare a suprapunerea celor doua terenuri sunt autoritatile administrative –OCPI prin avizarea ambelor cadastre- si Primaria Sectorului 3 ca si a M. Bucuresti prin eliberarea autorizatiilor necesare, parata a solicitat admiterea cererii de chemare in garantie

In drept au fost invocate disp. art. 115, art.60-63 c.p.civ art. 584 c.civ.

In aparare au fost depuse la dosar in copie, inscrisuri referitoare la dreptul de proprietate al paratei, precum si autorizatiile privind obiectivul industrial, extras de carte funciara s.a ( f 50-86).

La termenul de judecata din data de 27.02.2008 reclamantele au depus raspuns la intampinare, iar in combaterea exceptiei invocate de parata au aratat ca drumul intitulat Balta Doamnei nu exista pe teren nici la data la care au cumparat reclamantele si nici cand a cumparat parata, figurand doar pe schite, el nefiind nici trasat, nici construit la datele cand ambele parti au dobandit proprietatea terenurilor. Asa cum a recunoscut prin intampinare, parata a fost cea care a trasat si a construit un drum de acces de la sosea pana la proprietatea sa pe care l-a intitulat Drumul Balta Doamnei, insa acesta nu este o “. drum de acces de la sosea pana la proprietatea sa, nemaicontinuand, acest drum fiind construit pentru a crea falsa impresie ca acesta ar fi de fapt . care figureaza pe planurile cadastrale dar care pe aceste planuri are cu totul alt amplasament si se continua si dupa proprietatea paratei. S-a precizat ca nici in prezent nu este trasata sau construita . asa cum figureaza aceasta in planurile cadastrale ale zonei, existand doar drumul de acces amenajat de parata intitulat eronat ca fiind Drumul Balta Doamnei. S-a precizat in continuare ca au existat semne de hotar desfiintate de parata, care poarta intreaga raspundere pentru situatia creata.

La acelasi termen de judecata parata a precizat obiectul cererii de chemare in garantie ca fiind oligatie de a face, solicitand ca partile chemate in garantie sa desfiinteze si ulterior sa reconstruiasca acea parte din obiectivul industrial ce va fi individualizat prin expertiza, pe propria lor cheltuiala ( f 98).

Tot la termenul de judecata anterior mentionat, chemata in garantie Primaria Sectorului 3 a formulat cerere de interventie accesorie in interesul paratei, cererea respinsa de instanta ca inadmisibila prin incheirea de sedinta din data de 09.04.2008.

In cauza au fost incuviintate probele cu insrisuri, martori, fiind auditati martorii Stefanoiu G. si C. A. ( f 126-127 ) si expertiza fiind depus la dosar raportul de exeprtiza intomcit de expert D. M. A. ( f 183-193), astfel cum a fost lamurit ca urmare a raspunsului la obiectiuni ( f 312-317).

La termenul de judecata din data de 04.11.2009 parata a invocate exceptia de neconstitutionalitate a disp. Art. 584 c.civ si art. 137 alin.2 c.p.civ solicitand sesizarea Curtii Constitutionale si suspendarea judecatii, cerere respinsa prin incheierea de sedinta de la aceeasi data.

Impotriva acestei solutii parata a formulat recurs, dosarul fiind inanintat Tribunalului Bucuresti in vederea solutionari recursului si restituit anterior termenului de judecata din data de 13.10.2010 .

La termenul de judecata din data de 10.11.2010 parata . a solicitat scoaterea sa din cauza si introducerea in calitate de parata a ., invederand ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009 a vandut integral dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, asa incat a intervenit o transmitere a calitatii procesual pasive ce impune derularea in continuare a litigiului cu noul proprietar. A fost atasat la dosar contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009 ( f446-449).

Ca urmare a situatiei juridice reflectate de contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009 a fost citata in calitate de parata ., si ca urmare a pozitiei reclamantelor care au apreciat ca in declansarea litigiului culpa ii apartine societatii initial chemate, s-a dispus citarea in continuare in calitare de parata si a ..

Prin sentința civilă nr.3786/23.03.2003, Judecătoria Sectorului 3 București a respins excepțiile ca neîntemeiate, a admis în parte cererea principala formulată de reclamantele S.C. B. & CO S.R.L. și B. C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. GROUP S.R.L. și S.C. M. G. S.R.L., a stabilit limita de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantei si paratei conform raportului de expertiza, prin pct. 3 si 4 pentru imobilul proprietatea paratei si prin pct. 10 si 11 pt. imobilul proprietatea reclamantei, despărțite de drumul de servitute cu lațime de 4 m potrivit planului parcelar, a obligat parata . sa lase reclamantelor in deplina proprietate si liniștita posesie suprafețele de teren de 452 mp si 109 mp, astfel cum au fost individualizate si delimitate prin anexele 1 si 3 ale raportului de expertiza și să ridice pe cheltuiala sa construcțiile amenajate pe terenul proprietatea reclamantei, a respins cererea de chemare in garantie formulată de pârâta . în contradictoriu cu chemații în garanție O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, P. S. 3 și P. M. BUCUREȘTI, ca neîntemeiata și la plata sumei de 68.445 lei cheltuieli de judecata și a respins capătul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecata formulat in contradictoriu cu parata . ca neîntemeiat.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei si lipsei calitatii procesual pasive invocate de chemata in garantie OCPI le-a apreciat ca neintemeiate si in consecinta le-a respins, apreciind ca motivele invocate in sustinerea lor referitoare la lipsa identitatii dintre persoana reclamantelor si a chematului in garantie decurgand din neindeplinirea conditiilor pevazute de textele de lege indicate ca temei de drept sunt aspecte care vizeaza fondul cauzei si nu legitimarea procesuala.

