Legea 10/2001. Decizia nr. 630/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 785/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.630R
Ședința publică de la 22 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. E. împotriva deciziei civile nr.2115R/21.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. V. V., N. V., A. Națională pentru Restituirea Proprietății, G. R. prin Comisia Centrală din Subordinea Cancelariei Primului Ministru, Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primarul General.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței faptul că s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată. Contestatorul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei. Totodată, contestatorul a depus note scrise și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că, contestatorul solicită judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2115R/21.11.2012, Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-contestatori G. E., G. V. V. și N. V. împotriva sentinței civile nr. 1420/02.07.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietății, G. R. prin Comisia Centrală din Subordinea Cancelariei Primului Ministru, Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primarul General.
Referitor la criticile din cererea completatoare a apelului s-a constatat că, într-adevăr imobilul a intrat în patrimoniul statului ca urmare a unui testament olograf din 10.06.1962, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 390/26.12.1962, care se bucura de deplina credință, conform art.1171 – 1173 Cod civil. Faptul că s-a emis certificatul de moștenitor nr. 390/26.12.1962 dovedește, că procedura succesorală s-a desfășurat legal și că au fost respectate condițiile legale de emitere a acestuia, în raport de dispozițiile art. 1171 – 1173 Cod civil.
Susținerea privind înlocuirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil, cu termenele prevăzute de Decretul nr. 167/1958, sau cu termenul de 30 ani, nu a fost primită, deoarece termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil este un termen special pentru acceptarea succesiunii, astfel că nu se pune problema unei suspendări a prescripției sau a repunerii în termenul de prescripție.
Referitor la susținerea potrivit cu care acceptarea legatului de către stat ar putea fi anulată pentru dol, instanța a apreciat că această critică este străină de limitele cu care au fost investite instanțele în prezenta cauză, în condițiile art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă. În ceea ce privește o posibilă repunere în termenul de acceptare sau o revocare a legatului, criticile au fost înlăturate, deoarece nu se circumscriu obiectului cu care a fost investită instanța. Pe de altă parte, persoanele chemate la moștenire au fost prezente la dezbaterea succesiunii, iar revocarea unui legat nu se poate face decât de acel care a dispus prin legat.
S-a conchis astfel, că imobilul a trecut în patrimoniul statului cu titlu valabil și nu în mod abuziv, astfel încât recursul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul-contestator G. E., care a criticat-o sub aspectul neclarificării de către instanță a modului de preluare a imobilului, situat în București, .. 26, sector 5, către stat, pentru neconstatarea ineficienței testamentului olograf nr. 390/1992, pentru nesoluționarea cererii sale de revocare a acestui testament, cât și pentru nesoluționarea cererii de repunere în termenul de acceptare a succesiunii.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Curtea reține că nu este întemeiată contestația în anulare.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greșeală materială în sensul primei teze a articolului de lege suscitat, înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, în această categorie intrând confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, cum ar fi: neobservarea chitanței privind plata taxei de timbru, respingerea recursului ca tardiv deși a fost depus în termen la poștă și nu s-a observat recipisa scrisorii recomandate etc..
Greșelile materiale nu sunt echivalent unor eventuale greșeli de judecată. Or, contestatorul invocă greșita aplicare a unor dispoziții de drept material dar și de drept procedural, care nu țin de aspectele formale ale judecății, ci de însăși fondul litigiului și al recursului.
În calea de atac a contestației în anulare, instanța nu are căderea de a verifica dacă în recurs s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, căci ar însemna să soluționeze un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil pentru o cale extraordinară de atac de retractare.
Referitor la cea de-a doua teză a art. 318 Cod procedură civilă, Curtea, din analiza considerentelor deciziei din recurs (menționate mai sus), reține că instanța a răspuns tuturor motivelor de recurs referitoare la modalitatea de preluare a imobilului către stat, la valabilitatea certificatului de moștenitor, la întinderea cadrului procesual și la pretinsa calitate de persoană îndreptățită a contestatorului.
Faptul că instanța nu a răspuns tuturor argumentelor din cadrul aceluiași motiv de recurs, sau că nu și-a însușit aceste motive de recurs, nu deschide calea unei contestații în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Așa fiind, Curtea constată că nici unul din motivele de contestație în anulare limitativ și expres prevăzute prin dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, nu sunt îndeplinite și urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul G. E. împotriva deciziei civile nr. 2115R/21.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. V. V., N. V., A. Națională pentru Restituirea Proprietății, G. R., prin Comisia Centrală din Subordinea Cancelariei Primului Ministru, Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. A. V. R. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. MȘ/PS 2 ex.
08.04.2013
Jud. C.: F. P.
M. A.
D. Y.
| ← Evacuare. Decizia nr. 984/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
