Strămutare. Sentința nr. 90/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 7248/2/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 90 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr._ * de la Judecătoria B. la o altă instanță egală în grad, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții L. F. și L. V., în contradictoriu cu pârâții G. A., S. A., G. G., G. Ș., M. N..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă reclamanții L. F. și L. V., reprezentați de avocat B. O. B., cu împuternicire avocațială la fila 20, pârâții G. A. și S. A., reprezentați de avocat B. D., cu împuternicire avocațială la fila 46, pârâtul G. G., personal, lipsind pârâții G. Ș. și M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că reclamanții au depus, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării apărătorului pârâților, care nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, față de faptul că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost înregistrat în anul 2009, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Reclamanții, prin avocat, lasă la aprecierea instanței.
Pârâții, prin avocat, solicită admiterea excepției, apreciind că întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul vechiului Cod de procedură civilă, cererea de strămutare trebuia formulată în baza aceluiași Cod, în vigoare la data depunerii acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă la data de 05.11.2013, petenții L. F. și L. V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. A., S. A., G. G., G. Ș. și M. N., în temeiul art. 141 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă, strămutarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. având ca obiect partaj judiciar.
În motivarea cererii de strămutare se arată că părțile sunt în etapa rejudecării fondului, dar că în prezent, în dosar există o bănuială legitimă cu privire la imparțialitatea instanței de judecată.
La termenul din data de 05.03.2013, instanța a amânat cauza „Pentru a se depune lista cu moștenitorii defunctei G. M.. La acest termen s-a prezentat apărătorul pârâților (R. C.) cu delegația . nr._ prin care era împuternicită de pârâta G. M. decedată cu două zile anterior.
Reclamanții prin apărător au sesizat instanța că decedata nu putea împuternici avocat, însă instanța de judecată nici nu s-a aplecat să verifice delegația și nici nu s-a menționat acest aspect, instanța trecând cu vederea că avocata nu avea dreptul să reprezinte nici decedata, nici urmașii acesteia, decât dacă aceștia făceau dovada calității de moștenitor. Delegația încă se află la dosarul cauzei.
Reclamanții au arătat că în ceea ce privește parații ca moștenitori legali, moștenirea legala intervine în toate cazurile în care defunctul nu a lăsat testament, sau daca a lăsat testament, acesta nu cuprinde legate. Raportat la calitatea reclamanților de legatari universali, la existența testamentului, moștenirea legală nu operează.
Se precizează că instanța de judecata continuă în judecata cererii făcând total abstracție de testamentul reclamanților, de normele în materie succesorala, judecând pricina din prisma moștenirii legale, si nu din prisma celei testamentar, așa cum juridic ar fi fost cazul. Instanța nici măcar nu face referire la testament, considerând că acesta nu există.
Reclamanții au mai arătat că la termenul din 16.04.2013, după ce anterior s-a cerut lista moștenitorilor defunctei G. M., instanța a dat un nou termen, nejustificat, sa se depună actele de stare civila ale moștenitorilor. Față de această solicitare se impun următoarele specificații: dacă până la acest termen parații depuneau, așa cum instanța a cerut "lista cu moștenitorii defunctei G. M.", instanța nu avea nici un motiv să solicite actele de stare civilă în data de 16.04.2013. Prin depunerea de către parați a actelor de stare civilă, a unui certificat de calitate de moștenitor, acestea nu atestă calitatea de moștenitor, acceptarea succesiunii, ci doar calitatea de copil al defunctei. Deci, în opinia reclamanților, un alt termen inutil, o tergiversare inutila. Și față de aceste acte, cu toate că legea dispune altfel, în ceea ce privește calitatea de moștenitor, în opinia reclamanților, instanța a acționat tot sub imperiul voinței alterate de elementele străine de voința judecătorului, dar suficient de puternice pentru ca instanța să aplice principiul "Justiția este oarbă", însă în sens negativ, si nu în sensul de imparțialitate.
Reclamanții au menționat că „Întâmplător" la următorul termen din data de 28.05.2013, așteptând pe culoar, au observat-o pe d-na avocat a pârâților felicitată de tot personalul Judecătoriei B. cu ocazia reușitei la concursul de admitere în magistratura din data de 27.01.2013.
Se precizează că la acest termen (28.05.2013), d-na avocat, devenita magistrat, este înlocuita de o altă d-na avocat „întâmplător" reclamanții fiind puși în fața excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului L. V..
În dosar au depus întâmpinare intimații, invocând excepția lipsei calității procesuale active a petentului L. V. și solicitând respingerea excepției ca neîntemeiată.
La această întâmpinare, petenții L. F. și L. V. au formulat un răspuns, atașat la filele 65-66 din dosarul C.A.B.
În ședința publică de la 12.12.2013, Curtea de Apel a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a C.A.B, având în vedere faptul că procesul pentru care s-a solicitat strămutarea a fost început sub imperiul vechiului cod de procedură civilă.
Față de această excepție, Curtea reține următoarele considerente:
Cererea de strămutare vizează dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. având ca obiect partaj judiciar, procesul fiind așadar inițiat sub imperiul codului de procedură civilă din 1865.
Din această perspectiva, pentru a se verifica în cauză competența materială de soluționare a cererii de strămutare, este necesar să se stabilească legea procesuală aplicabilă, având în vedere succesiunea legilor în timp.
În acest sens, Curtea reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, „dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Scopul normei tranzitorii enunțate mai sus, normă special edictată pentru conflictele de legi rezultate din . Noului cod de procedură civilă, este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri, în funcție de data începerii procesului, respectiv de data începerii executării silite, fiind abandonată regula aplicării imediate a legii de procedură noi (art. 725 alin. 1 Codul de procedură din 1865).
Noțiunea de „proces”, în accepțiunea Noului cod de procedură se referă la etapa judecării cauzei în primă instanță și în căile de atac, inclusiv în cele extraordinare.
Procesul începe cu sesizarea instanței prin formularea cererii de chemare în judecată, astfel încât, în interpretarea art. 3 din Legea nr. 76/2012, legea aplicabilă în privința căilor de atac este cea de la data declanșării litigiului în primă instanță, chiar dacă respectiva cale de atac(ordinară sau extraordinară) a fost formulată după apariția legii noi.
Prin „proces” se înțelege un proces de fond, ori cel puțin de sine stătător, iar nu o procedură judiciară, respectiv un incident intervenit în legătură cu procesul, astfel că, acestora din urmă li se aplică legea în vigoare de la momentul declanșării procesului, în sensul arătat mai sus.
În cauză, procesul inițiat de reclamanți care a parcurs fazele procesuale - primă instanță, recurs și în prezent se află în faza contestației în anulare a început anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, astfel că, față de prevederile legale enunțate mai sus, nu sunt aplicabile dispozițiile legii noi procesuale în privința incidentului procedural referitor la strămutare intervenit în calea extraordinară de atac, ci prevederile Codului de procedură civilă din 1865.
Având în vedere că potrivit art. 39 alin. 2 din acest Cod, cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 158 alin. 1 și 3 și art. 159 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții L. F. și L. V., în contradictoriu cu pârâții G. A., S. A., G. G., G. Ș. și M. N., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. G. M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
18.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 175/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