Instanta a apreciat de asemenea ca neintemeiata si exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a Primariei invocate de chemata in garantie Primaria Sectorului 3 retinand ca chemarea in garantie a acesteia a fost justificata de parata din perspectiva dispozitiilor si atributiilor incidente referitoare la eliberarea autorizatiilor necesare pentru construirea obiectivului industrial, asa incat la aprecierea capacitatii procesuale de folosinta a chematei in garantie trebuie avute in vedere dispozitiile speciale al Legii 50/1991 care fac referire in mod expres la atributiile ce revin in legatura cu autorizarea stabilite in sarcina primariei, prin efectul legii operand deci o delegare de capacitate si nu dispozitiile Legii 215/2001 care constituie dreptul comun.

In ceea ce privește fondul cauzei, s-a retinut ca potrivit inscrisurilor existente la dosar reclamantele detin in proprietate terenul in suprafata de 13.002,74 mp, situat in Bucuresti ..52-60 sector 3 tarlaua 339, . cadastral 7577 si inscris in Cartea Funciara nr._ a M. Bucuresti, pe care l-au dobandit de la proprietarul initial P. E., aceasta din urma dobandindu-l ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea sa in baza Legii 18/1991.

La randul sau parata . a dobandit prin actul de vanzare cumparare autentifcat sub nr. 1365/18.08.2004 in proprietate suprafata de teren de 15.300 mp, situat in Bucuresti ..41-55 sector 3 tarlaua 339/1, . cadastral 8040 si inscris in Cartea Funciara nr._ a M. Bucuresti teren dobandit de la proprietarul initial T. P., aceasta din urma dobandindu-l tot ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate a in baza Legii 18/1991.

Litigiul de fata a fost declansat de reclamante care au sustinut ca parata . a ocupat in mod abuziv o suprafata din terenul proprietatea lor, procedand la construirea obiectivului sau economic in baza unei documentatii cadastrale incomplete.

Pentru lamurirea situatiei celor doua imobile in cauza s-a incuviintat efectuarea unei expertize specialitatea topografie, iar concluziile raportului depus de expertul desemnat D. M. A. ( f 183-193), astfel cum a fost lamurit ca urmare a raspunsului la obiectiuni ( f 312-317), ca si celelate probe administrate sunt de natura sa confirme sustinerile reclamantelor si sa infirme apararile paratilor.

Astfel, procedand la verificarea tuturor inscrisurilor rezentate si referitoare la situatia juridica a celor doua imobile, precum si la masuratori la fata locului, expertul a stabilit ca parata . ocupa din terenul proprietatea reclamantelor urmatoarele suprafete:

-suprafata de 452 mp avand urmatoarele dimensiuni si vecinatati la N- pe o lungime de 58,30 m se invecineaza conform planului parcelar cu De 1543/3 (Drumul Balta Doamnei)la data efectuarii expertizei teren ocupat de parata, la S pe o lungime de 58,48 m se invecineaza conform planului parcelar cu proprietatea reclamantelor, respectiv pe o lungime de 36,46 m cu proprietatea reclamantelor, iar pe o lungime de 22,02 m cu drumul de acces construit de parata pana la proprietatea sa, la E pe o lungime de 7,15 m se invecineaza conform planului parcelar cu most. P. M., la data efectuarii expertizei teren ocupat de parata cu parcare( platforma betonata) si drum de acces construit de parata, iar la V pe o lungime de 8,32 m se invecineaza conform planului parcelar cu teren proprietatea reclamantelor .

-suprafata de 109 mp teren ocupat de drumul de acces construit de parata avand urmatoarele dimensiuni si vecinatati la N pe o lungime de 22,02 m se invecineaza conform planului parcelar cu proprietatea reclamantelor la data efectuarii expertizei teren ocupat de parata cu parcare( platforma betonata), la S pe o lungime de 22,15 m se invecineaza conform planului parcelar cu teren proprietatea reclamantelor, la E pe o lungime de 4,98 m se invecineaza conform planului parcelar cu most. P. M., la data efectuarii expertizei teren ocupat de parata cu parcare( platforma betonata), iar la V pe o lungime de 4,93 m se invecineaza conform planului parcelar cu teren proprietatea reclamantelor.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie expertul a constatat ca terenurile respecta dimensiunile laturilor din cadastru si suprafetele, dar sunt suprapuse ca urmare a nerespectarii pozitionarii dupa planul cadastral, parata nerespectand planul parcelar pus la dispozitie de Primaria Sectorului 3 si din acest motiv a intrat pe proprietatea reclamantelor cu suprafetele de 452 mp si respectiv 109 mp. Expertul a mai constatat ca la avizare si acordarea numerelor cadastrale OCPI a tinut cont de planul parcelar la documentatia pentru reclamante, iar pentru documentatia paratului s-a folosit limita de nord, a terenului avand in vedere ca in partea de nord s-a construit un drum care la data efectuarii expertizei masura 8 m si nu 4 m cum este indicat in plan si ca urmare a rezultat suprapunerea celor doua cadastre ( a suprafetelor si pozitionarea incorecta a drumului construit ). S-a stabilit totodata ca documentatia cadastrala a paratei nu contine planul parcelar pe baza caruia OCPI trebuia sa avizeze si sa verifice, documentatia cadastrala nu are data intocmirii, fiind avizata de OCPI ulterior avizarii documentatiei reclamantelor, fara a se tine cont ca cele doua proprietati se suprapun, fiind avizata in continuare si dezmembrarea poprietatii paratei si mentinand astfel suprapunerea.

In consecinta, prin anexa 3 a raportului de expertiza, s-a intocmit situatia propusa de garnituire a celor doua terenuri potrivit planului parcelar si pozitionarea drumului de acces ( Drumul Balta Doamnei ) in care limita pentru parata . a fost stabilita intre punctele 3 si 4, iar pentru reclamante intre punctele 11 si 10, despartite de drumul de servitute cu latimea de 4 m potrivit planului parcelar .

Concluziile expertului se coroboreaza cu celelalte inscrisuri existente la dosar cat si cu declaratiile martorilor audiati, chiar martorul propus spre audiere de parata C. A. confirmand ca terenul a fost delimitat si masurat pe baza schitelor si documentatiei cadastrale intocmite de proprietarul initial.

Trebuie mentionat ca pe parcursul derularii litigiului de fata parata . a instrainat imobilul in litigiu catre . prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009, insa instanta a apreciat ca acest transfer al dreptului de proprietate nu este de natura sa afecteze valabilitatea expertizei efectuate la momentul in care terenul se afla in proprietatea paratei ..

In acest sens instanta a avut in vedere ca suprafetele de teren ocupate de parata au fost in mod clar delimitate de expert atat prin suprafata cat si prin vecinatati, iar din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009 reiese ca ceea ce s-a instrainat a fost intreg imobilul. Practic, actul juridic incheiat pe parcursul litigiului nu a determinat o schimbare decat sub aspectul titularului dreptului de proprietate si nu sub aspectul situatiei de fapt asa cum a fost conturata prin expertiza efectuata. Nici imprejurarea ca imobilul (terenul) a suferit sau ar suferi eventuale modificari determinate de eventuale dezmembrari/alipiri nu schimba datele problemei cata vreme imobilul se afla in proprietatea aceleiasi persoane, aceasta cu atat mai mult cu cat astfel de operatiuni pot interveni oricand pe parcursul litigiului. Altfel spus, cata vreme suprafetele detinute in plus au fost in mod clar evidentiate, o astfel de individualizare reprezinta punctul de plecare si este de natura sa lamureasca situatia celor doua terenuri indiferent de ce schimbari ar suporta configuratia acestora ulterior, in caz contrar, insemnand ca orice operatiune de acest gen si care este la latitudinea proprietarului sa fie de natura sa paralizeze orice demers initiat pentru lamurirea situatiei juridice a terenurilor, ceea ce nu poate fi primit.

In consecinta, instanta raportand concluziile expertizei potrivit considerentelor anterioare si situatia conturata prin intreg materialul probator noii situatii juridice ivite pe parcursul judecatii determinate de transferul dreptului de proprietate, retine ca acestea sunt pe deplin opozabile si fac dovada deplina a temeiniciei pretentiilor reclamantelor si fata de parata ., catre care a operat in temeiul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009 o transmitere a calitatii procesual pasive ca actual proprietar al imobilului in litigiu.

F. de considerentele ce preced, in acord cu dispozitiile art. 584 C.civ., instanta a stabilit limita de hotar dintre imobilele proprietatea partilor,urmand traseul indicat prin anexa 3 a raportului de expertiza, respective pentru parata . intre punctele 3 si 4, iar pentru reclamante intre punctele 11 si 10, despartite de drumul de servitute cu latimea de 4 m potrivit planului parcelar .

In temeiul art. 480 C.civ parata . a fost obligată sa lase reclamantelor in deplina proprietate si linistita posesie suprafetele de teren de 452 mp si 109 mp astfel cum au fost individualizate si delimitate prin anexele 1 si 3 ale raportului de expertiza, iar in temeiul art. 494 alin.2 C.civ parata a fost obligata sa ridice pe cheltuiala sa, constructiile amenajate in mod abuziv (drumul de acces si prelugirea acestuia –platforma betonata si strazi).

In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de parata . si despre care parata . a declarat in sedinta publica din data de 16.03.2011 ca si-o insuseste, instanta a retinut caracterul netemeinic al acesteia avand in vedere obiectul sau astfel cum a fost precizat-obligatie de a face - apreciind ca pretentiile paratei constand in obligarea chematilor in garantie sa desfiinteze si ulterior sa reconstruiasca partea din obiectivul industrial individualizat prin expertiza ca ocupand terenul proprietatea reclamantilor, pe propria lor cheltuiala sunt lipsite de temei legal, intrucat, chematii in garantie nu au nici un drept asupra imobilului (care este proprietatea paratei) si care sa stea la baza desfiintarii/reconstruirii pe terenul paratei. Chematii in garantie sunt simple autoritati cu atributii in emiterea/avizarea si confirmarea/infirmarea/verificarea unor lucrari potrivit competentelor stabilite prin lege. Asadar, in sarcina lor nu pot fi stabilite obligatii care potrivit legii revin proprietarului( cum sunt cele legate de desfiintarea/ridicarea unor constructii), ci doar obligatii in limitele competentelor ce le revin.

Referitor la cheltuielile de judecata generate de prezentul litigiu instanta a retinut incidenta dispozitiilor art. 274 C.p.civ care prevad ca partea cazuta in pretentii poate fi obligata la cerere la plata cheltuielilor de judecata. Raportand cererea reclamantilor care au solicitat in principal obligarea paratei . la plata cheltuielilor, la dispozitiile legale indicate, s-a retinut ca, astfel cum s-a precizat anterior, in temeiul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2287/10.11.2009 a operat o transmitere a calitatii procesual pasive de la . catre parata . ca actual proprietar al imobilului in litigiu, transmitere ce implica un transfer sub aspectul tuturor drepturilor si obligatiilor ce revin partii potrivit pozitiei sale procesuale. Prin urmare, avand in vedere ca, in acord cu textul de lege, partea cazuta in pretentii este ., acesteia ii revine si obligatia de a suporta cheltuielile de judecata in cuantum de 68.445 lei constand in taxa de timbru, onorarii de expert si onorariu de avocat, asa incat cererea formulata fata de parata . apare ca neintemeiata.

Prin încheierea din 12.06.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă a suspendat judecarea apeluluideclarat de apelantele-pârâte ., . SRL împotriva sentinței civile nr. 3786/23.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. 3 București în contradictoriu cu intimații-chemați în garanție OCPI București, P. S. 3, P. M. București, intimații-reclamanți ., B. C. și intimata-pârâtă . SRL, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1.

Analizând cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de către apelantele-pârâte ., . SRL, tribunalul a reținut că soluționarea prezentului apel prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată privind stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea reclamantelor situată în .. 52-60, sector 3 de proprietatea pârâtelor situată în .. 41-55, sector 3 depinde de soluționarea acțiunii în constatarea nulității parțiale a actelor care au stat la baza înscrierii imobilului situat în .. 52-60, sector 3 în CF nr._, respectiv a documentației cadastrale aferente acestui imobil.

În consecință, apreciind că obiectul dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București se află în strânsă legătură cu prezenta cauză, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art 244 pct 1 Cod procedură civilă conform cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți, a suspendat soluționarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Împotriva încheierii din 12.06.2012 au formulat recurs reclamanții . si B. C., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în tot și, în consecință, respingerea cererii de suspendare a judecării apelului împotriva sentinței civile nr. 3786/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București formulată în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel în vederea continuării judecății.

Încheierea din 12.06.2012 prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului nu este motivată.

Potrivit dispozițiilor art. 255 alin. 2 C.proc.civ. încheierile date de instanță în cursul judecății sunt hotărâri, astfel încât și în cazul acestora sunt incidente dispozițiile art. 261 C. proc. civ. privind motivarea hotărârilor.

Potrivit art. 244 pct. 1 C. pr. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde în total sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți.

Din această reglementare legală, rezultă caracterul facultativ al suspendării pe acest temei, și care privește chestiuni prealabile care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus judecății.

O, prin încheierea atacată, instanța de apel constată existența împrejurării care a condus la această măsură.

Ca atare, pentru ca textul să aibă aplicare este necesar a se preciza care este dreptul de a cărui inexistență sau existență depinde dezlegarea pricinii, a se constata că acest drept face obiectul altei judecăți și nu în ultimul rând că între dreptul dedus altei judecăți și dreptul dedus judecății a cărei suspendare se cere, există acea dependență prevăzută de legea procesuală.

Aceste constatări nu se regăsesc în încheierea atacată .

Instanța de apel a arătat în încheierea atacată doar că:

"Analizând cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de către apelantele-pârâte . SRL, . SRL, va reține că soluționarea prezentului apel depinde de soluționarea acțiunii În constatarea nulității parțiale a actelor care au stat la baza Înscrierii imobilului situat În .. 52-60 , sector 3 în CF nr. _, respectiva documentației cadastrale aferente acestui imobil.

În consecință, apreciind că obiectul dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București se află în strânsă legătură cu prezenta cauză, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art. 244 pct. 1 cod procedură civilă conform cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă În tot sau În parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți, va suspenda soluționarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București"

Așadar, după cum se poate constata, instanța de apel nu a precizat care este dreptul de a cărui inexistență sau existență depinde dezlegarea pricinii, nu a constatat că acest drept face obiectul altei judecăți și nu a arătat că între dreptul dedus altei judecăți și dreptul dedus judecății a cărei suspendare se cere, există acea dependentă prevăzută de legea procesuală.

Instanța de apel a arătat doar că "apreciază că obiectul dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București se află În strânsă legătură cu prezenta cauză, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art. 244 pct. 1 cod procedură civilă" ,ceea ce face ca încheierea să nu fie convingător și suficient motivată. Pentru a putea fi aplicate dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. instanța de apel trebuia să precizeze și să motiveze care este dreptul de a cărui existență depinde dezlegarea apelului, drept care ar face obiectul unei alte judecăți și nu doar să arate că între cele două dosare ar exista o strânsă legătură.

Partea care a solicitat suspendarea a depus la dosar după 2 termene de judecată în apel o copie de pe o acțiune care a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 pe data de 10.04.2012 sub nr. _/299/2012, fără a dovedi ce curs s-a dat acestei cereri pentru a se putea aprecia dacă este cazul să se facă aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ ..

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenții invocă practica judiciară în materie, respectiv deciziile nr. 3931/06.06.2002 și nr. 129/21.01.2003 ale Curții Supreme de Justiție, pe care le anexează alăturat.

2. Introducerea separată a unei acțiuni în anularea actelor care au stat la baza înscrierii terenului în Cartea Funciară, respectiva documentației cadastrale a acestui teren, nu poate constitui un motiv de suspendare a judecării acțiunii în revendicare promovate de reclamanți.

Acțiunea introdusă de reclamanți la fond, la Judecătoria Sectorului 3, a avut mai multe capete de cerere, printre care grănițuire și revendicare. Acțiunea a fost admisă iar pârâtul a declarat apel. In timpul judecării apelului, acesta a introdus o acțiune separată la Judecătoria Sectorului 1 prin care a solicitat anularea actelor care au stat la baza înscrierii terenului în Cartea Funciară, respectiva documentației cadastrale a acestui teren.

Potrivit practicii judiciare în materie:

„în primul rând, după cum rezultă din textul art. 244 C. pr. civ., suspendarea este facultativă, iar nu obligatorie, instanța putând să aprecieze in ce măsură cea de-a doua acțiune nu a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluționarea dosarului.

ln al doilea rând, introducerea separată a unei acțiuni în anularea unor acte administrativ-jurisdicționale care au stat la baza eliberării titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului nu constituie un motiv de suspendare, din oficiu, a judecării acțiunii în revendicare promovate de acesta deoarece s-ar contraveni astfel dispozițiilor ari. 244 C. pr. civ ..

Chiar și in situația În care ambele părți sunt în posesia unui titlu de proprietate asupra lucrului revendicat, instanța are nu numai căderea, ci chiar obligația de a examina titlurile, dând eficiență celui care face dovada proprietății, iar nu să decline acea obligație procesuală în favoarea altei instanțe. "

(Decizia nr. 738/02.02.2001 a Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, publicată În Revista Pandectele române" nr._, pag. 70-71 - pe care o anexăm la prezentul recurs)

Recurenții solicită instanței de recurs să constate că acțiunea introdusă de apelanta . la Judecătoria Sectorului 1 după cel de-al doilea termen din apel a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluționarea dosarului. In acest sens, solicită să se aibă în vedere comportamentul pârâtei la fond unde a recuzat de 2 ori instanța de fond după care a ridicat și o excepție de neconstituționalitate, dosarul datând din anul 2007. Toate acestea demonstrează că apelanta urmărește prin toate mijloacele tergiversarea soluționării dosarului.

Așa cum a statuat și practica judiciară în materie, introducerea în timpul judecării apelului a unei acțiuni separate la Judecătoria Sectorului 1 prin care se cere anularea actelor care au stat la baza înscrierii terenului în Cartea Funciară, respectiv a documentației cadastrale a acestui teren, nu poate constitui un motiv de suspendare.

3. La judecarea cererii de suspendare a judecării apelului instanța nu a ținut seama de faptul că prin cererea de suspendare s-a urmărit doar întreruperea cursului normal al justiției fără existența vreunui motiv temeinic paralizându-se în acest mod judecarea apelului și, totodată, nu a avut în vedere comportamentul părților de-a lungul ciclului procesual precum și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. prevăd numai că instanța "poate" să suspende judecata .

Suspendarea în acest caz fiind facultativă, instanța este chemată să aprecieze asupra sistării judecății în principal în interesul soluționării cauzei și nu numai în interesul părții care o solicită .

La luarea măsurii suspendării judecății instanța de apel nu a ținut seama de faptul că această cerere de suspendare nu face altceva decât să continue acțiunile de tergiversare a judecății și de abuz de drept procesual începute la fond unde pârâta a recuzat de 2 ori completul de judecată după care a mai ridicat și o excepție de neconstituționalitate cu care s-a ajuns la judecată în recurs la instanța de control judiciar, dosarul datând din anul 2007. Față de aceste aspecte concrete ale cauzei, instanța de apel ar fi trebuit să constate că cererea de suspendare duce indubitabil la tergiversarea judecății și la un abuz de drept procesual, iar aprecierea asupra măsurii suspendării trebuia făcută prin prisma tuturor acestor condiții concrete din speța de față, în lumina intereselor și drepturilor ambelor părți și a interesului soluționării cauzei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ulterior, părțile pot uza de pârghiile puse la îndemână de lege, în situația în care, ambele și-ar valorifica în mod diferit drepturile.

De asemenea, instanța de apel trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale."

Or, în condițiile în care dosarul datează din anul 2007 iar după 5 ani este abia în fază de apel și se dă curs cu atâta ușurință unei cereri de suspendare a judecării apelului, fără a exista motive întemeiate, este evident că se încalcă aceste prevederi.

In susținerea acestui motiv de recurs, recurenții invocă practica judiciară în materie, respectiv Decizia nr. 213/18.02.2009 a Curții de Apel C. - Secția I a Civilă.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în tot și, în consecință, respingerea cererii de suspendare a judecării apelului împotriva sentinței civile nr. 3786/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București formulată în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel în vederea continuării judecății.

Intimata . au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului ca fiind nemotivat, iar în subsidiar, în măsura în care se va trece peste această excepție, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat; obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. având în vedere următoarele:

1. Recursul promovat este nul, nefiind motivat în drept.

Solicită instanței să constate faptul că recurenții nu au motivat recursul în drept, aceștia neindicând motivele de modificare ale încheierii recurate.

Potrivit art. 302 1 lit. c Cod proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor”, iar art.304 Cod proc. civ. menționează expres și limitativ care sunt aceste motive de nelegalitate.

În ceea ce privește dispozițiile art. 304¹ Cod proc, civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

D. urmare, având în vedere că încheierea recurată nu este supusă apelului, recurenții erau obligați să încadreze motivele de recurs într-unul dintre motivele de modificare prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., întrucât aceștia nu s-au conformat dispozițiilor imperative ale legii, intimata apreciază că se impune admiterea excepției nulității recursului ca fiind nemotivat.

2. Recursul promovat este neîntemeiat

Recurenții susțin că încheierea din data de 12.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în dosarul nr._ nu este convingător și suficient motivată.

În cuprinsul Încheierii recurate, instanța a arătat motivele care au condus la suspendarea judecării cauzei, respectiv faptul că soluționarea apelului depinde de soluționarea acțiunii în constatarea nulității parțiale a actelor care au stat la baza înscrierii imobilului situat în București, .. 52-60, sector 3 în CF nr._, respectiva documentației cadastrale.

Mai mult, în urma analizării actelor dosarului și a cererii intimatei de suspendare a cauzei, instanța de apel a apreciat că există o strânsă legătură între dosarul nr._/299/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului București.

Apreciază că Încheierea atacată este temeinic si legal motivată, instanța făcând dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare.

De altfel, chiar recurenții recunosc faptul că Încheierea din data de 12.06.2012 este motivată, dar precizează că această motivare nu este convingătoare și suficientă.

Or, legiuitorul nu a reglementat și nici nu putea reglementa o formă standard a motivării unei hotărâri, instanța nefiind obligată să arate toate argumentele care au condus la crearea convingerii sale.

Instanța de apel, în urma studierii actelor aflate la dosarul cauzei, a apreciat, în mod corect, faptul că suspendarea cauzei apare ca fiind măsura legală și imperativă ce trebuie luată în cauză.

Menționează intimata că, prin formularea cererii de suspendare a cauzei, nu a urmărit tergiversarea cursului judecății, ci din contră, intenția ei a fost aceea de a se stabili valabilitatea înscrierii în cartea funciară a imobilului situat în București, .. 52-60, sector 3, cu coordonatele stabilite prin documentația cadastrală întocmită la cererea recurenților.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._/299/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, intimata a solicitat constatarea nulității absolute a actelor care au stat la baza înscrierii imobilului din .. 52-60, sector 3 în cartea funciară nr._, respectiva documentației cadastrale aferente acestui imobil și rectificarea cărții funciare nr._ a M. București, în care este înscris imobilul.

Arătă că în dosarul nr._/299/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la termenul din data de 31.10.2012, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având următoarele obiective:

"Să stabilească expertul dacă documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului pârâților este conformă cu titlul de proprietate emis pe numele d-nei P. E. (n.n.: autoarea recurenților) și cu procesul-verbal de punere În posesie.

Să precizeze expertul în ce privință s-au constatat greșeli în întocmirea document apei cadastrale ­raportat la titlul de proprietate emis pe numele d-nei P. E. și procesul-verbal de punere în posesie - și să arate în ce constau aceste greșeli."

Instanța investită cu soluționarea dosarului nr._/299/2012 a apreciat că este pertinentă și utilă cauzei efectuarea unei expertize pentru a se stabili cu exactitate dacă documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului recurenților este conformă cu titlul de proprietate emis pe numele d-nei P. E. (autoarea recurenților) și cu procesul-verbal de punere în posesie.

Astfel cum a apreciat instanța învestită cu soluționarea dosarului nr._/299/2012, considerăm că în urma efectuării acestei expertize se vor constata neregulile la care am făcut trimitere în mod constant atât în dosarul nr._, cât și în dosarul nr._/299/2012, care au condus la pretinsa suprapunere a celor două terenuri.

Titlul intimatei originar este constituit de Titlul de proprietate nr._/22.05.1995 eliberat autorilor acesteia T. I. I. și T. S. P., care atestă faptul că terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate este delimitat la nord de drumul de exploatare DE 1543/2 (actuala stradă Balta Plopului), iar la sud de drumul de exploata re DE 1543/3 (actuala stradă Balta Doamnei).

Procesul-verbal nr. 928, de punere în posesie a autorilor intimatei a fost încheiat în data de 20.03.1995, în cuprinsul lui arătându-se, de asemenea, faptul că terenul autorilor se învecinează la nord cu DE 1543/2, pe o distanță de 80,02 m și la sud cu DE 1543/3, pe o distanță de 80,02 m.

În ceea ce privește terenul a aparținând recurenților pentru acesta a fost emis Titlul de proprietate nr ._/10 decembrie 1998, în cuprinsul acestuia arătându-se faptul că proprietatea se învecinează la nord cu DE 1543/3 (actuala stradă Balta Doamnei), iar la sud cu teritoriul comunal Glina.

Punerea în posesie a recurenților a avut loc prin procesul-verbal nr. 1504/16.09.1996, în care se arată, de asemenea, că vecinătățile de nord și de sud sunt reprezentante de DE 1543/3 și de teritoriul comunal Glina. Prin urmare, este evident faptul că, atât titlul originar al recurenților . si B. C., cât si procesul-verbal de punere în posesie atestă existenta dreptului de proprietate asupra unui teren care se învecinează la S cu teritoriul comunei Glina.

În ceea ce privește documentațiile cadastrale întocmite pentru loturile de proprietate aparținând recurenților și intimatei, menționează intimata faptul că documentația cadastrală care a stat la baza emiterii titlului de proprietate al autoarei recurenților nu este întocmită în conformitate cu Titlul de proprietate nr._/10 decembrie 1998 și cu procesul-verbal de punere În posesie 1504/16.09.1996 emise acesteia.

Astfel, din probatoriile administrate în dosarul de apel (anexa A2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul D. M. A. - fila 20 Volumul 1 din dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 - fond) rezultă faptul că terenul proprietatea acestora este deplasat spre nord fată de limita administrativă a comunei Glina, cu o distantă cuprinsă Între 7,93 m în colțul de N-V și 8,41 m în colțul de N-E. Această împrejurare este atestată de Serviciul patrimoniu evidența proprietății și cadastru din cadrul Primăriei sector 3, care arată, prin adresa nr. 838/21.10.2008 (filele 298-301 Volumul 1 din dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 - fond), faptul că singura proprietate care nu respectă aliniamentul arterei de circulație Balta Doamnei este proprietatea . și B. C..

Aceeași concluzie reiese și din schița Întocmită de către ANCPI - OCPIB (fila 301 Volumul 1 din dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 - fond), care arată că proprietatea recurenților este deplasată spre nord, ceea ce a determinat, în mod nelegal, învecinarea în latura de sud cu o parcelă de teren liber, iar nu cu limita teritorială Glina.

Aceeași deplasare spre nord a terenului recurenților este evidentă și În anexa la nota de înștiințare OCPI nr._/21.06.2007 (filele 79-80 Volumul 1 din dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 - fond), întocmită de ing. L. A. D., din examinarea căreia se poate observa că proprietatea recurenților, având numărul cadastral 7577, este deplasată spre nord, învecinându-se în Sud cu un teren liber și nu cu limita teritorială Glina, marcată cu linie Îngroșată În această schiță.

Din analiza tuturor documentelor menționate anterior reiese, în mod clar, faptul că limita de sud a proprietății recurentilor nu se află e limita administrativă dintre Municipiul București și Glina, așa cum ar fi trebuit să fie, ci între proprietatea recurenților si această limită administrativă se află o fâșie de teren.

Prin aceasta, documentația cadastrală pe baza căreia a fost emis titlul recurenților încalcă limitele punerii în posesie, astfel cum au fost stabilite de schița anexă la procesul-verbal de punere în posesie nr. 1504/16.09.1996. În cuprinsul acestui înscris se arată, foarte clar, că autoarea recurenților, P. E., a dobândit un drept de proprietate asupra unui teren lipit, pe latura sudică, cu teritoriul comunal Glina, iar nu cu un teren liber.

Or, această de lăsare spre nord a terenului recurenților a determinat o suprapunere între terenul deținut de intimată si terenul detinut de recurenti. În planurile cadastrale înregistrate la OCPI.

Spre deosebire de această deplasare spre nord care viciază documentația cadastrală a recurenților, atât titlul intimatei, cât și documentația cadastrală fixează clar limitele de hotar ale proprietății între două drumuri, respectiv . 1543/2) și . 1543/3).

În aceste condiții, este evident faptul că situația juridică a imobilului deținut de recurenții . și B. C., reținută în titlul de proprietate emis autoarei acesteia și în actele premergătoare lui, nu corespunde cu situația juridică reală a acestuia. Această neconcordanță trebuie înlăturată, singura modalitate de restabilire a situației reale fiind rectificarea cărții funciare în raport de situația juridică reală a terenului proprietatea recurenților, în limita suprafeței care nu respectă punerea în posesie și titlul de proprietate originar.

D. urmare, până la stabilirea conformității existente între actele de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 52-60, sector 3 și documentația cadastrală întocmită cu privire la acest imobil nu se poate soluționa În mod temeinic și legal apelul ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului București.

Recurenții au depus la dosarul cauzei Încheierea de ședință din data de 03.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/299/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea documentației cadastrale, susținând că această Încheiere face dovada faptului că recursul. este întemeiat.

Astfel cum s-a arătat, acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/299/2012 are două capete de cerere:

- constatarea nulității absolute a actelor care au stat la baza înscrierii imobilului din ..52-60, sector 3 în cartea funciară nr._, respectiv a documentației cadastrale aferente acestui imobil și

- rectificarea cărții funciare nr._ a municipiului București, în care este înscris imobilul.

Or, soluționarea capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare În care s-a înscris imobilul este strâns legată de soluționarea cererii de apel ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului București.

În măsura în care instanța ar admite cererea de rectifica re a cărții funciare, constatând că există greșeli în întocmirea documentației cadastrale, raportat la titlul de proprietate emis pe numele d-nei P. E. și procesul-verbal de punere în posesie, în mod evident va fi influențată soluția ce se va pronunța în cererea de apel ce fac obiectul dosarului nr._ .

Totodată, menționează intimata că la judecata în fond a dosarului nr._/299/2012, intimata nu a fost apărată de SCA L. & Asociații, ci de un alt avocat, care a acționat astfel cum a considerat necesar la acea dată.

Având în vedere nemulțumirea intimatei față de demersurile judiciare ale apărătorului ce i-a susținut interesele în fond, în fața instanței de apel a ales să renunțe la serviciile acestuia și să fie reprezentată de SCA L. & Asociații, societate ce a avut o altă viziune și strategie cu privire la apărarea intimatei.

În concluzie, pentru toate argumentele anterior dezvoltate, solicită să se dispunună:

- în principal, admiterea excepției nulității recursului ca fiind nemotivat;

- în subsidiar, în măsura în care veți trece peste această excepție, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat;

- obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În privința primului motiv de recurs, referitor la nemotivarea atacată, Curtea

Cu privire la primul motiv de critică, referitor la nemotivarea încheierii de suspendare atacate, Curtea constată că, dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde considerente contradictorii.

Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că încheierea recurată a fost redactată cu respectarea acestor exigențe procedurale, instanța de apel, reținând existența unei legături între obiectul dosarului nr_/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și cel ce formează obiectul judecății în prezenta cauză, ceea ce atrage incidența prevederilor art 244 pct 1 cod procedură civilă răspunzând cerințelor impuse de acest text de lege, cu argumente din punct de vedere al situației de fapt și al aplicării prevederilor legale incidente. În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale. Practic, recurentul susține, de fapt, că suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art 244 pct 1 cod procedură civilă nu respectă cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel că nu are o justificare din punct de vedere legal, chestiune ce are a fi analizată din perspectiva prevederilor art 304 pct 9 cod procedură civilă.

Potrivit acestor prevederi legale, care consacră un caz de suspendare facultativă, instanța poate suspenda judecata unei cauze dacă soluționarea acesteia depinde în tot în parte de existența sau inexistența unui drept, ce formează obiectul altei judecăți. Semnificația acestui text procedural rezidă în posibilitatea recunoscută de lege organului judiciar de temporiza soluționarea unei cauze, până la rezolvarea unei chestiuni de drept, relevante pentru cauza de față și care formează obiectul unui alt proces aflat în desfășurare. Rațiunea pentru care legiuitorul apus la dispoziția instanței de judecată acest instrument procedural constată în necesitatea de a evita pronunțarea unor soluții contradictorii, dând naștere astfel unor situați pentru remedierea cărora părțile implicate ar trebuie să recurgă la exercitarea unor căi extraordinare de atac. Pe de altă parte, buna administrare a justiție constituie un alt motiv pentru care legiuitorul a considerat necesară reglementarea acestei instituții juridice, în condițiile din probele administrate în cauză poate rezulta că anumite elemente ale cauzei s-ar impune să fie clarificate pentru justa soluționarea a litigiului, dar instanța nu are investirea necesară pentru a proceda în consecință.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea constată că obiectul prezentei cauze în reprezintă revendicarea unei suprafețe de teren și grănițuirea celor două fonduri învecinate, aparținând părților litigante, iar din cele reținute de prima instanță, prin sentința pronunțată, pe baza raportului de expertiză, rezultă că există o suprapunere între terenurile părților, justificată de faptul că terenul pârâților, deși este corect individualizat din punct de vedere al suprafeței și al dimensiunilor, este greșit poziționat, cu nerespectarea planului parcelar, care nu a fost avut în vedere de OCPI la avizarea documentației cadastrale a pârâților. Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, ce formează obiectul dosarului civil nr_/299/2012, pârâtul din prezenta cauză a solicitat constatarea nulității absolute a actelor care au stat la baza înscrierii în cartea funciară a imobilului reclamanților și a documentației cadastrale aferente, cu consecința rectificării cărți funciare. Este de evident că dreptul disputat în cauza anterior menționată este reprezentat de dreptul de proprietate pe care reclamanții își întemeiază pretențiile în prezentul litigiu, în condițiile în care au formulat o acțiune cu două capete de cerere: grănițuire și revendicare, ambele având caracter petitoriu.

Pe cale de consecință, constatând că în prezenta cauză reclamanții își întemeiază pretențiile pe dreptul de proprietate pe care afirmă că îl dețin asupra imobilului, iar în cauza, până la a cărei soluționare se cere suspendarea, părțile adverse au contestat valabilitatea actelor ce au stat la baza intabulării reclamanților în cartea funciară și a documentației cadastrale aferente, Curtea reține că este îndeplinită cerința existenței unei legături între cele două cauze( care de altfel rezultă în mod suficient din compararea obiectului acestora), în mod just instanța de apel evaluând oportunitatea măsurii suspendării, prin prisma faptului că se impune elucidarea cu prioritate a corectitudinii transpunerii cadastrale a dreptului de proprietate afirmat de reclamanți, față de grănițuirea proprietății reclamanților și revendicarea unei porțiuni din terenul pârâților, ca rezultat al operațiunii de delimitare a celor două fonduri limitrofe.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea în apreciază ca neîntemeiat, deoarece verificările pe care le face instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare pe temeiul prevederilor art 244 pct 1 cod procedură civilă se limitează la cerințele impuse de acest text de lege, din această perspectivă conduita procesuală a părții, ce promovează o astfel de cerere fiind nerelevantă. Curtea are în vedere faptul că formularea unor cereri de recuzare a instanței de judecată, în condițiile în care se dovedesc a fi nejustificate și introduse cu rea credință, pot atrage sancțiunile prevăzute de dispozițiile art 108 indice 1 alin 1 pct 1 cod procedură civilă, iar formularea unei excepții de neconstituționalitate nu poate conduce, prin ea înseși, la concluzia unei conduite procesuale abuzive, partea având în dreptul să se folosească de toate mijloacele procedurale pentru apărarea drepturilor sale.

Subsumat acestui motiv de recurs, reclamanții au mai invocat faptul că nu se impune suspendarea prezentei cauze, justificat de faptul că examinarea titlurilor prezentate de părți se face chiar de către instanța investită cu soluționarea revendicării, obligație procesuală ce nu trebuie declinată în favoarea altei instanțe. Este adevărat că organul judiciar soluționează acțiunea în revendicare prin mecanismul comparări de titluri, prin raportare la principiile de drept, examinând totodată și legalitatea transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, însă trebuie observat că această analiză nu poate fi extinsă asupra unor aspecte conexe acestui transfer, cum ar fi cele referitoare la maniera în care s-a realizat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară și implicit asupra corectitudinii documentației cadastrale. Dreptul de proprietate este un drept real, care este strâns legat de imobilul ce formează obiectul său, astfel, ca un corolar al acestei legături, existența practică a acestui drept poate fi afectată de poziționarea imobilului, de configurația acestuia, chestiuni ce țin de modalitatea în care s-a realizat documentația cadastrală de identificare a terenului,or aceste aspecte nu pot fi cercetare de instanță în cadrul procesual al revendicării, în absența unui capăt de cerere distinct, care să investească organul judiciar cu această chestiune.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, Curtea constată că recurenți susțin de fapt, nerespectarea prevederilor art 6 din CEDO, invocând întreruperea nejustificată a cursului judecății și neluarea în considerare a comportamentului părților de-a lungul procesului.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului civil nr_/299/2012 se impune din perspectiva dispozițiilor art 224 pct 1 cod procedură civilă, fiind justificată prin îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de acest text de lege, iar relevanța pe care o are conduita procesuală a părților, din punctul de vedere al măsurii suspendării, întemeiate pe prevederile art 224 pct 1 cod procedură civilă, a fost de asemenea, examinată în cele ce preced, motiv pentru care instanța nu consideră necesar reluarea acestei argumentații.

În ceea ce privește exigențele pe care le impune art 6 din CEDO, care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea pornește de la faptul că acest drept nu este absolut, putând face obiectul anumitor limitări, determinate de maniera în care fiecare stat membru a înțeles să reglementeze procedura de judecată, în acest sens, instanța europeană recunoscând statelor o marjă largă de apreciere, sub rezerva respectării principiilor unui proces echitabil, care se degajă din jurisprudența creată în aplicarea acestui articol.

Una dintre garanțiile referitoare la procedură, pe care le impune art 6 din CEDO este durata rezonabilă a procesului, scopul acesteia fiind acela de a proteja părțile împotriva duratei excesive a procedurilor judiciare, precum și asigurarea eficienței și credibilității actului de justiție. Principiul pe care Curtea Europeană îl promovează este acela al soluționării cu celeritate a cauzelor această exigență fiind analizată diferit, în funcție de particularitățile concrete ale cauzei, Curtea în cazuistica sa făcând referire la complexitatea litigiului, la dificultatea administrării unor probe, dificultatea problemelor de fapt și de drept ce trebuie elucidate, existența unor elemente de extraneitate, conexarea mai multor cauze. Totodată trebuie observat că maniera în care Curtea evaluează respectarea acestui principiu este echilibrată, făcând referire la caracterul rezonabil al termenului în care trebuie finalizată soluționarea unei cauze. În egală măsură, Curtea reține încălcarea art 6 din CEDO în cazul în care durata procesului s-a dovedit a fi nejustificat de îndelungată( evident, doar în ipoteza în care întârzierile sunt determinate de comportamentul autorităților) cât și în situația în care durata procesului a fost prea scurtă, instanța europeană apreciind că echitatea procedurii poate fi compromisă și în acest ultim caz, prin neacordarea timpului necesar și a facilităților necesare pentru pregătirea apărării.

Din această perspectivă, Curtea constată că celeritatea judecării unei cauze nu poate constitui o scuză viabilă pentru soluționarea deficitară a acesteia, astfel că, deși măsura suspendării judecății prezentului litigiu este de natură să antreneze o prelungire a duratei de soluționare, nu reprezintă o întârziere nejustificată, fiind impusă de necesitatea clarificării unor chestiuni ce contribuie la rezolvarea corectă a problemelor de fapt și de drept puse în discuție.

Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Se va lua act că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată și că intimata . și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – reclamanți . si B. C. împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele – pârâte . și . și cu intimații-chemați în garanție O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, P. S. 3 BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI.

Ia act că recurenții – reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Ia act că intimata – pârâtă . și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.01.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I. S. C. G. M. H.

GREFIER

S. R.

Red.I.S.

Tehdact.R.L./I.S.

2 ex.

TB-S.5 – M.B.; F.L.

Jud.S.3 – B.I.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 337/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj judiciar. Decizia nr. 1960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 1582/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri. Decizia nr. 321/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 337/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 1009/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 1039/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 100/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI